2rac-238/22 — rezilierea contractelor de arendă si evacuarea bunurilor

2rac-238/22 — rezilierea contractelor de arendă si evacuarea bunurilor (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2rac-238/22

2-19166075-01-2rac-30092022

prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul central – A. Donos

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți – I. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu

ÎNCHEIERE

14 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de societatea comercială

„Vendostar” societate cu răspundere limitată, reprezentată de avocatul Larisa

Ocerednaia,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Primarul și Primăria municipiului Bălți împotriva societății comerciale

„Vendostar” societate cu răspundere limitată cu privire la rezilierea contractelor

de arendă și evacuarea bunurilor,

împotriva deciziei din 09 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

respins apelul declarat de societatea comercială „Vendostar” societate cu

răspundere limitată și s-a menținut hotărârea din 20 iulie 2020 a Judecătoriei

Bălți, sediul central, prin care s-a emis o hotărâre nouă, prin care s-a admis

acțiunea depusă de Primarul și Primăria municipiului Bălți,

constată:

La 17 octombrie 2019, Primarul și Primăria municipiului Bălți au depus

cerere de chemare în judecată împotriva societății comerciale „Vendostar”

societate cu răspundere limitată (în continuare SC „Vendostar” SRL) cu privire la

rezilierea contractelor de arendă și evacuarea bunurilor.

În motivarea acțiunii au invocat că SC „Vendostar” SRL deține șapte

panouri publicitare amplasate pe terenuri aflate în arendă, proprietate publică a

municipiului Bălți, în baza contractelor de arendă nr. 28, 29, 31, 36, 42 și 55 din

19 martie 2007 și nr. 78 din 05 februarie 2008.

Prin decizia Consiliului municipal Bălți nr. 15/12 din 12 noiembrie 2015 a

fost adoptat Regulamentul cu privire la publicitatea exterioară și informație

vizuală în municipiul Bălți, în baza căruiaa a fost demarat un proces amplu de

inventariere/identificare a dispozitivelor publicitare (autorizate și neautorizate) și

a respectării prevederilor legale cu privire la publicitate, pe întreg teritoriul

municipiului Bălți, care în cazuri separate nu putea avea efecte momentane.

1

Reclamanții au notat că, prin informația nr. 18280 din 14 iulie 2017,

Inspectoratul de Poliție Bălți i-a atenționat că obiectivele publicitare pe anumite

tronsoane ale drumurilor din municipiul Bălți, inclusiv dispozitivele publicitare

ale SC „Vendostar” SRL, acționează negativ la securitatea circulației și pune în

pericol traficul rutier.

Prin pct. 2 al deciziei Consiliului municipal Bălți nr. 14/36 din 22 noiembrie

2018 „Cu privire la prelungirea termenelor contractelor de arendă a terenurilor” și

pct. 1-6 și 9 din anexa nr. 2, consiliul local și-a dat consimțământul la desfacerea

contractelor de arendă încheiate între SC „Vendostar” SRL și Primăria

municipiului Bălți.

Având în vedere că obiectele contractelor de arendă încheiate cu

SC „Vendostar” SRL sunt strict definite – amplasarea dispozitivelor publicitare,

iar menținerea lor este contrară prevederilor legale imperative,

SC „Vendostar” SRL a fost informată despre faptul că menținerea valabilității

contractelor de arendă nu este posibilă. Astfel, prin scrisoarea nr. 03-12/705 din

16 aprilie 2019, Primăria municipiului Bălți a informat SC „Vendostar” SRL

despre necesitatea rezilierii contractelor de arendă, în legătură cu

necorespunderea locului amplasării dispozitivului publicitar prevederilor actelor

normative în vigoare, și anume nerespectarea distanței de 50 de metri de la

trecerile de pietoni, care potrivit informației ÎM „Biroul de Arhitectură și

Sistematizare” sunt 7 la număr.

Reclamanții au solicitat prin cererea de chemare în judecată rezilierea

contractelor de arendă nr. 28, 29, 31, 36, 42 și 55 din 19 martie 2007 și nr. 78 din

05 februarie 2008 încheiate cu SC „Vendostar” SRL și evacuarea bunurilor

acesteia amplasate pe terenurile proprietate publică.

Prin hotărârea din 20 iulie 2020 a Judecătoriei Bălți, sediul central, s-a

admis acțiunea depusă de Primarul și Primăria municipiului Bălți.

S-au reziliat contractele de arendă nr. 28, 29, 31, 36, 42 și 55 din 19 martie

2007 și nr. 78 din 05 februarie 2008, încheiate între Primăria municipiului Bălți și

SC „Vendostar” SRL, cu evacuarea bunurilor SC „Vendostar” SRL de pe

teritoriul proprietății publice:

- nr.cadastral XXX din mun. Bălți, str. XXX;

- nr.cadastral XXX din mun. Bălți, str. XXX;

- nr. cadastral XXX din mun. Bălți, str. XXX;

- nr. cadastral XXX din mun. Bălți, str. XXX;

- nr. cadastral XXX din mun. Bălți, str. XXX;

- nr. cadastral XXX din mun. Bălți, str. XXX;

- nr. cadastral XXX din mun. Bălți, str. XXX (vol. I, f.d. 193, 204-207 recto-

verso).

La 12 august 2020, în interiorul termenului prevăzut la art. 362 din Codul de

procedură civilă, SC „Vendostar” SRL a declarat apel împotriva hotărârii din 20

iulie 2020 a Judecătoriei Bălți, sediul central (vol. I, f.d. 201-202).

Prin decizia din 25 mai 2021 a Curții de Apel Bălți s-a admis apelul declarat

de SC „Vendostar” SRL.

S-a casat integral hotărârea din 20 iulie 2020 a Judecătoriei Bălți, sediul

central și s-a emis o hotărâre nouă, prin care a fost scoasă de pe rol pretenția

Primarului și Primăriei municipiului Bălți cu privire la rezilierea contractelor de

2

arendă și a fost respinsă pretenția cu privire la evacuarea bunurilor (vol. I, f.d. 32,

33-37 recto-verso).

Prin decizia din 22 decembrie 2021 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

recursul declarat de Primarul și Primăria municipiului Bălți, s-a casat integral

decizia din 25 mai 2021 a Curții de Apel Bălți și s-a trimis cauza spre rejudecare

la Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată (vol. II, f.d. 62-68).

Prin decizia din 09 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți s-a respins apelul

declarat de SC „Vendostar” SRL și s-a menținut hotărârea din 20 iulie 2020 a

Judecătoriei Bălți, sediul central (vol. II, f.d. 103, 104-113).

În consolidarea soluțiilor instanțele inferioare au reținut că necesitatea

rezilierii contractelor de arendă a apărut în legătură cu faptul necorespunderii

locului amplasării dispozitivelor publicitare prevederilor actelor normative în

vigoare, și anume nerespectarea distanței de 50 de metri de la trecerile de pietoni.

Astfel, deși prevederile Regulamentului cu privire la publicitatea exterioară și

informație vizuală în municipiul Bălți (în redacție nouă), aprobat prin decizia

Consiliului municipal Bălți nr. 13/16 din 29 noiembrie 2012, cu modificările

ulterioare, a fost adoptat ulterior încheierii contractelor de arendă, totuși, la caz,

nu poate fi invocată neaplicarea principiului retroactivității legii civile.

Instanțele inferioare au notat că amplasarea dispozitivelor publicitare contrar

prevederilor Regulamentului menționat, acționează negativ inclusiv la securitatea

circulației și pune în pericol traficul rutier, iar după rezilierea acestor contracte

SC „Vendostar” SRL nu este lipsit de dreptul de a solicita încheierea unor noi

contracte de arendă pentru amplasarea panourilor publicitare, în corespundere cu

legislația în vigoare, fără a pune în pericol societatea și anume traficul rutier.

La 12 septembrie 2022, SC „Vendostar” SRL, reprezentată de avocatul

Larisa Ocerednaia, a depus prin intermediul oficiului poștal cerere de recurs

împotriva deciziei din 09 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea

deciziei recurate și a hotărârii din 20 iulie 2020 a Judecătoriei Bălți, sediul

central, cu pronunțarea unei hotărâri noi de respingere integrală a acțiunii (vol. II,

f.d. 116-126, 128).

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, și anume art. 14 alin. (1), art. 19 alin. (3) și art. 29 alin. (1)

lit. a) din Legea privind administrația publică locală nr.436 din 28 decembrie

2006.

Recurenta a menționat că nici Primarul, nici Primăria municipiului Bălți nu

au fost împuterniciți de către consiliul local cu atribuția de reziliere a contractelor

de închiriere încheiate cu SC „Vendostar” SRL, precum și nu au fost delegați să

se adreseze în instanța de judecată cu acțiune de reziliere a contractelor de arendă

și evacuarea bunurilor SC „Vendostar” SRL de pe terenul proprietate publică.

Mai mult ca atât, instanța de apel nici nu a dat apreciere faptului că decizia

Consiliului municipiului Bălți nr. 2/18 din 23 februarie 2017, prezentată de către

reclamanți întru demonstrarea împuternicirilor sale de a rezilia contractele de

închiriere, de facto, a fost anulată prin hotărârea din 26 septembrie 2018 a

Judecătoriei Bălți, menținută prin decizia din 23 aprilie 2019 a Curții de Apel

Bălți.

Deopotrivă, recurenta a indicat că instanța de apel nu a aplicat prevederile

art. 915 din Codul civil, prin prisma căruia arendatorul trebuie să o informeze

3

până la 01 martie 2018 despre nedorința de a prelungi contractele de arendă

nr. 28, 29, 31, 42 și 55 din 19 martie 2007, precum și nr. 78 din 05 februarie

2008, care urmau să expire la 01 iunie 2018.

Așa, în legătură cu faptul că arendatorul nu a preîntâmpinat-o despre

nedorința de a prelungi contractele de arendă, în fiecare an termenul de acțiune a

fost prelungit tacit, prin efectul legii încă pe un an, adică până la 01 iunie 2019,

iar ulterior până la 01 iunie 2020 și până la 01 iunie 2021.

Termenul de acțiune a contractului de arendă nr. 36 din 19 martie 2007, care

urma să expire la 01 iulie 2019, la fel, a fost prelungit automat, prin efectul legii,

deoarece arendatorul nu a preavizat-o despre nedorința de a prelungi contractul

de arendă. Așa, termenul acestui contract a fost prelungit până la urmă până la 01

iulie 2022.

Recurenta a învederat că, folosește în continuare aceste terenuri cu bună-

credință și plătește chiria.

Ba mai mult cat atât, administrația publică locală s-a adresat nu o singură

dată către SC „Vendostar” SRL cu solicitări de plasare a publicității sociale pe

panourile amplasate pe terenurile închiriate în baza contractelor a căror reziliere

se invocă în prezenta acțiune.

De asemenea, instanța de apel a lăsat fără apreciere faptul că prin pct. 108

din decizia Consiliului municipal Bălți nr. 7/26 din 30 iulie 2020 s-a prelungit

termenul acțiunii contractului de arendă a terenului situat pe str. XXX,

mun. Bălți.

În opinia recurentei, instanța de apel eronat și-a întemeiat soluția în baza

prevederilor art. 3 alin. (1) lit. b), art. 5 alin. (2) din Legea drumurilor nr. 509 din

22 iunie 1995, pct. 22 lit. f) din Regulamentului privind condițiile de amplasare

(desființare) a obiectivelor în zona drumului public național sau local de interes

raional și/sau în zonele de protecție ale acestuia, aprobat prin Anexa nr. 3 a

aceleiași Legi, precum și în baza pct. 11.11 lit. a) și lit. d) din Regulamentul cu

privire la publicitatea exterioară și informație vizuală în municipiul Bălți (în

redacție nouă), aprobat prin decizia Consiliului municipal Bălți nr. 13/16 din 29

noiembrie 2012, deoarece aceste norme au fost adoptate ulterior încheierii

contractelor de închiriere și nu au efect retroactiv.

Respectiv, instanța de apel eronat a ajuns la concluzia temeiniciei acțiunii,

or, arendatorul nu are temei de reziliere a contractelor, deoarece

SC „Vendostar” SRL folosește conform destinației bunul închiriat și în

conformitate cu prevederile contractului, nu permite înrăutățirea stării bunului și

nu creează o amenințare reală a unei astfel de deteriorări, plătește chiria și nu a

încheiat un contract de sublocațiune.

Deopotrivă, în opinia recurentei, la caz, nu există temeiuri de a fi evacuată

de pe terenurile închiriate, deoarece contractele nu au fost încă reziliate, iar

raporturile contractuale dintre Primărie și SC „Vendostar” SRL nu au încetat.

Prin urmare, nu se poate vorbi de nerestituirea bunului închiriat și de consecințele

acesteia.

Finalmente, recurenta a indicat că instanța de apel a modificat temeiul

cererii de chemare în judecată, aplicând în speță prevederile art. 643 și art. 733

din Codul civil, deși reclamanții nu și-au întemeiat acțiunea pe aceste norme

legale.

4

Prin referința depusă prin intermediul oficiului poștal la 11 octombrie 2022,

Primarul și Primăria municipiului Bălți au solicitat respingerea recursului declarat

SC „Vendostar” SRL și menținerea deciziei din 09 iunie 2022 a Curții de Apel

Bălți.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil,

din motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform

prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul de admisibilitate al instanței de recurs subliniază că, un stat care

dispune de instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se

bucură de principiile unui proces echitabil prevăzute la articolul 6 § 1 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (a

se vedea cauza Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, § 32;

cauza Sultan v. Republica Moldova, 05 iunie 2018, § 24).

În aceste condiții, procedura de admisibilitate a cererii de recurs va fi

efectuată și analizată prin prisma articolului precitat, care cuprinde, în mod

particular, dreptul de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate

prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie

reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere.

În acest sens, criteriile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de

atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac

ordinară (a se vedea inter alia cauzele Marc Brauer v. Germania, 01 septembrie

2016, § 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, § 64; Samardžić v. Croația, 20

iulie 2017, § 28; Zubac v. Croația (Marea Cameră), 05 aprilie 2018, § 82).

Așadar, prin prisma articolului 433 din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate verifică dacă actul judecătoresc de dispoziție recurat poate

constitui obiectul recursului, dacă cererea dedusă judecății este formulată de

persoana îndreptățită, dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost

declarată în termen.

Prin urmare, obiectul prezentei cereri se referă la decizia din 09 iunie 2022 a

Curții de Apel Bălți, care intră în categoria de acte specificate în articolul 429

alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Succesiv, completul de admisibilitate notează că, în cazul în care, dreptul de

acces la justiție este limitat fie de lege, fie de fapte, instanțele naționale trebuie să

verifice dacă aceste restricții au redus esența dreptului și, în special, dacă ele

urmăresc un scop legitim și dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate

între mijloacele utilizate și scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea cauzele

Levages Prestations Servicii v. Franța, 25 octombrie 1996, § 40; Tricard

5

v. Franța, 10 iulie 2001, §§ 29, 33; Freitag v. Germania, 19 iulie 2007, § 37; Marc

Brauer, 01 septembrie 2016, § 34).

Articolul 434 din Codul de procedură civilă prescrie că, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

În conformitate cu art. 111 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei

comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un

eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate

fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este

determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul

zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii

evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt,

înafara oricărui dubiu, menite să asigure buna administrare a justiției și

respectarea, în special, a principiului securității juridice. Persoanele vizate trebuie

să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea cauzele Tricard v. Franța,

10 iulie 2001, § 29; Nicolae Popa v. România, 09 decembrie 2014, § 16; Tence v.

Slovenia, 31 mai 2016, § 31). Mai mult, CtEDO a statuat că, în cazul în care

termenul pentru o cale de atac ordinară este prelungit după o perioadă

considerabilă de timp, o astfel de decizie poate încălca principiul securității

juridice (a se vedea cauzele Ponomaryov v. Ucraina, 03 aprilie 2008, § 41;

Ustimenko v. Ucraina, 20 octombrie 2015, § 47).

Dispozitivul deciziei Curții de Apel Bălți a fost pronunțat la 09 iunie 2022.

Potrivit extrasului din poșta electronică cu adresa „ala.gureu@justice.md”, copia

deciziei integrale din 09 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți a fost notificată

participanților la proces în mod electronic la 11 iulie 2022 (vol.II, f.d. 114 verso).

Astfel, completul de admisibilitate opinează că, în speță, calea de atac în

ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal, deoarece cererea

de recurs a fost predată oficiului poștal la 12 septembrie 2022 (vol. II, f.d. 128).

Succesiv, completul de admisibilitate evocă faptul că, în conformitate cu

articolul 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces

sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

6

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță

din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la

art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de

admisibilitate le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept,

vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Însă, din analiza

cererii de recurs depuse de SC „Vendostar” SRL, reprezentată de avocatul Larisa

Ocerednaia, rezultă că aceasta nu a evidențiat memoriul ilegalității și

netemeiniciei deciziei recurate.

În acest sens, completul de admisibilitate menționează faptul că dezvoltarea

recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu

claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de

lege, sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii. Respectiv, nu este suficientă

simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea

recursului cu indicarea motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și

dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea

nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor

motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând

determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare

a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

7

La caz, completul de admisibilitate vădește că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiurile aplicabile doar

procedurii de apel și nu se regăsesc în articolul 432 din Codul de procedură

civilă, aplicabil recursului. Ba mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse

examinării și aprecierii de către instanța de apel prin prisma articolului 130 din

Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și, prin urmare,

nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al

recursului declarat, deoarece SC „Vendostar” SRL, reprezentată de avocatul

Larisa Ocerednaia, nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării

ilegalității deciziei instanței de apel. Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al

recursului, deoarece este lipsit de conținut și desprinde simplul fapt al

dezacordului recurentei și reprezentantului acesteia cu soluția dată de instanța

inferioară, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs

efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în

principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (Doorson v. Olanda, 26 martie 1996, § 67). La acest capitol

instanță de recurs reține că recursul declarat de SC „Vendostar” SRL nu s-a bazat

exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca

urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și

nu este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că, în condițiile din speță,

cererea de recurs a fost depusă după ce SC „Vendostar” SRL a avut posibilitatea

de a fi auzită de o instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a

avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages Prestations

Services” v. Franța, cererea nr.21920/93 din 25 octombrie 1996, §§ 48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei i-a fost asigurat

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzită combinat cu dreptul la un

recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 § 1 din CEDO, rezultă că participanții

au reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele

pe care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere

(Blücher v. Cehia, cererea nr. 58580/00 din 11 aprilie 2005, §§ 65-67).

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel

a examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și

procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de SC „Vendostar” SRL, reprezentată de avocatul Larisa

Ocerednaia, împotriva deciziei din 09 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți, în baza

articolului 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

8

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de SC „Vendostar” SRL,

reprezentată de avocatul Larisa Ocerednaia, împotriva deciziei din 09 iunie 2022

a Curții de Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

9