3ra-1055/22 — contestarea actului administrativ

3ra-1055/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-1055/22

2-21011021-01-3ra-11102022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: A. Paniș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: Gh.Mîra, Gr.Dașchevici, A.Bostan)

Î N C H E I E R E

16 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Compania de Asigurări „General Asigurări” Societate pe Acțiuni împotriva

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră și Ministerului Afacerilor Interne, terț

Corneliu Negru cu privire la anularea actului administrativ defavorabil și obligarea

emiterii actului administrativ favorabil,

împotriva deciziei din 17 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră împotriva

hotărârii din 20 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La data de 25 ianuarie 2021 Compania de Asigurări „General Asigurări” Societate

pe Acțiuni (în continuare CA „General Asigurări” SA) a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției de Frontieră și Ministerului

Afacerilor Interne cu privire la anularea actului administrativ defavorabil și obligarea

emiterii actului administrativ favorabil.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, examinează accidentul rutier, care s-

a produs la data de xxxxx, cu implicarea autovehiculului de model xxxxx, cu numărul de

înmatriculare xxxxx, condus de către xxxxx, care deține polița de asigurare obligatorie de

răspundere civilă auto internă nr. xxxxx.

Reclamanta a menționat că, fiind înregistrată în calitate de operator de date cu

caracter personal ale persoanelor fizice asigurate, garantează prelucrarea acestora în mod

corect și conform prevederilor legale, fiind colectate în scopuri legitime, explicite. Astfel,

s-a adresat către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră cu o solicitare, de a-i fi

comunicată informația ce vizează traversările frontierei de stat a Republicii Moldova de

către xxxxx pentru perioada 01 noiembrie 2017 – 01 decembrie 2018.

1

Reclamanta a relevat că, prin răspunsul Inspectoratului General al Poliției de

Frontieră, recepționat la data de 10 decembrie 2020, i s-a refuzat furnizarea informației

solicitate.

Reclamanta consideră că, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră neîntemeiat

a respins cererea CA „General Asigurări” SA privind accesul la informație.

Or, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră este subiect al art.61 din Legea

nr.407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări, încadrându-se în sintagma „alte

autorități și instituții publice, care dețin informații și date ce pot asista examinarea

circumstanțelor, vor prezenta informații și documente cu privire la cauzele și

circumstanțele producerii riscurilor asigurate”.

De asemenea, reclamanta a menționat că, scopul solicitării nominalizate este

identificarea uneia dintre circumstanțele producerii riscului asigurat și anume, capacitatea

persoanei vinovate de a conduce autovehicule pe teritoriul Republicii Moldova. Acest

fapt de regulă, se confirmă prin permis de conducere, eliberat de autoritățile Republicii

Moldova, însă, la caz, șoferul este cetățean străin și dacă se afla pe teritoriul Republicii

Moldova mai mult decât 6 luni, urma să preschimbe permisul de conducere eliberat de

autoritățile unui stat străin pe un permis eliberat de autoritățile Republicii Moldova.

Astfel, pentru a afla dacă xxxxx era sau nu obligat la data accidentului rutier să

dețină permis de conducere emis de autoritățile Republicii Moldova, urma să se cunoască

dacă acesta a intrat în Republica Moldova mai mult decât un an de zile înainte de

producerea accidentului rutier. Această informație este necesară instrumentării dosarului

de daune și este deținută doar de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

Reclamanta a mai menționat că, datele solicitate nu sunt excesive. Or, a fost

solicitată informația doar pentru perioada de un an de zile înainte de producerea

accidentului rutier. Nu se dorește obținerea unei informații inutile, ci doar acea informație

care va ajuta la constatarea tuturor circumstanțelor necesare regularizării dosarului de

daune.

Mai mult, reclamanta a relevat că, nu s-a solicitat prezentarea altor date referitoare

la trecerea frontierei de stat, ci doar faptul traversării frontierei de stat și timpul. Aceste

date sunt imperioase necesare pentru regularizarea dosarului de daune și eventual

exercitarea drepturilor prevăzute de lege ale unei companii de asigurări.

În afară de aceasta, reclamanta a invocat că, xxxxx, conducând automobilul de

model xxxxx cu numărul de înmatriculare xxxxx a fost recunoscut vinovat în comiterea

accidentului rutier produs la 06 noiembrie 2018. La momentul producerii accidentului

rutier, autovehiculul de model xxxxx cu numărul de înmatriculare xxxxx era asigurat la

CA „General Asigurări” SA. Astfel, xxxxx are calitatea de asigurat pe marginea

contractului de asigurare de răspundere civilă auto pentru automobilul de model xxxxx

cu numărul de înmatriculare xxxxx. În aceste condiții, informația este solicitată cu scopul

executării conforme a contractului de asigurare xxxxx pentru autovehiculul de model

xxxxx cu numărul de înmatriculare xxxxx, în care calitatea de asigurat o are xxxxx.

Reclamanta a menționat că, a înaintat către Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră cererea nr.1198 din 21 iunie 2018 privind furnizarea informațiilor pentru

executarea obligației sale de a regularizare a dosarului de daune și concomitent pentru a

executa obligațiile utilizatorului de autovehicul de a prezenta actele conform art.18 din

Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de

răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule.

2

Reclamanta a relevat că, obținerea acestei informații este necesară și pentru

realizarea interesului legitim al companiei de a constata cazurile de regres prevăzute de

art.29 din Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie

de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule.

La 25 martie 2021, reclamanta CA „General Asigurări” SA și-a concretizat

pretențiile, solicitând constatarea ilegalității refuzului Inspectoratului General al Poliției

de Frontieră nr.35/7-4-6678 din 07 decembrie 2020 privind furnizarea informației,

constatarea ilegalității necomunicării în termen a Inspectoratului General al Poliției de

Frontieră a contestațiilor nr. 2930 și nr. 2931 împotriva furnizării informației din

15 decembrie 2020, obligarea Inspectoratului General al Poliției de Frontieră de a elibera

CA „General Asigurări” SA informația solicitată prin cererea din 27 noiembrie 2020 și

anume, de a comunica traversările frontierei de stat a Republicii Moldova de către

cetățeanul xxxxx în perioada 06 noiembrie 2017 – 06 noiembrie 2018 și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 19 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

atras în calitate de terț xxxxx (f.d.92-93).

Prin hotărârea din 20 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani s-a admis

parțial acțiunea de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de CA „General Asigurări” SA împotriva Inspectoratului General al Poliției de

Frontieră și Ministerului Afacerilor Interne privind anularea actului administrativ și

obligarea emiterii actului administrativ. S-a anulat ca ilegal refuzul Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră nr.35/7-4-6678 din 07 decembrie 2020 privind

prezentarea informației necesare examinării cazului asigurat. S-a obligat Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră să elibereze CA „General Asigurări” SA informația

solicitată prin cererea din 27 noiembrie 2020. În rest, pretențiile reclamantului au fost

respinse ca neîntemeiate (f.d.116; 186-204, vol.I).

Invocând ilegalitatea și netemeinicia hotărârii din 20 iulie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani, la data de 06 august 2021 Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră a contestat-o cu apel, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei

instanțe în partea în care a fost admisă acțiunea CA „General Asigurări” SA, cu

pronunțarea unei noi decizii, prin care acțiunea înaintată de CA „General Asigurări” SA

să fie respinsă integral (f.d. 126, vol.I).

Hotărârea motivată din 20 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

notificată apelantului Inspectoratului General al Poliției de Frontieră la data de

24 noiembrie 2021, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție, anexat la materialele

cauzei (f.d.207).

La data de 16 decembrie 2021 Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a depus

motivarea apelului (f.d. 212- 223, vol.I.).

Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind depus în termen apelul

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră împotriva hotărârii din 20 iulie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Prin decizia din 17 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul depus

de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, fiind menținută hotărârea din 20 iulie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d. 27; 28-42, vol.II).

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a invocat că, prima instanță

întemeiat a anulat ca ilegal refuzul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră

nr.35/7-4-6678 din 07 decembrie 2020 privind prezentarea informației necesare

examinării cazului asigurat și a obligat Inspectoratul General al Poliției de Frontieră să

3

elibereze CA „General Asigurări” SA informația solicitată prin cererea din 27 noiembrie

2020.

Făcînd referire la art.61 din Legea nr.407-XVI din 21 decembrie 2006 cu privire la

asigurări, instanța de apel a menționat că, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră

avea obligația de a furniza informația solicitată de CA „General Asigurări” SA. Or,

aceasta este o autoritate publică, care deține informații și date ce pot asista examinarea

circumstanțelor.

Prin urmare, instanța de apel consideră neîntemeiate argumentele apelantului

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră precum că, nu este competent să cerceteze

accidente și nu este obligat să prezinte informația solicitată, deoarece acestea contravin

Legii nominalizate. Or, în norma de drept susmenționată, legiuitorul, utilizând conjuncția

sau, și, ori, obligă Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, ca autoritate publică,

care deține informații și date ce pot asista examinarea circumstanțelor legate cu accidente

de vehicule, să furnizeze informațiile solicitate.

Instanța de apel a făcut referire la art.5 alin.(5) din Legea nr.133 din 08 iulie 2011

privind protecția datelor cu caracter personal și a invocat că, acesta nu instituie restricția

privind lipsa consimțămîntului subiectului datelor cu caracter personal în furnizarea

informației solicitate.

De asemenea, instanța de apel a menționat că, însăși din cererea de furnizare a

informației, scopul declarat al CA „General Asigurări” SA era cel de exercitare a unui

drept protejat de lege - eventualul drept de regres al companiei de asigurări împotriva

persoanei vinovate, în cazul în care ultimul a admis careva încălcări de lege.

Făcînd referire la art.18 alin.(1) lit.e) din Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie

2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de

autovehicule și pct.21 al Regulamentului cu privire la permisul de conducere, organizarea

și desfășurarea examenului pentru obținerea permisului de conducere și condițiile de

admitere la traficul rutier, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1452 din 24 decembrie

2007 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la permisul de conducere, organizarea

și desfășurarea examenului pentru obținerea permisului de conducere și condițiile de

admitere la traficul rutier, instanța de apel a relevat că, la momentul accidentului rutier

terțul xxxxx circula cu permis de conducere emis de către autoritatea italiană, iar scopul

solicitării de către CA „General Asigurări” SA este identificarea uneia dintre

circumstanțele producerii riscului asigurat, mai exact, capacitatea persoanei vinovate de a

conduce autovehicule pe teritoriul Republicii Moldova.

Instanța de apel a invocat că, deoarece șoferul autovehiculului implicat în accidentul

rutier era cetățean străin și pentru a se afla dacă cetățeanul xxxxx era sau nu obligat la

data accidentului rutier să dețină permis de conducere emis de autoritățile Republicii

Moldova, urma ca CA „General Asigurări” să cunoască dacă acesta a intrat în Republica

Moldova mai mult decât 6 luni înainte de producerea accidentului rutier.

În context, instanța de apel a menționat că, în cauza dedusă judecății terțul xxxxx

are calitatea de asigurat în baza contractului de asigurare de răspundere civilă auto pentru

automobilul de model xxxxx cu numărul de înmatriculare xxxxx. În aceste condiții

informația este solicitată de CA „General Asigurări” SA în scopul executării contractului

de asigurare xxxxx pentru autovehiculul de model xxxxx , cu numărul de înmatriculare

xxxxx, în care calitatea de asigurat o are terțul xxxxx. Informația referitoare la

transmiterea datelor cu caracter personal, ce vizează traversările frontierei de stat a

Republicii Moldova de către cetățeanul xxxxx, în perioada 06 noiembrie 2017 – 06

4

noiembrie 2018, a fost necesară intimatei CA „General Asigurări” pentru regularizarea

dosarului de daune și eventual exercitarea dreptului său de regres.

Instanța de apel a menționat că, potrivit Directivei (UE) 2016/680 a Parlamentului

European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor

la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul

prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării

pedepselor, colectarea datelor cu caracter personal ar trebui să fie efectuată în scopuri

determinate, explicite și legitime în cadrul domeniului de aplicare al prezentei directive,

iar prelucrarea acestora nu ar trebui să se facă în scopuri care sunt incompatibile cu

obiectivele prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau ale

executării pedepselor, inclusiv al protejării împotriva amenințărilor la adresa securității

publice și al prevenirii acestora. În cazul în care datele cu caracter personal sunt

prelucrate de către același sau de către un alt operator într-un scop care se încadrează în

domeniul de aplicare al prezentei directive, dar este diferit de scopul în care au fost

colectate, o astfel de prelucrare ar trebui să fie permisă cu condiția ca o astfel de

prelucrare să fie autorizată în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile și este

necesară și proporțională în raport cu acest alt scop.

La fel, instanța de apel a relevat că, pct.69 din Regulamentul (UE) 2016/679 al

Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor

fizice stipulează că, în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind

libera circulație a acestor date, ar trebui să revină operatorului sarcina de a demonstra că

interesele sale legitime și imperioase prevalează asupra intereselor, sau a drepturilor și

libertăților fundamentale ale persoanei vizate.

Totodată, instanța de apel a invocat și prevederile art.1853 alin.(1) din Codul civil

conform cărora, asigurătorul ia toate măsurile rezonabile pentru a examina în mod

prompt cererea de despăgubire bazată pe un caz asigurat. Iar, alin.(3) lit.b) al aceluiași

articol prevede expres că, asigurătorul este în drept să prezinte instituțiilor de rigoare

interpelări, adrese și petiții care ar viza circumstanțele cazului pretins asigurat.

Astfel, instanța de apel a relevat că, instanța de fond întemeiat a stabilit obligația

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră de a furniza informația solicitată de CA

„General Asigurări” SA. Or, imixiunea în drepturile terțului xxxxx, protejate de Legea

privind protecția datelor cu caracter personal, este prevăzută de art.5 alin.(5) al Legii

nr.133 din 08 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter personal, iar scopul final

urmărit de CA „General Asigurări” SA este de a contribui la respectarea normelor ce

asigură siguranța traficului rutier, inclusiv prin eventuala exercitare a dreptului de regres

asupra persoanei vinovate, prevalează asupra dreptului terțului xxxxx la protecția datelor

acestuia cu caracter personal, motiv pentru care, instanța de fond temeinic a conchis

asupra caracterului ilegal al refuzului Inspectoratului General al Poliției de Frontieră de a

furniza informația solicitată de CA „General Asigurări” SA și întemeiat a obligat

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră să elibereze CA „General Asigurări” SA

informația solicitată prin cererea din 27 noiembrie 2020.

La data de 24 mai 2022 Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a depus recurs

împotriva deciziei din 17 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău (f.d.52-53, vol.II).

Ulterior, la data de 17 octombrie 2022 Inspectoratul General al Poliției de Frontieră

a depus motivarea recursului (f.d.56-67, vol.II).

În susținerea recursului recurentul a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o ilegală și neîntemeiată prin faptul că, au fost încălcate și aplicate eronat

5

normele de drept material și nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, probele fiind apreciate eronat.

Recurentul a menționat că, informația privind traversarea frontierei de stat de către

terțul xxxxx se conține în sistemul informațional integrat al Poliției de Frontieră.

Sistemul informațional integrat al Poliției de Frontieră este parte componentă a resurselor

informaționale de stat ale Republicii Moldova, fapt reglementat de prevederile anexei nr.

1 la Hotărârea Guvernului nr. 834 din 07 iulie 2008 cu privire la sistemul informațional

integrat al Poliției de Frontieră. Sistemul informațional integrat al Poliției de Frontieră nu

este o resursă informațională publică.

De asemenea, recurentul a relevat că, în cauza dedusă judecății nu există

consimțământul subiectului datelor cu caracter personal, și anume a terțului xxxxx.

Recurentul a invocat că, scopul urmărit de către intimata CA „General Asigurări”

SA prin solicitarea informațiilor referitoare la traversarea frontierei de stat de către terțul

xxxxx excede domeniul de competență al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră.

Totodată, perioada indicată de intimată și anume: 01 noiembrie 2017 – 01

decembrie 2018, nu poate fi justificată sub niciun aparent temei legal. De jure obligarea

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră de a dezvălui prin transmitere datele cu

caracter personal ce vizează traversarea frontierei de stat ale terțului xxxxx în volumul

solicitat, contravine vădit prevederilor art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 133 din 08 iulie

2011 privind protecția datelor cu caracter personal. Un alt aspect important, este situația

de jure în care potrivit pct. 15 din conceptul tehnic al sistemului informațional integrat al

Poiției de Frontieră nu se regăsește categoria de informații precum permisul de

conducere.

Recurentul a menționat că, prin eventuala obligare irevocabilă a Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră la eliberarea informației în lipsa consimțământului

subiectului Datelor cu caracter personal, pentru un scop excesiv care nu are tangență cu

activitatea Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, din sistemul informational

care nu este o resursă informațională publică, ar constitui o atribuire de către instanțele de

judecată a unor competențe caracteristice altor autorități publice.

De asemenea, recurentul a relevat că, instanța de fond, dar și instanța de apel au

invocat că, scopul solicitării informației care constituie date cu caracter personal constă

în determinarea întrunirii temeiurilor de regres față de conducătorul auto vinovat de

producerea accidentului rutier. Însă, distinct de concluziile instanțelor de judecată în

cauza dedusă judecății, în cadrul dezbaterilor judiciare, răspunzând la întrebările adresate

de către reprezentantul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, CA „General

Asigurări” SA a comunicat că, scopul solicitării informației a fost verificarea valabilității

permisului de conducere a terțului xxxxx.

Recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs; casarea hotărârii primei instanțe și

a deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi decizii privind respingerea integrală

a cererii de chemare în judecată înaintată de CA „General Asigurări” SA.

La data de 17 octombrie 2022 în adresa intimaților CA „General Asigurări” SA,

Ministerului Afacerilor Interne și terțului xxxxx a fost expediată copia recursului depus

de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, cu înștiințarea despre posibilitatea

depunerii referinței (f.d. 68, vol.II).

Prin referința depusă la data de 17 octombrie 2022 CA „General Asigurări” SA a

solicitat de a fi declarat inadmisibil recursul depus de Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră (f.d.73-80, vol.II).

6

Prin referința depusă la 09 noiembrie 2022, Ministerul Afacerilor Interne a solicitat

admiterea recursului depus de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră (f.d.86 - 90).

Plicul cu avizul, prin care a fost expediată terțului xxxxx copia recursului depus de

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a fost restituit cu mențiunea „plecat”

(f.d.71-72, vol.II).

Este de notat că pct. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1457 din 30 decembrie 2016

pentru aprobarea Regulilor privind prestarea serviciilor poștale, definește trimiterea

nereclamată ca fiind o trimitere poștală care nu a fost distribuită (predată) destinatarului

din cauza nesolicitării sau refuzului de recepționare a acesteia.

Iar, punctul 104 al aceleiași Hotărâri prevede că, trimiterile poștale interne

nedistribuite se înapoiază expeditorului, iar cele internaționale nedistribuite se înapoiază

către administrația poștală a țării de origine ale cărei mărci de francare figurează pe

trimitere. Înainte de înapoiere, oficiul de destinație trebuie să indice pe trimitere cauza

nedistribuirii: "Necunoscut" ("Inconnu"), "Refuzată" ("Refusé"), "Mutat" ("Déménagé"),

"Nereclamată" ("Non réclamé"), "Adresă incompletă" ("Adresse insuffisante") sau altă

cauză, să înscrie pe fața trimiterii mențiunea "Retur" ("Retour") și să aplice ștampila sa

de zi pe versoul scrisorii sau pe fața cărților poștale.

Drept urmare, faptul că destinatarul xxxxx nu a solicitat ridicarea de la oficiul

poștal a plicului expediat de către Curtea Supremă de Justiție, nu poate fi imputată

instanței de judecată.

Astfel, fiind eludată posibilitatea terțului xxxxx de a recepționa copia recursului

depus de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar, conform art. 245 Cod administrativ, recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește

un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen

de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu

cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 17 mai 2022 (f.d.

27; 28-42, vol.II).

La data de 24 mai 2022 Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a depus recurs

împotriva deciziei din 17 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău (f.d.52-53, vol.II).

Decizia motivată din 17 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată

recurentului Inspectoratului General al Poliției de Frontieră la data de 28 septembrie

2022, fapt confirmat prin avizul de recepție , anexat la materialele cauzei (f.d. 51, vol.II).

La data de 17 octombrie 2022 Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a depus

motivarea recursului (f.d.56-67, vol.II).

Astfel, recursul depus de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră

împotriva deciziei din 17 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, este în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Inspectoratul General al Poliției

de Frontieră, în raport cu materialele cauzei, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod administrativ,

7

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f). Din

analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în

special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în

condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil

bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de

serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ

și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul

administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării

testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special

în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a

trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,

pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței,

pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19

februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

8

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a

se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii

Nicolae Craiu

Nina Vascan

9