2rac-22/21 — rezolutiunea contractului

2rac-22/21 — rezolutiunea contractului (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2rac-256/2020

2rac- 22/21

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. L. Ciubotaru)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, V. Sîrbu, V. Buhnaci)

DECIZIE

10 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Iunitex”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Iunitex” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Consistcom” cu privire la rezoluționarea contractului de antrepriză, încasarea

sumei, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 15 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Consistcom”, a fost

casată hotărârea din 26 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a fost

emisă o nouă hotărâre de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 22 mai 2019 SRL „Iunitex” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Consistcom” cu privire la rezoluționarea contractului de antrepriză,

încasarea sumei, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 22 mai 2015 a încheiat cu SRL

„Consistcom” contractul de antrepriză nr.7 privind învelirea parapetului de pe

acoperișul Centrului comercial, amplasat în xxxxx.

Conform pct. 1.1. a contractului menționat, SRL „Consistcom” și-a asumat

obligația cu materialele și mijloacele proprii să producă, furnizeze și instaleze, în

volum deplin, compozit „TOYO” pe parapetul de pe acoperișul Centrului

comercial.

Potrivit prevederilor pct. 1.3. al aceluiași contract, antreprenorul se obligă să

îndeplinească lucrările în volum deplin sub răspunderea personală, în corespundere

cu condițiile contractului, documentației de proiect și specificației la contract.

Punctul 2.2. din același contract prevede că valoarea totală care include costul

materialelor, a lucrărilor de producere, furnizare și montare a compozitului

„Etalbond” constituie suma de 143462 de lei.

A menționat că în baza contractului de antrepriză nr.7 din 22 mai 2015 a

transferat la contul bancar al pârâtului SRL „Consistcom” suma de 100000 de lei,

fapt confirmat prin ordinul de plată bancar nr. 51 din 22 mai 2015.

SRL „Consistcom” în conformitate cu obligațiunile contractuale asumate,

urma să execute lucrările în termen de 20 de zile lucrătoare din momentul semnării

de către părți a contractului nominalizat, însă nu mai târziu de luna iunie 2015.

A reiterat că a transferat în termenul prevăzut din contract suma de 100000 de

lei, însă, SRL „Consistcom” a invocat diferite motive neîntemeiate, neonorându-și

obligațiile contractuale asumate. SRL „Consistcom” nu a executat clauzele

contractului de antrepriză nr.7 din 22 mai 2015, fapt ce servește temei de a solicita

rezoluțiunea prezentului contract și încasarea sumei transferate în valoare de

100000 de lei.

A remarcat că SRL „Consistcom” nu a executat lucrările prevăzute în

contractul de antrepriză și că ploile de vară-toamnă din anul 2015 cauzau probleme

pereților interiori a obiectivului, iar în scopul executării lucrărilor de strictă urgență

a fost necesară angajarea altor specialiști.

SRL „Consistcom” din înțelegerile verbale ulterioare cu SRL „Iunitex”, urma

să execute la obiectiv alte lucrări în contul sumei transferate, însă, nici acestea nu au

fost executate.

Prin somația expediată la 07 octombrie 2016 a solicitat restituirea sumei

transferată în valoare de 100000 de lei în termen de 10 zile, însă scrisoare cu avizul

de recepție au fost restituite cu mențiunea „nu este acasă”. La sunetele și mesajele

prin sms, expediate administratorului SRL „Consistcom” - Mihailov Nicolae,

ultimul nu reacționează, iar la adresele cunoscute este imposibil de a fi găsit.

La 17 mai 2018 repetat a expediat în adresa pârâtului somația cu privire la

restituirea sumei transferate la 22 mai 2015 în baza contractului de antrepriză nr.7

din 22 mai 2015.

A mai invocat că potrivit pct. 10.1. și pct. 13.5. ale contractului de antrepriză

nr.7 din 22 mai 2015, partea care nu-și execută obigațiile contractuale se obligă să

compenseze celeilalte părți, la cererea ultimei, prejudiciile cauzate nemijlocit de

executarea necorespunzătoare. Prezentul contract întră în vigoare din momentul

semnării și acționează până la executarea deplină de către părți a obligațiilor

asumate și expirarea termenului de garanție.

A solicitat rezoluționarea contractului de antrepriză nr.7 încheiat cu SRL

„Consistcom” la 22 mai 2015, încasarea sumei de 100000 de lei transferată în baza

acestui contract de antrepriză, taxei de stat în mărime de 3000 de lei și serviciile de

asistență juridică a avocatului în mărime de 10000 de lei.

Ulterior, SRL „Iunitex” pe parcursul procesului judiciar a depus cereri de

concretizare și majorare a cuantumului pretențiilor solicitând rezoluționarea

contractului de antrepriză nr.7 încheiat cu SRL „Consistcom” la 22 mai 2015,

încasarea sumei totale de 209744,1 lei ce constituie suma transferată în avans de

100000 de lei, dobânda de întârziere în mărime de 76441,10 lei, penalitate în

2

mărime de 18000 de lei, taxa de stat în mărime de 5303 lei și serviciile de asistență

juridică în mărime de 10000 de lei.

Prin hotărârea din 26 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediu Centru, acțiunea

depusă de SRL „Iunitex” a fost admisă parțial, a fost rezoluționat contractul de

antrepriză nr. 7 încheiat între SRL „Iunitex” și SRL „Consistcom” la 22 mai 2015, a

fost încasat de la SRL „Consistcom” în beneficiul SRL „Iunitex” suma de 100000

de lei ce constituie plata în avans pentru executarea contractului de antrepriză nr. 7

din 22 mai 2015, dobânda de întârziere pentru perioada 10 octombrie 2016 – 28 mai

2019 în mărime de 43035,62 de lei și taxa de stat în mărime de 4291,06 lei. În rest,

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 16 august 2019 SRL „Consistcom” a declarat apel împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii contestate, cu

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 15 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de SRL „Consistcom”, a fost casată hotărârea primei instanțe și a fost

emisă o nouă hotărâre de respingere a acțiunii.

La 15 septembrie 2020 SRL „Iunitex” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece instanța de apel nu a examinat cauza sub toate aspectele, nu a

elucidat pe deplin toate circumstanțele cauzei, nu a aplicat corect normele de drept

material, a adoptat o decizie neîntemeiată și ilegală cu nerespectarea normelor de

drept procedural. Pe cînd prima instanță și-a axat hotărârea pe circumstanțele reale

și pe probele prezentate, pe normele de drept, care trebuiau fi aplicate și interpretate

corect, admițând întemeiat acțiunea reclamantului.

Instanța de apel nu a ținut cont de circumstanțele reale și de prevederile art.

512 Codul civil, precum nu a aplicat norma de drept care trebuia să fie aplicată și

anume dispozițiile art. 572, 602, 946 alin. (1) din Codul civil, deși, instanța de apel

face referire la circumstanțele importante și normele de drept enunțate, acestea

eronat sunt apreciate, iar normele de drept aplicate nu se referă la speța dată, astfel

ajungând la concluzii greșite, contrare circumstanțelor reale a cauzei.

Instanța de apel, deși menționează în decizia din 15 iulie 2020 că este cert

faptul că la 22 mai 2015 SRL „Iunitex” a încheiat cu SRL „Consistcom” contractul

de antrepriză nr. 7, prin care ultimul s-a obligat cu materialele și mijloacele proprii

dă confecționeze, să livreze și să instaleze în volum deplin învelirea cu compozit

Toyo a parapetului la acoperișul obiectivului situat la adresa mun. xxxxxx, totodată

în decizie greșit face referire la un alt contract de antrepriză nr. 22 din 30

septembrie 2014, care nu are nici o tangență cu contractul de antrepriză nr. 7 din 22

mai 2015 și care nu este obiect al litigiului dat.

Astfel, reieșind din sensul contractelor menționate de instanța de apel, acestea

au la bază obiecte diferite, atât în sens de lucrări, cât și în sens de estimări a acestor

lucrări, ceea ce nu pot fi confundate, or SRL „Iunitex” a înaintat acțiunea împotriva

SRL „Consistcom” privind pretențiile coerente de contractul de antrepriză nr. 7 din

22 mai 2015, care și constituie obiectul litigiului.

3

A considerat neîntemeiate motivele invocate în decizia instanței de apel,

precum că SRL „Consistcom” a executat în totalitate obligațiile și nu are careva

obligații nestinse față de SRL „Iunitex”, pe când actele nominalizate dimpotrivă

confirmă contrariul.

Actul de verificare întocmit de SRL „Consistcom” la 30 septembrie 2018 după

depunerea acțiunii în judecată de către SRL „Iunitex”, neaprobat de reclamant,

include plățile efectuate de SRL „Iunitex” în baza contractului de antrepriză nr. 22

din 30 septembrie 2014, cât și a contractului de antrepriză nr. 7 din 22 mai 2015,

prin aceasta se confirmă că în total s-a achitat suma de 1 520.000 de lei, deși

ofertele erau în valoare, respectiv, de 1.135.280,84 de lei și 143462 de lei, pe când

totalul valorii ofertelor este de 1.278.742 de lei. Deci, din actul prezentat de SRL

„Consistcom” rezultă că SRL „Iunitex” a achitat o sumă mai mare cu 241.258 de

lei, ceea ce oferă dreptul dă încaseze din contul SRL „Consistcom” a sumei

supraplată.

Deci, factura fiscală nr. DV 8674965 din 22 mai 2015 în sumă de 100.000 de

lei, la care face referire instanța de apel, cât și apelantul, confirmă după cum și este

menționat în aceasta, pentru lucrările de izolare a fațadei din panel compozit

conform contractului nr. 22 din 23 septembrie 2014, ceea ce neagă afirmația că, prin

factura dată se confirmă stingerea obligației.

Pe când, SRL „Consistcom” urma să execute lucrări în baza altui contract de

antrepriză nr. 7 din 22 mai 2015, iar după executarea acestor urma să elibereze

factura fiscală anume pentru lucrările prevăzute în contractul nominalizat, învelirea

parapetului de pe acoperișul Centrului Comercial amplasat în xxxxx.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că decizia Curții de Apel Chișinău din 15 iulie

2020 a fost expediată părților pentru cunoștință la 22 iulie 2020 (f.d. 240), dar date

care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

Prin urmare, recursul declarat de SRL „Iunitex” la 15 septembrie 2020, este

depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

Prin notificarea din 09 noiembrie 2020 Curtea Supremă de Justiție în

conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimatului copia recursului și l-a

înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la

data primirii acesteia.

La 01decembrie 2020 plicul prin care i-a fost expediat intimatului SRL

„Consitcom” copia recursului a fost returnat instanței de recurs cu mențiunea

„nereclamat” (f.d. 20, 21, vol. II).

4

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 16 decembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în

fond de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

urmează a fi admis, cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea

hotărârii primei instanțe din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței

de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Pe parcursul examinării cauzei s-a stabilit că SRL „Iunitex” a depus cerere de

chemare în judecată, ulterior concretizată, împotriva SRL „Consistcom”, prin care a

solicitat rezoluționarea contractului de antrepriză nr. 7 din 22 mai 2015, încasarea

sumei totale de 209744,1 lei, ce constituie suma transferată în avans de 100000 de

lei, dobânda de întârziere în mărime de 76441,10 lei, penalitatea în mărime de

18000 de lei, taxa de stat în mărime de 5303 lei și cheltuielile de asistență juridică

în mărime de 10000 de lei.

Prima instanță, fiind investită cu judecarea cauzei în fond a ajuns la concluzia

admiterii parțiale a acțiunii, motivând că SRL „Consistcom” nu a executat în

termenul stabilit lucrările de antrepriză asumate în baza contractului de antrepriză

nr. 7 din 22 mai 2015 și nu a recepționat notificările expediate în adresa sa, iar SRL

„Iunitex” a fost lipsită de posibilitatea de a obține ceea ce aștepta în rezultatul

contratului, și prin urmare a admis pretenția privind rezoluționarea acestui contract.

Ținând cont de faptul că SRL „Iunitex” a achitat SRL „Consistcom” suma de

100000 de lei pentru executarea lucrărilor în baza contractului nr. 7 din 22 mai 2015

5

prin ordinul nr. 51 din 22 mai 2015, prima instanță a admis și pretenția de încasare a

sumei achitate în avans în mărime de 100000 de lei.

La fel, prima instanță a admis parțial pretenția de încasare a dobânzii de

întârziere în mărime de 43035 de lei, calculată din suma de 100000 de lei ce

constituie plata în avans pentru executarea contractului de antrepriză nr. 7 din 22

mai 2015, pentru perioada 10 octombrie 2016 -28 mai 2019.

Totodată, prima instanță a respins pretenția de încasare a penalității de

întârziere, deoarece reprezentantul reclamantului în ședința de judecată a solicitat la

alegere dobânda de întârziere. De asemenea a fost respinsă cererea de încasarea a

cheltuielilor de asistență juridică fiind încasare doar cheltuielile de judecate

compuse din taxa de stat achitată, proporțional părții admise din acțiune în mărime

de 4291,06 lei.

Instanța de apel a casat această soluție și a emis o nouă hotărâre de respingere

a acțiunii depuse de SRL „Iunitex” motivând că SRL „Consistcom” a executat în

conformitate cu prevederile contractului de antrepriză toate lucrările de instalare a

fațadei ventilate cu izolare termică prin fapturile fiscale a transmis lucrările

efectuate pe etape, iar SRL „Iunitex” a recepționat lucrarea fără rezerve și a plătit

prețul convenit.

A concluzionat instanța de apel că prin ordinul de plată nr. 51 din 22 mai 2015,

SRL „Iunitex” a transferat SRL „Consistcom” suma de 100000 de lei conform

contractului nr. 22 din 30 septembrie 2014 pentru lucrările de instalare a fațadei

ventilate cu izolare termică și că prin achitarea efectuată în baza facturii enunțate a

fost stinsă obligația de plată asumată în baza contractului dat și nu stins obligația

asumată în baza contractului de antrepriză nr. 7 din 22 mai 2015 privind învelirea

parapetului de pe acoperișul Centrului comercial, amplasat în mun. xxxxxx.

În temeiul celor expuse, instanța de apel a considerat eronată concluzia primei

instanțe precum că SRL „Iunitex” a achitat SRL „Consistcom” prin ordinul de plată

nr. 51 suma de 100000 de lei avans pentru executarea lucrărilor în baza contractului

de antrepriză nr. 7 din 22 mai 2015. Aceasta fiind plata conform contractului de

antrepriză nr. 22 din 30 septembrie 2014, în baza facturii fiscale nr. DV8674965 din

22 mai 2015. Or, contractul nr. 7 din 22 mai 2015 nu a fost executat, din motivele

că SRL „Iunitex” nu a executat plata în ordinea stabilită de pct. 2.6 al contractului în

mărime de 50% din suma contractului, ceea ce constituie suma de 71731 de lei, iar

drept consecință rezoluțiunea contractului poate avea loc prin acordul părților, și

prin urmare este greșită soluția primei instanțe de admitere a pretenției privind

rezoluționarea contractului de antrepriză nr. 7 din 22 mai 2015. A mai concluzionat

instanța de apel că pretențiile privind încasare dobânzii de întârziere și a penalității

sunt pretenții subsecvente pretenției principale care a fost respinsă, urmează a fi

respinse și acestea.

Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu argumentele invocate în

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție reține că, instanța de apel, la examinarea cauzei, a aplicat eronat

normele de drept material și nu a dat o apreciere corespunzătoare probelor

administrate la actele pricinii, pe când, în speță, prima instanță a emis o concluzie

legală și întemeiată reieșind din următoarele.

6

Din actele cauzei s-a stabilit că la 22 mai 2015 SRL „Iunitex” a încheiat cu

SRL „Consistcom” contractul de antrepriză nr.7, prin care ultimul s-a obligat cu

materiale și mijloace proprii să confecționeze, să livreze și să instaleze, în volum

deplin, kriska parapeta – compozit „Toyo” (producător China) la obiectul situat la

adresa – xxxxxx (f.d.16-25, vol. I).

Potrivit pct.1.3. al acestui contract de antrepriză, antreprenorul SRL

„Consistcom” s-a obligat să execute lucrări calitative, în volum deplin, pe propria

răspundere, cu forțele, materialele și mijloacele proprii, în conformitatea cu clauzele

contractuale, documentația de proiect și specificația.

Potrivit pct.2.2. și 2.6. ale aceluiași contract, suma totală a prezentului contract

constituie 143462 de lei, inclusiv costul materialelor, lucrărilor de confecționare,

livrarea și montare a compozitului – Etal Bond. Achitarea lucrărilor în baza

prezentului contract se efectuează în 2 etape: 1 etapă - 50% din suma totală se achită

în decurs de 5 zile lucrătoare din momentul semnării prezentului contract, a 2-a

etapă – 50% - plata integrală pentru lucrurile efectiv executate se efectuează în

decurs de 10 zile de la semnarea de către părți a actului de primire-predare a

lucrărilor executate.

SRL „Iunitex” prin ordinul de plată nr.51 din 22 mai 2015 a achitat SRL

„Consistcom” pentru confecționarea, furnizarea și montarea compozitului la

parapeta în interior conform contractului nr. 7 din 22 mai 2015 suma de 100000 de

lei (f.d.26, vol. I).

Potrivit pct.5.1. al contractul de antrepriză nr. 7 din 22 mai 2015, antreprenorul

SRL „Consistcom” s-a obligat să execute lucrările indicate la pct. 1.1. al prezentului

contract în decurs de 20 zile lucrătoare din momentul semnării de către părți a

prezentului contract, cu drept de executare înainte de termen, însă nu mai târziu de

luna iunie 2015.

Conform art.9 alin.(1) Codul civil (în redacția de până la 01 martie 2019, în

vigoare la data încheierii contractului), persoanele fizice și juridice participante la

raporturile juridice civile trebuie să își exercite drepturile și să își execute obligațiile

cu bună-credință, în acord cu legea, cu contractul, cu ordinea publică și cu bunele

moravuri. Buna-credință se prezumă pînă la proba contrară.

Conform art. 666 alin.(1) Codul civil (în redacția de până la 01 martie 2019),

contract este acordul de voință realizat între două sau mai multe persoane prin care

se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice.

Conform art. 946 alin. (1) și (2) Codul civil (în redacția de până la 01 martie

2019), prin contractul de antreptiză o parte (antreprenor) se obligă să efectueze pe

riscul său o anumită lucrare celeilalte părți (client), iar aceasta se obligă să

recepționeze lucrarea și să plătească prețul convenit. Obiectul contractului de

antrepriză poate fi atît producerea sau transformarea unui bun, cît și obținertea unor

alte rezultate efectuate de lucrări.

Așadar, prin contractul de antrepriză nr. 7 din 22 mai 2015 SRL „Consistcom”

s-a obligat să execute SRL „Iunitex” cu materiale și mijloace proprii în volum

deplin, kriska parapeta – compozit „Toyo”, la obiectul situat la adresa – xxxxxx, în

sumă totală de 143462 de lei.

7

SRL „Iunitex” s-a obligat să achite SRL „Consistcom” lucrările în 2 etape și

anume: 1 etapă - 50% din suma totală se achită în decurs de 5 zile lucrătoare din

momentul semnării prezentului contract, a 2-a etapă – 50% - plata integrală pentru

lucrurile efectiv executate se efectuează în decurs de 10 zile de la semnarea de către

părți a actului de primire-predare a lucrărilor executate.

Conform art. 514 și art. 572 alin.(1) și (2) Codul civil (în redacția de până la

01.03.2019), obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau

fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii. Temeiul executării rezidă în

existența unei obligațiuni. Obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu

bună-credință, în termenul stabilit conform contractului încheiat.

Tot din actele cauzei rezultă că, prin ordinul de plată nr.51 din 22 mai 2015

SRL „Iunitex” a achitat SRL „Consistcom” suma de 100000 de lei pentru

confecționarea, furnizarea și montarea compozitului la parapeta în interior conform

contractului nr. 7 din 22 mai 2015 (f.d. 15, vol. I).

Conform art.733 și art.735 alin.(1) și (2) Codul civil (în redacția de până la

01.03.2019), contractul nu poate fi altfel rezolvit, reziliat sau revocat decât în

temeiuri prevăzute de lege sau prin acordul părților. O parte poate rezolvi contractul

dacă există o neexecutare esențială din partea celeilalte părți. Pentru determinarea

neexecutării esențiale, în special se iau în considerare următoarele circumstanțe: a)

neexecutarea privează substanțial creditorul de ceea ce acesta se aștepta de la

executarea contractului, cu excepția cazului cînd debitorul demonstrează că nu a

prevăzut și nu putea să prevadă în mod rezonabil rezultatul scontat; b) executarea

întocmai a obligațiilor ține de esența contractului; c) neexecutarea este intenționată

sau din culpă gravă; d) neexecutarea dă temei creditorului să presupună că nu poate

conta pe executarea în viitor a contractului.

La 07 octombrie 2016 și 17 mai 2018 SRL „Iunitex” a expediat în adresa

juridică a SRL „Consistcom” notificare privind neexecutarea lucrărilor conform

contractului de antrepriză nr. 7 din 22 mai 2017 și restituirea sumei de 100000 de

lei achitată în temeiul acestui act juridic, însă a fost restituită cu mențiunea „nu este

acasă” (f.d.10-14, vol. I).

Reprezentantul SRL „Consistcom” atât în referința depusă cât și în ședințele de

judecată a primei instanțe și instanța de apel a recunoscut că pârâtul nu a executat

lucrările ce formează obiectul contractului de antrepriză nr. 7 din 22 mai 2015.

În conformitate cu art.123 alin.(6) Codul de procedură civilă, faptele invocate

de una din părți nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat.

Așadar, prima instanță just a reținut că SRL „Consistcom” nu a executat în

termenul stabilit lucrările de antrepriză asumate în baza contractului de antrepriză

nr. 7 din 22 mai 2015 și nu a recepționat notificările expediate în adresa sa, SRL

„Iunitex” a fost lipsită de posibilitatea de a obține ceia ce aștepta în rezultatul

contractului, și prin urmare prima instanță just a considerat drept întemeiată

pretenția privind rezoluționarea acestui contract.

Conform art.738 alin.(1) Codul civil (în redacția de până la 01.03.2019), în

cazul exercitării dreptului de rezoluțiune, contractul încetează și părțile sînt eliberate

de obligația de a presta, trebuind să restituite prestațiile executate și veniturile

realizate.

8

Reieșind din prevederile normei de drept citate și ținând cont că SRL „Iunitex”

a achitat SRL „Consistcom” suma de 100000 de lei pentru executarea lucrărilor în

baza contractului de antrepriză nr. 7 din 22 mai 2015 prin ordinul de plată nr.51 din

22 mai 2015, ultima trebuie să restituie această sumă. Or, neexecutarea lucrărilor de

antrepriză și reținerea sumei achitate ar constituie o îmbogățire fără justă cauză a

pârâtului și cauzarea unui prejudiciu reclamantului.

În circumstanțele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că prima instanță just a

admis și pretenția SRL „Iunitex” privind încasarea de la SRL „Consistcom” a sumei

de 100000 de lei.

Or, nu pot fi reținute argumentele instanței de apel precum că SRL „Iunitex”

prin ordinul de plată nr. 51 din 22 mai 2015 a stins obligația de plată a prețului față

de SRL „Consistcom” apărut în baza contractului nr. 22 din 23 septembrie 2014 din

următoarele considerente.

După cum rezultă din actele cauzei, la 30 (23) septembrie 2014 SRL „Iunitex”

a încheiat cu SRL „Consistcom” contractul de antrepriză nr. 22, prin care ultimul s-

a obligat să efectueze din materialele proprii lucrări de instalare a fațadei ventilate

din panel compozit „Saraybond” (producător Turcia), cu izolare termică din vată

minerală de 50 mm, conform proiectului și specificării anexate la contract, la

construcția din mun. xxxxxx, iar SRL „Iunitex” s-a obligat să recepționeze lucrarea

și să plătească prețul (f.d.78-82, vol. I).

În perioada 24 septembrie 2014 – 22 mai 2015 SRL „Consistcom” a eliberat

SRL „Iunitex” facturi fiscale pentru lucrările executate în baza contractului nr.22

din 23 septembrie 2014, iar ultima a achitat prețul pentru aceste lucrări (f.d.84-96,

97-108, vol. I).

La 22 mai 2015 SRL „Consistcom” a eliberat SRL „Iunitex” factura fiscală nr.

DV8674965 privind plata pentru lucrările de izolare a fațadei din panel compozit

conform contractului nr.22 din 23 septembrie 2014 în sumă de 100000 de lei

(f.d.96, vol. I).

Tot la 22 mai 2015 SRL „Iunitex” a încheiat cu SRL „Consistcom” contractul

de antrepriză nr. 7 privind executarea confecționarea, livrarea și instalarea, în volum

deplin, kriska parapeta – compozit „Toyo” la obiectul situat la adresa – xxxxxx ce

formează obiectul prezentului litigiu.

Conform art.551 alin.(1) și (3) Codul civil în redacția de până la 01.03.2019,

dreptul de a alege prestația aparține debitorului dacă nu a fost atribuit expres

creditorului. Alegerea se face prin declarație fața de cealaltă parte sau prin

executarea propriu-zisă a prestației. Prestația aleasă este considerată ca datorată de

la bun început.

Conform art.586 alin.(1) Codul civil (în redacția de până la 01.03.2019), în

cazul în care debitorul datorează creditorului mai multe prestații similare, iar suma

plătită nu este suficientă pentru stingerea tuturor datoriilor, se stinge datoria pe care

o indică debitorul în momentul efectuării plății. Dacă debitorul nu face o astfel de

precizare, se stinge datoria care a ajuns prima la scadență.

Potrivit ordinului de plată nr.51 din 22 mai 2015, SRL „Iunitex” a transferat la

contul antreprenorul SRL „Consistcom” suma de 100000 de lei pentru

9

confecționarea, furnizarea și montarea compozitului la parapeta în interior conform

contractului nr. 7 din 22 mai 2015, astfel, recespectând pct.2.6. din acest contract,

ținând cont că urma să efectueze plata a 50% din suma totală.

Prima instanță just a remarcat că legiuitorul în art.551 și 586 Codul civil (în

redacția din 01.03.2019) a stabilit dreptul debitorului, în speță SRL „Iunitex” de a

alege prestația prin indicarea datoriei ce voiește a o stinge, iar în cazul în care

debitorul nu face o astfel de precizare, atunci imputația se înfăptuiește în temeiul

legii, prin stingerea datoriei care a ajuns prima la scadență.

SRL „Iunitex” a stins datoria indicată în momentul efectuării plății, adică la

contractul nr. 7 din 22 mai 2015 și SRL „Consistcom” urma să execute lucrările

prevăzute în acest contract, iar plata datoriei conform facturii fiscală nr.

DV8674965 din 22 mai 2015 urma să o solicite în modul stabilit de lege în cazul

eschivării executării acestei obligații.

Conform art.619 alin.(1) și (2) Codul civil (în redacția de până la 01.03.2019),

obligațiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. În cazul actelor

juridice la care nu participă consumatorul, dobînda este de 9% peste rata dobînzii

prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Nu este admisă

proba unui prejudiciu mai redus. Întîrzierea în executarea obligațiilor pecuniare are

drept consecință plata dobînzii de întîrziere, indiferent dacă debitorul a folosit acești

bani în alte scopuri sau i-a reținut cu rea-intenție.

Aceleași prevederi se conțin și în art.942 alin.(1) și (2) Codul civil republicat

în Monitorul Oficial al R.Moldova nr.66-75 și se aplică începând cu 01.03.2019,

obligațiilor izvorâte din contracte încheiate înainte de 01.03.2019 conform art.38

secțiunea 4 Legea privind modernizarea Codului civil și modificarea unor acte

legislative nr.133 din 15.11.2018.

Conform art.617 alin.(1) Codul civil (în redacția de până la 01.03.2019), dacă

nu execută obligația în urma somației primite după scadență din partea creditorului,

debitorul se consideră în întîrziere ca urmare a somației.

Din sensul normei de drept citate rezultă că creditorul trebuie să someze

debitorul, adică să pretindă executarea obligației ajunse la scadență, iar debitorul se

va considera în întîrziere numai dacă nu a executat obligația sa, ca urmare a

somației.

Punerea în întîrziere constă într-o manifestare de voință din partea creditorului

prin care el pretinde executarea obligației unui debitor care tergiversează o

executare ce mai este încă posibilă.

Refuzul debitorului de a executa obligația, creditorul avînd tot temeiul să

înainteze acțiune pentru plata daunelor compensatorii. În cazul obligațiilor

pecuniare daunele moratorii se stabilesc printr-un procent din suma datorată și

poartă denumirea de dobînzi de întîrziere (art. 619). Dobînda de întîrziere se

stabilește prin lege sau prin contractul părților.

Astfel din materialele cauzei s-a stabilit că SRL „Iunitex” a solicitat dobânda

de întârziere pentru perioada 12.06.2015 – 28.05.2019 în sumă de 76441, 10 lei.

La 07 octombrie 2016 SRL „Iunitex” a expediat SRL „Consistcom” somația

nr.7/10-16, prin care a solicitat restituirea sumei de 100000 de lei.

10

Prin urmare, Colegiul lărgit consideră că prima instanță temeinic și legal a

stabilit că obligația SRL „Consistcom” de restituire a sumei de 100000 de lei,

achitată în baza contratului de antrepriză nr. 7 din 22 mai 2015, a apărut doar după

ce a fost somată la 10 octombrie 2016 (data aplicării parafei pe adeverința Poșta

Moldovei f.d.11, vol. I).

În aceste circumstanțe, la 10 octombrie 2016 a apărut dreptul SRL „Iunitex” de

a calcula dobânda, respectiv prima instanță a considerat necesar de a admite parțial

pretenția privind încasarea dobânzii de întârziere și anume în mărime de 43035 de

lei, calculată din suma de 100000 de lei ce constituie plata în avans pentru

executarea contractului de antrepriză nr. 7 din 22 mai 2015, pentru perioada 10

octombrie 2016 – 28 mai 2019.

Conform art. 942 alin.(4) Codul civil (în redacția din 01.03.2019), în cazul în

care s-a stipulat o clauză penală, creditorul poate să ceară, la alegere, fie dobînda de

întîrziere calculată conform dispozițiilor prezentului articol, fie penalitatea pentru

întîrziere. De asemenea, creditorul poate cere despăgubiri pentru prejudiciul cauzat

în partea neacoperită de dobînda de întîrziere.

Totodată, reprezentantul SRL „Iunitex”, Deleu Iulia, în cadrul examinării

cauzei în prima instanță a solicitat la alegere dobânda de întîrziere. 73. Prin urmare,

pretenția privind încasarea penalității corect a fost respinsă de prima instanță.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ mai conchide că prima

instanță în temeiul art. 82, 94 alin. (1), 96 alin. (11) CPC just a încasat de la pîrît în

beneficiul reclamantului cheltuielile de judecată compuse din plata taxei de stat în

sumă de 5303,23 de lei (f.d. 2-3, 114, vol. I). Totodată, prima instanță corect a

respins cerința privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică deoarece SRL

„Iunitex” în cauza dată nu a fost reprezentată de un avocat, dar de un reprezentant în

baza procurii, care este angajat al acesteia.

În acest context, instanța de recurs reține ca greșită și contrară prevederilor

normelor de drept material enunțate, concluzia instanței de apel de casare a hotărârii

primei instanțe și emitere a unei noi hotărâri de admitere parțială a acțiunii, fiind

întemeiată critica SRL „Iunitex” în sensul că instanța de apel și-a fundamentat

concluzia doar pe argumentele intimatului SRL „Consistcom” și pe aplicarea

eronată a normelor de drept material.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că,

circumstanțele pricinii au fost constatate de prima instanță, însă normele de drept

material au fost aplicate eronat de către instanța de apel și nu este necesară

verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul declarat de SRL „Iunitex”, de a casa integral decizia instanței de apel și de

a menține hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. f) Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

11

Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Iunitex”.

Se casează decizia din 15 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău și se menține

hotărârea din 26 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă, la

cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată

„Iunitex” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Consistcom” cu privire la

rezoluționarea contractului de antrepriză, încasarea sumei, dobânzii de întârziere și

a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

.

12