2ra-1444/22 — restituirea amenzii contravenționale, repararea prejudiciului material si moral

2ra-1444/22 — restituirea amenzii contravenționale, repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-1444/22

2-21072281-01-2ra-07102022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. V. Gîrleanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, M. Anton, O. Cojocaru)

DECIZIE

25 ianuarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Alexei Muntean, reprezentat de avocatul Danu

Dogotari,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Alexei Muntean

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Inspectoratului de Poliție

Strășeni și Inspectoratului General al Poliției cu privire la restituirea amenzii

contravenționale, repararea prejudiciului material și moral, compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 23 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 05 mai 2021, prin intermediul poștei (Vol.I, f.d.52), Alexei Muntean,

reprezentat de avocatul Danu Dogotari, a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Inspectoratului de Poliție

Strășeni și Inspectoratului General al Poliției, solicitând încasarea din contul

bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova a

sumei de 450 de lei, în contul restituirii amenzii contravenționale achitate la 03 iulie

2018, încasarea, în mod solidar, din contul Inspectoratului de Poliție Strășeni și al

Inspectoratului General al Poliției a sumei de 16300 de lei, cu titlu de prejudiciu

material, cauzat prin tragerea ilegală la răspunderea contravențională, a sumei de

100000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral, cauzat prin tragerea ilegală la răspunderea

contravențională și încasarea, în mod solidar, din contul din contul bugetului de stat,

prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, al Inspectoratului de

Poliție Strășeni și al Inspectoratului General al Poliției a cheltuielilor de judecată

suportate în cadrul procesului, compuse din serviciile de asistență juridică în mărime

de 5000 de lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, în data de 03 iulie 2018, în

privința sa, de către agentul constatator al Inspectoratului de Poliție Strășeni,

Gheorghe Vornicescu, a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție

seria/nr. MAI 04366429 în baza art.242 alin.(1) Cod contravențional, pentru faptul

1

că la 28 iunie 2018, în jurul orei 11:00, pe traseul R-l km 28, nu ar fi cedat trecerea

automobilului ce avea prioritate pe segmentul dat de drum, fapt ce a dus la

producerea unui accident rutier, aplicându-i o amendă în mărime de 18 unități

convenționale, adică 900 de lei, precum și 5 puncte de penalizare.

În aceeași zi, prin ordinul de încasare a numerarului din 03 iulie 2018, a achitat

amenda contravențională în mărime de 450 de lei, beneficiind de dreptul de a achita

în termen de 3 zile lucrătoare, 50% din mărimea acesteia.

Totodată, a menționat că, nefiind de acord cu procesul-verbal cu privire la

contravenție din 03 iulie 2018, în data de 11 iulie 2018 a înaintat conform art.448

Cod contravențional, o contestație atât împotriva procesului - verbal cu privire la

contravenție, cât și a deciziei de aplicare a sancțiunii contravenționale din aceiași zi.

Prin hotărârea nr.5r-59/2018 din 29 noiembrie 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul

Central, a fost admisă contestația, fiind anulată decizia de sancționare din 03 iulie

2018, cu încetarea procesului contravențional din lipsa faptului contravenției.

Ulterior, prin decizia nr.4r-4147/18 din 19 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

a fost admis recursul declarat de victima Ion Gheorghiev, fiind casată în totalitate

hotărârea nr.5r-59/2018 din 29 noiembrie 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul

Central, cu remiterea cauzei contravenționale la rejudecare, în instanța de fond. Prin

hotărârea nr.5r-1/2020 din 24 iunie 2020 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, a

fost admisă contestația, fiind anulat procesului-verbal cu privire la contravenție și a

deciziei de aplicare a sancțiunii contravenționale din 03 iulie 2018 din lipsa faptului

contravenției, cu încetarea procesului contravențional.

Cu referire la dreptul de a pretinde restituirea amenzii contravenționale prin

prisma art. 7 lit. d) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești nr. 1545-XIII din 25 februarie 1198 (în continuare Legea

nr.1545/1998), reclamantul a indicat că, actele cauzei confirmă achitarea la data de

03 iulie 2018, amenda contravențională în cuantum de 50% din amenda stabilită de

către agentul constatator prin procesul-verbal cu privire la contravenție, ceea ce

constituie suma de 450 de lei. Or, drept urmare a anulării prin hotărâre

judecătorească a procesului-verbal cu privire la contravenție și a deciziei de aplicare

a sancțiunii contravenționale din lipsa faptului contravenției, apare dreptul său de a

solicita restituirea amenzii, achitată în mod nejustificat. Având în vedere că, organul

care reprezintă statul în instanța de judecată pe această categorie de cauze este

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, suma dată urmează a fi încasată din

bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova.

De asemenea, în contextul prevederilor art. 7 lit.e),g) al Legii nr.1545/1998, a

solicitat repararea prejudiciului material, având în vedere că, a apelat la asistență

juridică calificată pentru a-i fi reprezentate drepturile și interesele legale în procesul

contravențional, achitând avocatului un onorariu în mărime de 10000 de lei. La fel,

pentru a-și demonstra nevinovăția, a apelat la serviciile unui centru de expertize întru

stabilirea persoanei vinovate de comiterea accidentului rutier, pentru serviciile

căruia a achitat suma de 6300 de lei. În cazul admiterii acțiunii, urmează a fi

recuperat prejudiciul material în mărime totală de 16300 de lei, în temeiul art.13

alin.(1), (2) al Legii nr.1545/1998, de către organul din care face parte agentul

constatator care a întocmit neîntemeiat procesul-verbal cu privire la contravenție,

adică Inspectoratul de Poliție Strășeni și Inspectoratul General al Poliției.

2

În temeiul art.10, art. 11 ale Legii nr.1545/1998, precum și în virtutea

prevederilor art.1422, art.1423 Cod civil, în redacția până la data de 01 martie 2019,

art.2036 alin.(1)-(3), art.2037 Cod civil, în redacția din 01 martie 2019, reclamantul

a pretins existența dreptului la repararea prejudiciului moral, având în vedere că, pe

parcursul examinării cauzei contravenționale a fost sistematic chemat la organele de

poliție și în instanța de judecată, fiindu-i cauzate suferințe sufletești, exprimate prin

stare de stres, frică, disconfort și neîncredere în justiție, înrăutățindu-se substanțial

starea sănătății, având nevoie de tratamente medicale de lungă durată. Astfel,

prejudiciul moral solicitat a fost estimat la suma de 100000 de lei, care în opinia sa,

i-ar putea aduce o satisfacție echitabilă și ar atenua suferințele fizice și psihice

suportate în cadrul procesului.

Reclamantul a susținut suportarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime

de 5000 de lei, cheltuieli ce sunt reale, necesare și rezonabile, în strictă corespundere

cu prevederile art. 96 Cod de procedură civilă și Recomandării privind cuantumul

onorariilor avocaților și compensarea de către instanțele de judecată a cheltuielilor

de asistență juridică, aprobată de către Consiliul Uniunii Avocaților din Republica

Moldova prin decizia nr. 2 din 30 martie 2012.

Prin hotărârea din 03 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Alexei

Muntean împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Inspectoratului de

Poliție Strășeni și Inspectoratului General al Poliției cu privire la restituirea amenzii

contravenționale, încasarea prejudiciului material, moral și a cheltuielilor de

judecată.

Prin decizia din 23 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea de

apel depusă de Alexei Muntean, reprezentat de avocatul Danu Dogotari și s-a

menținut hotărârea din 03 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 19 septembrie 2022, Alexei Muntean, reprezentat de avocatul Danu

Dogotari, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 23 iunie 2022 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței

de apel și a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi decizii de admitere

integrală a cererii de chemare în judecată cu privire la restituirea amenzii, repararea

prejudiciului material și moral prin tragerea ilegală la răspundere contravențională

și compensarea cheltuielilor de judecată de către intimat.

În motivarea recursului s-a invocat că, la examinarea cauzei, instanțele ierarhic

inferioare au interpretat eronat prevederile legale aplicabile cazului, statuând greșit

faptul că nu ar avea dreptul la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin

tragerea la răspunderea contravențională, din considerentul că răspunderea statului

ar putea interveni doar în cazul în care s-ar fi constatat existenta faptei ilicite

imputabile agentului constatator. Exprimând dezacordul cu concluziile respective,

invocând prevederile art. 383 alin. (3) Cod contravențional, a opinat că, răspunderea

statului intervine imediat ce printr-o hotărâre definitivă, persoana este declarată

nevinovată sau răspunderea contravențională a acesteia este înlăturată, indiferent de

vinovăția persoanelor care au pornit procesul contravențional, această normă fiind

aplicabilă la caz.

Totodată, a menționat că, în contextul Codului Contravențional nu este

reglementată cu suficientă claritate care este modalitatea practică prin care persoana

se repune în dreptul de care a fost privată și i se repară cheltuielile suportate în proces

3

dacă, prin hotărâre definitivă, este declarată nevinovată sau răspunderea sa

contravențională este înlăturată, însă a considerat necesar a învedera prevederile art.

6 alin. (4) Cod civil, conform cărora instanța de judecată nu este în drept să refuze

înfăptuirea justiției în cauzele civile pe motivul că norma juridică lipsește sau că este

neclară. În acest sens, cu referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului, în cauza Qzturk vs. Germania, fiind analizat caracterul „penal” al

contravenției, a statuat că o eventuală distincție între contravenții și infracțiuni în

legislația internă a statelor semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect

scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a art. 6 din CEDO care

garantează dreptul unui individ la un proces echitabil. În cauza Kadubec vs.

Slovacia, Curtea a reținut că, daca o contravenție nu este reglementată în domeniul

dreptului intern al unui stat semnatar, ca fiind de natura „penala”, totuși,

reglementările dreptului intern ale statului în cauză, au o valoare relativă, iar nu

absolută. În cauza Salabiaku vs. Franța, Telfner vs. Austria și Anghel vs. România,

Curtea s-a pronunțat cu privire la aplicarea unor prezumții relative (cum este cea

conferită procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției), în sensul că

nu contravin exigențelor Convenției, cu condiția că, aceste prezumții să nu impună

o sarcina excesivă în privința apărării celui acuzat. Astfel, prin prisma

recomandărilor Curții Europene în această materie, circumstanțele speței cad sub

incidența Legii nr. 1545/1998, care urma a fi aplicată la caz.

La fel, recurentul s-a referit la practica judiciară națională în cauzele: Chiosa

vs. Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Ministerul Finanțelor al Republicii

Moldova și Inspectoratul de Politie Cahul; Eremia vs. Inspectoratul National de

Securitate Publică; Racu vs. Inspectoratul National de Securitate Publică,

Inspectoratul General al Politiei, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii

Moldova, Ursu; Arabadji vs. Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

Inspectoratul General al Politiei, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova,

intervenienți accesorii Inspectoratul National de Securitate Publică, agentul

constatator Radu Vivat, în care Curtea Supremă de Justiție a constatat, în esență, că,

prejudiciile suportate de către contravenient în cazul în care ilicit a fost tras la

răspundere contravențională, urmează a fi reparate în temeiul prevederilor Codului

Contravențional coroborat cu prevederile Legii nr. 1545/1998, precum și cui îi

revine statutul de pârât în astfel de cauze.

Copia recursului declarat, prin scrisoarea datată cu 07 octombrie 2022 (Vol.II,

f.d.15) a fost expediată în adresa intimaților și a fost recepționată la 13 octombrie

2022, conform avizelor de recepție (Vol.II, f.d. 17-19).

La data de 01 noiembrie 2022, Inspectoratul General al Poliției, reprezentat de

Tatiana Chitoroaga, în bază de procură, a depus referință la cererea de recurs,

exprimând poziția în favoarea declarării recursului inadmisibil, iar în eventualitatea

admisibilității recursului, respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat cu menținerea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe.

La data de 01 noiembrie 2022, Inspectoratul de Poliție Strășeni, reprezentat de

Tatiana Chitoroaga, în bază de procură, a depus referință la cererea de recurs,

exprimând poziția în favoarea declarării recursului inadmisibil, iar în eventualitatea

admisibilității recursului, respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat cu menținerea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe.

4

Alte referințe la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu au parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 23 iunie 2022, iar cererea de recurs

a fost depusă la 19 septembrie 2022.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale către participanții

la proces la data de 22 iulie 2022, inclusiv prin intermediul poștei electronice (Vol.I,

f.d.221-222). Astfel, recursul este declarat în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 14 decembrie 2022 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond

de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborate cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea litigiului dedus judecății, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va

admite recursul declarat de Alexei Muntean, reprezentat de avocatul Danu Dogotari

și va casa integral decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în

instanța de apel, în alt complet de judecată, din următoarele considerente.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța, după

ce judecă recursul, este în drept: c) să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Din perspectiva prevederilor art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile

și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin.(2) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; c) a

interpretat în mod eronat legea.

În temeiul art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor încălcări

decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul

și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Pornind de la faptul că în sistemul legislației noastre procesuale, instanța de

judecată este obligată să soluționeze procesul limitându-se la obiectul acestui în

sensul formulat prin acțiune și, după caz, concretizat de către partea reclamantă,

5

subsecvent, instanța de recurs se află în situația de a verifica dacă la caz a fost

îndeplinită condiția unei examinări efective și a oferit un răspuns specific și explicit

mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul procesului, a examinat toate pretențiile și

argumentele înaintate (a se vedea, în contrast, Lebedinschi vs Moldova, 16 iunie

2015, § 31, § 35 – 36; Nichifor vs Moldova, 20 septembrie 2016, § 29 – 31).

Inițial, Colegiul reține că, pentru a verifica legalitatea deciziei contestate, fără

a administra noi dovezi, va recurge la recapitularea esenței litigiului dedus judecății.

Instanțele ierarhic inferioare, conform materialelor cauzei, au constatat că, în

data de 03 iulie 2018, în privința lui Alexei Muntean, de către agentul constatator al

Inspectoratului de Poliție Strășeni, a fost întocmit procesul-verbal cu privire la

contravenție în baza art.242 alin.(1) Cod contravențional, fiindu-i aplicată o amendă

în mărime de 18 unități convenționale, 900 de lei, precum și 5 puncte de penalizare

(Vol.I, f.d.12).

Prin ordinul de încasare a numerarului din 03 iulie 2018, Alexei Muntean a

achitat suma de 450 de lei cu titlu de amendă aplicată de poliție (Vol.I, f.d.111).

Drept urmare a contestării de către Alexei Muntean a procesului-verbal cu

privire la contravenție și a deciziei de aplicare a sancțiunii contravenționale, prin

hotărârea din 29 noiembrie 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, a fost admisă

contestația înaintată de Alexei Muntean și a fost anulată decizia de sancționare a lui

Alexei Muntean în baza art.242 alin.(1) Cod contravențional, sub formă de amendă

în mărime de 18 unități convenționale, ce constituie 900 de lei și 5 puncte de

penalizare, cu încetarea procesului contravențional din lipsa faptului contravenției

(Vol.I, f.d.13-18).

Prin decizia din 19 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

recursul declarat de avocatul Adrian Berezovschi, în interesele victimei Ion

Gheorghiev și a fost casată hotărârea din 29 noiembrie 2018 a Judecătoriei Strășeni,

sediul Central, cu remiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță, Judecătoria

Strășeni, sediul Central, în alt complet de judecată (Vol.I, f.d.19-25).

În rezultatul rejudecării cauzei contravenționale, prin hotărârea din 24 iunie

2020 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, corectată prin încheierea 29 iunie 2020

a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, a fost admisă contestația înaintată de Alexei

Muntean și a fost anulat procesul-verbal cu privire la contravenție întocmit de

agentul-constatator al Inspectoratului de Poliție Strășeni, în baza art.242 alin.(1) Cod

contravențional și a deciziei de aplicare a sancțiunii contravenționale din lipsa

faptului contravenției cu încetarea procesului contravențional (Vol.I, f.d.26-36).

Prin cererea de chemare în judecată înaintată de către Alexei Muntean,

reprezentat de avocatul Danu Dogotari, împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, Inspectoratului de Poliție Strășeni și Inspectoratului General al Poliției, s-

a solicitat încasarea din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului

Justiției al Republicii Moldova, a sumei de 450 de lei, în contul restituirii amenzii

contravenționale achitate la 03 iulie 2018, încasarea, în mod solidar, din contul

Inspectoratului de Poliție Strășeni și al Inspectoratului General al Poliției a sumei de

16300 de lei, cu titlu de prejudiciu material, cauzat prin tragerea ilegală la

răspunderea contravențională, a sumei de 100000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral,

cauzat prin tragerea ilegală la răspunderea contravențională și încasarea, în mod

solidar, din contul din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției

al Republicii Moldova, al Inspectoratului de Poliție Strășeni și al Inspectoratului

6

General al Poliției a cheltuielilor de judecată suportate în cadrul procesului, compuse

din serviciile de asistență juridică în mărime de 5000 de lei (Vol.I, f.d.3-8).

Prima instanță judecând cauza civilă în fond, prin hotărârea din 03 februarie

2022, a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de

Alexei Muntean împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

Inspectoratului de Poliție Strășeni și Inspectoratului General al Poliției cu privire la

restituirea amenzii contravenționale, încasarea prejudiciului material, moral și a

cheltuielilor de judecată (Vol.I, f.d.126,134-144).

Instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe,

prin decizia din 23 iunie 2022, a respins cererea de apel depusă de Alexei Muntean,

reprezentat de avocatul Danu Dogotari și a menținut hotărârea din 03 februarie 2022

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (Vol.I, f.d.208-220).

În consolidarea soluției, instanța de apel a considerat justă concluzia instanței

cu privire la netemeinicia solicitării apelantului privind încasarea, în mod solidar,

din contul Inspectoratului de Poliție Strășeni al IGP al MAI al RM și a

Inspectoratului General de Poliție al MAI al RM în beneficiul reclamantului Alexei

Muntean a sumei de 16300 de lei, cu titlu de prejudiciu material cauzat prin tragerea

ilegală la răspunderea contravențională, or, la materialele cauzei nu au fost

administrate probe care să confirme existența faptei ilicite care este imputabilă

pârâtului și, prin urmare, s-a dedus că, în speță prima condiție pentru angajarea

răspunderii delictuale și, anume fapta ilicită, nu este întrunită și aceasta pentru că,

pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și

de urmărire penale, sunt necesare anumite condiții speciale și anume existența faptei

ilicite, astfel că, nu orice acțiune/inacțiune a organelor de drept atrage răspunderea

statului, prin repararea prejudiciului material.

Instanța de apel a apreciat critic invocarea de către reclamant cu titlu de temei

pentru înaintarea pretențiilor, prevederile art.6 lit. b) din Legea nr.1545 din 25

februarie 1998, care statuează că dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea și

modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul: scoaterii persoanei de sub urmărire

penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare. Or, instanța de apel a

constatat faptul că, hotărârea din 24 iunie 2020 a Judecătoriei Strășeni prin care s-a

admis contestația lui Alexei Muntean și s-a anulat procesul-verbal și decizia de

sancționare, cu încetarea procesului contravențional, nu constituie temei pentru

scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri

de reabilitare.

De asemenea, a indicat că, dezacordul manifestat de apelantul Alexei Muntean

referitor la soluția agentului constatator nu se încadrează în caracterul ilicit al

acțiunilor sau al inacțiunilor autorității competente să constate contravenția sau să

soluționeze cauza contravențională.

Cu referire la pretenția privind încasarea prejudiciului moral, instanța de apel a

notat că, prima instanță corect a respins-o având în vedere că apelantul Alexei

Muntean nu a demonstrat prejudiciul moral sub aspectul existenței (care suferințe

fizice sau psihice) și prin care probe, ce confirmă argumentele invocate de aceasta,

iar nerespectarea principiului probațiunii statuat la art. 118 din Codul de procedură

civilă va constitui o încălcare flagrantă a prevederilor art. 6 CEDO. În acest sens,

instanța de apel a conchis faptul că apelantul nu a dovedit faptul vătămării drepturilor

7

personale nepatrimoniale privind integritatea morală, prezumție valabilă până la

proba contrarie, totodată nefiind justificată și mărimea compensației solicitate.

Prin prisma criticilor aduse în recursul declarat, Colegiul va admite recursul

declarat și va casa integral decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată, având în vedere încălcarea

normelor de drept material, precum și pronunțarea pripită de către instanța de apel

fără elucidarea completă a circumstanțelor cauzei în favoarea respingerii apelului cu

menținerea hotărârii primei instanțe.

Curtea Europeană, cu referire la art. 6 § 1 CEDO, amintește că, potrivit

jurisprudenței sale constante, hotărârile judecătorești trebuie motivate astfel încât să

indice de o manieră suficientă motivele pe care se fondează.

În temeiul art. 373 alin.(1), (2) Cod de procedură civilă, instanța de apel

verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt

și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și

cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către

participanții la proces.

Colegiul, reiterează că, deși, instanța de apel avea obligația de a elucida toate

circumstanțele esențiale soluționării corecte a litigiului, obiectiv și multiaspectual și

a răspunde argumentelor, care în opinia părților, sunt decisive pentru soluționarea

corectă a litigiului, instanța ierarhic inferioară verificând legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate, a eludat obligația sa prevăzută de legea procesuală, limitându-se,

în esență, la însușirea constatărilor primei instanțe.

În contextul prevederilor art. 45 alin.(1), (2) Cod contravențional, în redacția în

vigoare din 14 ianuarie 2019, persoana al cărei drept sau interes legitim a fost lezat

prin contravenție îl poate apăra prin acțiune civilă depusă conform legislației

procedurale civile. Această persoană are în special dreptul la repararea prejudiciului

patrimonial și a celui nepatrimonial cauzate prin contravenție. Prezentul alineat se

aplică în egală măsură și în cazul în care, în sensul art.30 alin.(11), se consideră că

făptuitorul nu a fost supus răspunderii contravenționale. Soluționând cauza

contravențională, autoritatea competentă este în drept, la cererea victimei, să dispună

repararea prejudiciului cauzat prin contravenție în cazul în care nu există divergențe

asupra întinderii lui.

De altfel, art. 45 alin.(1),(2) Cod contravențional, în redacția în vigoare până la

data de 14 ianuarie 2019, stipula că, dacă prin contravenție a fost cauzat un

prejudiciu, persoana prejudiciată este în drept să-și valorifice pretențiile civile în

procedură civilă. Soluționând cauza contravențională, autoritatea competentă este în

drept, la cererea victimei, să dispună repararea prejudiciului cauzat prin contravenție

în cazul în care nu există divergențe asupra întinderii lui.

În temeiul art. 384 alin. (2) lit.u), alin. (31) Cod contravențional, persoana în a

cărei privință a fost pornit proces contravențional are dreptul să ceară și să primească

despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile sau inacțiunile ilicite ale

autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze cauza

contravențională. Dreptul prevăzut la alin.(2) lit.u) se oferă doar în cazul în care prin

hotărâre judecătorească definitivă s-a constatat caracterul ilicit al acțiunilor sau al

8

inacțiunilor autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze cauza

contravențională.

În continuare, având în vedere pretențiile reclamantului formulate în ordine

civilă inclusiv prin prisma prevederilor Legii nr. 1545/1998, Colegiul consideră

necesar a învedera unele prevederi ale legii date.

În sensul art. 2 alin.(1) al Legii nr. 1545/1998, se definesc următoarele noțiuni:

acțiuni ilicite - acțiuni sau inacțiuni ale organului împuternicit să examineze cazurile

cu privire la contravenții, ale organului de urmărire penală sau ale instanței de

judecată, care exclud vinovăția acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin

încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate

fi trasă la răspundere și nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu

funcție de răspundere din organul de urmărire penală sau din instanța de judecată,

manifestate prin încălcarea intenționată a normelor procedurale și materiale în

timpul procedurii penale sau contravenționale (infracțiuni).

Conform art. 3 alin. (1), (2) al Legii nr. 1545/1998, în conformitate cu

prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material și moral cauzat

persoanei fizice sau juridice în urma: a) reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor

preventive sub formă de arest, de declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii

ilegale la răspundere penală; b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii,

supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunității; c) efectuării ilegale,

în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziției, ridicării, punerii

ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcție),

precum și în urma altor acțiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor

fizice sau juridice; d) supunerii ilegale la arest contravențional, reținerii

contravenționale ilegale sau aplicării ilegale a amenzii contravenționale de către

instanța de judecată; e) efectuării măsurilor speciale de investigații cu încălcarea

prevederilor legislației; f) ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor

documente, a banilor, a ștampilelor, precum și în urma blocării conturilor bancare.

Prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcție de

răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură și din instanțele

judecătorești.

Art. 6 al Legii nr. 1545/1998 arată că, dreptul la repararea prejudiciului, în

mărimea și modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul: a) devenirii definitive și

irevocabile a sentinței de achitare; b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau

încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare; c) adoptării de către instanța

judecătorească a hotărârii cu privire la anularea arestului contravențional în legătură

cu reabilitarea persoanei fizice; d) adoptării, de către judecătorul de instrucție, în

condițiile art.313 alin.(5) din Codul de procedură penală, în privința persoanei

achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind declararea nulității

actelor sau acțiunilor organului de urmărire penală sau organului care exercită

activitate specială de investigații.

În temeiul art. 7 al Legii nr. 1545/1998, în cazurile menționate la art.3,

persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie: a) salariul și alte

venituri provenite din muncă, ce constituie sursa ei principală de existență, de care

a fost privată în urma acțiunilor ilicite; b) pensia sau indemnizația a cărei plată a fost

sistată ca urmare a arestului ilegal și ținerii sub arest; c) averea (inclusiv depunerile

bănești și dobânzile aferente, obligațiile împrumuturilor de stat și câștigurile

9

aferente) confiscată ori trecută în venitul statului de către instanța judecătorească sau

ridicată de organul de urmărire penală, precum și averea sechestrată; d) amenzile

percepute ca urmare a executării sentinței judiciare și cheltuielile de judecată

suportate de persoana fizică în legătură cu acțiunile ilicite; e) sumele plătite de ea

pentru asistența juridică; f) cheltuielile pentru tratamentul ei, tratament determinat

de aplicarea față de aceasta a unor acțiuni ilicite (a maltratării); g) cheltuielile

efectuate în legătură cu chemările în organul de urmărire penală, organul

procuraturii sau în instanța judecătorească.

Totodată, distinct de situațiile enumerate în art. 3 alin. (1) al Legii nr.

1545/1998, citat supra, în virtutea art.13 alin.(1), (2) al Legii nr. 1545/1998,

repararea prejudiciului specificat la art.7 lit.a), c)-g) și în capitolul III se efectuează

din contul bugetului de stat, iar în cazul când prejudiciul a fost cauzat de organul de

urmărire penală întreținut din bugetul local - din contul acestui buget. Prejudiciul

material și moral cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor contravenționale de către

alte organe decât instanța de judecată se repară de către aceste organe. Amenzile se

restituie de la buget, din fondul în care acestea au fost virate sau de către organul

care a beneficiat de aceste sume.

Din norma precitată se deduce că, prejudiciul material și moral cauzat prin

aplicarea ilicită a amenzilor contravenționale de către alte organe decât instanța de

judecată se repară de către aceste organe.

Pornind de la textul de lege al art. 240 alin.(3) Cod de procedură civilă, în

contextul căruia instanța judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretențiilor

înaintate de reclamant, Colegiul reiterează că, prin cererea de chemare în judecată

înaintată, reclamantul a formulat pretențiile împotriva Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, Inspectoratului de Poliție Strășeni și Inspectoratului General al

Poliției și anume a pretins încasarea de la bugetul de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției al Republicii Moldova a sumei de 450 de lei, în contul restituirii

amenzii contravenționale achitate la 03 iulie 2018, încasarea, în mod solidar, de la

Inspectoratul de Poliție Strășeni și Inspectoratul General al Poliției a sumei de 16300

de lei, cu titlu de prejudiciu material, cauzat prin tragerea ilegală la răspunderea

contravențională, a sumei de 100000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral, cauzat prin

tragerea ilegală la răspunderea contravențională și încasarea, în mod solidar, de la

bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

Inspectoratului de Poliție Strășeni și Inspectoratului General al Poliției a cheltuielilor

de judecată suportate în cadrul procesului, compuse din serviciile de asistență

juridică în mărime de 5000 de lei.

În conformitate cu art. 59 alin. (1) Cod de procedură civilă, parte în proces

(reclamant sau pârât) poate fi orice persoană fizică sau juridică prezumată, la

momentul intentării procesului, ca subiect al raportului material litigios.

Pârât nu este decât persoana chemată în judecată pentru a fi obligată să

recunoască ori să respecte dreptul afirmat sau față de care se urmărește realizarea

unei situații juridice protejate de lege. Pârâtul este partea dintr-un proces civil

împotriva căreia a fost introdusă acțiunea, despre care reclamantul-titularul dreptului

subiectiv încălcat sau contestat, pretinde că l-a împiedicat în exercițiul normal al

dreptului său. O persoană nu devine pârât prin simplu fapt al chemării sale în

judecată, însă trebuie să se solicite obligarea acesteia la ceva.

10

Reclamantul și pârâtul sunt subiecții presupuși ai raportului juridic litigios, ce

urmează a fi soluționat de judecată, însă existența de mai departe a litigiului dintre

părți, mărimea lezării drepturilor reclamantului trebuie să fie hotărâtă în

exclusivitate de către instanța de judecată. Astfel, Colegiul notează că, este de

prioritatea instanței de a determina temeinicia pretențiilor în raport cu fiecare pârât

și pornind de la normele de drept aplicabile litigiului dedus judecății.

Colegiul reiterează că, la caz, contravenția a fost constatată și aplicată

sancțiunea contravențională de către agentul constatator al Inspectoratului de Poliție

Strășeni al Inspectoratului General al Poliției, Gheorghe Vornicescu, având acest

drept în virtutea prevederilor art. 400 Cod contravențional, în vigoare în perioada de

referință. Or, legislația în vigoare stabilește exhaustiv autoritățile competente să

constate și să soluționeze cauzele contravenționale.

În altă ordine de idei, aplicarea sancțiunii contravenționale sub formă de

amendă de către alt organ decât instanța de judecată, nu poate priva reclamantul de

a pretinde recuperarea prejudiciului prin prisma Legii nr. 1545/1998, având în

vedere că, tot Legea nr. 1545/1998 în art. 13 indică cert că, prejudiciul material și

moral cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor contravenționale de către alte organe

decât instanța de judecată se repară de către aceste organe.

Concomitent urmează a fi remarcat și faptul că, prin prisma jurisprudenței

CtEDO, procesele contravenționale sunt asimilate proceselor penale și toate

drepturile ce decurg din sentințele de achitare și cazurile de încetare a proceselor ca

urmare la tragerii ilegală la răspundere penală sunt relevante și proceselor

contravenționale. Totodată, fiecare caz se examinează pornind de la pretențiile

înaintate și subiecții raportului litigios, aspect determinant și în cazul jurisprudenței

naționale.

Mai mult, conform jurisprudenței CtEDO, o hotărâre prin care se constată o

încălcare a convenției impune statului pârât obligația legală de a pune capăt

respectivei încălcări și de a repara consecințele acesteia, astfel încât să restabilească

pe cât posibil situația existentă înainte de încălcare.

Totodată, Colegiul evocă prevederile art. 5 alin.(1), (2) Cod de procedură civilă,

în contextul cărora orice persoană interesată este în drept să se adreseze în instanță

judecătorească, în modul stabilit de lege, pentru a-și apăra drepturile încălcate sau

contestate, libertățile și interesele legitime. Nici unei persoane nu i se va refuza

apărarea judiciară din motiv de inexistență a legislației, de imperfecțiune, coliziune

sau obscuritate a legislației în vigoare.

În sensul art. 6 alin. (4) Cod civil, în redacția din 01 martie 2019 (anterior art.5

alin.(4) Cod civil), instanța de judecată nu este în drept să refuze înfăptuirea justiției

în cauzele civile pe motivul că norma juridică lipsește sau că este neclară.

De altfel, în redarea considerentelor sale, instanța de apel s-a axat, în esență, pe

prevederile art. 3 și art. 6 ale Legii nr. 1545/1998, eludând examinarea pretențiilor

reclamantului inclusiv prin prisma prevederilor art. 13 alin.(1), (2) al Legii nr.

1545/1998, citat supra.

Drept urmare, este irelevant argumentul instanței de apel precum că, Alexei

Muntean în cadrul procesului contravențional nu a fost reținut ilegal, în privința

acestuia nu au fost aplicate ilegal măsuri preventive sub formă de arest, declarație

de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere penală, acesta nu a

fost condamnat ilegal, nu i s-a confiscat ilegal averea, nu a fost supus ilegal la muncă

11

neremunerată în folosul comunității, în privința acestuia nu au fost efectuate ilegal

percheziții, ridicări, puneri ilegale sub sechestru a averii, eliberări sau suspendări

ilegale din lucru (funcție), precum și nu au fost limitate drepturile apelatului în urma

altor acțiuni de procedură, acesta nu a fost supus ilegal la arest contravențional,

reținere contravențională ilegală și nici nu s-au aplicat ilegal amenzi

contravenționale de către instanța de judecată, nu au fost efectuate măsuri speciale

de investigații cu încălcarea prevederilor legislației și nu au fost ridicate ilegal

documente contabile, alte documente, bani, ștampile, precum și nu au fost aplicate

blocări pe conturile bancare.

Or, în contextul dispozițiilor legale citate anterior, este evident că nu doar

faptele enumerate de instanța de apel ar determina dreptul reclamantului de a

pretinde prejudiciul cauzat în rezultatul tragerii la răspundere contravențională, în

situația în care, în opinia reclamantului, hotărârea emisă în rezultatul examinării

contestației împotriva procesului-verbal cu privire la contravenție și a deciziei de

sancționare, prin care s-au anulat actele emise de către Inspectoratul de poliție, prin

intermediul agentului constatator, cu încetarea procesului contravențional, denotă

tragerea ilegală la răspundere contravențională.

La fel, Colegiul menționează că, este pripită constatarea instanței de apel

precum că, la materialele cauzei nu au fost administrate probe care să confirme că,

existența faptei ilicite este imputabilă pârâtului, indicând că, pentru angajarea

răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de urmărire

penale, sunt necesare anumite condiții speciale și anume existența faptei ilicite, astfel

că, nu orice acțiune/inacțiune a organelor de drept atrage răspunderea statului, prin

repararea prejudiciului material.

Colegiul iterează că, reclamantul a formulat pretențiile sale inclusiv prin prisma

prevederilor art. 13 alin.(1), (2) al Legii nr.1545/1998.

Totodată, art. 383 alin. (3) Cod contravențional prevede că, persoana în a cărei

privință a fost pornit proces contravențional se repune în dreptul de care a fost privată

și ei i se repară cheltuielile suportate în proces dacă, prin hotărâre definitivă, este

declarată nevinovată sau răspunderea sa contravențională este înlăturată, cu excepția

cazului de amnistie.

În atare circumstanțe, Colegiul relevă că, instanța de apel a ignorat de a verifica

temeinicia pretențiilor reclamantului în raport cu aceste prevederi legale, cel puțin

de a aprecia relevanța acestor reglementări legale pentru soluționarea corectă a

litigiului dedus judecății și a răspunde explicit argumentului părții reclamante la

acest aspect.

La acest capitol, Colegiul reține ca fiind relevante alegațile recurentului aduse

în dezacordul cu constatarea instanțelor ierarhic inferioare referitor la faptul că nu ar

avea dreptul la repararea prejudiciului cauzat drept urmare a tragerii la răspundere

contravențională.

De asemenea, Colegiul apreciază ca fiind pripită constatarea instanței de apel

precum că, prima instanță corect a respins pretenția cu privire la repararea

prejudiciului moral, având în vedere că apelantul Alexei Muntean nu ar fi demonstrat

prejudiciul moral sub aspectul existenței (care suferințe fizice sau psihice) și prin

care probe, ce confirmă argumentele invocate de aceasta, iar nerespectarea

principiului probațiunii statuat la art. 118 din Codul de procedură civilă va constitui

o încălcare flagrantă a prevederilor art. 6 CEDO, concluzionând că, apelantul nu a

12

dovedit faptul vătămării drepturilor personale nepatrimoniale privind integritatea

morală, prezumție valabilă până la proba contrarie.

Or, instanța de apel inițial urma a analiza temeinicia pretențiilor înaintate

inclusiv prin prisma prevederilor art. 13 alin.(1), (2) al Legii nr.1545/1998

coroborate cu normele din Codul Contravențional pertinente litigiului, aspect ce

urmează a fi luat în considerare la rejudecarea cauzei, pentru a determina existența

sau inexistența dreptului reclamantului de a solicita repararea prejudiciului pretins

ca urmare a tragerii la răspundere contravenționale, pentru ca, în consecință, să se

pronunțe asupra temeiniciei/ netemeiniciei și a cerinței de reparare a prejudiciului

moral.

De altfel, conform jurisprudenței Curții Europene (cauza Antipenkov vs. Rusia,

nr. 33470/03 din 15 octombrie 2009, §82) Curtea a reiterat că, părții lezate nu-i poate

fi cerut ca aceasta să prezinte probe întru argumentarea prejudiciului moral suferit,

iar simpla constatare a încălcării săvârșite de organele de urmărire penală și

declarațiile părții lezate sunt suficiente pentru a oferi o satisfacție echitabilă.

Colegiul reiterează că, în corespundere cu jurisprudența CtEDO, procesele

contravenționale sunt asimilate proceselor penale și toate drepturile ce decurg din

sentințele de achitare și cazurile de încetare a proceselor ca urmare la tragerii ilegale

la răspundere penală sunt relevante și proceselor contravenționale.

Colegiul relevă că, este de obligația instanței de judecată de a-și motiva soluția

prin prisma poziției părților litigante, susținută de un suport probatoriu pertinent

raportat la normele de drept material aplicabile litigiului dedus judecății.

În dezvoltarea acestei afirmații, Colegiul notează că, motivele reținute de

instanța de apel în decizia contestată, în esență, redau poziția primei instanțe, fiind

apreciate selectiv argumentele părții reclamante. Or, decizia instanței de apel nu

reflectă considerentele pe marginea pretențiilor formulate inclusiv în raport cu

prevederile art. 13 alin.(1), (2) al Legii nr.1545/1998 coroborate cu normele din

Codul Contravențional invocate de către partea reclamantă, care în opinia sa, îi

acordă dreptul de a pretinde repararea prejudiciului cauzat.

Conjunctura reliefată supra, precum și problemele ridicate de către partea

reclamantă la soluționarea litigiului dat, la rejudecarea cauzei în ordine de apel,

necesită o examinare completă și obiectivă.

Or, în virtutea art.238 alin. (2) Cod de procedură civilă, completul de judecată

deliberează, sub conducerea președintelui ședinței, toate problemele prevăzute de

lege care urmează să fie soluționate, apreciază probele, determină circumstanțele și

caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și

admiterea acțiunii. Fiecare problemă urmează să fie pusă astfel încât să se poată da

un răspuns afirmativ sau negativ.

În sensul art. 390 alin. (1) lit. e), f), alin.(2) Cod de procedură civilă, decizia

instanței de apel trebuie să conțină: motivele concluziilor instanței de apel și referirea

la legea guvernantă; concluziile instanței de apel în urma examinării apelului. În

cazul respingerii apelului, instanța de apel este obligată să indice în decizie motivele

respingerii.

Din perspectiva postulatelor legale, la examinarea cauzei, instanțele urmează

să se conducă nemijlocit de principiul adevărului obiectiv, care se manifestă prin

stabilirea multilaterală, completă și obiectivă a tuturor circumstanțelor care au

importanță pentru justa soluționare a cauzei.

13

CtEDO, în repetate rânduri, a statuat că, […] rolul unei decizii motivate este să

demonstreze părților că ele au fost auzite. Mai mult, o decizie motivată oferă părții

posibilitatea de a o contesta, precum și posibilitatea ca decizia să fie revizuită de

către o instanță de recurs. Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc

un control public al administrării justiției (Hirvisaari v. Finlanda, nr. 49684/99, § 30,

27 septembrie 2001, Fomin v. Moldova, nr. 36755/06, § 34, 11 octombrie 2011).

Incontestabil, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât

daca susținerile părților sunt examinate de către instanța, aceasta având obligația de

a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de proba

sau cel puțin de a le aprecia. Singura garanție ca instanța a analizat susținerile

părților, argumentele și probele administrate o reprezintă motivarea hotărârii

judecătorești. De altfel, o hotărâre judecătorească motivată în sensul respectării

cerințelor 6 § 1 CEDO, presupune o examinare reală a problemelor esențiale relevate

în speță, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

CtEDO, în cauza Capacchione v. Republica Moldova, cererea nr. 22616/10,

hotărârea din 30 noiembrie 2021, a reamintit că articolul 6 § 1 din Convenție implică,

din partea „instanței”, obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor, a

argumentelor și a probelor prezentate de către părți (a se vedea, printre multe altele,

Perez v. Franța [MC], nr. 47287 / 99, § 80, CEDO 2004-I și Loupas v. Grecia, nr.

21268/16, § 37, 20 iunie 2019). De asemenea, Curtea reiterează jurisprudența sa

bine-stabilită, potrivit căreia acest Articol obligă, inter alia, instanțele să motiveze

deciziile lor. Fără a necesita un răspuns detaliat la fiecare argument invocat de către

reclamant, această obligație presupune, totuși, că o parte la procesul judiciar poate

aștepta un răspuns specific și explicit la acele argumente care sunt decisive pentru

rezultatul procedurii în cauză (a se vedea, printre multe altele, Paixão Moreira Sá

Fernandes v. Portugalia, nr. 78108/14, § 71, 25 februarie 2020, și cauzele citate

acolo).

Subsecvent, la rejudecarea cauzei civile, la adoptarea soluției la caz urmează a

fi analizate inclusiv momentele conturate, ignorate anterior, precum și motivarea să

fie efectuată atât prin prisma poziției părții reclamante, cât și obiecțiilor părții

oponente pe marginea acțiunii formulate în raport cu probele prezentate și normele

de drept pertinente litigiului, rezultând din prevederile art. 130 Cod de procedură

civilă, ca, în consecință, soluția adoptată să fie certă și coerentă și să răspundă

standardelor unui proces echitabil garantat de art. 6 § 1 CEDO.

Coroborând circumstanțele ce preced, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat și va casa integral decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În conformitate cu prevederile art.442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Alexei Muntean, reprezentat de avocatul Danu

Dogotari.

Se casează integral decizia din 23 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Alexei Muntean împotriva

14

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Inspectoratului de Poliție Strășeni și

Inspectoratului General al Poliției cu privire la restituirea amenzii contravenționale,

repararea prejudiciului material și moral, compensarea cheltuielilor de judecată, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Galina Stratulat

15