2ra-1603/22 — restituirea retinerilor din salariu si compensarea diferentei de salariu
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- restituirea retinerilor din salariu si compensarea diferentei de salariu
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului
2ra-1603/22 — restituirea retinerilor din salariu si compensarea diferentei de salariu (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 2ra-1603/22
2-21077796-01-2ra-09112022
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – O. Dvornic
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – L. Pruteanu, Iu. Cotruță, I. Țurcan
ÎNCHEIERE
28 decembrie 2022 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas
judecătorii Galina Stratulat
Victor Burduh
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Aliona Maxian,
reprezentată de avocatul Sergiu Guțu,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Aliona
Maxian împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii Publice” cu privire la
restituirea reținerilor din salariu și compensarea diferenței de salariu,
împotriva deciziei din 31 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a
respins apelul declarat de Aliona Maxian și s-a menținut hotărârea din 15 decembrie
2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
c o n s t a t ă:
La 20 mai 2021 Aliona Maxian a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii Publice” cu privire la restituirea
reținerilor din salariu și compensarea diferenței de salariu.
În motivarea acțiunii reclamanta Aliona Maxian a indicat că prin hotărârea
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 30 iulie 2019 a fost admisă parțial acțiunea,
s-a dispus anularea ordinului cu privire la încetarea contractului individual de muncă
cu salariații nr.678-p din 27 decembrie 2017, ea a fost restabilită în funcția deținută
de inspector al Serviciului eliberare a actelor de identitate Florești, cu încasarea
conform art.90 alin.(1) și (2) lit. a), b), с) din Codul muncii a prejudiciului sub formă
de salariu mediu neachitat pentru absența forțată de la muncă în mărime de 117
697,80 lei, prejudiciului moral în mărime de 10000 lei, serviciilor juridice în mărime
de 2000 lei, în rest acțiunea fost respinsă.
A menționat că în temeiul hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din
30 iulie 2019 a fost admisă la lucru și a început exercitarea atribuțiilor conform fișei
de post cu achitarea salariului în acest sens.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 februarie 2020 s-a respins apelul
declarat de IP „Agenția Servicii Publice”, iar prin încheierea Curții Supreme de
1
Justiție din 11 noiembrie 2020 recursul declarat de IP „Agenția Servicii Publice” a
fost declarat inadmisibil.
După devenirea irevocabilă a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru
din 30 iulie 2019, la data de 10 decembrie 2020 IP „Agenția Servicii Publice” a emis
ordinul nr.700 cu privire la executarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru
din 30 iulie 2019, prin care a dispus restabilirea la serviciu a Alionei Maxian,
anularea ordinului nr.678P din 27 decembrie 2017 cu privire la încetarea
contractului cu salariații în partea ce ține de concedierea Alionei Maxian din funcția
de inspector al Serviciului de eliberare a actelor de identitate Florești al
Departamentului acte de identitate, cu instituirea funcției de specialist, calcularea și
achitarea salariului mediu pentru absența forțată de la serviciu cu reținerile de
impozit obligatorii, transferul Alionei Maxian în conformitate cu prevederile art.74
din Codul muncii în funcția nominalizată cu stabilirea unui salariu de funcție de 6000
lei, efectuarea modificărilor de rigoare la contractul individual de muncă, astfel că
la data de 10 decembrie 2020 a fost încheiat contractul individual de muncă nr.173,
cu exercitarea funcției de specialist, cu instituirea unui salariu de funcție de 6000 lei.
Nefiind de acord cu ordinul emis în partea reținerii impozitului pe venit,
Aliona Maxian a depus o cerere preliminară, prin care a solicitat restituirea sumei
impozitului pe venit reținut neîntemeiat la achitarea despăgubirii sub formă de
salariu pentru absența forțată la serviciu ca rezultat al acțiunilor ilegale ale
angajatorului. A susținut că prin prisma prevederilor art.20 lit. d) din Codul fiscal se
atestă lipsa necesității de reținere a unui astfel de impozit, în condițiile în care este o
sursă de venit neimpozabilă. În temeiul ordinului sus-enunțat pe perioada de la
restabilirea imediată în serviciu până la devenirea irevocabilă a hotărârii
judecătorești a fost salarizată pentru munca prestată cu un salariu net inferior, motiv
pentru care a solicitat și compensarea diferenței salariale în mărime de 43 808,61 lei.
Prin răspunsului din 05 februarie 2021 IP „Agenția Servicii Publice” ASP a
refuzat recalcularea și restituirea sumelor pretinse.
Reclamanta consideră că urmează să i se restituie suma de 8541,58 lei reținută
neîntemeiat ca impozit (12%), cu compensarea diferenței salariale per ansamblu în
mărime de 43 808,61 lei, or natura sumei de 117 697,80 lei cu statut de salariu indicat
atât în hotărârea judecătorească, cât și în ordinul de executare a hotărârii, conform
art. 90 alin.2) lit. a) din Codul muncii reprezintă prejudiciul pentru întreaga perioadă
de absență forțată de la muncă, care nu urmează a fi impozitată.
A susținut că în temeiul art.9 din Codul muncii salariatul are dreptul la
achitarea la timp și integrală a salariului în corespundere cu calificarea sa,
complexitatea, cantitatea și calitatea lucrului efectuat.
A menționat că în vederea executării hotărârii judecătorești din 30 iulie 2019
a fost restabilită în funcție, dar a fost salarizată în condiții diferențiate pentru
prestarea aceluiași lucru calificat, iar la data încheierii contractului nr.173 a aflat că
după restabilirea în serviciu exista o diferență a salariului de funcție de 4500 lei în
comparație cu suma de 6000 lei ce urma s-o primească pentru condiții similare de
muncă.
În cadrul ședinței de judecată reclamanta și-a concretizat cerințele din acțiune,
solicitând în final restituirea sumei de 8541,58 lei reținută neîntemeiat ca impozit
(12%) și încasarea diferenței de salariu de 22 840 lei.
2
Prin hotărârea din 15 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 31 decembrie 2021 Aliona
Maxian a contestat-o cu apel.
Prin decizia din 31 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul
declarat de Aliona Maxian și s-a menținut hotărârea din 15 decembrie 2021 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
Cu referire la solicitarea de restituire a sumei de 8541,58 lei reținută cu titlu
de impozit pe venit (12 %), instanța de apel a apreciat-o ca fiind nejustificată legal,
în condițiile în care sumele pretinse de reclamantă sunt impozabile, acestea neavând
statut de despăgubiri.
Instanța de apel a indicat că dat fiind că sumele achitate Alionei Maxian în
vederea executării hotărârii judecătorești din 30 iulie 2019 pentru absența forțată de
la muncă constituie salariul pentru această perioadă, iar aceasta contrar aserțiunilor
apelantei este o sursă de venit impozabilă, care potrivit Anexei nr.3 la Legea 489 din
08 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale, implică pentru angajator
achitarea contribuțiilor sociale de stat, prin urmare, sunt corecte acțiunile
angajatorului de reținere a impozitului pe venit (12 %) din aceste sume în temeiul
ordinului emis. Instanța de apel a apreciat critic argumentele apelantei, precum că
aceste sume sunt neimpozabile, în condițiile în care salariul, inclusiv cel achitat
pentru perioada de absență forțată de la muncă, este conform art.18 lit. c) din Codul
fiscal sursă de venit impozabilă. Prin urmare, pentru perioada absenței forțate de la
serviciu, sumele impuse prin hotărârea instanței de judecată, nu pot avea altă
destinație, decât cea de salariu, care implică necesitatea și obligația Agenției Servicii
Publice să achite pentru această sumă contribuții sociale (generale și individuale) în
cuantumul corespunzător perioadei stabilite prin Legea bugetului asigurărilor
sociale pentru anii/perioadele date.
Instanța de apel a concluzionat că suma de 8541,58 lei, reținută ca impozit din
salariu pentru absența forțată de la serviciu, este una justificată legal, corect fiind
reținută în acest sens de la salariat.
Totodată, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiată și solicitarea privind
încasarea sumei de 22 840,03 lei ce constituie diferența salariului neachitat, or suma
salariului stabilită în baza contractului din 10 decembrie 2020 este mai mare decât
cea deținută anterior de către Aliona Maxian până la reducerea funcției (f.d.27-28)
care constituia 4500 lei.
La 17 octombrie 2022 Aliona Maxian, reprezentată de avocatul Sergiu Guțu,
a declarat recurs împotriva deciziei din 31 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău,
solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri
de admitere a acțiunii.
În motivarea recursului recurenta a invocat interpretarea eronată a legii de
către instanțele de judecată, precum aprecierea arbitrară a probelor.
În conformitate cu articolul 433 lit. a), b), c) și d) din Codul de procedură
civilă, instanța de judecată a verificat dacă actul judecătoresc poate fi atacat cu
recurs, dacă cererea dedusă judecății este formulată de persoana îndreptățită, dacă
aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost declarată în termen.
3
Completul constată că, în speță, cererea de recurs este îndreptată împotriva
deciziei din 31 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria de acte
specificate în articolul 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă. De asemenea,
aceasta este depusa de către Aliona Maxian, reprezentată de avocatul Sergiu Guțu,
care are calitatea procesuală de reclamantă și este îndreptățită să o conteste, nefiind
depusă repetat.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,
dacă legea nu prevede altfel.
Materialele cauzei atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost
notificată pe adresa electronică reprezentantului recurentei Alionei Maxian,
avocatului Sergiu Guțu la 17 august 2022 (f.d. 134 II). Prin urmare, recursul, declarat
la 17 octombrie 2022 este în termen.
Prin referința din 21 noiembrie 2022 intimata IP „Agenția Servicii Publice” a
solicitat declararea recursului depus de Aliona Maxian ca fiind inadmisibil.
Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces,
în acord cu procedura specificată la articolul 440 din Codul de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată de către Aliona Maxian,
reprezentată de avocatul Sergiu Guțu, este inadmisibilă, pentru motivele ce succed.
Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă
că acestea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din
Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția
pronunțata de către instanța de apel, însă, nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural, respectiv nu constituie temei
de casare a deciziei recurate.
Totodată, completul de admisibilitate reține că recursurile exercitate conform
Secțiunii a II-a au caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
Urmează a fi reiterat că procedura admisibilității constă în verificarea faptului,
dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2),
(3) și (4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu prevederilor art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă
părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se
invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procesual.
Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
4
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică
să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie
să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul
declarat de către Aliona Maxian, reprezentată de avocatul Sergiu Guțu, asemenea
aspecte nu se regăsesc.
În speță, completul Colegiului menționează că recursul în cauză conține
obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de
apel, primind o apreciere corespunzătoare.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în
care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Drept urmare, se reține că argumentele invocate de către recurentă nu pot
constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială
sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa
cum formal invocă Aliona Maxian, reprezentată de avocatul Sergiu Guțu și,
respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de către Aliona Maxian, reprezentată de avocatul Sergiu
Guțu, ca fiind inadmisibil.
Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,
alin. (1) și (11) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial
și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Recursul declarat de către Aliona Maxian, reprezentată de avocatul Sergiu
Guțu, împotriva deciziei din 31 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, se consideră
inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Maria Ghervas
judecătorii Galina Stratulat
Victor Burduh
5