3ra-1348/22 — la anularea actelor administrative si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

3ra-1348/22 — la anularea actelor administrative si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3ra-1348/22

2-20117641-01-3ra-29122022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. T. Avasiloaie)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Gh. Mîra, Gr. Dașchevici, A. Bostan)

Î N C H E I E R E

8 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Eugeniu Popovici, reprezentat

de avocatul Anatolie Barbacar,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Eugeniu Popovici împotriva Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratului

General de Carabineri cu privire la anularea actelor administrative și obligarea emiterii

actului administrativ individual favorabil,

împotriva deciziei din 6 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 23 septembrie 2020, Eugeniu Popovici a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Ministerului Afacerilor Interne și

Inspectoratului General de Carabineri cu privire la anularea actelor administrative și

obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin ordinul nr. 244 ef. din data de

17 septembrie 2018 al Departamentului Trupelor de Carabinieri al Ministerului

Afacerilor Interne, a fost sancționat disciplinar cu „eliberare din serviciul militar

înainte de expirarea contractului”, pe motiv că ar fi participat la о altercație care a avut

loc la data de 20 august 2018 în municipiul Bălți.

A menționat că potrivit extrasului din ordinul nr. 245 ef. din 18 septembrie 2018 al

Departamentului Trupelor de Carabinieri al Ministerului Afacerilor Interne, a fost

dispusă întreruperea raporturilor de muncă, în conformitate cu prevederile art. 35 alin.

(3) lit. k) al Legii nr. 162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor, eliberarea

sa și trecerea în rezerva Forțelor Armate a Republicii Moldova.

A mai notat că la 28 noiembrie 2018 a fost recunoscut în calitate de bănuit în cauza

penală nr. 2018048025 de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b)

din Codul penal, însă, prin ordonanța din 8 februarie 2019 a fost dispusă scoaterea sa

de sub urmărire penală din motivul lipsei în acțiunile sale a elementelor constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) din Codul penal. Astfel, prin

sentința din 28 mai 2020 a Judecătoriei Bălți sediul Sângerei a fost încetat procesul

1

penal în privința lui Gheorghe Alexandru Seu învinuit de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 152 alin. (1) din Codul penal, pe motivul împăcării părților. Sentința

din 28 mai 2020 a Judecătoriei Bălți, sediul Sângerei nu a fost contestată, devenind

irevocabilă prin neatacare.

Reclamatul invocând prevederile art. 21 din Constituție, a specificat că, în

circumstanțele expuse, se atestă cert că el nu a participat la acțiunile infracționale ce ar

discredita autoritatea de militar produse la data de 20 august 2018, iar suspiciunile

expuse în ordinul de sancționare disciplinară nu s-au confirmat.

A remarcat și faptul că prin ordinul nr. 244 ef. din data de 17 septembrie 2018 al

Departamentului Trupelor de Carabinieri al Ministerului Afacerilor Interne, a fost

discriminat în coraport cu alți colaboratori și figuranți în ordin, contrar art. 6 CEDO,

art. 22, art. 23 din Codul administrativ, art. 284 alin. (1), art. 467 alin. (1), (3) din Codul

de procedură penală.

Reclamantul a explicat că după devenirea irevocabilă a sentinței din 28 mai 2020 a

Judecătoriei Bălți, sediul Sângerei, la data de 24 iulie 2020 și respectiv la data de 28

iulie 2020, s-a adresat cu cerere în adresa Ministrului Afacerilor Interne, cu privire la

reexaminarea cauzei sancționării sale disciplinare și, respectiv, reluarea procedurii

conform art. 170 alin. (1) lit. a), c), (3), art. 145 din Codul administrativ, art. 449 lit.

a), e) din Codul de procedură civilă. În rezultat, prin scrisoarea (decizia) Inspectoratului

General de Carabinieri nr. 1/11- P80/20 din 11 august 2020, cererea sa a fost respinsă,

iar, prin scrisoarea (decizia) Serviciului Protecție Internă și Anticorupție al

Ministerului Afacerilor Interne nr. 4/P545/20 din 13 august 2020, cererea sa a fost

respinsă ca neîntemeiată. Totodată, prin scrisoarea (decizia) Ministerului Afacerilor

Interne, ca entitate ierarhic superioară nr. 44/22-3272 din 18 august 2020, deși au fost

invocate probe noi, cererea sa a fost examinată ca о cerere prealabilă și nu ca о cerere

de revizuire prin prisma dispozițiilor art. 170 din Codul administrativ. Scrisoarea

(decizia) Ministerului Afacerilor Interne nr. 44/22-3272 din 18 august 2020 i-a fost

adusă la cunoștință la data de 21 august 2020.

În opinia reclamantului decizia Ministerului Afacerilor Interne nr. 44/22-3272 din

18 august 2020 este neîntemeiată și pasibilă de a fi anulată, cu obligarea pârâtului să

emită actul administrativ individual corespunzător, or autoritatea publică competentă

nu a examinat cererea depusă de către el.

Drept urmare a concretizării cerințelor, reclamantul Eugeniu Popovici a solicitat

anularea deciziei Ministerului Afacerilor Interne nr.44/22-3272 din 18 august 2020, a

deciziei Inspectoratului General de Carabinieri nr. 1/11- P80/20 din 11 august 2020, a

deciziei Serviciului Protecție Internă și Anticorupție al Ministerului Afacerilor Interne

nr. 4/P545/20 din 13 august 2020, cu obligarea Inspectoratului General de Carabinieri

să emită actul administrativ individual cu privire la revizuirea ordinului de sancționare

disciplinară nr.244 ef. din 17 septembrie 2018 și a ordinului cu privire la întreruperea

raporturilor de muncă nr.245 ef. din 18septembrie 2018 și restabilirea sa în funcția

deținută anterior.

Prin hotărârea din 11 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

admisă parțial acțiunea depusă de către Eugeniu Popovici. S-au anulat decizia

Ministerului Afacerilor Interne nr.44/22-3272 din 18 august 2020, decizia

Inspectoratului General de Carabinieri nr.1/11-P80/20 din 11 august 2020 și decizia

Serviciului Protecție Internă și Anticorupție al Ministerului Afacerilor Interne nr.

4/P545/20 din 13 august 2020. S-a obligat Inspectoratul General de Carabinieri să

2

emită o decizie nouă în temeiul cererii depusă de Eugeniu Popovici (înregistrată nr.P-

80/20 din 30 iulie 2020), prin care să reia procedura administrativă în temeiul art. 170

din Codul administrativ. În rest, acțiunea a fost respinsă.

Întru consolidarea soluției, instanța de fond a reținut că la baza emiterii ordinului

de sancționare disciplinară nr. 244 ef. din 17 septembrie 2018 și a ordinului de

concediere nr. 245 ef. din 18 septembrie 2018 emise în privința reclamantului Eugeniu

Popovici, a stat conflictul dintre mai multe persoane ce a avut loc la 20 august 2018,

aproximativ orele 01:00, în curtea blocului nr.59 din str. Voluntarilor, mun. Bălți, care,

aflându-se în loc public, au încălcat grosolan ordinea publică și au inițiat un conflict

care a degenerat într-o bătaie între mai multe persoane. Așadar, din conținutul acestor

ordine se atestă cu certitudine că reclamantul Popovici Eugeniu a fost sancționat și

eliberat din funcție, în temeiul art. 35 alin. (3) lit. k) al Legii nr. 162 din 22 iulie 2005

cu privire la statutul militarului (la comiterea delictelor ce discreditează titlul de

militar).

Prima instanță a menționat că deși în decizia nr. 1/11-P-112/20 din 29 septembrie

2020 prin care a respins cererea prealabilă din 21 septembrie 2020, Inspectoratul

General de Carabinieri face referire inclusiv la decizia Curții de Apel Bălți din 5

februarie 2020, prin care Eugeniu Popovici a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) din Codul penal, acest fapt nu rezultă și din

încheierea privind rezultatele desfășurării anchetei de serviciu pe faptul abaterilor

disciplinare comise de către militarii Trupelor de Carabinieri la data de 20 august 2018

care a determinat emiterea ordinelor de sancționare și de concediere.

Drept urmare, raportând cadrul legal menționat supra la circumstanțele din speță,

instanța de judecată a ajuns la concluzia că autoritățile pârâte din speță au apreciat în

mod eronat cererile reclamantului Eugeniu Popovici ca fiind cereri de contestare a

ordinului de sancționare disciplinară nr. 244 ef. din 17 septembrie 2018 și a ordinului

de concediere nr. 245 ef. din 18 septembrie 2018. Or, din conținutul cererii adresate la

20 martie 2020, rezultă că Eugeniu Popovici a solicitat reinvestigarea cazului de

eliberare a sa din funcție în legătură cu circumstanțele noi apărute și anume ordonanța

Procuraturii mun. Bălți din 8 februarie 2019, prin care a fost dispusă scoaterea de sub

urmărire penală a lui Eugeniu Popovici din motivul lipsei în acțiunile sale a elementelor

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) din Codul penal.

De asemenea, instanța de fond a specificat că prin cererile adresate la data de 24

iulie 2020 înregistrată cu nr. P-2051/20 și respectiv la data de 28 iulie 2020 înregistrată

cu nr. P-2068/20 (nr. P-80/20 din 30 iulie 2020, Eugeniu Popovici a solicitat

examinarea cauzei sancționării sale disciplinare, formarea unei comisii noi pentru

investigarea cazului, modificarea parțială a ordinului de sancționare cu anularea

sancțiunii aplicate lui, modificarea motivului întreruperii raportului de muncă sau

restabilirea în funcția deținută fără achitarea salariului pentru perioada nelucrată,

invocând de această dată, ca circumstanțe noi, sentința din 28 mai 2020 a Judecătoriei

Bălți, sediul Sângerei, prin care a fost dispusă încetarea procesului penal în privința lui

Gheorghe Alexandru Seu învinuit de comiterea infracțiunii din 20 august 2018

prevăzute de art. 152 alin. (1) din Codul penal.

Astfel, prima instanță a constatat că deși reclamantul nu a intitulat cererile sale

„cerere de revizuire”, din conținutul acestora rezidă cert scopul și intenția înaintării

acestora.

3

Prin urmare, la caz, instanța de fond a subliniat că autoritățile pârâte în cadrul

procedurii administrative, ținând cont de prevederile art. 195 din Codul administrativ,

trebuiau să examineze cererile petiționarului în conformitate cu art. 170 din Codul

administrativ în coroborare cu art. 449 din Codul de procedură civilă. Or, aprecierea

eronată a cererilor adresate ca fiind cereri de contestare a ordinului de concediere și

respingerea acestora ca fiind tardive, fac dovada unei proceduri administrative

ineficiente și necorespunzătoare scopului, fapt ce a determinat ca autoritățile pârâte din

speță să emită acte administrative ilegale și pasibile anulării cum sunt deciziile

Ministerului Afacerilor Interne nr.44/22-3272 din 18 august 2020, a Inspectoratului

General de Carabinieri nr. 1/11- P80/20 din 11 august 2020, și a Serviciului Protecție

Internă și Anticorupție al Ministerului Afacerilor Interne nr. 4/P545/20 din 13 august

2020.

Cât privește pretenția reclamantului cu privire la obligarea Inspectoratului General

de Carabinieri să emită actul administrativ individual cu privire la revizuirea ordinului

de sancționare disciplinară nr.244 ef. din 17 septembrie 2018 și ordinul cu privire la

întreruperea raporturilor de muncă nr.245 ef. din 18 septembrie 2018 și restabilirea în

funcție, prima instanță a respins-o. Or, asupra acestei pretenții urmează să se expună

autoritatea publică care se bucură de dreptul discreționar la examinarea stărilor de fapt

și probelor prezentate în cadrul procedurii administrative.

Cu respectarea dispozițiilor art. 232 din Codul administrativ, la 5 noiembrie 2021,

Inspectoratul General de Carabinieri a depus cerere de apel nemotivată, iar la 4 aprilie

2022 a prezentat motivarea apelului împotriva hotărârii instanței de fond.

Prin decizia din 6 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

depus de către Inspectoratul General de Carabinieri, s-a casat hotărârea din 11

octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și s-a emis o nouă decizie de

respingere a acțiunii depusă de către Eugeniu Popovici, ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat ca neîntemeiate concluziile

instanței de fond, or, ordinul nr. 244 ef. din 17 septembrie 2018, prin care Eugeniu

Popovici a fost sancționat disciplinar cu „eliberare din serviciul militar înainte de

expirarea contractului” și ordinul nr. 245 ef. din 18 septembrie 2018, prin care în

conformitate cu prevederile art. 35 alin. (3) lit. k) (la comiterea delictelor ce

discreditează titlul de militar) al Legii nr.162-XVI din 22 iulie 2005 cu privire la

statutul militarilor, s-a dispus a elibera și a trece în rezerva Forțelor Armate ale

Republicii Moldova pe locotenentul Eugeniu Popovici (R-063019), ofițer lunetist al

grupei de asalt a batalionului independent cu destinație specială al unității militare 1001

a DTC, cu restituirea cheltuielilor pentru studii la Academia „Ștefan cel Mare” a

Ministerului Afacerilor Interne (930101) au fost emise anterior recunoașterii în calitate

de bănuit a lui Eugeniu Popovici în cauza penală nr. 2018048025 de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) din Codul penal, acest fapt având loc

la 28 noiembrie 2018.

Instanța de apel a subliniat că la baza emiterii ordinului de sancționare disciplinară

nr. 244 ef. din 17 septembrie 2018 și a ordinului de concediere nr. 245 ef. din 18

septembrie 2018 emise în privința reclamantului Eugeniu Popovici, a stat

comportamentul manifestat de acesta în cadrul conflictul dintre mai multe persoane ce

a avut loc la 20 august 2018, aproximativ orele 01:00, în curtea blocului nr.59 din str.

Voluntarilor, mun. Bălți, care, aflându-se în loc public, au încălcat ordinea publică și

au inițiat un conflict care a degenerat într-o bătaie între mai multe persoane. Astfel,

4

faptul că în privința intimatului prin ordonanța din 8 februarie 2019 a fost dispusă

scoaterea sa de sub urmărire penală din motivul lipsei în acțiunile sale a elementelor

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) din Codul penal, și că

în privința acestuia nu a fost adoptată o sentință, nu denotă că angajatorul urmează să

revizuie ordinul de sancționare disciplinară nr. 244 ef. din 17 septembrie 2018 și

ordinul de concediere nr. 245 ef. din 18 septembrie 2018 emise în privința

reclamantului Popovici Eugeniu.

La acest segment, instanța de apel a mai notat că în pct. 80 și 81 al hotărârii nr. 24

din 14 septembrie 2016, Curtea Constituțională a reținut că în jurisprudența sa, Curtea

Europeană și-a expus poziția asupra domeniului de aplicare a art. 4 din Protocolul 7 la

Convenția Europeană. Astfel, dispozițiile art. 4 din Protocolul 7 nu se aplică în situația

concursului ideal de infracțiuni, adică atunci când una și aceeași faptă constituie două

infracțiuni distincte (cauza Oliveira vs. Elveția, hotărârea din 30 iulie 1998, §27; cauza

Goktan vs. Franța, hotărârea din 2 iulie 2002, §50), după cum textul nu împiedică faptul

ca aceeași persoană să facă obiectul, pentru același act, atât al urmăririi penale, cât și

al unei alte acțiuni cu caracter diferit, spre exemplu, al unei proceduri disciplinare.

Această opinie a fost reținută și în Raportul explicativ la Protocolul nr.7. Cumulul

răspunderii disciplinare cu răspunderea penală este posibil numai dacă fapta săvârșită

cu vinovăție de către salariat constituie atât abatere disciplinară, cât și infracțiune.

Totodată, această formă de cumul este posibilă fără a se încălca prin aceasta principiul

non bis in idem, dat fiind faptul că fiecare dintre normele juridice avute în vedere

ocrotesc relații sociale diferite, iar principiul interzice numai aplicarea pentru aceeași

faptă ilicită a două sau mai multe sancțiuni de aceeași natură.

Așadar, instanța ierarhic inferioară a conchis că decizia de a înceta raporturile de

serviciu prin eliberare din serviciul militar înainte de expirarea contractului nu implică

o presupunere asupra vinovăției lui Eugeniu Popovici și nici nu exprimă o îndoială

asupra nevinovăției intimatului în cauza penală, ci reprezintă o măsură de precauție ce

ține de apărarea interesului public.

În continuare, instanța de apel a apreciat ca neîntemeiată hotărârea instanței de fond

în partea respingerii pretenției de emitere a actului administrativ cu privire la revizuirea

actelor contestate, însă cu obligarea Inspectoratul General de Carabinieri să emită o

decizie nouă în temeiul cererii depusă de Eugeniu Popovici (înregistrată nr.P-80/20 din

30 iulie 2020), prin care să reia procedura administrativă în temeiul art.170 din Codul

administrativ. Or, art. 170 alin. (1) din Codul administrativ indică expres că, la cererea

persoanei afectate, autoritatea publică trebuie să decidă în privința anulării unui act

administrativ individual incontestabil dacă: a) situația de fapt sau de drept care stă la

baza actului administrativ s-a modificat ulterior în favoarea persoanei afectate; b)

există probe noi care ar fi dus la o decizie mai avantajoasă pentru persoana afectată; c)

există alte temeiuri de reluare conform art.449 lit. a), c), e) și e1) din Codul de procedură

civilă. În speță, nefiind atestate nici una din condițiile prevăzute la art. 170 alin. (1) din

Codul administrativ.

De asemenea, instanța de apel nu a reținut ca fiind întemeiată concluzia instanței

de fond precum că autoritățile pârâte în cadrul procedurii administrative, ținând cont

de prevederile art. 195 din Codul administrativ, trebuiau să examineze cererile

petiționarului în conformitate cu art. 170 din Codul administrativ în coroborare cu art.

449 din Codul de procedură civilă. Or, intimatul prin cererea depusă la 24 iulie 2020

(înregistrată cu nr.P-80/20 din 30 iulie 2020) a solicitat formarea unei comisii noi

5

pentru investigarea cazului; modificarea parțială a ordinului de sancționare cu anularea

sancțiunii aplicate în privința sa; modificarea motivului întreruperii raportului de

muncă, sau restabilirea în ultima funcție deținută anterior fără achitarea salariilor

pentru perioada nelucrată.

În consecință, instanța de apel a concluzionat că, atât Inspectoratul General de

Carabinieri prin decizia nr. 1/11- P80/20 din 11 august 2020, cât și Ministerul

Afacerilor Interne prin decizia nr. 44/22-3272 din 18 august 2020, întemeiat au

catalogat cererea intimatului/reclamantului înregistrată cu nr.P-80/20 din 30 iulie 2020

ca fiind o cerere prealabilă și corect au examinat-o ca atare.

La data de 6 octombrie 2022, Eugeniu Popovici, reprezentat de avocatul Anatolie

Barbacar a depus recurs împotriva deciziei din 6 septembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu

menținerea hotărârii instanței de fond.

În argumentarea cererii de recurs cu reiterarea motivelor de drept și de fapt anterior

menționate, recurentul a invocat dezacordul față de decizia instanței de apel,

considerând-o ca fiind neîntemeiată.

A notat că hotărârea instanței de fond este legală, iar cererea de apel conține motive

teoretice și formale.

Prin referința depusă la 26 ianuarie 2023, Inspectoratul General de Carabinieri a

solicitat respingerea cererii de recurs depusă de către Eugeniu Popovici, reprezentat de

avocatul Anatolie Barbacar.

Prin referința depusă la data de 31 ianuarie 2023, Ministerul Afacerilor Interne a

solicitat declararea inadmisibilității recursului depus de către Eugeniu Popovici,

reprezentat de avocatul Anatolie Barbacar.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 6 septembrie 2022,

dispozitivul deciziei fiind notificat recurentului Eugeniu Popovici, prin intermediul

oficiului poștal, la data de 5 octombrie 2022 (f.d.213).

Totodată, decizia motivată din 6 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată recurentului Eugeniu Popovici și reprezentantului acestuia – avocatul

Anatolie Barbacar, prin intermediul oficiului poștal, la data de 29 noiembrie 2022

(f.d.219-220).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că Eugeniu Popovici, reprezentat de avocatul Anatolie

Barbacar, s-a conformat prevederilor legale și a depus recursul în termenul prevăzut de

art. 245 din Codul administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de către Eugeniu Popovici,

reprezentat de avocatul Anatolie Barbacar, în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

6

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră

inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

7

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot

fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de către Eugeniu Popovici, reprezentat de avocatul Anatolie Barbacar.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Eugeniu Popovici, reprezentat de avocatul Anatolie

Barbacar, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

8