3ra-1055/21 — anularea actului administrativ, obligarea emiterii ordinului de eliberare din serviciul militar, achitarea soldelor lunare s.a.

3ra-1055/21 — anularea actului administrativ, obligarea emiterii ordinului de eliberare din serviciul militar, achitarea soldelor lunare s.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-1055/21

Prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: G. Ciobanu)

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, V. Negru, G. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

15 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Vadim Mursa,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Mursa

Vadim împotriva Inspectoratului General de Carabinieri și Ministerul Afacerilor Interne al

Republicii Moldova cu privire la anularea răspunsurilor, obligarea emiterii actului

administrativ individual privind eliberarea din serviciul militar, rezilierea contractului cu

privire la satisfacerea serviciului militar în trupele de carabinieri, achitarea soldelor lunare și

repararea prejudiciului,

împotriva deciziei din 08 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins

apelul depus de Vadim Mursa și s-a menținut hotărârea din 29 iulie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 11 februarie 2020, Mursa Vadim a depus cerere de chemare în judecată în procedura

contenciosului administrativ împotriva Inspectoratului General de Carabinieri și Ministerul

Afacerilor Interne cu privire la anularea răspunsurilor, obligarea emiterii actului administrativ

individual privind eliberarea din serviciul militar, rezilierea contractului cu privire la

satisfacerea serviciului militar în trupele de carabinieri, achitarea soldelor lunare și repararea

prejudiciului.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 05 decembrie 2008, prin ordinul

nr.566ef a Ministerului Afacerilor Interne, a fost numit în funcția de comandant de pluton al

Plutonului nr.XXXXX de carabinieri al Companiei nr.XXXXX de carabinieri al Batalionului

nr.XXXXX mobil-operativ al brigăzii nr.XXXXX mobil-operative a Departamentului

Trupelor de Carabinieri, fiindu-i acordat gradul militar de locotenent (în mod de reatestare) și

număr personal XXXXX. Ulterior, în legătură cu schimbările efectuate în statele de

organizare, prin ordinul nr.2ef din 20 ianuarie 2010 a Departamentului Trupelor de

Carabinieri a fost numit în aceeași funcție.

A susținut că pe parcursul activității în cadrul Departamentului Trupelor de Carabinieri,

a încheiat succesiv contracte cu privire la satisfacerea serviciului militar în trupele de

carabinieri (trupele interne) ale MAI și a deținut diferite funcții.

1

La 05 decembrie 2018, în temeiul art.28 alin.(1) din Legea cu privire la statutul

militarilor nr.162 din 22 iulie 2005, pct.26 și pct.33 din Hotărârea Guvernului nr.941 din

2006 cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire la modul de îndeplinire a serviciului

militar în Forțele Armate, a încheiat cu Departamentul Trupelor de Carabinieri contractul

nr.XXXXX cu privire la satisfacerea serviciului militar în trupele de carabinieri (trupele

interne) ale MAI, pe un termen de 5 ani, începând cu 05 decembrie 2018 - până la 05

decembrie 2023.

La 15 octombrie 2019, în baza ordinului nr.165ef a Ministerului Afacerilor Interne, în

conformitate cu Legea nr.288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut

special din cadrul MAI și Hotărârea Guvernului nr.460 din 22 iunie 2017, pentru punerea în

aplicare a prevederilor Legii nr.288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu

statut special din cadrul MAI, a fost numit în funcția de ofițer superior al Serviciului asistență

juridică al Inspectoratului de Poliție Dubăsari al Inspectoratului General al Poliției al MAI,

concomitent a fost eliberat din funcția de șef al Serviciului juridic al Statului major și servicii

al Unității militare XXXXX a Departamentului Trupelor de Carabinieri.

Ulterior, conform ordinului de zi nr.197 din 16 octombrie 2019 al Unității militare

XXXXX, a fost exclus din listele efectivului, începând cu 15 octombrie 2019, însă

Comandantul General al Inspectoratului General de Carabinieri nu a emis în acest sens ordin

cu privire la eliberarea lui din serviciul militar prin contract, cu rezilierea contractului cu

privire la satisfacerea serviciului militar, precum și nu i s-a achitat trei solde lunare după cum

prevede legislația în vigoare.

Reclamantul a menționat că conform pct.2 din contractul nr.XXXXX cu privire la

satisfacerea serviciului militar în trupele de carabinieri (trupele interne) ale Ministerului

Afacerilor Interne, militanții se bucură de drepturile și libertățile social-economice, politice,

personale ale cetățeanului RM, precum și de privilegiile și garanțiile stabilite de legislația în

vigoare pentru militarii trupelor de carabinieri. Totodată, pct.10 din contract reglementează

că, contractul poate fi reziliat înainte de termen în temeiurile prevăzute la art.33 alin.(3) din

Legea cu privire la statutul militarilor. Iar, conform art.35 alin.(3) lit. i) din Legea cu privire

la statutul militarilor nr.162 din 22 iulie 2005, eliberarea militarilor din serviciul militar prin

contract se efectuează la transferarea într-o altă structură de stat în care este prevăzut

serviciul special.

Concomitent, potrivit art.35 alin.(2) lit.b) din Legea nr.162 din 22 iulie 2005, eliberarea

militarilor din serviciul militar prin contract se efectuează prin ordinul conducătorului

structurii militare - pentru toate categoriile de militari, cu excepția militarilor prevăzuți la

lit.d).

Conform art.19 alin.(5) din Legea cu privire la statutul militarilor, militarilor prin

contract, eliberați din serviciul militar din diverse motive, cu excepția celor eliberați conform

art.35 alin.(3) lit.c)-g), k), m) și o), care nu au vechimea în serviciu necesară pentru stabilirea

pensiei, li se acordă 3 solde lunare.

În condițiile enumerate la normele de drept sus citate, la 05 noiembrie 2019, s-a adresat

Inspectoratului General de Carabinieri cu petiția nr.M-220/19, solicitând emiterea unui ordin

cu privire la eliberarea lui din serviciul militar prin contract în conformitate cu art.35 alin.(3)

lit.i), din Legea nr.162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor, la transferarea într-o

altă structură de stat (Inspectoratul General al Poliției), în care este prevăzut serviciul special,

2

cu remiterea respectivului ordin în adresa Unității militare XXXXX, în scopul ajustării

ordinului de zi nr. 197 din 16 octombrie 2019.

Prin răspunsul nr.1/2-M220/19 din 27 noiembrie 2019 al Inspectoratului General de

Carabinieri, pe care l-a recepționat la 03 decembrie 2019, a fost informat că solicitarea sa din

raportul nr.2029 din 18 septembrie 2019, adresată Ministrului Afacerilor Interne, prin care a

solicitat transferarea în funcția de Ofițer superior al Serviciului asistenta juridică al

Inspectoratului de Poliție Dubăsari al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne și eliberarea lui din funcția de șef al Serviciului juridic al Statului major și

servicii al Unității militare XXXXX a Departamentului Trupelor de Carabinieri, a fost

realizată prin ordinul nr.165ef din 11 octombrie 2019 a Ministerului Afacerilor Interne.

Totodată, prin ordinul de zi nr.197 din 16 octombrie 2019 al Unității militare XXXXX a fost

exclus din listele efectivului și de la toate drepturile de aprovizionare. S-a comunicat că

potrivit pct.142 din Hotărârea Guvernului nr.941/2006, prin care a fost aprobat Regulamentul

cu privire la modul de îndeplinire a serviciului militar în Forțele Armate, data radierii din

tabelul nominal al unității este ultima zi de aflare în serviciul militar. Astfel, eliberarea lui din

serviciul militar prin contract a fost realizată la 16 octombrie 2019, fără însă a fi specificat în

baza cărui temei legal a fost eliberat din serviciul militar.

Nefiind de acord cu răspunsul nr.1/2-M220/19 din 27 noiembrie 2019 al Inspectoratului

General de Carabinieri, la 19 decembrie 2019 s-a adresat Inspectoratului General de

Carabinieri cu cerere prealabilă, solicitând anularea răspunsului ca fiind neîntemeiat și ilegal,

cu emiterea unui ordin prin care să fie eliberat din serviciul militar în temeiul art.35 alin.3

lit.i) din Legea cu privire la statutul militarilor nr.162 din 22 iulie 2005, la transferarea la o

altă structură de stat, cu rezilierea contractului cu privire la satisfacerea serviciului militar în

trupele de carabinieri ale Ministerului Afacerilor Intern, în temeiul pct.10 din contract și în

temeiul art.19 alin.(5) din Legea nr.162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor, cu

achitarea a 3 solde lunare.

Prin răspunsul nr.1/2-M268 din 26 decembrie 2019 a Inspectoratului General de

Carabinieri, recepționat la 15 ianuarie 2020, a fost informat că cererea prealabilă a fost

respinsă ca inadmisibilă, iar în temeiul art.168 alin.(1) din Codul administrativ, dosarul

administrativ a fost remis în adresa Ministerului Afacerilor Interne pentru adoptarea deciziei

definitive.

Prin răspunsul nr.44/22-136 din 14 ianuarie 2020 a Ministerului Afacerilor Interne, pe

care l-a recepționat la 20 ianuarie 2020, a fost informat că cererea prealabilă a fost respinsă

ca neîntemeiată din considerentul că Inspectoratul General de Carabinieri a supus analizei

complet și obiectiv cererea prealabilă, fiind respinsă întemeiat ca inadmisibilă, în

conformitate cu art.167 alin.(2) din Codul administrativ.

Reclamantul consideră răspunsurile nr.1/2-M220/19 din 27 noiembrie 2019 și nr.1/2-

M268 din 26 decembrie 2019 ale Inspectoratului General de Carabinieri și nr.44/22-136 din

14 ianuarie 2020 a Ministerului Afacerilor Interne ca fiind neîntemeiate și ilegale, din

motivele ce succed.

Conform art.2 alin.(1) din Legea nr. 219 din 08 noiembrie 2018 cu privire la

Inspectoratul General de Carabinieri, Inspectoratul General de Carabinieri este o autoritate

specializată a statului, cu statut militar, aflată în subordinea Ministerului Afacerilor Interne,

care are misiunea de a apăra drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei prin

executarea atribuțiilor de mențineri, asigurare și restabilire a ordinii publice, de prevenire și

3

descoperire a infracțiunilor și contravențiilor, de protecție a obiectivelor de importanță

deosebită, de prevenire și combatere a terorismului, de asigurare a regimului stării de urgență,

de asediu sau de război.

Din dispozițiile art.3 din Legea nr.219 din 08 noiembrie 2018, rezultă că, Inspectoratul

General de Carabinieri activează în conformitate cu Constituția Republicii Moldova, cu

prezenta lege și cu alte acte normative în vigoare, precum și cu tratatele internaționale la care

Republica Moldova este parte.

Articolul 4 din aceeași Lege, stipulează că, Inspectoratul General de Carabinieri își

desfășoară activitatea în interesul persoanei și al comunității, în baza principiilor legalității,

imparțialității, profesionalismului, responsabilității, nediscriminării, respectării drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului, răspunderii personale, integrității profesionale,

transparenței și cooperării.

Iar, potrivit art.10 alin.(2) din Legea menționată, Comandamentul General este condus

de Comandantul general al Inspectoratului General de Carabinieri, numit în funcție prin

hotărâre de Guvern, pe un termen de 5 ani, la propunerea ministrului afacerilor interne.

Totodată, reieșind din dispozițiile art.11 alin.(1) lit.h) din Legea nr.219/2018,

Comandantul general al Inspectoratului General de Carabinieri numește în funcții, trece la

dispoziție, modifică, suspendă și dispune încetarea raporturilor de serviciu ale personalului

Inspectoratului General de Carabinieri în conformitate cu prevederile legislației în vigoare.

Conform art.13 alin.(1) și (4) din aceeași Lege, statutul juridic al carabinierului și modul

de îndeplinire a serviciului în cadrul Inspectoratului General de Carabinieri sunt reglementate

de prezenta lege, de Legea nr.162/2005 cu privire la statutul militarilor, de Legea

nr.1245/2002 cu privire la pregătirea cetățenilor pentru apărarea Patriei, de Legea nr.52/2007

cu privire la aprobarea Regulamentului disciplinei militare și de alte acte normative în

vigoare. Raporturile de serviciu ale carabinierilor cad sub incidența prevederilor Codului

muncii al Republicii Moldova în măsura în care nu sunt reglementate de legi speciale.

De asemenea, pct.2 din Hotărârea Guvernului nr.332 din 18 iulie 2019 cu privire la

organizarea și funcționarea Inspectoratului General de Carabinieri, reglementează că,

Inspectoratul General de Carabinieri este succesorul de drepturi și obligații al

Departamentului Trupelor de Carabinieri.

În pct.4 din aceeași Hotărâre de Guvern, se stipulează că, eliberarea din serviciu a

militarilor Departamentului Trupelor de Carabinieri se va efectua în conformitate cu

Regulamentul cu privire la modul de îndeplinire a serviciului militar în Forțele Armate,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.941/2006, și cu legislația muncii, în cazul

imposibilității transferului acestora.

Respectiv, pct.2 din Anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului nr.332/2019, statuează că,

Inspectoratul este autoritate administrativă, subordonată Ministerului Afacerilor Interne, cu

statut militar, care exercită atribuții și implementează politica statului în domeniile

încredințate prin lege.

Conform art.9 alin.(1) din Legea nr. 345 din 25 iulie 2003 cu privire la apărarea

națională, forțele destinate apărării naționale sunt Forțele Armate compuse din Armata

Națională și Inspectoratul General de Carabinieri.

Din pct.28 din Hotărârea Guvernului nr.941 din 17 august 2006 pentru aprobarea

Regulamentului cu privire la modul de îndeplinire a serviciului militar în Forțele Armate,

rezultă că, la încadrarea în serviciul militar, cetățenii sunt numiți în funcții militare ale

4

efectivelor de soldați, de sergenți și ale corpului de ofițeri, prevăzute în statele de organizare

ale unităților militare. Militarilor numiți în funcții li se acordă grade militare.

Concomitent, art.2 alin.(2) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la poliție

și statutul polițistului, stipulează că, prevederile prezentei legi se aplică polițiștilor –

funcționari publici cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, angajați la

serviciu în Poliție, învestiți cu drepturi și obligații pentru exercitarea atribuțiilor Poliției.

Reclamantul a menționat că ambele autorități, Inspectoratul General de Carabinieri și

Inspectoratul General al Poliție, se află în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, acestea

din urmă fiind două structuri de stat diferite, având o organizare și funcționare distinctă, și o

structură organizațională separată în sistemul administrativ al Ministerului Afacerilor Interne,

dispunând de conturi trezoreriale separate, fiind constituite pentru exercitarea unor

competențe diferite, statutul acestora fiind reglementat de legi distincte, constituite pentru

exercitarea funcțiilor de supraveghere și control de stat în sfere diferite din domeniile de

activitate a Ministerului Afacerilor Interne, totodată acestea dispun de organe centrale și

subdiviziuni specializate separate. Misiunea, funcțiile de bază, atribuțiile principale,

drepturile generale și alte chestiuni privind organizarea activității acestor două entități, la fel,

este distinctă. Astfel că, nu se poate considera că aceste două subdiviziuni subordonate

Ministerului Afacerilor Interne reprezintă o singură structură de stat.

Consideră Mursa Vadim că la cazul speței nu se poate de afirmat despre modificarea

raportului de muncă în aceiași structură de stat, manifestată prin transferarea de la o

subdiviziune a Ministerului Afacerilor Interne, la altă subdiviziune a aceleiași structuri, din

considerentul că conform contractului nr. XXXXX cu privire la satisfacerea serviciului

militar în trupele de carabinieri (trupele interne) ale MAI din 05 decembrie 2018, în calitatea

de angajator este Departamentul Trupelor de Carabinieri (trupe interne) ale MAI,

concomitent în cadrul Inspectoratului General al Poliției, dispune de calitatea de angajator,

șeful Inspectoratului General al Poliției ca conducător ai autorității administrative, iar

conform pct. 30 din Hotărârea Guvernului nr.283 din 24 aprilie 2013, raporturile de serviciu

ale polițistului sunt prevăzute în Legea nr.320 din 21 decembrie 2012 cu privire la activitatea

Poliției și statutul polițistului, iar în partea în care nu sunt reglementate de aceasta, se aplică

prevederile Codului muncii.

Totodată, potrivit pct.40 din Hotărârea Guvernului nr.941 din 17 august 2006, contractul

își încetează acțiunea din data: a) radierii militarului din tabelul nominal al unității militare în

legătură cu eliberarea din serviciul militar, în legătură cu decesul (moartea), declararea lui

dispărut fără urmă sau decedat, în modul stabilit de legislația în vigoare; b) încheierii de către

militar a unui nou contract.

Din pct.140 lit.i) din Hotărârea Guvernului nr.941 din 17 august 2006, rezultă că,

eliberarea militarilor din serviciul militar prin contract se efectuează la transferarea într-o altă

structură de stat în care este prevăzut serviciul special pe baza solicitării parvenite de la

conducătorul structurii de stat unde este prevăzut serviciul special în adresa conducătorului

structurii militare, cu acordul militarului.

Iar, pct.141 din aceeași Hotărâre de Guvern, stipulează că, eliberarea militarilor din

serviciul militar prin contract se efectuează în baza raportului depus de militar, cu excepția

cazurilor prevăzute de art. 35alin.(3) lit.e),f),j)k) sau o) din Legea cu privire la statutul

militarilor, în modul stabilit de conducătorul structurii militare. Comandantul (șeful) unității

militare înaintează pe cale ierarhică raportul militarului privind eliberarea din serviciul

5

militar. Până la comunicarea ordinului de eliberare din serviciul militar, militarul vizat este

obligat să-și îndeplinească atribuțiile funcției pe care o deține, precum și toate îndatoririle ce-

i revin.

La fel, reclamantul a notat că potrivit art.35 alin.(3) lit.i) și alin.(5) din Legea cu privire

la statutul militarilor, eliberarea militarilor din serviciul militar prin contract se efectuează la

transferarea într-o altă structură de stat în care este prevăzut serviciul special. Militarii se

consideră eliberați din serviciul militar din ziua când au fost radiați din tabelul nominal al

unității militare. Militarul urmează să fie radiat din tabelul nominal nu mai târziu de 2 luni de

la data emiterii ordinului cu privire la eliberarea lui din serviciul militar, fără a lua în

considerare termenul aflării militarului în concediu.

Subsecvent, dispozițiile art.35 alin.(2) lit.a) și b) din aceeași Lege, stipulează că,

eliberarea militarilor din serviciul militar prin contract se efectuează prin ordinul

comandantului (șefului) unității militare – pentru efectivul de soldați și de sergenți, precum și

prin ordinul conducătorului structurii militare – pentru toate categoriile de militari, cu

excepția militarilor prevăzuți la lit.d).

În contextul celor menționate, reclamantul consideră că în speță se atestă faptul că prin

raportul înaintat către Ministerul Afacerilor Interne, a solicitat eliberarea din funcție și

transferarea în funcția de Ofițer superior al Serviciului asistență juridică al Inspectoratului de

Poliție Dubăsari al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne,

raport avizat de către Comandantul general a 1GP al MAI. Corespunzător, deși ordinul cu

privire la transfer a fost emis de Ministerul Afacerilor Interne, în temeiul art.35 alin.(2) lit.b)

din Legea eu privire la statutul militarilor și pct.141 din Regulamentul cu privire Ia modul de

îndeplinire a serviciului militar în Forțele Armate, conducătorului structurii militare îi

subzista obligația legală de a emite ordinul cu privire la eliberarea din serviciul militar. Or,

potrivit extrasului din ordinul de zi nr.197 din 23 noiembrie 2018 al Unității militare

XXXXX s-a dispus excluderea lui din listele efectivului, de la toate drepturile de

aprovizionare, începând cu data de 15 octombrie 2019, în legătură cu transferul, prin ordinul

nr.165 ef din 11 octombrie 2019 MAI, însă un ordin care să emane de la conducătorul

structurii militare cu privire la eliberarea lui din serviciul militar prin contract nu există, ceea

ce denotă nerespectarea procedurii stabilite de prevederile Hotărârii Guvernului nr.941 din 17

august 2006 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de îndeplinire a serviciului

militar în Forțele Armate și Legii cu privire la statutul militarilor, enunțate supra.

Deși legiuitorul a prevăzut în mod clar că militarul urmează să fie radiat din tabelul

nominal al unității militare cel târziu 2 luni dc la data de emiterii ordinului cu privire la

eliberare din serviciul militar prin contract, astfel, că se constată cu certitudine faptul că a fost

radiat din listele electivului, însă în absența ordinului conducătorului structurii militare, fapt

prin care se încalcă ordinea legală instituită.

Dat fiind faptul că a fost transferat într-o altă structura de stat în care este prevăzut

serviciul special, în mot tacit a avut loc eliberarea sa din serviciul militar prin contract, însă

această acțiune nu s-a exteriorizat prin emiterea unui ordin de către conducătorul structurii

militare, la caz, de Comandantul general al IGC, cu toate că normele de drept citate supra

incumbă conducătorului structurii militare în care a activat (IGC), să emită un ordin cu

privire la eliberarea din serviciul militar prin contract.

În opinia reclamantului în litigiu nu se poate de specificat despre un simplu transfer

dintr-o instituție subordonată a MAI (IGC), în altă instituție din cadrul MAI (Inspectoratul

6

General de Poliție), sau transferarea militarilor prin contract dintr-o structură militară în alta,

din considerentul că Inspectoratul General de Carabinieri are statut militar, pe când

Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General al Poliției, au statut special. Respectiv,

din considerentul că Ministerul Afacerilor Interne nu dispune de statut militar, nici Ministrul

Afacerilor Interne, ca conducător al organul central de specialitate al administrației publice,

nu are statul de conducător ai structurii militare, respectiv și atribuțiile sale nu cad sub

incidența prevederilor alin.(2) art.35 din Legea nr.162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul

militarilor.

Mai mult, inacțiunea Inspectoratului General de Carabinieri condiționează lipsirea lui

neîntemeiată de dreptul de a beneficia de indemnizația în mărime de 3 solde lunare, prin ce i

se încalcă nejustificat dreptul de a beneficia de drepturile salariale stabilite la art.19 alin.(5)

din Legea nr.162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor, dat fiind faptul că

conform art.143 alin.(1) lit.a) din Codului muncii, dacă nu se contestă cuantumul tuturor

sumelor ce se cuvin salariatului de la unitate, efectuarea achitărilor se face până în ziua

eliberării din serviciu sau în ziua eliberării.

Reclamantul a precizat că prin răspunsul nr.1/2-M220/19 din 27 noiembrie 2019 a

Inspectoratului General de Carabinieri fost informat că a fost eliberat din serviciul militar

prin contract în temeiul ordinului de zi nr.197 din 16 octombrie 2019 al Unității militare

XXXXX, prin care a fost exclus din listele electivului de la data de 15 octombrie 2019, însă

faptul dat s-a efectuat în lipsa unui ordin al conducătorului structurii militare, în care să fie

specificat concret temeiul, prevăzut la art.35 alin.(3) din Legea cu privire la statutul

militarilor, contrar pct.139 din Hotărârea Guvernului nr. 941/2002.

Cu toate că, în cererea prealabilă a indicat că radierea militarului din tabelul nominal al

unității nu presupune neapărat eliberarea din serviciul militar, totuși este necesar de specificat

pe ce temei se radiază militarul din listele unității, deoarece radierea poate fi efectuată și din

alte motive, precum transferul dintr-o structură militară în alta, fără eliberarea din serviciul

militar (pct.67 lit.h) și pct.71 din Hotărârea Guvernului nr.941 din 17 august 2006), motivele

invocate în cererea prealabilă însă nu au fost examinate sau au fost examinate superficial.

De asemenea, din răspunsul nr.1/2-M220/19 din 27 noiembrie 2019 a Inspectoratului

General de Carabinieri, rezultă că Comandantul general al IGC, contrar prevederilor legale, a

delegat atribuțiile sale, expres prevăzute la art.35 alin.(2) lit.b) din Legea cu privire la statutul

militarilor, comandantului Unității militare XXXXX și anume, a învestit cu dreptul de a

elibera militarii din serviciul militar prin contract, atât efectivul de soldați și sergenți, cât și

pentru celelalte categorii de militari, fără a ține cont de faptul că o astfel de excepție nu este

prevăzută în legislația în vigoare și nu a fost emis în acest sens niciun act de dispoziție.

În viziunea reclamantului pârâții Inspectoratul General de Carabinieri și Ministerul

Afacerilor Interne au examinat superficial petiția nr. M-220/19 din 05 noiembrie 2019 și

cererea prealabilă nr.M-268/19 din 23 decembrie 2019.

În cazul contractului nr.XXXXX cu privire la satisfacerea serviciului militar în trupele

de carabinieri (trupele interne) ale MAI, încheiat la 05 decembrie 2018, în calitatea de

angajator figurează Departamentul Trupelor dc Carabinieri (trupe interne) ale MAI, în

persoana Primului-adjunct al comandantului, Șeful statului major al Trupelor de Carabinieri

ale MAI, respectiv nu se poate de concluzionat că contractul respectiv, a fost reziliat în

temeiul Ordinul nr.165ef din 11 octombrie 2019 al Ministerului Afacerilor Interne sau în

temeiul ordinului de zi nr.197 din 16 octombrie 2019 al Unității militare XXXXX, deoarece

7

atât Ministerul Afacerilor Interne, cât și Unitatea militară XXXXX, nu sunt părți ale

contractului nr.XXXXX, mai mult că nici în contract nu este expres prevăzută o clauză

privind rezilierea contractului de către Ministerul Afacerilor Interne sau de către Unitatea

militară XXXXX.

Pe lângă faptul că nu a fost emis ordin privind eliberarea lui din serviciul militar, rezultă

că nici contractul nr.XXXXX cu privire la satisfacerea serviciului militar în trupele de

carabinieri (trupele interne) ale MAI, nu a fost reziliat și produce efecte juridice în

continuare, fapt ce generează dreptul pecuniar în legătură cu continuarea îndeplinirii

serviciului militar prin contract, simultan cu îndeplinea serviciului special în cadrul

Inspectoratului General al Poliției, fapt ce contravine art.53 alin.(3) din Legea nr.288 din 16

decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului

Afacerilor Interne, care stipulează că, funcționarul public cu statui special nu are dreptul să

desfășoare alte activități remunerate în cadrul altor autorități publice.

Astfel, prin refuzul ilegal al Inspectoratului General de Carabinieri de a emite ordin cu

privire la eliberarea lui din serviciul militar prin contract, se încalcă grav drepturile și

garanțiile prevăzute la art.43 alin.(1) din Constituția Republicii Moldova, care stipulează că,

orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii. Concomitent, fiind încălcate

dispozițiile art.44 din Constituție și ale art.7 alin.(1) din Codul muncii, interzicerea muncii

forțate, or, îndeplinirea serviciului militar prin contract în rândul Forțelor Armate este

benevolă.

Mai mult ca atât, pct.14 din Hotărârea Guvernului nr.941/2016, stipulează că

cetățeanul, aflat în evidența militară, care solicită să fie încadrat benevol în serviciul militar

prin contract, va depune o cerere pe numele comandantului centrului militar, unde se află în

evidență militară, sau pe numele comandantului unității militare.

Astfel se constată că în mod forțat și abuziv este impus să îndeplinească serviciul militar

simultan cu îndeplinirea serviciului special în continuare.

Subsecvent, au fost încălcate grav și prevederile Codului administrativ, în special art.18,

art.21 alin.(1), art.24 alin.(1), art.25 și art.28 alin.(1), care cert stipulează că, interesul public

vizează ordinea de drept, democrația, garantarea drepturilor și a libertăților persoanelor,

precum și obligațiile acestora, satisfacerea necesităților sociale, realizarea competențelor

autorităților publice, funcționarea lor legală și în bune condiție. Autoritățile publice și

instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în conformitate cu legea și alte acte

normative. Participanți la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ

trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a

încălca drepturile procesuale ale altor participant. Autoritățile publice și instanțele dc

judecată competente trebuie să își exercite atribuțiile legale în mod imparțial, indiferent de

propriile convingeri sau interesele persoanelor care le reprezintă. Procedura administrativă se

realizează într-un mod simplu, adecvat, rapid, eficient și corespunzător scopului.

În pofida celor expuse, din răspunsul nr.44/22-136 din 14 ianuarie 2020 a Ministerului

Afacerilor Interne se evidențiază că autoritatea publică respectivă tolerează și facilitează

încălcările admise de către autoritatea specializată din subordine, la caz, de către

Inspectoratul General de Carabinieri, or, conform art.107 alin.(1) din Constituția Republicii

Moldova, organele centrale de specialitate ale statului sunt ministerele. Ele traduc în viață, în

temeiul legii, politica Guvernului, hotărârile și dispozițiile lui, conduc domeniile încredințate

și sunt responsabile de activitatea lor. Iar, conform pct.2, pct.7 subpct.7) din Regulamentul cu

8

privire la organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr.693 din 30 august 2017, ministerul este organul central de specialitate al

administrației publice, care asigură realizarea politicii guvernamentale în domeniile de

activitate ce îi sunt încredințate. Funcțiile de bază ale ministerului sunt coordonarea și

monitorizarea activități autorităților administrative, a serviciilor publice desconcentrate din

subordine.

Respectiv și în art.6 lit.a) din Legea 219/2018 este expres prevăzut că, Ministrul

Afacerilor Interne exercită controlul și coordonează activitatea Inspectoratului General de

Carabinieri, iar pct.15 subpct.16) din Hotărârea Guvernului nr.332/2019 prevede expres că,

Comandantul general al Inspectoratului General de Carabinieri, poartă răspundere personală,

în fața ministrului afacerilor interne, pentru realizarea misiunii și îndeplinirea funcțiilor

Inspectoratului;

În contextul enunțat, Mursa Vadim a solicitat admiterea acțiunii în contencios

administrativ, anularea răspunsurilor nr.1/2-M220/19 din 27 noiembrie 2019 și nr.1/2-M268

din 26 decembrie 2019 al Inspectoratului General de Carabinieri și răspunsul nr.44/22-136

din 14 ianuarie 2020 a Ministerului Afacerilor Interne, ca fiind ilegale; obligarea

Inspectoratului General de Carabinieri să emită ordin cu privire la eliberarea lui din serviciul

militar în temeiul art.35 alin.(3) lit.i) din Legea nr.162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul

militarilor, la transferarea într-o altă structură de stat în care este prevăzut serviciul special,

cu rezilierea contractului nr.XXXXX cu privire la satisfacerea serviciului militar în trupele de

carabinieri ale MAI, încheiat cu Departamentul Trupelor de Carabinieri la 05 decembrie

2018, în temeiul pct.10 din contract; obligarea Inspectoratul General de Carabinieri să-i

achite 3 solde lunare în conformitate cu art.19 alin. (5) din Legea nr.162 din 22 iulie 2005 cu

privire la statutul militarilor; precum și, să fie obligat Inspectoratul General de Carabinieri, în

temeiul art.330 alin.(1) lit.i) și alin.(2) din Codul muncii, să-i achite 5 % din suma neplătită în

termen (cele 3 solde lunare, în caz de eliberare din serviciul militar la transferarea într-o altă

structură de stat în care este prevăzut serviciul special, calculate începând cu 15 octombrie

2019 – până la data emiterii ordinului cu privire la eliberarea din serviciul militar, în

conformitate cu art.35 alin.(3) lit.i) din Legea nr.162 din 22 iulie 2005.

Prin hotărârea din 29 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost respinsă

ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ depusă de Mursa Vadim.

La 29 iulie 2020 Mursa Vadim a depus apel nemotivat împotriva hotărârii primei

instanțe, iar la 17 august 2020 a fost prezentată motivarea apelului, solicitând admiterea

acestuia, casarea integrală a hotărârii din 29 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, cu emiterea unei decizii noi de admitere a acțiunii în sensul formulat.

Prin decizia din 08 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul depus de

Vadim Mursa și a fost menținută hotărârea din 29 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani.

Fiind învestite cu judecarea cauzei, prima instanță și instanța de apel au motivat soluțiile

prin faptul că nefiind de acord cu răspunsurile Inspectoratului General de Carabinieri din 27

noiembrie 2019 și 26 decembrie 2019 și răspunsul Ministerului Afacerilor Interne din 14

ianuarie 2020, Mursa Vadim, a sesizat instanța de contencios administrativ cu prezenta

acțiune.

9

Instanțele de judecată au constatat că acțiunea depusă de Mursa Vadim la 11 februarie

2020, a fost depusă în instanța de contencios administrativ în termen, cu respectarea

procedurii prealabile.

Totodată, au reținut că reieșind din solicitările expuse în cererea de chemare în judecată,

rezultă că acțiunea depusă de Vadim Mursa este una în obligare, or, ultimul solicită anularea

răspunsurile IGC nr.1/2-M220/19 din 27 noiembrie 2019 și nr.1/2-M268 din 26 decembrie

2019 și răspunsul MAI nr.44/22-136 din 14 ianuarie 2020; obligarea Inspectoratului General

de Carabinieri să emită ordin cu privire la eliberarea din serviciul militar în temeiul art.35

alin.(3) lit.i) din Legea nr.162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor, la

transferarea într-o altă structură de stat în care este prevăzut serviciul special, cu rezilierea

contractului nr.XXXXX cu privire la satisfacerea serviciului militar în trupele de carabinieri

ale MAI, încheiat cu Departamentul Trupelor de Carabinieri la 05 decembrie 2018, în temeiul

pct.10 din contract; obligarea Inspectoratului General de Carabinieri să-i achite 3 solde lunare

în temeiul art.19 alin.(5) din Legea nr.162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor;

obligarea Inspectoratului General de Carabinieri, în temeiul art.330 alin.(1) lit.1) și alin.(2)

din Codul muncii, să-i achite 5% din suma neplătită în termen (cele 3 solde lunare, în caz de

eliberare din serviciul militar la transferarea într-o altă structură de stat în care este prevăzut

serviciul special), calculate începând cu data de 15 octombrie 2019 - până la data emiterii

ordinului cu privire la eliberarea din serviciul militar în temeiul art.35 alin.(3) lit.i) din Legea

cu privire la statutul militarilor nr.162 din 22 iulie 2005.

Instanțele de judecată au stabilit că potrivit art.31 alin.(7) din Legea cu privire la statutul

militarilor nr.162 din 22 iulie 2005, transferarea militarilor prin contract dintr-o structură

militară în alta se efectuează, de comun acord, de către conducătorii structurilor respective,

care au dreptul de a elibera din serviciul militar această categorie de militari, conform

legislației în vigoare. Iar, potrivit art.35 alin.(3) lit.i) din Legea cu privire la statutul

militarilor nr.162 din 22 iulie 2005, eliberarea militarilor din serviciul militar prin contract se

efectuează la transferarea într-o altă structură de stat în care este prevăzut serviciul special.

Raportând cadrul legal la circumstanțele cauzei, instanțele de judecată au constatat că

între Departamentul Trupelor de Carabinieri al Ministerului Afacerilor Interne și Mursa

Vadim a fost încheiat contractul nr.XXXXX cu privire la satisfacerea serviciului militar în

trupele de carabinieri ale MAI, fiind astfel angajat în funcția de șef al Serviciului juridic al

Unității militare XXXXX a Departamentului Trupelor de Carabinieri, pe un termen de cinci

ani, începând cu data de 05 decembrie 2018.

Subsecvent, reieșind din raportul din 17 septembrie 2019 adresat Ministrului, Vadim

Mursa a solicitat transferarea în funcția de ofițer superior al serviciului asistență juridică al

Inspectoratului de Poliție Dubăsari al IGP al MAI, cu eliberarea din funcția deținută.

Din extrasul din ordinul nr.165ef din 19 noiembrie 2018 al Ministerului Afacerilor

Interne, în baza Legii privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului

Afacerilor Interne nr.288 din 16 decembrie 2016 și hotărârii Guvernului nr.460 din 22 iunie

2017 pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii privind funcționarul public cu statut

special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr. 288 din 16 decembrie 2016, rezultă că

Mursa Vadim a fost numit, conform cererii personale, în funcția de ofițer superior al

Serviciului asistență juridică al Inspectoratului de Poliție Dubăsari al Inspectoratului General

al Poliței (cu statut de departament al MAI), fiind eliberat din funcția de Șef al serviciului

juridic al Statului-major și servicii al Unității militare XXXXX a Departamentului Trupelor

10

de Carabinieri al MAI, cu acordarea gradului special aferent corpului de ofițeri ,,comisar

principal”, din data de 15.10.2019.

S-a stabilit că potrivit extrasului din ordinul de zi nr.197 din 16 octombrie 2019 cu

privire la transfer, Vadim Mursa a fost exclus din listele efectivului Unității militare XXXXX

a IGC, și de la toate drepturile de aprovizionare, din data de 15 octombrie 2019.

În acest sens, instanțele de judecată au remarcat că potrivit art.2 din Legea cu privire la

Inspectoratul General de Carabinieri nr.219 din 08 noiembrie 2018, Inspectoratul General de

Carabinieri este o autoritate specializată a statului, cu statut militar, aflată în subordinea

Ministerului Afacerilor Interne, care are misiunea de a apăra drepturile și libertățile

fundamentale ale persoanei prin executarea atribuțiilor de menținere, asigurare și restabilire a

ordinii publice, de prevenire și descoperire a infracțiunilor și contravențiilor, de protecție a

obiectivelor de importanță deosebită, de prevenire și combatere a terorismului, de asigurare a

regimului stării de urgență, de asediu sau de război. Inspectoratul General de Carabinieri

exercită, pe timp de pace, atribuții polițienești, iar pe timp de asediu sau de război, atribuțiile

specifice Forțelor Armate în condițiile prevăzute de prezenta lege și actele normative în

vigoare. Inspectoratul General de Carabinieri face parte din sistemul național de ordine și

securitate publică și din sistemul național de apărare. Inspectoratul General de Carabinieri

dispune de simbolică proprie, aprobată în modul stabilit de lege. Iar, potrivit art.6 lit.e) din

aceeași Lege, Ministrul afacerilor interne aplică proceduri de personal în privința

personalului Inspectoratului General de Carabinieri în conformitate cu competențele stabilite

de Guvern.

În coroborare cu pct.2 din Hotărârea Guvernului nr.283 din 24 aprilie 2013 pentru

aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea Inspectoratului General al

Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției reprezintă unitatea

centrală de administrare și control a Poliției, în subordinea Ministerului Afacerilor Interne,

care, în condițiile legii, apără drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei prin

activități de menținere, asigurare și restabilire a ordinii și securității publice, prevenire,

descoperire și investigare a infracțiunilor și contravențiilor.

Totodată, conform art.2 din Legea cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului

nr.320 din 27 decembrie 2012, Poliția este o instituție publică specializată a statului, în

subordinea Ministerului Afacerilor Interne, care are misiunea de a apăra drepturile și

libertățile fundamentale ale persoanei prin activități de menținere, asigurare și restabilire a

ordinii și securității publice, de prevenire, investigare și de descoperire a infracțiunilor și

contravențiilor.

În contextul celor menționate, instanțele de judecată au notat că prin decizia privind

modificarea datelor din Registrul de stat al unităților de drept din 03 decembrie 2019, s-a

decis a lua la evidență modificările privind schimbarea conducătorului Inspectoratului

General de Carabinieri, prin decizia privind modificarea datelor din Registrul de stat al

unităților de drept din 02 ianuarie 2020 s-a decis a lua la evidență modificările privind

schimbarea conducătorului Ministerului Afacerilor Interne, iar prin decizia privind

modificarea datelor din Registrul de stat al unităților de drept din 22 iunie 2020 s-a decis a

lua la evidență modificările privind schimbarea conducătorului Inspectoratului General al

Poliției.

La acest capitol, instanțele de judecată au remarcat că deși Inspectoratul General de

Carabinieri și Inspectoratul General al Poliției se află în subordinea Ministerului Afacerilor

11

Interne, acestea din urmă totuși sunt două structuri de stat diferite, având o organizare și

funcționare distinctă și o structură organizațională separată în sistemul administrativ al

Ministerului Afacerilor Interne. Or, după cum rezultă din dispozițiile legale specificate supra,

Inspectoratul General al Poliției se află în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, la fel,

ca și Inspectoratul General de Carabinieri, iar legea nu instituie anumite condiție de

asemănare între atribuțiile structurilor de stat în care este efectuat transferul, fiind clar stabilit

că, eliberarea militarilor prin contract se efectuează la transferarea într-o altă structură de stat

în care este prevăzut serviciul special.

Drept urmare, instanțele de judecată au conchis că ambele autorități menționate se află

în subordinea Ministerul Afacerilor Interne, ceea ce rezultă și din anexa nr.3 din Hotărârea

Guvernului cu privire la aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea

Ministerului Afacerilor Interne, structurii și efectivului-limită ale aparatului central al

acestuia nr.778 din 27 noiembrie 2009, conform căreia autoritățile administrative și

instituțiile din subordinea Ministerului Afacerilor Interne sunt atât Inspectorat ui General al

Poliției, cât și Inspectoratul General de Carabinieri.

Mai mult, conform pct.9 subpct.14) din Hotărârea Guvernului nr.693 din 30 august 2017

cu privire la organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Interne, conducerea

Ministerului este exercitată de către ministru, care numește în funcții publice, modifică,

suspendă și încetează raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, inclusiv ale celor cu

statut special, în condițiile legii.

Au precizat instanțele de judecată că prin ordinul nr.165ef din 11 octombrie 2018 al

Ministerului Afacerilor Interne, Vadim Mursa nu a fost eliberat din serviciul militar prin

contract, dar a fost transferat dintr-o instituție subordonată Ministerului Afacerilor Interne

(Departamentul Trupelor de Carabinieri), în altă instituție din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne (Inspectoratul General al Poliției), la inițiativa personală.

Prin urmare, transferul lui Vadim Mursa a avut loc prin eliberarea din efectivul

Departamentului Trupelor de Carabinieri, cu continuarea serviciului în cadrul Ministerului

Afacerilor Interne, fiind astfel stabilită continuitatea serviciului în cadrul aceleiași structuri de

stat, adică transferul, cu acordul personal, dintr-o autoritate administrativă a Ministerului

Afacerilor Interne, în alta.

Mai mult ca atât, conform pct.140 lit.i) din Hotărârea Guvernului nr.941 din 17 august

2006 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de îndeplinire a serviciului militar

în Forțele Armate, eliberarea militarilor din serviciul militar prin contract se efectuează la

transferarea într-o altă structură de stat în care este prevăzut serviciul special pe baza

solicitării parvenite de la conducătorul structurii de stat unde este prevăzut serviciul special în

adresa conducătorului structurii militare, cu acordul militarului, pe când în speță, la baza

emiterii ordinului nr.165ef din 11 octombrie 2019, a servit raportul depus de Vadim Mursa.

De asemenea, reieșind din prevederile pct.142 din Hotărârea Guvernului nr.941 din 17 august

2006, data radierii militarului din tabelul nominal al unității militare este ultima zi de aflare în

serviciul militar. Iar, potrivit pct.40 din Hotărârea de Guvern menționată, contractul își

încetează acțiunea din data: radierii militarului din tabelul nominal al unității militare în

legătură cu eliberarea din serviciul militar, în legătură cu decesul (moartea), declararea lui

dispărut fără urmă sau decedat, în modul stabilit de legislația în vigoare; încheierii de către

militar a unui nou contract.

12

Pe final, au concluzionat instanțele de judecată ierarhic inferioare că acțiunea

contractului nr.XXXXX din 05 decembrie 2018 încheiat cu Departamentul Trupelor de

Carabinieri (la moment Inspectoratul General de Carabinieri), a încetat la 16 octombrie 2019,

data emiterii ordinului de zi nr.197, prin care Mursa Vadim a fost exclus din listele

efectivului unității militare și de la toate drepturile de aprovizionare.

Din considerentele menționate, instanțele de judecată au considerat neîntemeiată

acțiunea în contencios administrativ depusă de Vadim Mursa în obligarea Inspectoratului

General de Carabinieri să emită ordin cu privire la eliberarea lui din serviciul militar în

temeiul art.35 alin.(3) lit.i) din Legea nr.162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul

militarilor, la transferarea într-o altă structură de stat în care este prevăzut serviciul special,

cu rezilierea contractului nr.XXXXX cu privire la satisfacerea serviciului militar în trupele de

carabinieri ale MAI, încheiat cu Departamentul Trupelor de Carabinieri la 05 decembrie

2018, în temeiul pct.10 din contract; precum și să-i achite 3 solde lunare în conformitate cu

art.19 alin.(5) din Legea nr.162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor și 5 % din

suma neplătită în termen (cele 3 solde lunare, în caz de eliberare din serviciul militar la

transferarea într-o altă structură de stat în care este prevăzut serviciul special, calculate

începând cu 15 octombrie 2019 – până la data emiterii ordinului cu privire la eliberarea din

serviciul militar, în conformitate cu art. 35 alin.(3) lit.i) din Legea nr.162 din 22 iulie 2005.

Subsecvent, instanțele de judecată au accentuat că plata indemnizației bănești în mărime

de 3 solde lunare, se efectuează numai în cazul transferului prin eliberare în altă structură de

stat în care este prevăzut serviciul special, pe când în prezenta speță nu rezultă astfel, or, la

caz, cu certitudinea s-a constatat că transferul la inițiativa militarului exprimat printr-un

raport, în cadrul aceleiași structuri, iar compensarea persoanei a salariului în caz de reținere a

tuturor plăților sau a unora din ele în caz de eliberare din serviciu, are lor doar în cazul

reținerii acestor plăți, din vina angajatorului și doar în caz de eliberare din serviciu.

Respectiv, cazul dat nu este aplicabil reglementărilor ce i-ar acorda lui Mursa Vadim dreptul

de a beneficia de indemnizația în mărime de 3 solde lunare, precum și de repararea

prejudiciul cauzat persoanei ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci.

La 11 iunie 2021, prin intermediul poștei electronice, Vadim Mursa a depus recurs

nemotivat împotriva deciziei instanței de apel, iar la 17 august 2021 a prezentat motivarea

recursului, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din 08 iunie 2021 a Curții de Apel

Chișinău și a hotărârii din 29 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu emiterea

unei decizii noi de admiterea integrală a acțiunii în sensul formulat.

În motivarea recursului Vadim Mursa a invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei

instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial prezenta speță,

apreciind arbitrar probele administrate, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de

drept material.

Referitor la încălcarea și aplicarea eronată а normelor de drept material, recurentul a

indicat că instanțele de judecată ierarhic inferioare au ignorat argumentele privind actele

normative aplicabile prezentei cauze, în special cele ce reglementează serviciul în organele

afacerilor interne și statutul militarilor trupelor de carabinieri.

Instanțele de judecată au ținut cont doar de argumentele intimaților, făcând abstracție de

argumentele sale, drept rezultat acțiunea sa fiind respinsă ca neîntemeiată.

A susținut că problema de drept în prezenta acțiune este raportată la normele de drept cu

privire la numirea, transferare și eliberarea militarilor din serviciul militar și dreptul la

13

indemnizații, aspecte reglementate de Legea nr.162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul

militarilor și Hotărârea Guvernului nr941 din 17 august 2006 pentru aprobarea

Regulamentului cu privire la modul de îndeplinire a serviciilor militar în cadrul Forțelor

Armate. Or, conform art.323 alin.(1) din Codul muncii, salariaților care au încheiat un

contract individual de muncă cu unitățile militare, instituțiile sau organizațiile Forțelor

Armate ori cu cele ale autorităților publice în care legea prevede îndeplinirea serviciului

militar sau special, precum și persoanelor care execută serviciul civil, li se aplică legislația

muncii, cu particularitățile prevăzute de actele normative în vigoare.

Consideră că sunt eronate concluziile instanțelor judecătorești ierarhic inferioare precum

că dânsul nu poate să beneficieze de indemnizația prevăzută la аrt.l9 alin.(5) din Legea cu

privire la statutul militarilor, pe motivul eliberării din serviciul militar prin transfer, deoarece

аr lipsi actul procedural exteriorizat prin demers sau cerere. Or, transferul său a avut loc la

inițiativa lui, cu acordul ambelor structuri, Inspectoratul General de Carabinieri și al

Inspectoratului General al Poliției, iar fără existența acordului favorabil în acest sens, din

partea structurilor nominalizate, transferul nu ar fi avut loc.

Instanța de apel eronat a concluzionat că radierea lui din listele unității militare

XXXXX, justifică neaplicarea dispozițiilor art.19 alin.(5) din Legea nr.162/2005 cu privire la

statutul militarilor, și anume că el nu poate beneficia de cele 3 solde lunare acordate la

eliberarea din serviciul militar, deoarece potrivit Anexei nr.17 la Regulamentul serviciului

interior al Forțelor Armate ale Republicii Moldova, aprobat prin decretul Președintelui

Republicii Moldova nr. 2327 din 03 septembrie 2009, ordinul de zi pe unitate se emite zilnic

și este semnat de către comandantul unității și șeful statului major. În ordinul de zi pe unitate

se includ: 1) problemele cu caracter de serviciu (componența personalului destinat pentru

serviciul de zi; informațiile privind organizarea și desfășurarea pregătirii de luptă,

aplicațiilor, tragerilor; mișcările zilnice ale efectivului); 2) mișcările de mijloace materiale,

ordinele pe servicii și gospodărie; 3) primirea și predarea armamentului și muniției; 4)

primirea sau predarea tehnicii militare și 5) exploatarea tehnicii de comunicații și de calcul,

de geniu, chimice etc.

Conform pct.6 din Hotărârea Guvernului 941/2006, deciziile conducătorilor structurilor

militare sau comandanților (șefilor) privind modul de îndeplinire a serviciului militar de către

militari sunt puse în aplicare prin ordine referitor la efectiv sau ordine de zi pe unitate, în

funcție de competență, în conformitate cu prevederile prezentului Regulament și cu legislația

în vigoare.

Emiterea ordinului pe efectiv privind eliberarea din serviciul militar în privința sa, ține

de competența exclusivă a Comandantului General al Inspectoratului General de Carabinieri,

în calitate de conducător a structurii militare. Or, art.35 alin.(2) din Legea nr.162/2005, cert

prevede că, eliberarea militarilor din serviciul militar prin contract se efectuează: a) prin

ordinul comandantului (șefului) unității militare – pentru efectivul de soldați și de sergenți; b)

prin ordinul conducătorului structurii militare – pentru toate categoriile de militari, cu

excepția militarilor prevăzuți la lit.d).

Reieșind din faptul că a deținut statut de ofițer, prin prisma normei de drept citate supra,

Comandantul General al IGC are obligația pozitivă să emită ordin pe efectiv cu privire la

eliberare lui din serviciu militar conform art.35 alin.(3) lit.i) din Legea nr.162/2005, la

transferare într-o altă structură de stat în care este prevăzut serviciu special.

14

Spre deosebire de ordinul pe efectiv, care dă naștere la raporturi juridice, ordinul de zi

pe unitate se emit zilnic și este semnat de către comandatul unității și șeful statului major și

este specific doar pentru instituțiile din domeniul militar, care se întocmește în temeiul

ordinului pe efectiv.

Astfel, însuși ordinul de zi, fără ordinul pe efectiv, nu naște, modifică sau stinge

raporturile juridice de drept public și respectiv nu poate fi calificat ca act administrativ

individual.

Mai mult, legislația în vigoare expres prevede că radierea din tabelul nominal al unității,

în mod imperativ, este necesar să fie precedată de emiterea ordinului cu privire la eliberarea

din serviciul militar de către persoana învestită cu acest drept conform art.35 alin.(2) din

Legea nr.162/2005 și pct.142 din Hotărârea Guvernului nr.941 din 17 august 2006.

Este eronată și concluzia instanței de apel precum că simpla excludere din listele

unității poate fi calificată ca eliberare din serviciul militar, fără a fi precedată de emiterea

ordinului cu privire la eliberare din serviciul militar, de către persoana învestită cu acest

drept, la caz, de către Comandantul General al IGC.

La fel, este greșită concluzia instanțelor de judecată că acțiunea contractului nr.XXXXX

din 05 decembrie 2018, a încetat la 16 octombrie 2019, data emiterii ordinului de zi nr.194,

prin care a fost exclus din listele efectivului unității militare, deoarece potrivit pct.10 din

contractul enunțat, acesta poate fi reziliat înainte de termen în temeiurile prevăzute la art.35

alin.(3) din Legea cu privire la statutul militarilor. Pe cînd, în ordinul de zi nr.197 din 16

octombrie 2019 a Unității militare 1002 nu este specificat niciun temei de reziliere al

contractului prevăzut de norma dată de drept.

Mai mult ca atât, legiuitorul la pct.40 din Hotărârea Guvernului nr.941/2006 expres a

prevăzut că doar în cazul emiterii ordinului pe efectiv privind eliberare din serviciu militar de

către persoana abilitată cu acest drept, se poate de concluzionat că contractul și-a încetat

acțiunea din data radierii militarului din tabelul nominal al unității militare, însă Inspectoratul

General de Carabinieri nu a emis nici un ordin pe efectiv în privința sa privind eliberarea lui

din serviciul militar.

Faptul radierii lui din listele unității militare XXXXX nu poate servi ca argument pentru

neaplicarea dispozițiilor art.19 alin.(5) din Legea nr.162/2005, și anume, că el nu poate

beneficia de cele 3 solde lunare acordate la eliberarea din serviciul militar.

Este greșită la fel și concluzia instanțelor de judecată ierarhic inferioare precum că

transferul său a avut loc prin eliberare din efectivul Departamentului Trupelor de Carabinieri,

cu continuarea serviciului în cadrul aceleași structuri de stat, adică transferul, cu acordul

personal, dintr-o autoritate administrativă a Ministerului Afacerilor Interne, în alta. Or,

conform art.13 alin.(4) din Legea nr.201 din 08 noiembrie 2018 cu privire la Inspectoratul

General de Carabinieri, raporturile de serviciu ale carabinierilor cad sub incidența

prevederilor Codului muncii al Republicii Moldova în măsura în care nu sunt reglementate de

legi speciale. Iar, art.14 alin.(1) din Legea menționată stipulează că, personalul

Inspectoratului General de Carabinieri se constituie din carabinieri încadrați în serviciul

militar în condițiile Legii nr.162/2005 cu privire la statutul militarilor, de asemenea din

funcționari publici și personal auxiliar.

Sunt eronate și concluziile instanțelor de judecată referitor la soluționarea conflictului

normelor aplicabile cauzei și individualizare angajatorului, anume în privința comandantului

trupelor militare și ministrului afacerilor interne. Or, conform prevederilor contractului

15

nr.XXXXX din 05 decembrie 2018 cu privire la satisfacerea serviciului militar în trupele de

carabinieri (trupele interne) al MAI încheiat cu Departamentul Trupelor de Carabinieri, pe un

termen de 5 ani (05 decembrie 2018-05 decembrie 2023), în calitate de angajator este indicat

expres Prim adjunct al comandantului, Șefului statului major al Departamentului Trupelor de

Carabinieri. Ulterior, însă, începând cu 15 octombrie 2019, în baza ordinului nr.165ef din 11

octombrie 2019 a Ministerului Afacerilor Interne, au fost stabilite raporturi de serviciu în

calitate de funcționar public cu statut special, cu o altă autoritate publică, Inspectoratul

General al Poliției și cu un alt angajator, șeful Inspectoratului General al Poliției, iar conform

art.31 din Legea nr.288/2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, raportul de serviciu al funcționarului public cu statut special

apare la data numirii persoanei în funcție în condițiile prezentei legi.

Deși Inspectoratul General de Carabinieri, în cadrul procedurii administrative inițiate în

baza petiției sale nr.M220/19 din 05 noiembrie 2019 și cererii prealabile nr.M-268/19, a avut

posibilitate să-și corecteze omisiunea și să soluționeze pozitiv litigiul, prin intervenirea către

Inspectoratul General al Poliției, prin expedierea solicitării de eliberare din serviciul militar

în privința sa, totuși a evitat să facă acest lucru.

De asemenea, și Ministerul Afacerilor Interne, în calitate de autoritate publică, care

exercită controlul și coordonează activitatea atât a Inspectoratului General de Carabinieri, cât

și a inspectoratului General al Poliției, avea posibilitatea să soluționeze conflictul la nivel de

minister pentru a evita apariția unui litigiu de muncă, însă a admis desfășurarea unei activități

arbitrare.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună

cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 08 iunie 2021, în ședință

publică. Actele cauzei nu atestă date când a fost notificat lui Vadim Mursa dispozitivul

deciziei instanței de apel.

Totodată, la 23 iulie 2021 Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa lui Vadim

Mursa copia deciziei integrale din 08 iunie 2021 (f.d.233, vol I), notificată ultimului la 06

august 2021, fapt ce rezultă din avizul de recepție nr. DS8003421797AS (f.d.238, vol.I).

În condițiile enunțate, cererea de recurs nemotivată și cea motivată depusă la 11 iunie

2021 și respectiv la 17 august 2021, sunt în termen.

La 13 octombrie 2021 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Ministerului

Afacerilor Interne și Inspectoratului General de Carabinieri copia recursului depus de Vadim

Mursa, cu înștiințarea despre necesitatea prezentării referințelor (f.d. 22-23, vol. II).

La 28 octombrie 2021 și respectiv la 29 octombrie 2021 Ministerul Afacerilor Interne și

Inspectoratul General de Carabinieri au depus referințe, solicitând să fie declarat inadmisibil

recursul depus de Vadim Mursa, deoarece argumentele invocate în recurs nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

16

Examinând temeiurile invocate în recurs, în raport cu referințele depuse și materialele

cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl

consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din Codul administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în

special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile

Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține

că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în

același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un

eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor

veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o

eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ notează

că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din

particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din

sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din Codul administrativ. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile

pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și

funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și

interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,

pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor

de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din

partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

17

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare

depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, §

39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Vadim

Mursa.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Vadim Mursa se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

18