3ra-1242/22 — anularea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

Dosarul nr. 3ra-1242/22

2-21152839-01-3ra-06122022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. Gr. Cazacu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Gh. Mîra, Gr. Dașchevici, A. Bostan)

Î N C H E I E R E

18 ianuarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Oleh Moroz, reprezentat de

avocatul Alexandru Adam,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Oleh Moroz împotriva Biroului Migrație și Azil cu privire la anularea actului

administrativ și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil,

împotriva deciziei din 16 august 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 15 octombrie 2021, Oleh Moroz a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Biroului Migrație și Azil cu privire

la anularea actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ individual

favorabil.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 14 septembrie 2021, de

către Biroul Migrație și Azil, Direcției azil și integrare, a fost emis avertisment cu

privire la încălcările din partea lui a Regulamentului intern a Centrului de Cazare pentru

solicitanții de azil. Ulterior, la data de 15 septembrie 2021, a fost emisă decizia cu nr.

52/21C privind scoaterea din evidența Centrului de Cazare a sa.

Reclamantul a menționat că, până la emiterea deciziei cu nr. 52/2IC din 15

septembrie 2021, a depus pe numele directorului Biroului Migrație și Azil, cerere prin

care și-a expus poziția cu privire la avertismentul făcut la data de 14 septembrie 2021.

În continuare, a notat că a refuzat să fie supus unui diagnostic COVID-19 (test PCR

sau altele) fără a avea careva simptome de COVID-19. Or, conform Convenției pentru

protecția drepturilor omului și a demnității umane în ceea ce privește aplicațiile

biologiei și ale medicinii și a Protocolului adițional la Convenție referitor la

interzicerea donării ființelor umane ratificat prin Legea nr.1256 -XV din 19 iulie 2002,

art. 2 – interesul și binele ființei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al

societății sau al științei, art. 4 – orice intervenție în domeniul sănătății, inclusiv

cercetarea, trebuie să se facă cu respectul normelor și obligațiilor profesionale, precum

și al regulilor de conduită aplicabile în speță, art. 5 – o intervenție în domeniul sănătății

1

nu se poate efectua decât după ce persoana vizată și-a dat consimțământul liber și în

cunoștință de cauză.

Reclamantul a specificat că, în temeiul Legii nr. 263 din 27 octombrie 2005 privind

drepturile și responsabilitățile pacientului, (art. 1 alin. 2), intervenție medicală (act

medical) orice examinare, aplicată pacientului cu scop profilactic, diagnostic. Tot, în

art. 13 alin. (4) se prevede că pacientul are dreptul de a renunța la intervenția medicală

sau de a cere încetarea ei la orice etapă, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 6. Art. 6

alin. (2) lit. e) prevede că spitalizare și izolare obligatorie (carantina) a persoanelor

afectate de infecții contagioase și a celor suspectate de vreo boală infecțioasă ce

prezintă pericol social, dar acest lucru nu ar avea nimic să facă cu reclamantul, pentru

că nu are nici unul din simptome COVID-19.

A afirmat că, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 263 din

27 octombrie 2005, intervențiile medicale de natură epidemică sunt în mod clar legate

de intervențiile medicale cu risc crescut. Sondele și rundele testelor PCR în sine, ținând

seama de realitățile fabricării lor, pot fi contaminate. De asemenea, pot da rezultate

false din alte motive, cu toate consecințele și responsabilitatea care rezultă (în special,

un risc ridicat pentru o persoană sănătoasă într-un spital de a se infecta cu COVID-19

într-o formă severă).

În această ordine de idei, a mai invocat și dispozițiile art. 3, 5, 6, 10, 17, 20, 21, 36,

93, 189 alin. (1) din Codul administrativ.

Reclamantul a susținut că, în decizia contestată lipsește atât cercetarea tuturor

aspectelor relevante ale cererii de azil, prevăzută de art. 42 din Legea nr. 270, cât și

argumentarea autorităților competente pe evenimente care au avut loc anterior părăsirii

țării de origine, cât și pe cele care s-au desfășurat ulterior părăsirii țării sale de origine,

care este obligatorie în virtutea prevederilor art. 48 din Legea nr. 270.

Reclamantul Oleh Moroz a solicitat anularea deciziei nr. 52/21C din 15 septembrie

2021 cu privire la scoaterea din evidența Centrului de cazare al Biroului Migrație și

Azil, cu obligarea dispunerii cazării sale în Centrul de cazare al Biroului Migrație și

Azil.

Prin hotărârea din 16 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată acțiunea depusă de către Oleh Moroz.

Cu respectarea dispozițiilor art. 232 din Codul administrativ, Oleh Moroz,

reprezentat de avocatul Alexandru Adam, la 20 decembrie 2021 a depus cerere de apel

nemotivată, iar la 15 martie 2022 a prezentat motivarea apelului împotriva hotărârii

instanței de fond.

Prin decizia din 16 august 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

depus de către Oleh Moroz, reprezentat de avocatul Alexandru Adam și s-a menținut

hotărârea din 16 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Întru consolidarea soluției, instanțele ierarhic inferioare au menționat că Oleh

Moroz a încălcat prevederile Regulamentului Centrului de cazare, aprobat prin

hotărârea Guvernului nr.1023 din 28 decembrie 2012, fapt ce întemeiat a condus la

emiterea deciziei cu privire la scoaterea din evidența centrului de cazare al Biroului

Migrație și Azil.

În condițiile date, instanțele de judecată au concluzionat că temeiuri de anulare a

actului administrativ contestat la caz nu se atestă.

La data de 2 septembrie 2022, prin intermediul poștei electronice, Oleh Moroz,

reprezentat de avocatul Alexandru Adam a depus recurs nemotivat împotriva deciziei

2

din 16 august 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel cu remiterea cauzei la rejudecare.

Examinând admisibilitatea recursului depus de către Oleh Moroz, reprezentat de

avocatul Alexandru Adam, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție îl consideră drept inadmisibil.

În favoarea concluziei enunțate se rețin următoarele considerente.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ, Curtea

Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Recursul

se declară inadmisibil în special când motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost

depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2).

La rândul său, art. 245 alin. (2) din Codul administrativ, reglementează expres că

motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de

la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

În conformitate cu art. 97 din Codul administrativ, notificarea este comunicarea,

dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de prezentul cod.

Notificarea se face în cazurile prevăzute de lege sau prin dispoziția autorității publice.

Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a) notificare prin

act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c)

notificare prin poștă cu scrisoare recomandată.

În temeiul art. 109 din același cod, un înscris poate fi notificat prin poștă cu

scrisoare recomandată cu aviz de recepție. Pentru probarea notificării este suficient

avizul de recepție.

Totodată, conform art. 98 alin. (1) din Codul administrativ, dacă în cadrul

procedurii administrative un participant este reprezentat, conform art. 45, de către un

reprezentant legal, notificările se adresează acestuia.

Prin prisma normelor enunțate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că decizia motivată a instanței de apel a cărei casare

a fost solicitată în prezentul recurs nemotivat a fost notificată reprezentantului

recurentului – avocatul Alexandru Adam, la data de 20 octombrie 2022, fapt ce se

confirmă prin avizul de recepție/livrare anexat la materialele dosarului (f.d.110).

Coroborând normele legale precitate, se constată că începutul curgerii termenului

de depunere a motivării recursului este ziua imediat următoare datei calendaristice

notificării deciziei, adică ziua de 21 octombrie 2022, iar ultima zi fiind data de 21

noiembrie 2022 (zi de luni).

Distinct acestor circumstanțe, recurentul și reprezentantul acestuia nu și-au

executat obligația procesuală pozitivă și nu au depus motivarea recursului la Curtea

Supremă de Justiție.

Sub aspectul dat, completul specializat învederează că dezvoltarea recursului

trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor

critici, care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură să

facă vizibile ilegalitatea hotărârii contestate.

În speță, însă, recurentul Oleh Moroz, reprezentat de avocatul Alexandru Adam nu

s-a conformat prevederilor legale și a formulat o simplă cerere de recurs, fără a

evidenția memoriul ilegalității și netemeiniciei deciziei recurate, limitându-se la simpla

manifestare a dezacordului față de soluția pronunțată de instanța inferioară.

3

Această circumstanță face imposibilă exercitarea controlului judiciar de către

instanța învestită cu soluționarea căii de atac. Or, în recurs nu este suficientă simpla

expunere a dezacordului cu soluția instanței judecătorești, ci este necesară motivarea

cu indicarea temeiurilor de ilegalitate pe care se întemeiază calea de atac, precum și

dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față

de actul de dispoziție pronunțat de instanța inferioară, ci expunerea tuturor motivelor

pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat un act judecătoresc

neîntemeiată. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea

greșelilor anume imputate instanței inferioare, cu expunerea argumentată a criticilor în

fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Împrejurările descrise supra evidențiază caracterul echivoc al recursului, deoarece

recurentul fiind interesat în soarta soluționării prezentului recurs, urma să întreprindă

măsurile necesare de a proteja dreptul său de acces la instanță, prin depunerea unui

recurs motivat, care să corespundă exigențelor impuse de legiuitor, în caz contrar

intervenind uno ictu aplicarea, cu titlu de sancțiune procedurală, declararea recursului

inadmisibil în temeiul articolului 246 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ.

Imperios este că certitudinea legală impusă regulilor procedurii în contencios

administrativ, în calitate de condiție sine qua non a unui proces echitabil, vizează atât

drepturile recurentului, cât și ale intimatului, astfel încât instanța de contencios

administrativ nefiind în drept de a substitui voința legislatorului materializată în

conținutul normelor de procedură, în vederea exonerării recurentului de sancțiunile

procedurale din motivul înțelegerii greșite de către acesta a efectelor legale.

În acest sens este relevantă și jurisprudența CtEDO, în care Înalta Curte a reiterat

că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor sale

de acces la justiție (cauza Ponomaryov c. Ucrainei, 3236, hotărârea din 3 aprilie 2008).

Din considerentele expuse și având în vedere că Oleh Moroz, reprezentat de

avocatul Alexandru Adam nu a depus motivarea recursului, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Oleh Moroz, reprezentat de avocatul Alexandru Adam, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

4