3ra-1140/22 — anularea actului administrativ

3ra-1140/22 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr.3ra-1140/22

2-17212874-01-3ra-03112022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud.: O. Ionașcu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

08 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Consiliul pentru Prevenirea și

Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Compania Națională de Asigurări în Medicină împotriva Consiliului pentru Prevenirea

și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, terț Ciumertov Ivan cu privire la

anularea parțială a actului administrativ individual defavorabil,

împotriva deciziei din 01 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul depus de Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurarea Egalității și menținută hotărârea din 29 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani,

c o n s t a t ă:

La 02 noiembrie 2017, Compania Națională de Asigurări în Medicină a depus

cerere de chemare în judecată, în procedura de contencios administrativ, împotriva

Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității cu

privire la anularea parțială a actului administrativ individual defavorabil.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 28 iunie 2017 în adresa

Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității a

parvenit plângerea lui Ciumertov Ivan cu privire la pretinsa discriminare manifestată

prin neacomodarea rezonabilă a convingerilor religioase și dezactivarea neîntemeiată a

poliței de asigurare obligatorie de asistență medicală a soției Ciumertova Stefanida.

La 11 iulie 2017, în cadrul examinării plângerii lui Ciumertov Ivan, Consiliul

pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității a înaintat

Companiei Naționale de Asigurări în Medicină demers, prin care a solicitat expunerea

poziției pe marginea sesizării înaintate.

Prin scrisoarea nr.07/10-292/1059 din 21 iulie 2017 și-a expus poziția și

argumentele la demersul Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurarea Egalității, iar prin scrisoarea nr.07/10-274-949 din 07 iulie 2017 s-a dat

1

răspuns la petiția lui Ciumertov Ivan, prin care s-a comunicat, cu trimitere la

prevederile Legii nr.273 din 09 noiembrie 1994 privind actele de identitate din

sistemul național de pașapoarte, cu ulterioarele modificări, Hotărârii de Guvern nr.53

din 17 ianuarie 2013, Hotărârii de Guvern nr.21 din 16 ianuarie 2003 cu privire la

stabilirea termenului de valabilitate a actelor de identitate de tip vechi, Legii nr.1585

din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală,

Hotărârii de Guvern nr.1015 din 05 septembrie 2016 cu privire la aprobarea

Regulamentului privind modul de completare, eliberare și evidență a polițelor de

asigurare obligatorie de asistență medicală, Hotărârii de Guvern nr.1387 din 10

decembrie 2007, că persoana fără IDNP urmează să prezinte doar o copie a actului de

identitate valabil pentru identificarea și stabilirea apartenenței la categoria de persoane

asigurate (angajate, asigurate de către stat sau care se asigură în mod individual). După

care în sistemul de asigurare obligatorie de asistență medicală i se generează un număr

de poliță unic, atribuit fiecărui beneficiar al AOAM. Cetățenii Ciumertov Ivan și

Ciumertova Stefanida nu dețin acte de identitate valabile, respectiv, nu sunt înregistrați

în Sistemul Informațional Automatizat „Asigurarea Obligatorie de Asistență

Medicală” al CNAM. Totodată, au fost informați că nu există posibilitatea legală și

tehnică de a fi înregistrați în SAOAM al CNAM în baza pașapoartelor de uz intern

emise de URSS (modelul anului 1974), care în conformitate cu actele normative în

vigoare, nu sunt valabile. În contextul celor expuse, s-a recomandat ca Ivan Ciumertov

și Stefanida Ciumertova să se adreseze la Agenția teritorială a CNAM, situată în raza

domiciliului lor, cu actele de identitate valabile pentru ai fi eliberate polițe de asigurare

obligatorie de asistență medicală, fapt despre care aceștia au fost informați.

La 06 septembrie 2017, a avut loc ședința de audieri pe marginea plângerii lui

Ciumertov Ivan.

La 25 septembrie 2017, Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurarea Egalității a emis decizia în cauza nr.74/17, prin care s-a decis: 1) că faptele

constatate reprezintă discriminare; 2) Guvernul va reexamina condițiile de valabilitate

a actelor de identitate pentru persoanele care au renunțat la numărul de identificare de

stat și la evidența automatizată în Registrul de stat al populației, pentru a asigura un

tratament egal al persoanelor aflate în situații analogice; 3) Compania Națională de

Asigurări în Medicină va reexamina posibilitățile tehnice, astfel încât să utilizeze

alternativele tehnice existente pentru activarea polițelor de asigurare medicală a

persoanelor care, din considerentele religioase, au renunțat la actele de identitate din

Sistemul Național de Pașapoarte al Republicii Moldova. Decizia respectivă a

recepționat-o la 11 octombrie 2017.

Reclamanta a susținut că, potrivit art.4 alin.(4) din Legea nr.1585 din 27 februarie

1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală, Guvernul are calitatea

de asigurat pentru următoarele categorii de persoane neangajate cu domiciliul în

Republica Moldova și aflate la evidența instituțiilor abilitate ale Republicii Moldova,

specificate la alin.(9), cu excepția persoanelor obligate prin lege să se asigure în mod

individual: a) copiii de vârstă preșcolară; b) elevii din învățământul primar, gimnazial,

liceal și mediu de cultură generală; c) elevii din învățământul secundar profesional; d)

2

elevii din învățământul mediu de specialitate (colegii) cu învățământ de zi; e) studenții

din învățământul superior universitar cu învățământ de zi, inclusiv cei care își fac

studiile peste hotarele țării; f) rezidenții învățământului postuniversitar obligatoriu și

doctoranzii la cursuri de zi, inclusiv cei care își fac studiile peste hotarele țării; g)

copiii neîncadrați la învățătură până la împlinirea vârstei de 18 ani; h) gravidele,

parturientele și lăuzele; i) persoanele cu dizabilități severe, accentuate sau medii; j)

pensionari; k) șomerii înregistrați la agențiile teritoriale pentru ocuparea forței de

muncă; l) persoanele care îngrijesc la domiciliu o persoană cu dizabilitate severă care

necesită îngrijire și/sau supraveghere permanentă din partea altei persoane; m) mame

cu patru și mai mulți copii; n) persoanele din familiile defavorizate care beneficiază de

ajutor social conform Legii nr.133-XVI din 13 iunie 2008 cu privire la ajutorul social;

o) străinii beneficiari ai unei forme de protecție incluși într-un program de integrare, în

perioada desfășurării acestuia.

Din prevederile art.3 alin.(11) lit.f) din Legea nr.273 din 09 noiembrie 1994

privind actele de identitate din sistemul național de pașapoarte, buletinul de identitate

provizoriu se eliberează cetățenilor Republicii Moldova, pentru întrebuințare pe

teritoriul țării, în cazul persoanei care renunță la numărul de identificare de stat și la

evidența automatizată în Registrul de stat al populației.

Totodată, reieșind din prevederile pct.21 din Hotărârea Guvernului nr.53 din 17

ianuarie 2013 cu privire la aprobarea modelelor și punerea în aplicare a actelor de

identitate de tip nou, se stabilește că actul de identitate provizoriu (Formularul nr.9), cu

și fără codul de bare este același tip de document ca și buletinul de identitate

provizoriu, are același statut juridic și se utilizează în condiții egale.

De asemenea, conform pct.2 lit.b) din Hotărârea Guvernului nr.21 din 16 ianuarie

2003 cu privire la stabilirea termenului de valabilitate a actelor de identitate de tip

vechi, pașapoartele de uz intern emise de URSS (modelul anului 1974) sunt valabile

până la 1 septembrie 2014 pentru următoarele categorii de persoane: a) care

beneficiază de pensii și alocații sociale de stat și pentru cele care domiciliază în

localitățile din stânga Nistrului (Transnistria), având condiția că pașaportul conține

mențiuni despre cetățenia Republicii Moldova și numărul de identificare de stat al

persoanei fizice (IDNP); b) care renunță la numărul de identificare de stat și la

evidența automatizată în Registrul de stat al populației, având condiția că pașaportul

conține mențiuni despre cetățenia Republicii Moldova și „Valabil pe termen

nelimitat”.

Compania Națională de Asigurări în Medicină a subliniat că, în conformitate cu

legislația în vigoare, are obligația să realizeze asigurarea obligatorie de asistență

medicală a cetățenilor Republicii Moldova și a străinilor prevăzuți de Legea nr.1585

din 27 februarie 1998, inclusiv, să elibereze, în modul stabilit, polițe de asigurare

obligatorie de asistență medicală.

Potrivit pct.18-19 din Regulamentul privind modul de completare, eliberare și

evidență a polițelor de asigurare obligatorie de asistență medicală, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 1015 din 05 septembrie 2006, polița de asigurare cuprinde

două pagini care necesită a fi completate de către persoana responsabilă pentru

3

eliberarea polițelor. Prima pagină conține următoarele date: a) numărul poliței de

asigurare; b) data eliberării poliței de asigurare – indică data eliberării efective a poliței

de asigurare; c) numele, prenumele, data nașterii, sexul – se transcriu din rubricile

respective din actul de identitate al persoanei asigurate; d) numărul de identificare de

stat – se transcrie din rubrica respectivă din actul de identitate al persoanei în cauză

și conține 13 cifre. În cazul persoanelor care renunță la numărul de identificare de

stat și la evidența automatizată în Registrul de stat al populației, în rubrica respectivă

se va indica numărul și seria actului de identitate valabil în condițiile prevăzute de

legislația în vigoare; e) domiciliul, telefonul – informația privind înregistrarea la

domiciliu a persoanei asigurate va fi transcrisă din buletinul de identitate și se va

indica numărul de telefon de la domiciliu. Persoana al cărei domiciliu nu poate fi

stabilit cu certitudine se consideră domiciliată la locul reședinței sale. În cazul lipsei

locului de reședință, în polița de asigurare se indică locul unde persoana se găsește, iar

dacă acesta nu se cunoaște, se indică locul ultimului domiciliu. În cazul eliberării

automatizate a poliței de asigurare la rubrica respectivă se va înscrie „Conform

buletinului de identitate”; f) locul de lucru – la rubrica respectivă se va înscrie

„Conform bazei de date a CNAM”; g) categoria persoanelor asigurate – se va înscrie

numărul categoriei de persoane compus din două cifre arabe, conform bazei de date a

CNAM.

La fel, reclamanta a reținut că, potrivit pct.81 din Regulamentul privind eliberarea

actelor de identitate și evidența locuitorilor Republicii Moldova, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr.125 din 18 februarie 2013, actele de identitate nevalabile se

ridică de către autoritatea emitentă sau de către alte organe de stat învestite prin lege cu

asemenea drepturi, în cazul în care: 5) a expirat termenul lor de valabilitate; 6) titularul

a renunțat la numărul de identificare de stat și la evidența automatizată în Registrul de

stat al populației.

Totodată, pct.83 din același Regulament stipulează că, titularul actelor de

identitate nevalabile are obligația să le predea autorității emitente. La cererea motivată

a solicitantului (pașaportul sau documentul de călătorie care conține o viză sau are un

drept de ședere eliberate de autoritățile străine, sau a încheiat în străinătate un act

juridic în baza acestui document), pașaportul sau documentul de călătorie se restituie

titularului de către autoritatea emitentă pentru utilizare pe o perioadă limitată de timp

cu condiția perforării acestuia. La solicitare, pașaportul de tip sovietic (modelul anului

1974), după perforare, se restituie titularului.

Din cele menționate, Compania Națională de Asigurări în Medicină consideră că

Stefanida Ciumertova a avut la dispoziție 3 ani pentru a-și perfecta actul de identitate

de tip nou, cu toate acestea soții Ciumertov au apreciat acțiunile sale ca fiind ilegale,

manifestate în viziune ultimilor prin încălcarea drepturilor lor în condiții de egalitate în

raport cu ceilalți cetățeni ai Republicii Moldova.

Cu atât mai mult, în sistemul asigurării obligatorii de asistență medicală persoana

asigurată/neasigurată poate beneficia de serviciile medicale prevăzute de Programul

unic al asigurării obligatorii de asistență medicală, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr.1387 din 10 decembrie 2007 și de medicamente compensate care sunt incluse în

4

Lista medicamentelor compensate din fondurile asigurării obligatorii de asistență

medicală, aprobat prin Ordinul comun al Ministerului Sănătății și CNAM nr.492/139-

A din 22 aprilie 2013 în baza unui act de identitate valabil sau a poliței de asigurare

valabile.

Astfel, este suficient ca persoana fără IDNP să prezinte actul de identitate valabil

pentru identificarea acestuia și stabilirea apartenenței la categoria de persoane

asigurate (angajate, asigurate de către stat sau care se asigură în mod individual),

pentru a-i elibera polița de asigurare medicală.

La caz, Ciumertova Stefanida urmează să se adreseze la Agenția teritorială a

CNAM situată în raza domiciliului său cu actele de identitate valabile pentru a-i fi

eliberată polița de asigurare obligatorie de asistență medicală, fapt despre care a fost

informată în repetate rânduri.

Cu referire la argumentul petiționarului Ciumertov Ivan precum că adresarea

către CNAM și Consiliu constă în necesitatea acordării asistenței medicale de urgență

soției Stefanida Ciumertova, iar CNAM prin acțiunile sale abuzive limitează accesul la

serviciile medicale vitale necesare, reclamanta a remarcat că, reieșind din prevederile

pct.4 alin.(2) și (3) din Hotărârea Guvernului nr.1387 din 10 decembrie 2007 cu privire

la aprobarea Programului unic al asigurării obligatorii de asistență medicală și art.5

alin.(4) din Legea nr.1585/1998, asistența medicală urgentă prespitalicească și

asistența medicală primară se acordă tuturor persoanelor, inclusiv celor ce nu au statut

de persoană asigurată, în volumul stabilit de Programul unic, inclusiv prescrierea

medicamentelor și dispozitivelor medicale compensate în conformitate cu actele

normative în vigoare, fără a fi condiționată plata pentru prestarea acestor servicii.

Reclamanta a notat că, are posibilitatea să activeze tehnic statutul și să elibereze

polița de asigurare medicală, dar beneficiarul este obligat să se conformeze cerințelor

legale de a prezenta actul de identitate valabil.

În viziunea Companiei Naționale de Asigurări în Medicină decizia din 25

septembrie 2017 a Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurarea Egalității, în special la pct.3, prin care i-a fost impus să reexamineze

posibilitățile tehnice, astfel încât să utilizeze alternativele tehnice existente pentru

activarea polițelor de asigurare medicală a persoanelor care, din considerente

religioase au renunțat la actele de identitate din Sistemul Național de Pașapoarte al

Republicii Moldova, însă în continuare dețin actul de identitate de tip vechi, este

neîntemeiată și ilegală, deoarece conform prevederilor imperative ale Hotărârii

Guvernului nr.45/2005, valabilitatea actelor de tip vechi (modelul anului 1974) a

expirat la 01 septembrie 2014.

De altfel, CNAM a acționat în conformitate cu legislația în vigoare, iar

constatările Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea

Egalității precum că dezactivarea poliței de asigurare obligatorie de asistență medicală,

în cazul examinat supra, constituie tratament dezavantajos, sunt neîntemeiate și

tendențioase.

În contextul enunțat, Compania Națională de Asigurări în Medicină a solicitat

admiterea acțiunii și anularea parțială a deciziei din 25 septembrie 2017 pe cauza

5

nr.74/17 emisă de Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurarea Egalității, la pct.3, ce o vizează să reexamineze posibilitățile tehnice, astfel

încât să utilizeze alternativele tehnice existente pentru activarea polițelor de asigurare

medicală a persoanelor care, din considerente religioase, au renunțat la actele de

identitate din Sistemul Național de Pașapoarte al Republicii Moldova.

Prin încheierea din 08 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani a

fost atras în proces în calitate de terț Ciumertov Ivan.

Prin hotărârea din 29 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani a fost

admisă acțiunea depusă de Compania Națională de Asigurări în Medicină. A fost

anulat pct.3 din decizia din 25 septembrie 2017 pe cauza nr.74/17 emisă de Consiliul

pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, ce o vizează pe

Compania Națională de Asigurări în Medicină să reexamineze posibilitățile tehnice,

astfel încât să utilizeze alternativele tehnice existente pentru activarea polițelor de

asigurare medicală a persoanelor care, din considerente religioase, au renunțat la actele

de identitate din Sistemul Național de Pașapoarte al Republicii Moldova.

La 04 iulie 2018, prin intermediul oficiului poștal, Consiliul pentru Prevenirea și

Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității a depus apel împotriva hotărârii

primei instanțe, iar la 22 octombrie 2021, prin intermediul poștei electronice, a

prezentat motivarea apelului, (având în vedere că la materialele dosarului lipsesc date

când apelantei i-a fost notificată hotărârea integrală a primei instanțe, iar ultima în

cererea de apel a invocat că hotărârea integrală i-a fost notificată la 23 septembrie 2021

(f.d.209, vol.I).

Prin decizia din 01 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

depus de Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea

Egalității și menținută hotărârea din 29 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani.

Prima instanță și instanța de apel au motivat soluțiile de admitere a acțiunii

depuse de Compania Națională de Asigurări în Medicină prin faptul că persoana

asigurată/neasigurată poate beneficia de serviciile medicale prevăzute în Programul

unic al asigurării obligatorii de asistență medicală, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr.1387 din 10 decembrie 2007 și medicamentele compensate din Lista

medicamentelor compensate din fondurile asigurării obligatorii de asistență medicală,

aprobată prin ordinul comun al Ministerului Sănătății și Companiei Naționale de

Asigurări în Medicină nr.492/139-A din 22 aprilie 2013, în baza unui act de identitate

valabil sau a poliței de asigurare valabile.

Sub acest aspect, instanțele de judecată ierarhic inferioare au menționat că este

suficient ca persoana fără IDNP să prezinte actul de identitate valabil pentru

identificarea acestuia și stabilirea apartenenței la categoria de persoane asigurate

(angajate, asigurate de către stat sau care se asigură în mod individual), după care, în

Sistemul de Asigurare Obligatorie de Asistență Medicală i se generează un număr de

poliță unic, atribuit fiecărui beneficiar al AOAM.

Instanțele au stabilit că, Stefanida Ciumertova nu deținea actul de identitate

valabil, respectiv nu este înregistrată în Sistemul Informațional Automatizat

6

„Asigurarea Obligatorie de asistenta Medicală” al Companiei Naționale de Asigurări în

Medicină, ceea ce denotă lipsa posibilității legale și tehnice de a o înregistra pe

Stefanida Ciumertova în Sistemul Informațional Automatizat „Asigurarea Obligatorie

de Asistență Medicală” al Companiei Naționale de Asigurări în Medicină în baza

pașaportului de uz intern emis de URSS (modelul anului 1974), care în conformitate

cu actele normative în vigoare, nu este valabil.

În acest context, instanțele au dedus că, Stefanida Ciumertova urma să se

adreseze către Agenția teritorială a Companiei Naționale de Asigurări în Medicină,

situată în raza domiciliului său, cu actele de identitate valabile pentru a-i fi eliberată

polița de asigurare obligatorie de asistență medicală.

În plângerea depusă de Ivan Ciumertov a invocat necesitatea acordării asistenței

medicale de urgență soției Stefanida Ciumertova, susținând că Compania Națională de

Asigurări în Medicină, prin acțiunile sale abuzive, limitează accesul la serviciile

medicale vital-necesare, însă aceste argumente poartă un caracter declarativ. Or, atât în

Hotărârea Guvernului nr.1387 din 10 decembrie 2007 la art.4 alin.(2) și (3), cât și în

Legea nr.1585 din 27 februarie 1998 la art.5 alin.(4) sunt prevăzute cazurile când

asistența medicală urgentă prespitalicească și asistența medicală primară se acordă

tuturor persoanelor, inclusiv celor ce nu au statut de persoană asigurată, în volumul

stabilit de Programul unic al asigurări obligatorii de asistență medicală, inclusiv

prescrierea medicamentelor și dispozitivelor medicale compensate în conformitate cu

actele normative în vigoare, fără a fi condiționată plata pentru prestarea acestor

servicii.

Cu atât mai mult, Compania Națională de Asigurări în Medicină a explicat

Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității că

aceasta are posibilitate din punct de vedere tehnic să activeze statutul și să elibereze

polița de asigurare medicală, doar cu condiția că beneficiarul este obligat să se

conformeze cerințelor legale, de a prezenta actul de identitate valabil.

Totodată, în cadrul examinării cauzei în fața Consiliului pentru Prevenirea și

Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității s-a constatat că Stefanida

Ciumertova, potrivit convingerilor religioase, a renunțat la numărul de identificare de

stat – codul personal (IDNP), dispunând doar de pașaport de tip sovietic (modelul

anului 1974) și refuză în continuare perfectarea unui alt act de identitate, deși prin

efectul legii, pașaportul de tip sovietic nu este valabil.

Instanțele de judecată au conchis că, refuzul Companiei Naționale de Asigurări în

Medicină de a activa polița de asigurare obligatorie de asistență medicală pe numele

Stefanidei Ciumertova, fără ca aceasta să prezinte un act de identitate valabil, este

întemeiat și legal, or, legea expres impune aceste condiții strict-obligatorii.

De altfel, acționarea conform prevederilor legale nu poate fi apreciată ca o

discriminare, întrucât acțiune de discriminare ar fi fost atunci când în aceiași situație

Compania Națională de Asigurări în Medicină ar fi acționat diferit și anume, la

adresarea de către o altă persoană, în aceleași condiții, pentru eliberarea sau activarea

poliției de asigurare obligatorie de asistență medicală ca și în cazul Stefanidei

Ciumertova, ar fi eliberat sau activat polița de asigurare.

7

În speță, se înregistrează decât impunerea de către Companie la respectarea

condițiilor legale, ce nu implică discriminare, ci din contra, în situația contrară –

tolerarea faptului conform solicitărilor lui Ivan Ciumertov în interesele soției Stefanida

Ciumertova, ar constitui nerespectarea directă a prevederilor legale.

Aceste circumstanțe denotă că, în acțiunile Companiei Naționale de Asigurări în

Medicină nu se atestă acțiune, criteriu sau practică aparent neutră, care ar fi

dezavantajat-o pe Stefanida Ciumertova față de o altă persoană în baza criteriilor

stipulate de lege, ci o acțiune întreprinsă ca urmare a atribuțiilor Companiei și în

contextul normelor legale, acțiunile date justificându-se în mod obiectiv, deoarece sunt

întreprinse decât urmare a aplicării și respectării normelor legale.

Din cele menționate, instanțele de judecată au concluzionat ca fiind ilegală

decizia din 25.09.2017 a Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurarea Egalității, în partea pct.3, contestată de Compania Națională de Asigurări în

Medicină, în situația în care în acțiunile ultimei în raport cu Stefanida Ciumertova,

elemente de discriminare nu se atestă, iar Compania decât s-a conformat prevederilor

legale, principiile impuse prin lege la eliberarea, activarea și dezactivarea poliței de

asigurare obligatorie de asistență medicală.

Or, în caz contrar, când regulile date nu vor fi respectate, aceasta ar implica

încălcarea legii, precum și ar putea duce la dezechilibru de evidență în Sistemul

asigurării obligatorii de asistență medicală.

Pe lângă acestea, Ivan Ciumertov a fost inclus în lista nominală prezentată de

Compania Națională de Asigurări în Medicină în baza buletinului de identitate

provizoriu, situație ce denotă că acesta s-a conformat cerințelor legale și a prezentat un

act de identitate valabil conform rigorilor exprese stabilite de lege.

La fel, instanțele de judecată au făcut trimitere la hotărârea Curții Constituționale

nr. 15 din 27 mai 2014 pentru controlul constituționalității Legii nr.61 din 11 aprilie

2014 pentru modificarea unor acte legislative (interzicerea votării în baza

pașapoartelor de tip ex-sovietic), unde Curtea la pct. 80-82 a menționat că, în condițiile

în care Republica Moldova este un stat suveran și independent, este inadmisibil ca

cetățenii acestui stat să posede în calitate de acte de identitate documentele eliberate de

către un stat inexistent.

Astfel, chiar dacă după destrămarea URSS a fost necesară o perioadă de tranziție

pentru înlocuirea pașapoartelor ex-sovietice, acest termen nu poate fi nelimitat.

Mai mult decât atât, pe lângă faptul că eliberarea actelor de identitate constituie

un drept exclusiv al statului suveran, înlocuirea pașapoartelor de tip ex-sovietic se

impune și datorită rațiunilor de ordin tehnic. Or, actul de identitate are un anumit

termen de valabilitate, la expirarea căruia urmează a se elibera un alt act de identitate,

cu respectarea unei proceduri strict stabilite de lege.

Relevante speței, au fost considerate și concluziile expuse în hotărârea Curții

Constituționale nr.14 din 16 mai 2016 privind excepția de neconstituționalitate a art.1

alin.(2) lit.c) din Legea nr.121 din 25 mai 2012 cu privire la asigurarea egalității

(Sesizarea 28g/2016-03-23), unde Curtea la pct.85, 88 a menționat că, dreptul de a

avea o convingere reprezintă, în primul rând, libertatea fiecărei persoane de a avea sau

8

de a adopta o convingere sau o religie la libera sa alegere, fără însă a implica libertatea

de a refuza valabilitatea unor prevederi legislative imperative, întemeindu-și acțiunile

pe anumite convingeri religioase.

De asemenea, acest drept se referă la libertatea de a nu avea o convingere sau o

credință religioasă. În acest fel, din punct de vedere juridic, individul este protejat

contra „unei eventuale obligații de a participa direct la activități religioase împotriva

voinței sale” (Darby c. Suediei, hotărârea CEDO din 9 mai 1989, Seria A vol. 187).

Curtea a reținut că, deși art.31 din Constituție consacră separarea cultelor

religioase față de stat și proclamă autonomia acestora, totuși exercitarea dreptului la

libertatea de manifestare a convingerilor sau a credinței religioase trebuie să respecte

siguranța și ordinea publică, ocrotirea sănătății și a moralei publice, precum și

drepturile și libertățile altor persoane.

Astfel, dreptul de a avea o convingere protejează forul interior al persoanei și nu

manifestarea exterioară a convingerilor sale.

La 16 iunie 2022, prin intermediul poștei electronice, Consiliului pentru

Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității a depus recurs

împotriva deciziei instanței de apel, iar la 27 octombrie 2022, prin intermediul oficiul

poștal, a prezentat motivarea recursului, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei decizii noi de

respingere a acțiunii.

În susținerea recursului Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării

și Asigurarea Egalității a invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel,

declarând că Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial prezenta speță, apreciind

arbitrar probele administrate, nu au fost dovedite circumstanțele considerate de

instanța de apel ca fiind stabilite, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de

drept material.

Recurentul a invocat că, Stefanida Ciumertova se afla la evidența CNAS și era

inclusă în lista nominală care este prezentată CNAM, deci există cadrul legal care ar

face posibilă activarea poliției de asigurare medicală.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au ținut cont de faptul că, Guvernul

are calitatea de asigurat pentru persoanele cu dizabilități (severe, accentuate sau medii)

și pensionari. În situația acestor persoane, polița de asigurare se eliberează de către

asigurator în baza listelor de evidență nominală întreținută de CNAS.

Reieșind din prevederile pct.141 lit.a) din Regulamentul privind modul de

completare, eliberare și evidență a polițelor de asigurare obligatorie de asistență

medicală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1015 din 05.09.2006, CNAS prezintă

CNAM listele de evidență nominală a persoanelor neangajate, asigurate din contul

bugetului de stat, prevăzute la pct.13 lit.a), adică pentru pensionari și persoanele cu

dizabilități severe care necesită îngrijire.

Totodată, pct.12 din același Regulament stipulează că, polițele de asigurare pentru

persoanele neangajate, asigurate din contul bugetului de stat, se eliberează în baza

Listelor de evidență nominală a persoanelor neangajate asigurate din contul bugetului

de stat, conform modelului aprobat de CNAM.

9

Prin urmare, activarea poliței de asigurare obligatorie de asistență medicală se

realizează de către CNAM, în temeiul informației prezentate de către instituțiile

responsabile ce duc evidența persoanelor neangajate, asigurate din contul statului, cu

domiciliul în Republica Moldova.

Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității

consideră că ajustările tehnice, pentru ca baza de date să fie mai flexibilă, pot fi făcute

manual și nu presupune un efort disproporțional scopului de a oferi unei persoanei

ceea ce i se cuvine în mod legal.

Mai mult, posibilitatea acordată persoanelor care sunt considerente religioase, au

renunțat la actele de identitate din Sistemul național de pașapoarte al Republicii

Moldova, de a utiliza în continuare pașapoarte de uz intern emise de fosta URSS

(modelul anului 1974) în condițiile prevăzute prin Hotărârea Guvernului nr.45 din 19

ianuarie 2005, poate fi calificată drept o acomodare rezonabilă a convingerilor

religioase, instituită cu scopul de a asigura unei persoane exercitarea drepturilor și

libertăților fundamentale în condiții de egalitate cu ceilalți.

În opinia recurentului, eliminarea acestei acomodări (modificările operate prin

HG nr.210 din 24.03.2014), fără a prevedea o alternativă corespunzătoare pentru

această categorie de persoane, conduce la un tratament egal al persoanelor care se află

în situații diferite. Or, potrivit jurisprudenței CEDO, dreptul de a nu fi discriminat,

garantat de Convenție, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod

diferite persoane aflate în situații analogice, fără a oferi justificări obiective și

rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective

și rezonabile, persoanele aflate în situații diferite, necomparabile.

De fapt, adaptările tehnice ale bazei de date a Sistemului Informațional

Automatizat de Asigurare Obligatorie de Asistență Medicală este necesară și adecvată

pentru a asigura Stefanidei Ciumertova să beneficieze de polița de asigurare medicală

gratuită din partea statului, în condiții de egalitate de celelalte categorii eligibile. Deși

refuzul de a activa polița de asigurare medicală are la bază temei legal, totuși în această

situație trebuie puse în aplicare măsuri de acomodare rezonabilă.

Aceste ajustări nu impun o sarcină disproporțională, întrucât mecanism de

activare a poliței de asigurare în situația particulară a Stefanidei Ciumertova, nu există.

Recurentul consideră că este inadmisibil ca persoana să fie privată de acces la

servicii de orice gen, doar pentru că sistemul de stat nu este flexibil pentru ai acomoda

necesitățile ce reies din convingerile acesteia.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme

de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

10

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 01 iunie 2022, în

ședință publică.

Actele cauzei atestă că copia dispozitivului deciziei instanței de apel a fost

notificată Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea

Egalității la 06 iunie 2022 prin intermediul poștei electronice (f.d.19, vol.II).

Totodată, din materialele dosarului rezultă că, copia deciziei integrale a instanței

de apel a fost notificată recurentului la 29 septembrie 2022, prin intermediul poștei

electronice (f.d.25, vol.II).

Astfel, recursul inițial din 16 iunie 2022 și cel motivat din 27 octombrie 2022, au

fost depuse de Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea

Egalității cu respectarea prevederilor art.245 din Codul administrativ.

La 08 noiembrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

Companiei Naționale de Asigurări în Medicină și lui Ciumertov Ivan, copia recursului

depus de Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea

Egalității, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referințelor (f.d.32, vol.II).

La 18 noiembrie 2022, Compania Națională de Asigurări în Medicină a depus

referință, solicitând să fie declarat inadmisibil recursul depus de Consiliul pentru

Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, cu menținerea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, pe care le consideră legale și întemeiate,

emise cu respectarea prevederilor legislației în vigoare a Republicii Moldova.

Alte referințe nu au fost depuse.

Examinând temeiurile invocate în recurs, în raport cu materialele cauzei și

obiecțiile din referința depusă, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a

filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale

de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

11

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul

de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, §31, Seria A, nr.212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul

depus de Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea

Egalității.

12

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Consiliul pentru Prevenirea și Combaterea Discriminării și

Asigurarea Egalității, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

13