3ra-1222/22 — privind anularea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

3ra-1222/22 — privind anularea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3ra-1222/2022

2-20096137-01-3ra-28112022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: Al. Paniș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: G. Mîra, A. Bostan, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

25 ianuarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al Republici Moldova,

în cauza de contencios administrativ, inițiată la cererea de chemare în judecată

depusă de Liviu Tighineanu împotriva Inspectoratului General al Poliției de Frontieră

al Ministerului Afacerilor Interne al Republici Moldova, persoană terță Casa Națională

de Asigurări Sociale a Republicii Moldova cu privire la anularea actului administrativ

individual defavorabil, obligarea emiteri actului administrativ individual favorabil și

încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 16 august 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul depus de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră al Ministerului

Afacerilor Interne al Republici Moldova și a fost menținută hotărârea din 12 iulie 2021

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 10 august 2020 Liviu Tighineanu a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Inspectoratului General al Poliției de

Frontieră al MAI al RM, privind anularea actului administrativ individual defavorabil

și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că prin ordinul Inspectoratului General

al Poliției de Frontieră nr.327/ps din 16 iunie 2020, au fost încetate raporturile de muncă

cu reclamantul în temeiul acumulării vechimii ce permite dreptul la pensie. Ca urmare,

Direcția Regională Sud a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră al MAI al RM

a emis Certificatul nr. 08, nedatat, prin care a fost indicată solda din care trebuie să fie

stabilit cuantumul pensiei.

A invocat reclamantul că contrar prevederilor art.44 alin.(2) al Legii nr.1544-

XII/93 și pct.3 al Hotărârii Guvernului nr.78/94, în certificatul eliberat nu a fost inclus

sporul pentru munca în noapte, salariul pentru munca suplimentară și plățile pentru

concediul suplimentar plătit, achitate în ultimul an de activitate, plăți care nu poartă un

caracter compensatoriu.

1

A menționat reclamantul că în temeiul art.19 alin.(1) lit.a) și lit.b) al Legii

nr.270/2018, pentru munca suplimentară, personalul unităților bugetare are dreptul la:

a) spor pentru orele de muncă prestate în afara duratei normale a timpului de muncă sau

în zilele de sărbătoare nelucrătoare și/sau în zilele de repaus pentru activități desfășurate

potrivit atribuțiilor postului; b) spor pentru munca de noapte. Totodată potrivit art.19

alin.(2) și (4) al legii nr.270/2018, este stabilit că sporul pentru orele de muncă prestate

în afara duratei normale a timpului de muncă sau în zilele de sărbătoare nelucrătoare

și/sau în zilele de repaus pentru activități desfășurate potrivit atribuțiilor postului se

stabilește în modul, condițiile și mărimile reglementate de art.103-105, 157 și 158 din

Codul muncii. Personalul care, potrivit programului normal de lucru, își desfășoară

activitatea între orele 22.00 și 06.00 beneficiază pentru orele lucrate în acest interval de

timp de un spor în mărime de 50% din salariul de bază pe unitate de timp, în condițiile

stabilite la art.103 și 159 din Codul muncii.

Astfel, a susținut reclamantul că reieșind din prevederile art.157 -159 din Codul

muncii, retribuirea muncii pentru munca suplimentară, în zilele nelucrătoare și de

noapte se raportează la salariu și se consideră ca fiind salariu, ci nu plăți compensatorii.

A invocat reclamantul că, în temeiul ordinului Direcției Regionale Sud al

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr.1007/ps din 14 noiembrie 2019, în

temeiul art.121 alin.(5) din Codul muncii, art.40 alin.(4) din Legea nr.288/2016, art.1

alin.(10), art.25 alin.(1) lit.b) și alin.(6) din contractul colectiv de muncă pe anii 2017-

2022, lui Liviu Tighineanu i-a fost acordat concediul de odihnă suplimentar plătit de la

data de 16 noiembrie 2019 până la data de 22 noiembrie 2019.

Astfel, a mai invocat reclamantul faptul că nu se ia în calcul doar compensația

pentru concediu nefolosit dar nu și plățile pentru concediile plătite utilizate în ultimul

an de activitate.

Prin urmare, reclamantul a solicitat anularea certificatului nr.08 emis de Direcția

regională Sud a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră „privind plata soldei

lunare și ajutorul material pentru calcularea pensiei” eliberat pe numele lui Liviu

Tighineanu și a refuzului Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr.35/10-M-

254/20 din 30 iulie 2020 de a satisface cererea prealabilă, cu obligarea Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră să emită certificatul privind plata soldei lunare și

ajutorul material pentru calcularea pensiei cu includerea inclusiv a plăților de retribuire

a muncii în noapte, a muncii suplimentare și pentru concediul suplimentar din perioada

16 noiembrie 2019 – 22 noiembrie 2019, achitate în ultimul an de activitate, încasarea

cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 09 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în

temeiul art.207 alin.(2) lit. h) din Codul administrative, a fost declarată inadmisibilă

acțiunea de contencios administrativ depusă de Liviu Tighineanu împotriva

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră al MAI al RM, persoană terță Casa

Națională de Asigurări Sociale a RM cu privire la anularea actului administrativ

individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil și

încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 07 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis recursul

depus de Liviu Tighineanu. S-a anulat încheierea din 09 septembrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, Rîșcani, adoptată în pricina civilă la acțiunea în contencios administrativ

înaintată de Liviu Tighineanu împotriva Inspectoratului General al Poliției de Frontieră

al MAI al RM, persoană terță Casa Națională de Asigurări Sociale a RM cu privire la

2

anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiteri actului

administrativ individual favorabil și încasarea cheltuielilor de judecată, cu restituirea

pricinii spre judecare în Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, în același complet de

judecată.

Fiind învestită cu judecarea cauzei în prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul

Rîșcani, prin hotărârea din 12 iulie 2021, acțiunea înaintată de Liviu Tighineanu a fost

admisă. S-a anulat ca ilegal certificatul nr.8 emis de Direcția Regională Sud a

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră al MAI al RM „privind plata soldei

lunare și ajutorul material pentru calcularea pensiei” eliberat pe numele lui Liviu

Tighineanu, precum și răspunsul nr.35/10-M-254/20 din 30 iulie 2020 privind

respingerea cererii prealabile. S-a obligat Inspectoratul General al Poliției de Frontieră

al MAI al RM să emită în privința lui Liviu Tighineanu un certificat privind plata soldei

lunare și ajutorul material pentru calcularea pensiei, care să includă și plățile de

retribuire a muncii de noapte, a muncii suplimentare și concediul suplimentar din

perioada 16 decembrie 2019 – 17 iunie 2020. S-a încasat din contul Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră al MAI al RM în beneficiul reclamantului Liviu

Tighineanu suma de 3000 de lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică. În rest,

pretenția privind compensarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Dispozitivul hotărârii din 12 iulie 2021a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a

fost notificat Inspectoratului General al Poliției de Frontieră al MAI al RM prin

intermediul reprezentantului său, Emilian Galescu, împuternicit în baza procuri nr.35/2-

1-567 din 04 februarie 2021, la data de 12 iulie 2021, fapt confirmat prin semnătura

olografă aplicată pe recipisa anexată la materialele cauzei. (f.d.85, Vol.I)

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 20 iulie 2021, Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră al MAI al RM a depus apel nemotivat împotriva

hotărârii din 12 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând admiterea

cererii de apel, casarea hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care să fie respinsă acțiunea depusă de Liviu Tighineanu. (f.d.102/103, Vol.I)

La 18 octombrie 2021, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani a expediat pentru

notificare Inspectoratului General al Poliției de Frontieră al MAI al RM copia hotărârii

motivate a primei instanțe (f.d.133), care a fost recepționată de către apelant la data de

10 noiembrie 2021, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei

(f.d.135, Vol.I), iar la 03 decembrie 2021, prin intermediul Direcției de evidență și

documentare procesuală a Curții de Apel Chișinău, Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră al MAI al RM a depus motivarea apelului. (f.d. 140/146, Vol.I)

Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind în termen apelul depus de

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră al MAI al RM împotriva hotărârii din 12

iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Prin decizia din 16 august 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră al MAI al RM și menținută

hotărârea din 12 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani. (f.d.204, 205/215,

Vol.II)

Pentru a decide astfel, completul judiciar al instanței de apel aplicând prevederile

art.44 al Legii nr.1544 din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor și a

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din

cadrul Inspectoratului General de Carabinieri, pct.2 lit. a), pct. 3 din Hotărârea

Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în

3

muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul

de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului

Național Anticorupție și funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului

administrației penitenciare, art.10 al Legii nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind

sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, art. 39 alin.(2), alin.(3)- (5) din Legea

nr.288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, art.51 alin.(1) pct.6 din Legea nr.283 din 28 decembrie

2011 cu privire la Poliția de Frontieră și art.19 alin.(1) din Legea nr.270 din 23

noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, a conchis că

prima instanța a ajuns la o concluzie corectă privind temeinicia acțiunii reclamantului,

or, pârâtul neîntemeiat pretinde că salariatul nu beneficiază permanent de sporul pentru

munca în noapte. Or, însăși din atribuțiile Poliției de Frontieră, rezultă că angajații

acesteia activează într-un regim de muncă specific, nefiind stabilit un program de lucru

ordinar.

Mai mult ca atât, instanța de fond just a menționat că, în condițiile în care

autoritatea publică pârâtă a inclus în solda lunară sporul pentru performanță, aceasta nu

poate să nu includă sporul pentru munca în noapte. Or, sporul pentru performanță se

bazează pe calitatea muncii, aportul și profesionalismul angajatului, obiectivitate și

imparțialitate, iar angajatorul nu poate să cunoască pentru viitor care va fi conduita

funcționarului public, calitatea muncii, aportul și profesionalismul angajatului. Dacă

aceste plăți se acceptă ca fiind cu caracter permanent, deși ele depind de fiecare dată de

prestația și conduita concretă a subiectului pe o perioadă concretă de timp și nu poate

fi anticipată, instanța de judecată nu poate identifica nici o explicație plauzibilă pentru

refuzul includerii plăților pentru munca prestată în noapte. Specificul activității

subdiviziunilor a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră implică activitatea

colaboratorilor inclusiv pe timp de noapte, o activitate continua a subdiviziunilor în care

sunt antrenați angajații autorității conform graficului de serviciu. Respectiv, plățile

pentru munca prestată pe timp de noapte nu pot fi apreciate decât plăți care sunt

acordare permanent.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că cert este faptul că autoritatea publică

pârâtă neîntemeiat nu a inclus în solda lunară pentru calcularea pensiei, sporul pentru

munca în noapte prestată de către Liviu Tighineanu.

În acest sens, Completul specializat al instanței de apel a menționat că potrivit

ordinului nr. 107/ps din 14 noiembrie 2019, reclamantul Liviu Tighineanu a beneficiat

de concediu de odihnă suplimentar plătit de pe 16 noiembrie 2019 până pe 22 noiembrie

2019.

Potrivit art.40 alin.(4) al Legii nr.288 din 16 decembrie 2016, funcționarii publici

cu statut special beneficiază de concediu de odihnă suplimentar plătit, ale cărui durată

și motivație sânt prevăzute în contractele colective de muncă și convențiile colective.

În corespundere cu prevederile pct.3 alin.(2)-(3) din Hotărârea Guvernului nr.78

din 21 februarie 1994, nu se includ în media lunară a recompenselor, plăților, sporurilor

și suplimentelor, primite în ultimul an de serviciu, indemnizația de concediere și plățile

compensatorii. Se consideră plăți compensatorii: compensația pentru concediul

nefolosit; compensația în schimbul rației alimentare; compensația în schimbul

echipamentului; compensația pentru mutilare sau altă daună pricinuită sănătății;

compensația pentru închirierea spațiului locativ; indemnizațiile de transfer; plățile de

asigurare; indemnizațiile de instalare, diurnele și alte plăți, raportate la cheltuielile de

4

deplasare, precum și sporurile și suplimentele la salariu, care se plătesc în loc de diurnă;

indemnizațiile lunare în mărimea unui salariu pentru efectivul de trupă și corpul de

comandă ale Departamentului pentru combaterea crimei organizate și corupției al

Ministerului Afacerilor Interne; majorările la salariile de funcție, plătite în timpul aflării

în Forțele de menținere a păcii, precum și colaboratorilor instituțiilor penitenciare

dislocate în or. Bender; plățile stimulatorii cu caracter unic (inclusiv premiile), acordate

cu prilejul jubileelor și pentru muncă sârguincioasă; pensiile și alte plăți cu caracter

unic și compensatoriu.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor de contencios

administrativ a menționat că, plata pentru concediul de odihnă suplimentar plătit nu

face parte din plăți compensatorii așa cum susține pârâtul. Or, din plăți compensatorii

face parte doar compensația pentru concediu nefolosit și nicidecum concediul de odihnă

suplimentar plătit.

Prin urmare, Completul specializat al instanței de apel a conchis ca întemeiată

concluzia primei instanței că circumstanțele reținute confirmă temeinicia acțiunii

reclamantului. Or, în speță s-a constatat cu certitudine că autoritatea publică pârâtă urma

să includă în certificatul privind plata soldei lunare și ajutorul material pentru calcularea

pensiei, inclusiv și plățile de retribuire a muncii de noapte, a muncii suplimentare și

concediul suplimentar din perioada 16 decembrie 2019 – 17 iunie 2020, pretențiile

reclamantului fiind corect admise de instanța de fond.

Astfel, Completul specializat al instanței de apel a relevat că în condițiile în care

s-a stabilit temeinicia pretenției reclamantului privind anularea actului administrativ

individual defavorabil și a deciziei pe marginea cererii prealabile, subsecvent urmează

a fi admisă și pretenția privind obligarea Inspectoratului General al Poliției de Frontieră

să emită certificatul privind plata soldei lunare și ajutorul material pentru calcularea

pensiei cu includerea inclusiv a plăților de retribuire a muncii în noapte, a muncii

suplimentare și pentru concediul suplimentar din perioada 16 noiembrie 2019 – 22

noiembrie 2019, achitate în ultimul an de activitate, întrucât pretenția respectivă este

indisolubil legată de pretenția privind anularea actului administrativ.

La fel, Completul specializat al instanței de apel a apreciat ca nefondate

argumentele invocate în cererea de apel precum că acțiunea a fost înaintată împotriva

pârâtului necorespunzător. Or, faptul că certificatul nr.8 a fost emis de Direcția

regională Sud a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, care conform Hotărârii

Guvernului nr. 1145 din 21 noiembrie 2018 constituie organ cu statut de persoana

juridică de drept public, nu însemnă că reclamantul a formulat acțiunea în contencios

administrativ împotriva pârâtului corespunzător. Or, Liviu Tighineanu a întrerupt

relațiile de muncă cu Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, dar nu cu Direcția

Regională Sud a Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, adică Liviu Tighineanu

s-a aflat în relații de muncă cu Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Direcția

Regională Sud neavând calitatea de angajator.

Prin urmare, Completul specializat al instanței de apel a notat că intimatul-

reclamant corect a menționat că, emiterea certificatului litigant a fost emis de către

Direcția Regională Sud a Inspectoratul General al Poliției de Frontieră datorită

organizării interne, dar nu reieșind din competența legală. Iar, faptul că Direcția

Regională Sud a Inspectoratul General al Poliției de Frontieră ar avea statut de persoana

juridică, nu face ca aceasta să fie parte în proces, or, aceasta a eliberat Certificatul nu

pentru că a fost obligată prin lege, ci prin faptul că aceasta este subdiviziunea unde a

5

activat Liviu Tighineanu înainte de concediere, iar pentru a simplifica activitatea,

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a dispus ca certificatele să fie emise de

subdiviziunile unde a activat salariatul.

Mai mult decât atât, Completul specializat al instanței de apel a menționat că din

probatoriul cauzei rezultă că, cererea prealabilă privind dezacordul cu certificatul nr. 8,

a fost adresată și expediată în adresa Inspectoratului General al Poliției de Frontieră

care a și emis răspunsul la cererea prealabilă, act care la fel se contestă în speță.

Totodată, Completul specializat al instanței de apel a apreciat critic argumentul

apelului că, hotărârea contestată reprezintă un act care nu poate fi executat de

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, și că hotărârea excede domeniului de

competență a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră. Or, art. 5/1 alin. (1) din

Legea 283/2011 cu privire la Poliția de Frontieră reglementează atribuțiile Șefului

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră al MAI al RM.

Sub acest aspect, Completul specializat al instanței de apel a reiterat că norma

legală enunțată denotă netemeinicia argumentului apelantului despre imposibilitatea

executării actului judecătoresc contestat, deoarece anume Șeful Inspectoratului General

al Poliției de Frontieră este investit prin Lege cu împuternicirile de a asigura respectarea

drepturilor salariaților atât în cadrul Inspectoratului General al Poliției, cât și la

subdiviziunile acesteia, fiind responsabil de organizarea, coordonarea și dirijarea

activității Inspectoratului și a subdiviziunilor Poliției de Frontieră și este responsabil de

realizarea funcțiilor și atribuțiilor prevăzute de actele normative în vigoare.

Cu referire la cererea reclamantului de compensare a cheltuielilor de judecată,

Completul specializat al instanței de apel analizând prevederile art. 96 din Codul de

procedură civilă, în coroborare cu prevederile art. 195 din Codul administrativ, a

conchis că prima instanța a ajuns la concluzie corectă și legală despre necesitatea

admiterii cererii privind compensarea cheltuielilor de asistență juridică, întrucât în speță

sunt întrunite prevederile art. 96 din Codul de procedură civilă.

Însă, Completul specializat al instanței de apel a relevat că nu va da apreciere

corectitudinii concluziei instanței de fond referitor la cuantumul sumei admise spre

încasare, deoarece reclamantul nu contestă hotărârea în partea respingerii cererii privind

compensarea cheltuielilor de judecată. Iar, prin prisma prevederilor art. 373 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale

referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce

privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță.

Cu referire la alte argumente invocate de apelant în susținerea poziției sale,

Completul specializat al instanței de apel a menționat că nu pot fi reținute de instanța

de apel, deoarece se combat cu cele invocate mai sus și se referă la circumstanțele care

au fost constatate și elucidate pe deplin de prima instanță, avînd la bază cumulul de

probe, care au fost administrate și apreciate cu respectarea normelor de drept procedural

și susținute de normele de drept material.

În consecință, Completul specializat al instanței de apel a reținut că prin prisma

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, și anume cauza Rebait și alții c.

Franței, că art. 6 par. 1) al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse

de succes.

6

Din considerentele menționate și având în vedere că prima instanță a elucidat

deplin circumstanțele cauzei, a aplicat corect normele materiale și a adoptat o hotărâre

întemeiată și legală, iar cererea de apel este neîntemeiată, Completul specializat al

instanței de apel a ajuns la concluzia de a respinge apelul declarat de Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră al MAI al RM.

La 26 august 2022, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră al MAI al RM a

depus cerere de recurs nemotivat, iar la 21 noiembrie 2022 motivarea recursului

împotriva deciziei din 16 august 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei noi decizii de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a indicat

motivele de drept și de fapt invocate pe parcursul examinării cauzei în prima instanță și

instanța de apel, suplimentar invocându-se că decizia Curții de Apel Chișinău este

neîntemeiată și ilegală, prin faptul că au fost interpretate eronat normele legale și nu s-

a aplicat legea ce urma a fi aplicată.

Suplimentar a menționat că, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.

1427/2016 cu privire la preluarea atribuțiilor de plată a pensiilor și prestațiilor sociale

militarilor care au îndeplinit serviciul prin contract, persoanelor din corpul de comandă

și din trupele organelor afacerilor interne, sistemului penitenciar, ofițerilor de protecție

și colaboratorilor organelor securității statului și Centrului Național Anticorupție, Casa

Națională de Asigurări Sociale efectuează plata pensiilor și prestațiilor sociale începând

cu 01 ianuarie 2017.

Drept urmare, Casa Națională de Asigurări Sociale a emis avizul nr. 11-03/10-

5652 din 29 mai 2020, potrivit căruia evidențiază faptul că sumele plătite pentru

concediile de odihnă anuale suplimentare, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate

temporară de muncă, sumele pentru ore suplimentare nu se iau în calculul pensiilor,

deoarece nu se încadrează în plățile cu caracter permanent.

Astfel, consideră recurentul că decizia Direcției regionale Sud în partea

neincluderii în certificatul privind plata soldei lunare și ajutorul material pentru

calcularea pensiei, inclusiv și plățile de retribuire a muncii de noapte, a muncii

suplimentare și concediul suplimentar din perioada 16 decembrie 2019 – 17 iunie 2020

este întemeiată atât pe prevederile cadrului normativ legal aplicabil speței, cât și pe

avizul Casei Naționale de Asigurări Sociale care a atenționat autoritățile despre

neadmiterea completării neconforme a Certificatelor-calcul necesare în procesul

stabilirii și calculării pensiei.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme

de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 16 august 2022, în

ședință publică. (f.d.204, Vol.I)

7

Totodată, din actele dosarului se atestă că dispozitivul deciziei din 16 august 2022

a Curții de Apel Chișinău a fost notificată Inspectoratului General al Poliției de

Frontieră al MAI al RM prin intermediul poștei electronice la 17 august 2022, fapt

confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele cauzei.

(f.d.216/verso, Vol.I)

Decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 16 august 2022, a fost notificată

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră al MAI al RM prin intermediul poștei

electronice la 04 noiembrie 2022, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică

anexat la materialele cauzei. (f.d.220/verso, Vol.I)

Se mai constată că, la 22 noiembrie 2022, Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră al MAI al RM a depus motivarea recursului împotriva deciziei din 16 august

2022 a Curții de Apel Chișinău. (f.d.1/8, Vol.II)

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a depus

recursul nemotivat, cât și motivarea recursului în termenul prevăzut de art. 245 din

Codul administrativ.

La 29 noiembrie 2022, Curtea Supremă de Justiție, în scopul asigurării unui proces

echitabil în ordine de recurs, a expediat pentru notificare în adresa intimatului Liviu

Tighineanu, precum și persoanei terțe Casa Națională de Asigurări Sociale a RM, copia

cererii de recurs depusă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră al MAI al RM,

cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea

de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d.16, Vol.II).

La 16 decembrie 2022, prin intermediul poștei electronice, Liviu Tighineanu,

reprezentat de avocatul Eugeniu Mustață, a depus referință prin care a solicitat

respingerea recursului depus de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră al MAI al

RM, ca inadmisibil. (f.d.18/21, Vol.II)

La 05 ianuarie 2023, prin intermediul poștei electronice, Inspectoratul General al

Poliției de Frontieră al MAI al RM a depus obiecții la referința depusă de avocatul

Eugeniu Mustață în interesele lui Liviu Tighineanu, prin care a menționat că aserțiunile

specificate în referința depusă la cererea de recurs le consideră neîntemeiate,

considerent din care susțin în continuare cererea de recurs și cerințele formulate.

(f.d.26/29, Vol.II)

Tot, din materialele cauzei atestă că, Casa Națională de Asigurări Naționale a RM

a recepționat copia cererii de recurs la 06 decembrie 2022, fapt ce se confirmă prin

avizul de recepție anexat la materialele cauzei (f.d.33, Vol.II), însă, până la data

examinării recursului, aceasta nu și-a valorificat dreptul procedural de a depune

referința vis-a-vis de recursul depus de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră al

MAI al RM.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea

de recurs depusă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră al MAI al RM

inadmisibilă, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din

8

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)- f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra

cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul

de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul

de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

9

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, §31, Seria A, nr.212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră al MAI al RM.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră al Ministerului

Afacerilor Interne al Republici Moldova, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca - Doneva

judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

10