2ra-1666/22 — constatarea incalcarii dreptului la ocrotirea sanatatii si dreptului la viata, repararea prejudiciului moral

2ra-1666/22 — constatarea incalcarii dreptului la ocrotirea sanatatii si dreptului la viata, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-1666/2022

2-17173818-01-2ra-25112022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (V. Lastavețchi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, V. Buhnaci, V. Sîrbu)

Î N C H E I E R E

08 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Nichita Ipate și Liubovi

Voronovscaia,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Nichita Ipate

și Liubovi Voronovscaia împotriva Instituției Medico-Sanitară Publică Centrul

Național de Asistență Medicală Prespitalicească, Instituției Medico-Sanitară Publică

Spitalul raional Criuleni, Instituției Medico-Sanitară Publică Centrul de Sănătate

Publică Bălăbănești și Instituției Medico-Sanitară Publică Institutul de Neurologie și

Neurochirurgie „Diomid Gherman” cu privire la constatarea încălcării dreptului la

ocrotirea sănătății și dreptului la viață, repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 22 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 05 mai 2017, Nichita Ipate și Liubovi Voronovscaia au depus cerere de

chemare, concretizată pe parcurs, împotriva IMSP Centrul Național de Asistență

Medicală Prespitalicească, IMSP Spitalul raional Criuleni, IMSP Centrul de Sănătate

Publică Bălăbănești și IMSP Institutul de Neurologie și Neurochirurgie „Diomid

Gherman” cu privire la constatarea încălcării dreptului la ocrotirea sănătății și dreptului

la viață față de defuncta Ipati Elena, repararea prejudiciului moral prin încasarea a câte

1 000 000 lei pentru fiecare reclamant.

În motivarea acțiunii reclamanții au menționat la 05 mai 2014, ora 20:40, Elena

Ipati aflându-se la fiica sa, Liubovi Voronovscaia, în r-nul Xxxx, i s-a făcut rău, fața a

început să se deformeze, iar Liubovi Voronovscaia a telefonat imediat echipa de

Asistență Medicală Urgentă din sat. Dubăsarii Vechi, care îi aparține substației

Criuleni, în continuare SAMU Criuleni, care la scurt timp a sosit la fața locului și a

stabilit la pacientei Elena Ipati diagnosticul: „xxxxx”.

Ulterior, pacienta Elena Ipati a fost transportată în or. Criuleni, fiind internată în

1

Spitalul raional Criuleni la ora 21:38, pentru o perioada de 10 zile, unde s-a aflat până

la 14 mai 2014, fiindu-i aplicat un tratament specific pentru Xxxx, aceasta deplasându-

se singură până la ambulanță, fără ajutor.

La 05 mai 2015, în primele 3 - 4,5 ore de la Xxxx, pacienta Elena Ipati nu a fost

transportată de către SAMU Criuleni și nici de către Spitalul raional Criuleni, la o

instituție medicală cu paturi neurologice și de reanimare, care au în dotare computer

tomograf pentru stabilirea gradului de gravitate a creierului afectat, și înlăturarea

urgentă a trombozei, ce ar permite creierului a fi alimentat cu sânge, pentru a preveni

afectarea gravă a creierului și paralizia acută a membrelor stângi și a hemifeței pe stânga

și a esofagului la nivel bucal, iar în ziua internării în spital pacienta Elena Ipati s-a

deplasat singură în salon și la veceu, inclusiv și la 06 mai 2014 dimineața, însă la veceu

a amețit și a căzut jos, nefiind ajutată să se ridice.

Referitor la internarea Elenei Ipati în Spitalul raional Criuleni, în perioada 05 mai

2014 - 14 mai 2014, 11 septembrie 2014 - 17 septembrie 2014, reclamanții au susținut

că, în perioadele menționate, pacienta Elena Ipati nu a fost asigurată cu hârtie igienică,

scutece etc., nu a fost îngrijită de infirmiere, nu i-a fost instalată la pat bară de protecție

împotriva căderii, chiar și după ce pacienta Elena Ipati a comunicat medicilor și

asistenților medicali despre faptul dat, nu a fost instalat buton de alarmă sau de chemare

a asistentelor medicale pentru ajutor, nu a fost examinată de tomograf, cardiolog,

traumatolog, chiar și după mai multe căzături în cadrul spitalului, de asemenea cu mama

reclamanților nu se făceau exerciții, nefiind prevăzută o astfel de procedură în secția de

terapie.

Reclamanții au relatat că, de către medicul neurolog a fost pusă pe seama copiilor

Nichita Ipati și Liubovi Voronovscaia datoria de a sta și de a îngriji de mama acestora.

Reclamanții au invocat că, Nichita Ipate a aflat de la sora Liubovi Voronovscaia

abia la 06 mai 2014 că Elena Ipati, a avut AVC și la aceeași dată, dimineața, și-a

telefonat mama, aceasta comunicând cele întâmplate, cât și faptul că medicii urmează

să o externeze pe motiv că starea sa de sănătate nu este gravă.

Ulterior, reclamanții au vizitat-o pe Elena Ipati aducându-i de mâncare și

schimburi, ultima fiind într-o stare normală, mâna și piciorul stâng funcționa, dar simțea

că înțepenește și nu are putere în ele. Liubovi Voronovscaia a plătit infirmierii să o ajute

pe mama sa să meargă la veceu, lăsându-i acesteia suma de 100 lei pentru infirmiere.

Reclamanții au menționat că, la 07 mai 2014, în urma convorbirii telefonice cu

mama, Elena Ipati, au înțeles că starea sănătății acesteia s-a înrăutățit, iar la 08 mai

2014, după discuția purtată dintre Nichita Ipate cu sora Liubovi Voronovscaia, ultima

a comunicat că, Elena Ipati consumă cu greu bucatele, are nevoie de scutece, starea

sănătății s-a agravat și mai mult or, aceasta nu mișcă deloc piciorul și mâna stângă, nu

poate să se ridice nici pe așezate, nu poate merge, necesitățile fiziologice le face doar

în scutec, nu poate mânca și este îngrijorată de medicamentele care i se administrează.

La 09 mai 2014, aproximativ ora 10:00, sora Tatiana Sclifos a venit dimineața la

mama, Elena Ipati și a găsit-o jos, ca urmare a chemat infirmiera și împreună au ridicat-

o pe pat. Infirmiera a comunicat că, pacienta este într-o stare grea și ele nu o pot ridica

de jos și ca ei să stea lângă patul mamei zi și noapte. Totodată, Elena Ipati s-a plâns că,

s-a lovit cu capul de podea când a căzut jos și că o doare burta. La obiecțiile

reclamanților că nu are grijă nimeni de Elena Ipati, infirmiera a răspuns că secția are

2

doar o asistentă medicală la 30 de pacienți de care trebuie să îngrijească și că majoritatea

din ei sunt grav bolnavi și infirmiera nu reușește. Medicul de gardă pe spital, la fel ca

și asistenta medicală, la îngrijorările reclamanților privind agravarea stării sănătății la

Elena Ipati a comunicat că întrebările date să le adreseze la medicul ei curant, care era

medicul neurolog Sagaidac Maria și care se afla acasă că era zi de odihnă. Totodată

acesta a mai comunicat că în secție sunt 70-80 pacienți, 21 de saloane, iar într-un salon

sunt 4-5 pacienți și doar 2-3 infirmiere și 2 asistente medicale. La obiecțiile

reclamanților cu privire la faptul că, infirmierele nu au grijă de Elena Ipati, nu o duc la

veceu, medicul de gardă a menționat că, ziua este medicul de serviciu cu care aceștia

urmează să comunice. Ulterior, două infirmiere s-au apropiat de sora și au început să o

atace verbal, pe motiv că s-a plâns le medic despre lipsa de îngrijire față de Elena Ipati

și că acestea urmează să fie remunerate pentru acordarea îngrijirii. Ca răspuns, Tatiana

Sclifos a menționat că, infirmierele sunt obligate să îngrijească de pacienți că primesc

salariu pentru faptul dat și le-a avertizat că vor fi concediate de la muncă.

Reclamantul Nichita Ipate a susținut că, despre cele menționate supra, la 10 mai

2014, a comunicat cu asistenta medicală care era în serviciu în secția de terapie, unde

era internată Elena Ipati. Ca răspuns, asistenta medicală a menționat că, nu poate să stea

permanent lângă patul Elenei Ipati, infirmierele nu reușesc, ele iau de la alți pacienți

scutece și le pun la alții care nu au.

Reclamantul Nichita Ipate a mai enunțat că, la 11 mai 2014, a discutat telefonic cu

mama sa, Elena Ipati, aceasta comunicând foarte îngrijorată de agravarea stării

sănătății, tratamentul medical nu o ajută și nu se poate alimenta. La 12 mai 2014,

dimineața, ora 10:00, reclamantul Nichita Ipate a indicat că a venit cu soția sa, la Elena

Ipati, aducându-i zece scutece și cele necesare. În urma îngrijirilor efectuate, ultima a

repetat plângerile despre durerile de cap în urma căderilor și loviturilor la cap.

Prin urmare, medicul neurolog Sagaidac Maria a menționat că, cunoaște despre

agravarea stării de sănătate a pacientei Ipati Elena, respectiv trebuie cineva din rude să

stea permanent lângă ea să o îngrijească, că pe 14 mai 2014 va fi externată din spital

deoarece nu are dreptul să o țină internată mai mult de zece zile, trebuie efectuată o

tomografie computerizată, doar după ce starea pacientei se va îmbunătăți peste o lună,

două, sau un an. Despre omisiunea infirmierilor a îngriji de Ipati Elena în lipsa

reclamanților, medicul neurolog a comunicat că acestea nu sunt obligate să stea lângă

pacientă, că ele sunt numai două, dar pacienți sunt mulți.

Reclamanții au mai invocat că, la 14 mai 2014 medicul neurolog Sagaidac Maria

le-a comunicat precum că pacienta urmează să fie externată cu toate că dânsa era într-

o stare foarte gravă, respectiv reclamanții au înaintat obiecții referitor la tratamentul

medical ineficient și neadecvat administrat pacientei, lipsa totală de îngrijire din partea

infirmierilor, nu a fost examinată de cardiolog, traumatolog, nu a fost examinat capul

ei la tomografia computerizată, obiecții la modul de pregătire și administrare a

medicamentelor, dispariția unguentului pentru masaj din noptiera mamei Ipati Elena

etc., iar ca răspuns medicul a susținut faptul că reclamanții trebuiau să rămână cu

pacienta zi și noapte și să îngrijească de ea, iar obiecțiile urmează să le adreseze șefei

secției. Astfel, reclamanții au înaintat obiecțiile enunțate și față de șefa secției în birou,

suplimentar informând șefa secției despre inacțiunile infirmierilor în raport cu pacienta

Ipati Elena.

3

Ulterior, a fost chemat chirurgul care în urma examinării piciorului stâng al

pacientei a comunicat că, piciorul nu este fracturat, dar e de la o tromboză, care

dereglează circulația normală a sângelui, apoi șefa secției a indicat medicului neurolog

efectuarea transferului pacientei Elenei Ipati la Chișinău, ca să i se facă tomografia

computerizată și alte examene medicale.

Având în vedere imposibilitatea efectuării transferului pacientei Elenei Ipati la

domiciliu, medicul neurolog a pregătit actul medical de externare din spital, dându-i

îndreptare Elenei Ipati la Centrul Republican de Diagnosticare Medicală din Chișinău

pentru a fi supusă tomografiei computerizate și consultată de medicii din cadrul

Institutului de Neurologie și Neurochirurgie „Diomid Gherman”, ultima fiind

transportată cu ambulanța.

Făcând referință la Institutul de Neurologie și Neurochirurgie, reclamanții au

comunicat că, în secția de internare, medicul a refuzat internarea pacientei Elena Ipati,

însă după discuțiile cu directorul general al institutului, aceasta imediat a fost examinată

și internată în secția de terapie intensivă, dat fiind faptul că, în secția de neurologie nu

erau locuri libere.

La 15 mai 2014, în secția de terapie intensivă a Institutului de Neurologie și

Neurochirurgie, reclamantul Nichita Ipate a vorbit cu medicul de gardă, care a susținut

că, dacă Elena Ipati era adusă la Institutul de Neurologie și Neurochirurgie în primele

3-4 ore de la accident, ei putea să-i fie aplicat un tratament numit „Tromboliză” și atunci

ea putea avea o șansă, discuția cu medicul fiind înregistrată cu camera ascunsă.

Tot la 15 mai 2014, Elena Ipati a fost internată în secția de neurologie a Institutului

de Neurologie și Neurochirurgie, pe un termen de 10 zile, iar în urma discuției, aceasta

s-a plâns că o doare piciorul, capul. În aceiași zi, după amiază, reclamantul Nichita Ipati

a comunicat cu medicul neurolog Elena Manole, care la fel i-a spus că pacienta putea

fi ajutată în primele 3 - 3,5 ore de la accident, dacă era să fie adusă la Institutul de

Neurologie și Neurochirurgie sau în Spitalul de Urgență, unde putea să i se administreze

un medicament „Tromboliză”, care distruge trombele, care real ajută. La moment

trebuie de prevenit orice complicație la picior, cât și apariția pneumoniei, infecției

urinare și a infarctului. Concomitent, medicul a menționat că, la Elena Ipati nu este o

zonă necroză a creierului foarte mare și ea poate să își restabilească mișcările mânii și

a piciorului stâng. Despre starea sănătății a pacientei Elena Ipate, reclamantul a discutat

cu medicul neurolog Elena Manole la 16.05.2014 și 27.05.2014, care a comunicat că

procedura de „Tromboliză” costă 1000 euro, dar numai medicamentul „xxxx” costă

14 000 lei și această procedură este achitată de Compania Națională de Asigurări în

Medicină pe bază de poliță, procedura dată ajutând 80% din pacienți cărora li s-a

administrat.

La 18 mai 2014, Nichita Ipati a telefonat medicul Burlacu Sergiu din SAMU

Criuleni care a sosit la Elena Ipati la 05 mai 2014, comunicându-i că Elena Ipati nu a

fost paralizată, fiind doar o dereglare de vorbire, nefiind vizibil pe cardiogramă dacă

ictusul ischemic s-a întâmplat de la inimă or, investigațiile adăugătoare, tomografie, se

fac doar în spitale specializate. În secția de neurologie a Institutului de Neurologie și

Neurochirurgie, Ipati Elena a fost internată până la 26 mai 2014, în perioada dată

aceasta se simțea mai bine și se alimenta suficient, fiind îngrijită zilnic de reclamanți și

infirmiere, fiind tratată de medicul neurolog Manole Elena, datorită căruia a fost evitată

4

repetarea ictusului ischemic.

De asemenea, reclamanții ai comunicat că la 19 mai 2014 s-au adresat cu cerere

către șeful SAMU Criuleni, prin care au solicitat informații cu referire la data și ora

când au primit apelul despre debutul ictusului ischemic avut loc la mama acestora, Ipati

Elena; când au sosit la fața locului; ce examinare medicală au efectuat; ce diagnostic au

stabilit și unde/când au transportat și internat pacienta Ipati Elena.

Prin răspunsul din 24 mai 2014 s-a comunicat că după primirea apelului imediat

s-au deplasat din sat. Dubăsarii Vechi spre Bălăbănești și în câteva minute ambulanța a

sosit la Ipati Elena. Ulterior, a fost stabilit suspect la ictus ischemic, observând la

pacientă dereglare de vorbire și au transportat-o la Spitalul raional Criuleni, în secția de

internare, unde au ajuns în mai puțin de o oră.

La 19 mai 2014, reclamanții au adresat cerere și directorului general al Institutul

de Neurologie și Neurochirurgie, prin care au solicitat un șir de informații despre date

medicale ale pacientei Elena Ipati, inclusiv și despre termenul și modul de administrare

a tratamentului prin „Tromboliză”, și în care spitale din Moldova se administrează acest

tratament.

Prin răspunsul din 26 mai 2014 reclamanții au primit informațiile solicitate de la

medicul neurolog Manole Elena.

La 03 iunie 2014, au solicitat de la Institutul de Neurologie și Neurochirurgie

„Diomid Gherman” informații mai detaliate cu referire la administrarea tratamentului

prin „Tromboliză”, însă prin răspunsul din 04 iunie 2014, s-a refuzat în furnizarea

informațiilor solicitate.

La 26 mai 2014, Ipati Elena a fost transferată din secția de neurologie în secția de

neurorecuperare, unde s-a aflat până la data de 12 iunie 2014.

Medicul neurolog curant al Elenei Ipati era A. Cicala, care a confirmat

reclamanților că tratamentul prin „Tromboliză” se administrează în primele 3 ore, dar

a spus că costă 5 000 euro, pe care le achită Compania Națională de Asigurări în

Medicină. Mai mult, medicul curant a menționat că, medicii din cadrul SAMU Criuleni,

la 05 mai 2014, transportând-o pe Ipati Elena la Spitalul raional Criuleni, dar nu la

Chișinău, au omis acest termen de 3 ore pentru administrarea tratamentului prin

„Tromboliză” și că aceasta avea șanse daca era transportată la Chișinău, în cel mult 4

ore de la infarct.

Făcând referință la Centrul de Sănătate Bălăbănești, reclamanții au invocat că, la

12 iunie 2014 Ipati Elena a fost externată din secția de neurorecuperare a Institutului de

Neurologie și Neurochirurgie, fiind transportată acasă.

În aceiași zi reclamanții au telefonat șefa Centrului de Sănătate Bălăbănești,

Iarovoi Veronica, solicitând receta pentru medicamentele prescrise, iar în perioada

aflării Elenei Ipati la domiciliu, ultima nu a fost vizitată de către medicul de familiei.

Ca urmare, reclamanții au susținut că la 17 iulie 2014, Ipati Elena, repetat, a fost

internată în secția de neurorecuperare a Institutului de Neurologie și Neurochirurgie

pentru continuarea recuperării, unde a fost internată până la 27 iulie 2014.

În perioada menționată starea sănătății a Elenei Ipati s-a agravat, aceasta mai greu

înghițea chiar și hrana lichidă, arăta mai epuizată și malnutrită. Aceasta refuza categoric

să facă exerciții kinetoterapeutice cu mâna și piciorul, din cauza durerii la membrele

superioare și inferioare.

5

La 27 iulie 2014, Ipati Elena a fost externată din secția de neurorecuperare în

pofida faptului că ea trebuia alimentată doar enteral (cu ajutorul unui dispozitiv de tip

pompă, cu ritmicitate reglabilă), fiindcă acesteia îi era greu să înghită. Totodată, aceasta

a fost adusă acasă, fiind imediat informat medicul de familie, însă vizite nu au fost

întreprinse.

La 04 august 2014, Nichita Ipate a fost telefonat de către sora sa, Liubovi

Voronovscaia, fiindu-i comunicat faptul că mama Ipati Elena nu poate deloc înghiți și

toate nopțile strigă de durere, existând riscul decesului. Despre cele comunicate, a fost

informat imediat medicul Centrului de Sănătate Bălăbănești, însă acesta a menționat că

este ocupat și doar pe 16 august 2014 o va vizita. Suplimentar, medicul a comunicat că,

la Ipati Elena este distrus centrul care regulează înghițirea mâncării, și prin urmare nu

se poate nimic de făcut, doar de susținut cu medicamente, prognoza fiind foarte rea. La

întrebarea lui Ipate Nichita, medicul a răspuns că cu sonda nazogastrică pacienții sunt

alimentați doar în reanimare și nu li se permite să alimenteze pacienții cu sonda dată și

nici picurători nu li se permite să administreze. Medicul a mai comunicat că, în actele

medicale este indicat de către medicii Institutului de Neurologie și Neurochirurgie

precum că la Ipati Elena a fost stabilit diagnosticul xxxx. Aceste leziuni sunt asociate

frecvent cu râs și plâns spasmodic, piramidal bilateral și deficit intelectual ce atestă

leziuni multiple (vasculare, degenerative sau tumorale).

La aceiași dată, reclamantul a apelat la SAMU Criuleni, care la scurt timp a sosit

la Ipati Elena, iar în urma examinării s-a constatat necesitatea alimentării cu ajutorul

unei sonde nazogastrice de către medicul de familie, iar starea ei de malnutriție nu

constituie caz grav de internare în spital, refuzând să o transporte la Spitalul raional

Criuleni. Ulterior, după discuția cu medicul de familie din cadrul Centrului de Sănătate

Bălăbănești, ultimul a insistat că nu poate să o alimenteze pe Ipati Elena, iar următoarea

internare, după externare, se face peste trei luni și doar medicul neurolog are dreptul să

facă îndreptare la Spitalul raional Criuleni.

În continuare, reclamantul a telefonat șeful Centrului de Sănătate Bălăbănești,

Iarovoi Veronica, aceasta comunicându-i că alimentația parenterală nu poate fi

efectuată la domiciliu, fiind necesară prezența permanentă a medicului și asistentei

medicale.

La 05 august 2014, șeful Centrului de Sănătate Bălăbănești, Veronica larovoi a

vizitat-o și examinat-o pe Ipati Elena, promițând că îi va face îndreptare la Spitalul

raional Criuleni.

La 08 septembrie 2014, sora Liubovi Voronovscaia, l-a contactat telefonic, iar

după discuția telefonică, acesta imediat a chemat urgența și Ipati Elena a fost

transportată cu ambulanța la Spitalul raional Criuleni, aceasta fiind externată în aceiași

zi, în pofida faptului că se afla într-o stare foarte gravă.

La 10 septembrie 2014, Nichita Ipate a fost telefonat de sora sa Liubovi

Voronovscaia, fiindu-i comunicat că Elena Ipati se simte foarte rău, zi și noapte strigă

de durere, urmând a fi administrate medicamente mai puternice contra durerii. Tot în

aceiași zi, a fost adus medicul neurolog de la Policlinica din Criuleni, care a stabilită

starea foarte gravă a Elenei Ipati și a dat recomandări de internare urgentă a pacientei.

Reclamantul a menționat că, la 11 septembrie 2014, Ipati Elena a fost repetat

internată de urgență în secția de neurologie al Spitalului raional Criuleni, starea acesteia

6

agravându-se. Totodată, a apărut hemoragie din venele hemoroidale, iar pe acest fon s-

a înrăutățit starea neurologică și au apărut halucinații, s-au accentuat tulburările de

deglutiție și de către medicul neurolog, Ipati Elena a fost transferată în secția de

reanimare.

La 14 septembrie 2014, ora 24:00, Ipati Elena a fost transferată înapoi în secția de

neurologie, în pofida faptului că avea halucinații și starea ei nu s-a îmbunătățit.

La 15 septembrie 2014, Ipate Nichita a discutat cu medicul neurolog curant al

Elenei Ipati, d-nul Sagaidac, care a spus că aceasta a fost transferată în secția de

reanimare, pe motiv că era într-o stare foarte gravă, nu mânca practic nimic și că nici la

moment nu mănâncă, la ea fiind paralizat nervul care răspunde de înghițire.

La 17 septembrie 2014, Ipati Elena a fost transportată la Institutul de Neurologie

și Neurochirurgie, unde a fost supusă tomografiei computerizate, nefiind depistate

focare noi de ischemie, iar în urma examinării pacientei de către medicii A. Potorac și

A. Cicaia, s-a refuzat internarea pacientei pe motiv că malnutriția nu este caz grav de

internare în Institutul de Neurologie și Neurochirurgie, iar pacienta poate fi alimentată

cu ajutorul sondei nazogastrice în Spitalul raional Criuleni.

Mai mult, medicul a comunicat că, pacienta nu vrea să facă careva exerciții, starea

acesteia fiind gravă or, în secția de neurorecuperare se internează pacienți capabili să

facă exerciții.

A mai comunicat că a solicitat medicului să nu fie transportată pacienta la

domiciliu deoarece starea de sănătate se va agrava.

La 05 noiembrie 2014, Ipati Elena a decedat, iar la solicitarea reclamanților de a

se prezentat un medic ca să constate decesul, nu s-a prezentat nimeni. Ulterior a fost

întocmit certificatul de deces, dar din neglijență s-a indicat data decesului 06 noiembrie

2014, dar nu 05 noiembrie 2014.

În circumstanțele de fapt indicate supra, reclamanții au susținut că pârâții au

încălcat dreptul la ocrotirea sănătății și dreptul la viață, protejate de art. 2 și art. 3,

dreptul la asistență medicală adecvată CEDO; art. 36 alin. (1) din Constituție; art. art.

l; 17 alin. (1) și (2); 20 alin. (1), (2) lit. c) și (3); 24 alin. (1), (2) și (3); 61 din Legea

privind ocrotirea sănătății nr. 411 din 28.03.1995, prin omisiunea de a-i acorda Elenei

Ipati unei asistențe medicale și îngrijire adecvate și omisiunea de a o menține în viață

prin alimentație enterală sau parenterală. Or, medicul de urgență din cadrul SAMU

Criuleni era obligat să informeze Departamentul de Urgență despre transportarea Elenei

Ipati cu AVC acut și să o transporte în primele trei ore de la debut la departamentul

specializat „Stroke”, care are în dotare Computer Tomograf, pentru a fi aplicat

tratamentul prin „Tromboliză” în scopul dizolvării trombei, pentru a preveni moartea

celulelor creierului și vătămarea gravă a sănătății Elenei Ipati.

Reclamanții au comunicat că, Elena Ipati fiind transportată la Spitalul raional

Criuleni, a fost lipsită de șansa la viață și la recuperarea integrală a sănătății deoarece

din cauza trombei care nu era înlăturată, a murit o parte din celulele creierului Elenei

Ipati, ca rezultat jumătate din corpul acesteia a fost paralizat, inclusiv și centrul care

răspundea de înghițit, cauzându-i acesteia suferințe psihice si fizice enorme, cât și

imposibilitatea de a înghiți hrana, ca rezultat survenind decesul la 05 noiembrie 2014.

Reclamanții au mai invocat că, la 05 mai 2014, ora 20:40 echipa de asistență

medicală urgență de la SAMU Criuleni, primind apelul de la pacienta Ipati Elena, la

7

ora 21:38 au internat-o în Spitalul raional Criuleni, în decurs de o oră. Din momentul

internării au existat încă două ore pentru a fi transportată din Criuleni la Departamentul

specializat „Stroke”, pentru a salva pacienta Ipati Elena și aproape patru ore pentru un

efect de ameliorare a simptomaticii neurologice prin aplicarea tratamentului prin

„Tromboliză”, însă Spitalul raional Criuleni, în loc să refuze internarea Elenei Ipati,

aceștia au acceptat internarea, astfel condamnând-o pe Ipati Elena la chinuri groaznice

și respectiv, deces.

Reclamanții au menționat că, faptele descrise mai sus, demonstrează că Ipati Elena

nu a beneficiat în Spitalul raional Criuleni de o asistență medicală adecvată și un

tratament decent, mai mult era umilită prin faptul că urina în pat și nu era îngrijită de

personalul spitalului. Totodată, viața și sănătatea ei era în pericol din cauza lipsei unei

bare de protecție la patul ei împotriva căderii, din cauza dată aceasta a căzut jos și s-a

lovit tare la cap. Mai mult, Ipati Elena nu era supravegheată adecvat, or, aceasta în

timpul internării a căzut jos și s-a lovit puternic la cap, iar medicii nu au supus-o

examinării împotriva traumei cranio-cerebrale.

S-a mai susținut că, sarcina de supraveghere și îngrijire era pusă pe reclamanți,

precum și asigurarea cu obiectele de igienă și primă necesitate, iar medicii din cadrul

Spitalul raional Criuleni nu au indicat Elenei Ipati tomografia computerizată, aceștia

doar administrându-i un tratament de prevenire repetată a ictusului ischemic, nefiindu-

i administrate medicamente efective de dizolvare a trombei și de recuperare, fapt care

a rezultat în deteriorarea drastică a sănătății Elenei Ipati, fapt ce a determinat

reclamanții să insiste ca la data de 14 mai 2014 aceasta să fie transportată de urgență la

Chișinău, pentru a fi supusă tomografiei computerizate și să fie examinată de un

neurolog.

În contextul indicat supra, reclamanții au relevat că, Ipati Elena, fiind într-o stare

foarte gravă și având riscul înalt ca piciorul umflat să dea complicații serioase la inimă,

a fost externată la 14 mai 2014 din Spitalul raional Criuleni, în pofida faptului că ea

necesita în continuare supraveghere și îngrijire medicală în staționar, pentru a nu fi pusă

în pericol viața acesteia. În a 2-a perioadă de internare 11 septembrie 2014 - 17

septembrie 2014, reprezentanții Spitalului raional Criuleni refuzau să alimenteze

pacienta parenteral, iar subnutriția îi punea viața în pericol.

Din cauza faptului că alimentarea cu lingurița nu asigura corpul Elenei Ipati cu

nutriție necesară pentru întreținerea vieții, reclamanții menționează că, la 17 septembrie

2014 au insistat ca aceasta să fie transportată repetat la Institutul de Neurologie și

Neurochirurgie, unde a fost examinată și externată, deși, aceasta se afla într-o stare

gravă și viața ei era în pericol.

Reclamanții au enunțat că, medicii din cadrul Centrului de Sănătate Bălăbănești

nu au supravegheat starea sănătății Elenei Ipati după externare, în perioada 12 iunie

2014 - 17 iulie 2014 aceasta nefiind vizitată la domiciliu, deși la 12 iunie 2014 li s-a

comunicat că Ipati Elena a fost externată de la Institutul de Neurologie și

Neurochirurgie. Iar în a doua perioadă de externare 27 iulie 2014 – 11 septembrie 2014,

și după 17 septembrie 2014 până la decesul Elenei Ipati la 05 noiembrie 2014, medicul

de familie a efectuat două vizite, reclamanții fiind revoltați la maxim de acțiunile ilegale

și inacțiunile instituțiilor medicale care au condamnat-o pe Elena Ipati la chinuri și

moarte prin neacordarea asistenței medicale cuvenite și prin înfometare.

8

Astfel, reclamanții consideră că, paguba morală solicitată a fi încasată din contul

pârâților va servi drept compensație pentru toate vătămările corporale cauzate mamei

acestora, Elenei Ipati, și decesul cauzat acesteia, pentru suferințele psihice și fizice

cauzate de acțiunile ilegale și inacțiunile pârâților, precum și starea de stres și frustrare

cauzate reclamanților.

Prin hotărârea din 23 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost

respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 31 decembrie 2021, Nichita

Ipate și Liubovi Voronovscaia au declarat apel nemotivat împotriva hotărârii din 23

decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, iar la 10 mai 2022 au prezentat

motivarea apelului, solicitând, admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond și

pronunțarea unei hotărâri noi privind de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 22 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Ipate Nichita și Voronovscaia Liubovi și a fost menținută hotărârea din 23

decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel instanța de apel a constatat că potrivit raportului de expertiză

judiciară, numită în cadrul urmăririi penale, din care rezultă că, pacientei Ipati Elena,

la toate etapele de implicare a serviciilor medicale, s-au prestat servicii de examinare,

tratament și îngrijiri medicale, în conformitate cu actele normative în vigoare la acel

moment.

Instanța de apel a respins argumentele apelanților privind omisiunea Centrului

Național de Asistență Medicală Urgentă Prespitalicească privind transportarea urgentă

a pacientei la 05 mai 2014, în primele 3 - 3,5 ore la un spital specializat în AVC or,

potrivit constatărilor raportului de expertiză, experții au indicat că, la data solicitării

asistenței medicale urgente pe 05.05.2014, de către Voronovscaia Liubovi, fiica

pacientei Ipati Elena, echipa SAMU Criuleni la scurt s-a deplasat la fața locului,

diagnosticând pacienta cu diagnoza: xxxx. Experții au indicat că Serviciul de Asistență

Medicală Urgentă Prespitalicească stabilește diagnoza prezumtivă în baza acuzelor și

anamnezei pacientei, care poale fi confirmată sau infirmată ulterior în baza rezultatelor

investigațiilor suplimentare în instituțiile spitalicești. Astfel, având în vedere starea

pacientei, echipa de asistență medicală de urgență a transportat pacienta la IMSP SR

Criuleni (în secția de internare) cea mai apropiată instituție medico-sanitară publică,

conform ordinelor în vigoare în 2014 (Ordinul MS nr. 85 d in 30.03.2009 „Cu privire

la organizarea și funcționarea Serviciului de Asistență Medicală Urgentă din Republica

Moldova”). Respectiv, IMSP SR Criuleni urma să întreprindă toate măsurile necesare

de investigarea pacientei pentru a stabili diagnosticul cert și pentru a decide tratament

corespunzător, inclusiv transportarea pacientei la o altă instituție medicală specializată,

la necesitate.

La fel, instanța de apel a notat că, conform Casetei 13 pct. 10 din Protocolul Clinic

Național din 2008 (Accidentul Vascular Cerebral), toți pacienții cu Xxxx vor fi

transportați la Departament specializat Stroke. Dacă lipsește un astfel de departament

se va asigura un tratament staționar în conformitate cu protocolul respectiv, ceea ce

urma să se întreprindă după predare pacientei de către Serviciul de Asistență Medicală

Urgentă.

Prin urmare, potrivit experților, în fișa de staționar a Elenei Ipati în SR Criuleni

9

din 05 mai 2014, medicul de gardă din secția de internare, care nu era neurolog, la ora

20:00 confirmă prezența Accidentului Vascular Cerebral tranzitoriu, fără menționarea

hemiparezei sau a dereglărilor de vorbire.

Conform Protocolului Clinic National „Accidentul Vascular Cerebral ischemic la

maturi” din 2008, cu modificările din 2017, tratamentul prin „Tromboliză” este aplicat

pacienților cu AVC acut în primele 3 ore de la debut, dacă aceștia corespund criteriilor

de includere. Unul din criterii este scala NIHSS (National Instituie of Health Stroke

Scale), care determină gravitatea semnelor neurologice de focar (conform Protocolului

Clinic Național ”Accidentul Vascular Cerebral ischemic la maturi” din 2008). După

descrierea tabloului neurologic conform fișei medicale a bolnavului de staționar, scala

NIHSS nu a fost determinată atunci, dar, retrospectiv se poate constata că evaluarea ar

fi fost stabilită la 3-4 puncte, adică pacienta nu era eligibilă pentru tratamentul

trombolitic.

În consecință, în baza constatărilor experților, instanța de apel a respins ca

neîntemeiat argumentul referitor la tratamentul prin „Tromboliză” în primele 3-4 ore,

deoarece, Caseta 14 din Protocolul Clinic Național din 2008 (Accidentul Vascular

Cerebral), indică și alte tratamente ce țin de diagnoza dată, iar o atare decizie urma să

fie luată de personalul medical calificat și specializat.

De asemenea, în baza concluziilor experților s-a stabilit că, echipa SAMU

Criuleni, s-a deplasat în scurt timp, stabilind starea pacientei de malnutriție, cu

recomandarea ca pacienta să fie alimentată cu ajutorul unei sonde nazogastrice de către

medicul de familie. Acțiunile echipei de asistență medicală urgentă au fost corecte așa

cum au indicat experții, deoarece conform Programului Unic al asigurării obligatorii de

asistență medicală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1387 din 10.12.2007, tipurile

de transport medical asistat în cazul urgențelor medico-chirurgicale sânt stabilite în

anexa nr. 1 la Program, or, starea de malnutriție nu este calificată ca o urgență care

necesită transportarea pacientei la o instituție medico-sanitară publică.

În același context, s-a reținut și faptul că, conform pct. 4 lit. j) din Anexa nr. 11

din ordinul Ministerului Sănătății nr.85 din 30.03.2009 Cu privire la organizarea și

funcționarea Serviciului de Asistență Medicală Urgentă din Republica Moldova,

serviciul de asistență medicală urgentă asigură organizarea spitalizării oportune a

bolnavilor cu urgențe medico-chirurgicale în cadrul Instituțiilor medico-sanitare

publice de profil, conform regulamentelor stabilite, iar în caz de agravare a stării de

sănătate, în timpul transportării în cea mai apropiată instituție sanitară spitalicească,

indiferent de forma de proprietate, profil și prezența locurilor libere.

De asemenea, conform pct. 10 din Programul Unic al asigurării obligatorii de

asistență medicală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1387 din 10.12.2007,

asistența medicală urgentă prespitalicească și transportarea medicală se efectuează la

apelul pacientului, a altor persoane sau la cererea lucrătorilor medicali și se asigură în

regim continuu, de la locul accidentului CML sau îmbolnăvirii și în timpul transportării

până la transmiterea pacientului instituției medico-sanitare.

Totodată, potrivit pct. 17 din Anexa la ordinul comun al Ministerului Sănătății și

CNAM nr.1605/414A din 31.12.2013 privind aprobarea Normelor metodologice de

aplicare a Programului Unic al asigurării obligatorii de asistență medicală, în cazul

urgențelor medico-chirurgicale, care pun în pericol viața pacientului serviciul de

10

asistență medicală urgentă prespitalicească asigură transportarea medicală asistată de

la locul accidentului, domiciliu etc direct în spitalele de nivel terțiar sau municipal,

conform complexității cazului.

Instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiate și alegațiile apelanților, referitor la

omisiunea personalului Spitalului raional Criuleni de examinare a pacientei de către un

neurolog specializat în AVC, în situația în care, concluziile raportului de expertiză

relevă că, pacienta era examinată de către medicul neurolog M. Sagaidac, care a

observat agravarea semnelor neurologice, cu toate că pacienta a urmat tratamentul

general și antitrombotic. Din fișa medicală a bolnavului de staționar (formular nr.

003/e- 2012) Nr. 2956 nu este clar tratamentul urmat în staționar și dacă a urmat

anticoagulante. Pacienta trebuia transportată la investigația: Tomografia computerizată

cerebrală în Institutul Neurologie și Neurochirurgie în primele zile, ceea ce din

explicația medicilor, nu s-a efectuat reieșind din starea gravă a pacientei.

Totodată, instanța de apel a calificat argumentele apelanților privind omisiunea

lucrătorilor medicali privind fixarea umărului luxat pacientei Ipate Elena ca fiind

irelevante or, la caz, prin investigația efectuată de către Comisia de experți s-a constatat

că, în același timp datele descrise de petiționar sunt tendențioase, deoarece în nici o fișă

medicală examinată, nu este fixat că pacienta ar fi căzut din pat sau ar fi avut

traumatisme craniene ușoare. Din motivul lipsei de personal medical, dar și conform

ordinului Ministerului Sănătății nr.100 din 10 martie 2008 „Cu privire la Normativele

de personal medical”, cadrele de rang inferior în secțiile de neurologie (1 infirmieră la

25 paturi), rudele sunt implicate în îngrijirea și suportul pacientului cu AVC din primele

ore. Ghidul pe îngrijiri paliative a pacientului, emis în 2016 prin Ordinul Ministerului

Sănătății nr. 219 din 30.03.2016, care se bazează pe recomandările și practica

internațională, cât și PCN nr. 133 îngrijiri paliative în dispnee și fază terminală”,

aprobat prin Ordinul MS nr. 493 din 23.04.2013 cu privire la actualizarea unor

Protocoale clinice naționale stipulează că, îngrijirea pacientului este efectuată de o

echipă interdisciplinară (pentru a satisface nevoile complexe ale pacientului și familiei)

în centrul acesteia aflându-se pacientul cu familia sa. Membrii echipei interdisciplinare

interacționează cu pacientul și familia acestuia, dar și între ei, în funcție de

complexitatea cazului sau evoluția bolii: medicul, asistenta medicală, asistentul social,

infirmiera/îngrijitorul la domiciliu, psihologul, preotul/pastorul, fizioterapeutul,

terapistul ocupațional, terapistul prin joc, dieticianul, farmacistul și nu în ultimul rând,

voluntarul, adică rudele, sunt cele care pot și trebuie sa fie învățate și antrenate în

îngrijirea și reabilitarea precoce și tardivă a pacienților, inclusiv în caz de Accident

Vascular Cerebral. Conform actelor normative în vigoare nominalizate, la orice acuză

suplimentară apărută (dereglări de conștiință, dispnee, tuse, dereglări de micțiune,

înghițire, lipsa scaunului) se anunță lucrătorii medicali, care trebuie să reacționeze,

conform standardelor în vigoare.

Instanța de apel a apreciat critic și aserțiunile apelanților privind omisiunea

acordării asistenței, îngrijirii și supravegherii medicale pacientei în perioada 11.09.2014

– 17.09.2014 or, contrar celor invocate, potrivit experților, care au examinat extrasele

de la IMSP Institutul de Neurologie și Neurochirurgie „Diomid Gherman” s-a atestat

că nu s-a identificat corelația dintre starea gravă descrisă de reclamanți și

simptomatologia descrisă de medici. La externare, sunt recomandări de rigoare pentru

11

medicul de familie, cel mai important fiind tratamentul anticoagulant permanent, adică

profilaxia terțiară, ținând cont că pacienta avea un spectru larg de factori de risc

(fibrilație arterială, hipertensiune, ictus în antecedente anamnestice).

În extrasul de la IMSP Institutul de Neurologie si Neurochirurgie (forma nr.27-e)

nu a fost menționat că pacienta trebuia alimentată prin sonda nazogastrică. Or, chiar

reclamantul Nichita Ipate a remarcat că mama înghițea lichide, chefir, putea fi hrănită

cu lingurița. În raportul de expertiză se mai menționează că, în conformitate cu ordinul

nr. 695 din 13.10.2008 al Ministerului Sănătății Muncii si Protecției Sociale „Cu privire

la Asistența Medicala Primară”, deprinderile practice, care urmează să posede medicul

de familie, nu face parte alimentația enterală prin sondă, deci echipa medicală din

asistența medicală primară a respectat prevederile profesiogramei. Totodată, experții au

evaluat posibilitatea aplicării sondei în cadrul unității de primire urgente al SR Criuleni,

constatând că în cazul în care pacienta era în starea, precum descriu rudele, atunci ar fi

fost spitalizată în reanimare, întreprinse măsuri corespunzătoare de optimizare a

hemodinamicii și echilibrului hidro-electrolitic, ulterior externată la domiciliu.

Instanța de apel a respins ca fiind neavenite invocările apelanților privind

omisiunea medicului de familie de acordare a pacientei Ipate Elena a îngrijirii, asistenței

medicale și a supravegherii adecvate în perioada aflării la domiciliu al ultimei, în

perioadele 12.06.2014 - 17.07.2014, 27.07.2014 - 11.09.2014, 17.09.2014 -

05.11.2014, astfel încât, s-a elucidat cu certitudine faptul că pe parcursul perioadei

examinate, între 05.05.2014 - 06.10.2014, în îngrijirea pacientei s-a implicat medicul

de familie Gh. Caraman, angajat temporar la IMSP Centrul de Sănătate Bălăbănești, pe

perioada lipsei medicului R. Chetrușca, în perioada 01.01.2014-12.10.2014, medicul de

familie V. Iarovaia, șefa IMSP Centrului de Sănătate Bălăbănești și medicul specialist

neurolog din IMSP Spitalul raional Criuleni.

Prima adresarea rudelor pacientei la IMSP Centrul de Sănătate Bălăbănești după

instalarea AVC din 05.05.2014, a fost la cinci săptămâni după eveniment, când rudele

au informat medicul că pacienta a fost externata și au cerut rețetă pentru medicamentele

prescrise. Din informația prezentată, nu este clar dacă s-a solicitat consultul pacientei

sau a existat motiv pentru a se cere consultul la domiciliu. Peste aproximativ cinci

săptămâni după externare, pacienta a fost internată repetat în secția Neurorecuperare a

Institutului de Neurologie și Neurochirurgie pentru continuarea recuperării. Pe

parcursul îngrijirii, pacienta a fost vizitată de repetate ori, atât de medicul de familie,

cât și de asistenta medicală. Vizitele asistentei medicale nu sunt înregistrate în cartela

medicală a pacientei, fiindcă conform normelor în vigoare, acestea nu dispun de dreptul

de a scrie zilnice în fisa medicală de ambalator (formular nr. 025/e).

Instanța de apel a precizat că, conform documentației medicale puse la dispoziție,

pacienta Ipati Elena, a fost înscrisă pe lista medicului de familie Raisa Chetrușca la

IMSP Centrul de Sănătate Bălăbănești, care a organizat monitorizarea și îngrijirea

continuă a pacientei. În raport, s-a menționat că primele 2 episoade ele AVC au avut

loc în anii 2004 și 2006. Pe parcursul la mai mult de 10 ani, starea pacientei s-a menținut

stabilă.

În același timp, conform inscripțiilor din fișa medicală de ambulator (formular nr.

025/e), pacienta făcea parte din pacienții, care omit vizitele planificate la medicul de

familie. În decursul anului 2014 și în special după al 3-lea episod de AVC, la pacientă

12

s-a stabilit progresarea bolii cerebrovasculare cronice, cu decompensare treptată, până

a survenit decesul.

Instanța de apel a remarcat, că din concluziile Comisiei de experți rezultă că,

nimeni din medicii, care au monitorizat pacienta la domiciliu, nu aveau la momentul

respectiv competențe profesionale în domeniul îngrijirilor paliative, dobândite în cadrul

cursurilor de educație medicală continuă. Nimeni dintre medicii de familie sau asistenții

medicali vizați nu a fost contractat de către Compania Națională de Asigurări în

Medicină pentru îngrijiri paliative. Procedura de stabilire a decesului pacientei Ipati

Elena și eliberarea certificatului de deces au fost respectate în corespundere cu Ordinul

Ministerului Sănătății, Departamentul de Tehnologii Informaționale și Infrastructurii,

Departamentul Statistică și Sociologie nr. 132/47/50 din 29 aprilie 2004 „Cu privire la

aprobarea Certificatului medical constatator al decesului (formular nr. l06/e),

Certificatului medical constatator al decesului în perioada perinatală (formular nr.

1062e), a registrelor și a regulamentelor cu privire la modul de completare și eliberare

al acestora” cu modificările ulterioare din anul 2006. Fișele de solicitare al asistenței

medicale urgente au fost rebutate, în temeiul ordinului Ministerului Sănătății nr. 828

din 31.10.2011 „Cu privire l-a aprobarea formularelor de evidența medicală din

instituțiile medicale”. Experții au indicat și asupra faptului că, deoarece Elena Ipati a

fost internată peste 1,5 ore în SR Criuleni, a fost evaluată în secția de internare SR

Criuleni, în urma căreia au fost determinate semnele neurologice incerte, cu suportarea

a 2 episoade de Xxxx în anamneză, nu era cunoscut faptul, dacă a urmat anticoagulante,

pacienta, la acel moment, a fost neeligibilă pentru tromboliză.

Instanța de apel a subliniat că, raportul de expertiză judiciară nr. 201904X0142

din 10 decembrie 2019, nu cuprinde constatări din care ar rezulta că starea

nesatisfăcătoare a sănătății Elenei Ipati și decesul dânsei s-a datorat asistenței medicale

necorespunzătoare. Mai mult, asupra cazului s-a constatat că pacientei Ipati Elena, la

toate etapele de implicare a serviciilor medicale, s-au prestat servicii de examinare,

tratament și îngrijiri medicale, în conformitate cu actele normative în vigoare la acel

moment (anul 2014).

Suplimentar, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată concluzia primei

instanțe referitor la faptul că, pretențiile reclamanților întemeiate pe art. art. 2, 3 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind tratamentul incorect aplicat Elenei

Ipati și supunerea ultimei în instituțiile medicale tratamentelor inumane sau degradante

a condus la decesul ei, urmează a fi respinse or, invocarea unor presupuneri, în lipsa

unui suport probatoriu pertinent, în sensul dispozițiilor art. 118 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, nu pot fi reținute.

Subsecvent, reieșind din faptul că pretențiile apelanților privind constatarea

încălcării dreptului legal la viață și sănătate s-au respins ca fiind neîntemeiate, iar

pretenția privind încasarea prejudiciului moral, reprezintă o cerință subsecventă celei

principale, prin urmare poartă soarta cerințelor de bază, la fel urmând a fi respinsă.

La 07 noiembrie 2022, Nichita Ipate și Liubovi Voronovscaia au declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel din 22 iunie 2022 prin care au solicitat casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei decizii noi

de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului recurenții au reiterat circumstanțele de fapt și de drept din

13

acțiune și cererea de apel, suplimentar invocând că normele de drept material au fost

încălcate sau aplicate eronat prin neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată și

interpretarea în mod eronat a legii.

Recurenții au menționat că instanța de apel a pronunțat decizia pe caz în lipsa

dânșilor, respectiv nu au recepționat dispozitivul deciziei contestate, nici partea

motivată.

Cu referire la încheierea protocolară a primei instanțe prin care s-a respins cererea

privind numirea expertizelor solicitate și scutirea de plata taxei pentru expertize, în

opinia recurenții este nefondată concluzia instanței de apel care a menționat precum că

dânșii au refuzat să achite taxa pentru expertize, pe când ultimii nu au dispus de careva

surse financiare și venituri pentru a achita taxa, solicitând astfel scutirea de la plata

taxei, care a fost respinsă de prima instanță și instanța de apel, fiindu-le încălcat dreptul

la un proces echitabil, mai ales că ambele instanțe au indicat că nu au prezentat probe

privind cauza decesului defunctei Ipati Elena. În cauza dată era necesară constatarea

cauzei decesului defunctei Ipati Elena prin judecată cu numirea expertizei solicitate.

La 28 noiembrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților

copiile cererii de recurs, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce

se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele cauzei.

Prin referința depusă la 22 decembrie 2022, Instituția Medico-Sanitară Publică

Institutul de Neurologie și Neurochirurgie „Diomid Gherman” a solicitat respingerea

recursului și menținerea deciziei din 22 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău ca fiind

întemeiată.

Prin referința depusă la 23 decembrie 2022, Instituția Medico-Sanitară Publică

Centrul Național de Asistență Medicală Prespitalicească, a solicitat declararea

inadmisibilă a recursului declarat de Ipate Nichita și Liubovi Voronovscaia, ca fiind

vădit neîntemeiat și menținerea deciziei din 22 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău ca

fiind întemeiată.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 22 iunie 2022. Decizia

motivată a fost expediată în adresa recurenților la 02 august 2022, conform scrisorii de

însoțire (f.d. 173, vol. II), însă date despre recepționarea acesteia lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Astfel, instanța de recurs constată că Ipate Nichita și Liubovi Voronovscaia, a

depus cerere de recurs la data de 07 noiembrie 2022, conformându-se prevederilor

legale, declarând recurs împotriva deciziei instanței de apel în termenul stabilit de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

14

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererile de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei contestate or, motivele recursurilor sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă

statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise

(Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations

Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

15

drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Nichita Ipate și

Liubovi Voronovscaia, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Nichita Ipate și Liubovi

Voronovscaia.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

16