2ra-1252/20 — anularea ordinului de încetare a contractului individual de muncă, restabilirea în functie, încasarea salariului pentru perioada absentei fortate de la muncă si repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-1252/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. D. Crigan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, Gr. Dașchevici, V. Clima)

Î N C H E I E R E

11 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Instituția Publică „Agenția

Servicii Publice”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Aliona Maxian

împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii Publice” cu privire la anularea

ordinului de încetare a contractului individual de muncă, restabilirea în funcție,

încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 12 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 14 martie 2018, Aliona Maxian a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii Publice” cu privire la anularea

ordinului de încetare a contractului individual de muncă, restabilirea în funcție,

încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă și repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că a fost angajată în cadrul Instituției

Publice „Agenția Servicii Publice” în calitate de inspector, în cadrul subdiviziunii

subordonate acesteia și anume în cadrul Serviciului de eliberare a actelor de identitate

Florești.

A menționat că la 29 septembrie 2017, Instituția Publică „Agenția Servicii

Publice” a emis ordinul nr. 255p cu privire la preavizarea salariaților despre

concediere în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal din unitate.

A explicat că la data de 19 octombrie 2017 și-a exprimat dezacordul cu ordinul

emis și a remis o informare în adresa directorului Sergiu Railean, întrucât nici în acest

ordin 255p cu privire la preavizare, cât și în ordinul de eliberare, a cărui legalitate se

contestă, nu se conțin criteriile de selectare a personalului, inclusiv a reclamantei,

1

pentru a fi încetate raporturile de muncă prin prisma reducerii numărului sau a

statelor de personal.

Reclamanta a afirmat că nu a admis încălcări a disciplinei muncii. Dimpotrivă, a

avut o activitate bogată în cadrul unității, a fost menționată cu diplomă de onoare prin

ordinul directorului general Serghei Railean din 17 mai 2016.

În opinia reclamantei ordinul de concediere a fost emis contrar prevederilor art.

183 Cod muncii, deoarece angajatorul nu a ținut cont de dreptul preferențial al

reclamantei la menținerea locului de muncă. Mai mult decât atât, ordinul este

îndreptat anume asupra unor persoane și entități concrete din cadrul Serviciului de

eliberare a actelor de identitate Florești și nu în ansamblu asupra Instituției Publice

„Agenția Servicii Publice”.

A susținut că, prin privarea ilegală de posibilitatea de a munci și fiind într-o

situație defavorabilă în prag de iarnă fără surse de existență cu un copil minor la

întreținere, i-a fost cauzat prejudiciul moral, pe care îl estimează la suma de 150 000

de lei.

Aliona Maxian a solicitat anularea ordinului nr. 678p din 27 decembrie 2017 cu

privire la încetarea contractului individual de muncă cu salariații; restabilirea în

funcție; încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la serviciu; repararea

prejudiciului moral.

Prin hotărârea din 30 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost

admisă parțial acțiunea Aliona Maxian. S-a anulat parțial ordinul nr. 678-p din 27

decembrie 2017 cu privire la încetarea contractului individual de muncă cu salariații,

emis de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”, în partea concedierii

reclamantei Aliona Maxian. S-a restabilit Aliona Maxian în funcția de inspector al

Serviciului eliberare a actelor de identitate Florești. S-a încasat de la Instituția Publică

„Agenția Servicii Publice” în beneficiul Alionei Maxian salariul pentru perioada

absenței forțată de la serviciu 2 ianuarie 2018 – 30 iulie 2019 în cuantum de 117 697,

80 de lei, despăgubirea pentru prejudiciul moral în mărime de 10 000 de lei și

cheltuielile de asistență juridică în mărime de 2 000 de lei. În rest, pretențiile au fost

respinse.

Prin decizia din 12 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” și s-a menținut hotărârea din

30 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel instanțele ierarhic inferioare au reținut că în ordinul de

preavizare nr. 255p din 29 septembrie 2017 nu au fost inserate criteriile de selectare a

persoanelor ce urmează a fi disponibilizate și nici motivele care au servit drept temei

pentru a disponibiliza anume aceste persoane.

Instanțele inferioare au notat că angajatorul nu a demonstrat, prin probe pertinente

și concludente, respectarea dispozițiilor art. 183 alin. (1) Cod muncii, și anume că

salariații care au fost lăsați la lucru au beneficiat de drept preferențial în virtutea

calificării și productivității muncii mai înalte. De asemenea, nu a fost demonstrat nici

faptul beneficierii, de către salariații lăsați la lucru, de dreptul preferențial în temeiul

criteriilor stabilite la art. 183 alin. (2) Cod muncii.

Instanțele de judecată au remarcat că ordinul de preavizare nr. 255p din 29

septembrie 2017 nu este motivat, în sensul explicării preferinței de concediere anume

2

a intimatei. Or, simplul fapt că angajatorul este în drept de a reduce numărul sau

statele de personal nu justifică concedierea arbitrară și neîntemeiată a salariatului, ci

angajatorul are obligația de a selecta persoanele ce urmează a fi disponibilizate în

strictă conformitate cu art. 183 Cod muncii, obligație ce nu a fost respectată în speță,

contrariul nefiind demonstrat.

La data de 16 iunie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Instituția Publică

„Agenția Servicii Publice” a declarat recurs împotriva deciziei din 12 februarie 2020

a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

apel și a hotărârii instanței de fond.

În motivarea cererii de recurs a invocat că, fundamentează criticile asupra

hotărârilor instanțelor inferioare prin aplicarea greșită a normelor de drept material,

neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată, aplicarea unei norme juridice ce nu

trebuia să fie aplicată, și interpretarea în mod eronat a legii.

A afirmat că instituția publică, în calitate de angajator a indicat temeiurile legale

de concediere a intimatei Aliona Maxian, și a demonstrat cu certitudine că reducerea

funcției deținute de aceasta a avut loc efectiv, și nu formal după cum se menționează

în actele judecătorești emise în această speță. În cadrul examinării cauzei civile atât în

instanța de fond cât și în instanța de apel, angajatorul – instituția publică, a prezentat

probe pertinente, din care reiese concluzia că au fost respectate normele materiale

prevăzute de lege, la reducerea funcției deținute de intimată.

În drept și-a întemeiat cererea de recurs în baza dispozițiilor art. 430 lit. a), 431,

432 alin. (1) 434 alin. (1), 436 alin. (2), 445 alin. (1) lit. b) Cod procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Completul reține că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată în

adresa participanților la proces la 16 martie 2020 (f.d.239, Vol. I), însă careva date ce

ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la actele cauzei lipsesc.

Prin urmare, recursul din 16 iunie 2020, este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Instituția Publică „Agenția

Servicii Publice”, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

3

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Instituția Publică „Agenția

Servicii Publice” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Cod de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.

26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”urmează a fi considerat ca inadmisibil.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Instituția Publică „Agenția

Servicii Publice”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

5