3ra-991/22 — contestarea actului administrativ

3ra-991/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-991/22

2-21010261-01-3ra-23092022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: I. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel (jud: Gh. Mîra, A. Bostan, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

14 decembrie2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iurie Bejenaru

judecătorii Aliona Miron

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Rodica Leca, reprezentată de

avocatul Eugeniu Musteață,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Rodica Leca împotriva Inspectoratului General al Poliției, terț

Casa Națională de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ,

obligarea emiterii actului administrativ favorabil, încasarea salariului pentru absența

forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 14 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul depus de Inspectoratul General al Poliției, casată integral hotărârea

din 09 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și adoptată o nouă

decizie, prin care acțiunea înaintată de Rodica Leca a fost respinsă ca neîntemeiată,

c o n s t a t ă:

La data de 22 ianuarie 2021 Rodica Leca, reprezentată de avocatul Eugeniu

Musteață a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al

Poliției, terț Casa Națională de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului

administrativ, obligarea emiterii actului administrativ favorabil, încasarea salariului

pentru absența forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta Rodica Leca,

reprezentată de avocatul Eugeniu Musteață a invocat că, la data de 05 noiembrie

2018, fiind angajată în cadrul Brigăzii de Poliție cu destinație Specială „Fulger” a

Inspectoratului General al Poliției, a fost înștiințată despre faptul că, la data de

05 decembrie 2018 acumulează vechimea în muncă ce-i permite dreptul la pensie,

iar pentru prelungirea raporturilor de serviciu urmează a fi înaintată o cerere în acest

1

sens, în caz contrar angajatorul își rezervă dreptul de a emite actul administrativ

privind încetarea raportului de serviciu.

Reclamanta a menționat că, deoarece se afla în perioada postnatală, nu a

depus cerere de prelungire a relațiilor de muncă.

În acest context, prin ordinul Inspectoratului General al Poliției nr.606 ef.

din 20 decembrie 2018 s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu cu reclamanta

Rodica Leca din data de 28 decembrie 2018, în temeiul art. 38 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special

din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Reclamanta a relevat că, ulterior, la data de 28 decembrie 2018 i-a fost

eliberat certificatul Brigăzii de Poliție cu destinație Specială „Fulger” nr. 34/29-659,

prin care, la data concedierii, i s-a stabilit vechimea în serviciu de 24 de ani, 1 lună

și 6 zile.

În temeiul circumstanțelor descrise, Rodica Leca s-a adresat Casei Naționale

de Asigurări Sociale, în vederea stabilirii pensiei, însă, prin decizia din 16 aprilie

2019 i s-a refuzat pe motiv că, nu a acumulat vechimea în serviciu de 24 de ani,

conform art. 13 lit. a) din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a

militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri.

Reclamanta a invocat că, nefiind de acord cu refuzul de a i se stabili pensia,

s-a adresat în instanța de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva Casei

Naționale de Asigurări Sociale, terț Inspectoratul General al Poliției.

Reclamanta a susținut că, prin hotărârea din 26 noiembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, menținută prin decizia din 26 februarie 2020

a Curții de Apel Chișinău acțiunea a fost admisă. Casa Națională de Asigurări

Sociale a fost obligată să-i stabilească pensia, însă, prin decizia din 30 septembrie

2020 a Curții Supreme de Justiție hotărârea primei instanțe și decizia instanței de

apel au fost casate, fiind pronunțată o nouă decizie, prin care acțiunea a fost respinsă

pe motiv că, Rodica Leca a înregistrat o vechime în serviciu doar de 23 de ani,

11 luni și 10 zile.

De asemenea, reclamanta a specificat că, la data de 29 octombrie 2020 s-a

adresat către Inspectoratul General al Poliției cu cerere, prin care a solicitat anularea

ordinului nr.606 ef. din 20 decembrie 2018, restabilirea la locul de muncă în funcția

anterior deținută sau la o funcție similară disponibilă, achitarea salariului pentru

absența forțată de la locul de muncă, repunerea în toate drepturile ce decurg din

restabilirea la locul de muncă, repararea prejudiciului moral în sumă de 20000 de

lei. Însă, prin răspunsul Inspectoratului General al Poliției nr.34/3-L-192/20 din

25 noiembrie 2020 cererea a fost respinsă.

Astfel, la data de 08 decembrie 2020 s-a adresat către Inspectoratul General

al Poliției cu cerere prealabilă, prin care a solicitat reexaminarea cererii recepționate

la data de 02 noiembrie 2020, anularea ordinului Inspectoratului General al Poliției

nr.606 ef. din 20 decembrie 2018, prin care a fost dispusă încetarea raportului de

serviciu cu petiționara Rodica Leca din 28 decembrie 2018, în temeiul art. 38 alin.

(1) lit. c) al Legii nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu

statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, emiterea unui act

administrativ favorabil cu privire la restabilirea la locul de muncă în funcția anterior

deținută sau la o funcție similară disponibilă, achitarea salariului pentru absența

2

forțată de la locul de muncă, repunerea în toate drepturile ce decurg din restabilirea

la locul de muncă, achitarea prejudiciului moral în sumă de 20000 de lei.

Reclamanta a invocat că, prin răspunsul Inspectoratului General al Poliției

nr. 34/3-M-222/20 din 04 decembrie 2020 a fost informată că cererea prealabilă a

rămas fără examinare în temeiul art. 163 lit. c) din Codul administrativ.

Reclamanta a considerat ilegal refuzul Inspectoratului General al Poliției nr.

34/3-L-192/20 din 25 noiembrie 2020, de a examina cererea recepționată la data de

02 noiembrie 2020, precum că este înaintată cu depășirea termenului de prescripție

prevăzut în art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ.

De altfel, la invocarea termenului de prescripție de înaintare a cererii,

Inspectoratul General al Poliției eronat a reținut prevederile Legii contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000, or, cererea depusă după intrarea în

vigoare a Codului administrativ, urmează a fi examinată conform prevederilor

acestuia. La examinarea cererii, urma să se țină cont de prevederile art. 143 alin. (1)

și (2) din Codul administrativ, care statuează că un act administrativ individual

defavorabil ilegal poate fi retras în tot sau în parte cu efect pentru viitor sau trecut

chiar și după ce a devenit incontestabil. Aprecierea legalității sau ilegalității unui act

administrativ individual se face în funcție de situația la momentul emiterii lui, iar în

cazul desfășurării unei proceduri prealabile de situația la momentul adoptării

deciziei cu privire la cererea prealabilă.

Reclamanta consideră că, cererea din 02 noiembrie 2020 nu poate fi

confundată cu cererea prealabilă și respectiv nu se supune termenului de înaintare a

cererii prealabile. Or, Inspectoratul General al Poliției eronat a aplicat prevederile

art. 17 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie

2000, sau, prin aplicarea ipotetică a legii, urmau a fi reținute prevederile art. 17

lit. b) din Legea menționată.

Reclamanta a relevat că inițial, nu s-a adresat cu cerere prealabilă, dar s-a

adresat cu cerere în anulare, în contextul constatărilor Curții Supreme de Justiție

prin decizia din 30 septembrie 2020. La fel, cererea din 02 noiembrie 2020 a fost

înaintată, fiind luate în considerare prevederile art. 143 alin. (3) din Codul

administrativ, în contextul că la emiterea unui act administrativ individual legislația

nu a fost corect aplicată sau s-a pornit de la o stare de fapt, care s-a dovedit a fi

incorectă și prin aceasta reclamanta a fost eliberată de la serviciu, fără a întruni

condițiile de eliberare de la serviciu și în consecință, nu a fost posibilă stabilirea

pensiei. Or, prin decizia din 30 septembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție a fost

stabilit că, ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 606 ef. din 20 decembrie

2018 nu poate constitui temei de stabilire și achitare a pensiei.

În afară de aceasta, reclamanta a invocat că, în contextul în care nu s-a

indicat norma legală din care să rezulte că refuzul Inspectoratului General al Poliției

nr. 34/3-L192/20 din 25 noiembrie 2020 se contestă direct în instanța de judecată,

consideră că este ilegal refuzul de a examina cererea prealabilă.

Mai mult, în refuzurile Inspectoratului General al Poliției nr. 34/3-L-192/20

din 25 noiembrie 2020 și nr. 34/3-M-222/20 din 04 decembrie 2020, nu s-a indicat

modul și termenul de contestate a acestora.

Reclamanta a menționat că, din cauza acțiunilor angajatorului –

Inspectoratului General al Poliției, care nu a calculat corect vechimea în muncă și

aceasta a fost eliberată de la locul de muncă, în circumstanțe ce nu depind de voința

3

ei, cu mențiunea că dispune de dreptul la pensie, iar în consecință nu i s-a stabilit

pensia. La moment, chiar și după restabilirea sa la locul de muncă, nu poate pretinde

la pensie, deoarece nu are venit asigurat pe ultimul an de activitate, fiind nevoită să

activeze în câmpul muncii încă cel puțin un an de zile. Are copil mic, la moment

îngrijește de acesta și nu poate reveni la serviciu, adică, ipotetic ar putea beneficia

de pensie peste doi ani. Din cauza acestor circumstanțe, este stresată, se simte

neajutorată, neprotejată, frustrată că nu poate să beneficieze de pensie.

Reclamanta a relevat că, conștientizează faptul că, având o anumită vârstă,

există probabilitatea că nu va putea să se reîncadreze în condiții generale, deoarece

nu va trece comisia medico-militară de angajare. Dacă nu va fi restabilită la locul de

muncă și nu va beneficia de pensia pe linia Ministerului Afacerilor Interne, la

stabilirea pensiei în condiții generale, va fi stabilită pensia minimă, deoarece până în

anul 2017 funcționarii publici cu statut special nu transferau contribuții în bugetul

asigurării sociale de stat, fiind asigurați prin efectul legii din bugetul de stat, deși

această perioadă este asimilată perioadei contributive, se calculează pensia minimă.

În final, concretizându-și pretențiile pe parcursul examinării cauzei

reclamanta a solicitat anularea refuzului Inspectoratului General al Poliției

nr. 34/3-L-192/20 din 25 noiembrie 2020 de a examina cererea recepționată la data

de 02 noiembrie 2020 și refuzul Inspectoratului General al Poliției nr. 34/3-M-

222/20 din 04 decembrie 2020 de a examina cererea prealabilă recepționată la

10 decembrie 2020; obligarea Inspectoratului General al Poliției de a emite actul

administrativ favorabil privind anularea ordinului Inspectoratului General al Poliției

nr. 606 ef. din 20 decembrie 2018, prin care a fost dispusă încetarea raportului de

serviciu cu Rodica Leca; încasarea din contul Inspectoratului General al Poliției în

beneficiul său a salariului pentru absența forțată de la muncă pentru perioada

28 decembrie 2018 – 09 martie 2021; repararea prejudiciului moral în sumă de

20000 de lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 09 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

s-a admis parțial acțiunea de contencios administrativ, depusă de Rodica Leca,

reprezentată de avocatul Eugeniu Musteață împotriva Inspectoratului General al

Poliției, terț Casa Națională de Asigurări Sociale privind anularea actului

administrativ, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă, încasarea

prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată. S-a declarat nulitatea actului

administrativ individual – ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 606 ef. din

20 decembrie 2018 „Cu privire la încetarea raportului de serviciu a funcționarului

public cu statut special Rodica Leca, în temeiul art. 38 alin. (1) lit. c) al Legii

privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne nr. 288 din 16 decembrie 2016”, iar drept efect al nulității, întru repunerea în

drepturi a reclamantei, s-a obligat Inspectoratul General al Poliției de a emite ordin

„Cu privire la încetarea raportului de serviciu a funcționarului public cu statut

special Rodica Leca, în temeiul art. 38 alin. (1) lit. c) al Legii privind funcționarul

public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne cu data acumulării

de către Rodica Leca a vechimii în muncă ce permite dreptul la pensie. S-a încasat

din contul Inspectoratului General al Poliției în beneficiul Rodicăi Leca salariul

pentru întreaga perioadă de absență forțată de la serviciu, începând cu data de

20 decembrie 2018 până la data acumulării vechimii în muncă ce permite dreptul la

pensie. S-a încasat din contul Inspectoratului General al Poliției în beneficiul

4

Rodicăi Leca prejudiciul moral în mărimea salariului pentru întreaga perioadă de

absență forțată de la muncă. În rest, cererea de chemare în judecată s-a respins ca

fiind neîntemeiată (f.d. 51, 67-74).

Invocând ilegalitatea și netemeinicia hotărârii din 09 noiembrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, la data de 15 noiembrie 2021 Inspectoratul

General al Poliției a contestat-o cu apel, solicitând admiterea apelului, casarea

hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi decizii, prin care să fie respinsă

acțiunea depusă de Rodica Leca (f.d. 64-65).

Hotărârea motivată din 09 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani a fost notificată Inspectoratului General al Poliției la data de 28 decembrie

2021, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție nr. DS 8005929917AS, anexat la

actele cauzei (f.d. 78).

La data de 19 ianuarie 2022, prin intermediul poștei electronice,

Inspectoratul General al Poliției a depus motivarea apelului (f.d. 80-91).

Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind depus în termen apelul

Inspectoratului General al Poliției împotriva hotărârii din 09 noiembrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Prin decizia din 14 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

depus de Inspectoratul General al Poliției. S-a casat integral hotărârea din

09 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și s-a adoptat o nouă

decizie, prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea înaintată de Rodica Leca

(f.d. 147, 148-158).

Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a invocat că, ordinul

Inspectoratului General al Poliție nr. 606 ef. din 20 decembrie 2018 a fost emis în

conformitate cu prevederile pct. 14 subpct. 14 din Regulamentul privind organizarea

și funcționarea Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 283 din 24 aprilie 2013 (în vigoare la data

emiterii ordinului contestat).

Instanța de apel a considerat ca fiind relevante prevederile pct. 29-31 din

Regulamentul enunțat, care erau în vigoare la data emiterii ordinului Inspectoratului

General al Poliției nr. 606 ef. din 20 decembrie 2018 și care prevedea că, polițiștii

sunt funcționari publici cu statut special. Raporturile de serviciu ale polițistului sunt

prevăzute în Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliției și

statutul polițistului, iar în partea în care nu sânt reglementate de aceasta, se aplică

prevederile Codului muncii. Raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, ale

salariaților civili și ale personalului de deservire tehnică sunt reglementate de Legea

nr.158-XVI din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public, de Codul muncii și de alte acte normative.

În acest context, instanța de apel a relevat că, Rodica Leca în caz de

dezacord cu ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 606 ef. din 20 decembrie

2018, urma să-l conteste nemijlocit în instanța de judecată, fără a fi necesară

respectarea procedurii prealabile.

În astfel de circumstanțe, instanța de apel a menționat că, este întemeiat

refuzul Inspectoratului General al Poliției nr. 34/3-M-222/20 din 04 decembrie 2020

de a examina cererea prealabilă recepționată la data de 10 decembrie 2020, deoarece

în cauza dedusă judecății erau aplicabile prevederile art. 163 lit. c) din Codul

administrativ.

5

Instanța de apel consideră că nu există temeiuri de anulare a refuzului

Inspectoratului General al Poliției nr. 34/3-L-192/20 din 25 noiembrie 2020 de a

examina cererea recepționată la data de 02 noiembrie 2020. Or, prin cererea din

02 noiembrie 2020, Rodica Leca a solicitat anularea ordinului Inspectoratului

General al Poliției nr. 606 ef. din 20 decembrie 2018, care a fost emis cu aproape

23 de luni în urmă, în timp ce prin prisma legii speciale, termenul de prescripție

pentru contestarea unui astfel de act constituie 3 luni. Legiuitorul oferă posibilitatea

repunerii în termen a cererilor depuse cu omiterea, din motive întemeiate, a

termenelor prevăzute de lege, însă o astfel de acțiune procedurală poate fi făcută

exclusiv de instanța de judecată în cazul litigiului, obiectul căruia îl constituie un act

al autorității publice, care aduce atingere drepturilor legitime ce rezultă din relațiile

de muncă.

Respectiv, nu constituie încălcare și nu există temei de anulare a refuzului

Inspectoratului General al Poliției nr. 34/3-L192/20 din 25 noiembrie 2020. Or, în

acest refuz s-a indicat că Rodica Leca a omis termenele de contestare a ordinului de

încetare a raporturilor de serviciu.

Cu referire la pretenția Rodicăi Leca privind anularea ordinului

Inspectoratului General al Poliției nr. 606 ef. din 20 decembrie 2018, prin care s-a

dispus încetarea raporturilor de serviciu, instanța de apel a menționat că, ordinul

nominalizat nu constituie obiectul controlului judecătoresc. Or, cerința Rodicăi Leca

privind obligarea emiterii actului administrativ favorabil privind anularea ordinului

Inspectoratului General al Poliției nr. 606 ef. din 20 decembrie 2018 reprezintă o

pretenție subsecventă a cerințelor de anulare a refuzului Inspectoratului General al

Poliției nr. 34/3-L-192/20 din 25 noiembrie 2020 de a examina cererea recepționată

la data de 02 noiembrie 2020 și a refuzului Inspectoratului General al Poliției

nr. 34/3-M-222/20 din 04 decembrie 2020, de a examina cererea prealabilă

recepționată la data de 10 decembrie 2020.

Instanța de apel a relevat că, respingerea pretenției privind anularea

refuzurilor Inspectoratului General al Poliției de examinare a cererii din

02 noiembrie 2020 și a cererii prealabile, duce la respingerea pretenției subsecvente

privind obligarea emiterii actului administrativ favorabil privind anularea ordinului

Inspectoratului General al Poliției nr. 606 ef. din 20 decembrie 2018.

Astfel, instanța de apel a conchis că, deoarece pretențiile ce țin de încasarea

salariului pentru absența forțată de la muncă pentru perioada 28 decembrie 2018 –

09 martie 2021 și încasarea prejudiciului moral, rezultă din pretenția privind

obligarea emiterii actului administrativ favorabil privind anularea ordinului

Inspectoratului General al Poliției nr. 606 ef. din 20 decembrie 2018, respingerea

acestora duce la respingerea pretențiilor subsecvente privind încasarea plăților

salariale și a prejudiciului cauzat.

La data de 15 iunie 2022, prin intermediul poștei electronice, Rodica Leca,

reprezentată de avocatul Eugeniu Musteață a depus recurs împotriva deciziei din

14 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei instanțe (f.d. 161-163).

Ulterior, la data de 20 septembrie 2022, prin intermediul poștei electronice,

Rodica Leca, reprezentată de avocatul Eugeniu Musteață a depus motivarea

recursului și supliment la recurs (f.d. 165-178).

6

În susținerea recursului recurenta Rodica Leca, reprezentată de avocatul

Eugeniu Musteață a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o

ilegală și neîntemeiată prin faptul că, au fost încălcate și aplicate eronat normele de

drept material și nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate circumstanțele

importante pentru soluționarea cauzei, probele fiind apreciate eronat.

Recurenta a menționat că, este incertă constatarea instanței de apel cu

referire la faptul că art. 355 din Codul muncii este o lege specială, în contextul în

care, la pct. 30, instanța statuează că, raporturile de serviciu ale polițistului sunt

prevăzute în Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliției și

statutul polițistului, iar în partea în care nu sunt reglementate de aceasta, se aplică

prevederile Codului muncii.

Recurenta a relevat că, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nominalizată,

prevederile prezentei legi se aplică polițiștilor – funcționari publici cu statut special

din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, angajați la serviciu în Poliție, învestiți cu

drepturi și obligații pentru exercitarea atribuțiilor Poliției.

Iar, conform art. 1 alin. (1) din Codul administrativ, legislația administrativă

reprezintă cadrul juridic principal prin care se asigură reglementarea raporturilor

administrative la înfăptuirea activității administrative și a controlului judecătoresc

asupra acesteia.

Astfel, recurenta a relevat că, motivarea deciziei contestate este

contradictorie, deoarece instanța de apel a făcut trimitere la pct. 3 și 4 din Hotărârea

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 9 din 22 decembrie 2014, care statuează

competența instanței de contencios administrativ și care reglementează competența

instanței de drept comun.

Recurenta a subliniat că instanța de apel nu a luat în considerare că, dânsa a

înaintat o acțiune în obligare, unde obiectul acțiunii reprezintă obligarea autorității

de a emite actul administrativ favorabil.

Făcând referire la art. 208 alin. (3) și art. 224 alin. (1) lit. b) din Codul

administrativ, recurenta a invocat că, în contextul emiterii deciziei din 30 septembrie

2020 a Curții Supreme de Justiție, prin care s-a constatat că ordinul Inspectoratului

General al Poliției nr. 606 ef. din 20 decembrie 2018 nu poate produce efecte

juridice, ca temei de încetare a raporturilor de muncă și de stabilire a pensiei, s-a

adresat cu cerere de chemare în judecată privind anularea actului administrativ

enunțat.

Recurenta a menționat prevederile art. 143 alin. (1) și (2) din Codul

administrativ și a relevat că, a înaintat cerere de chemare în judecată privind

anularea ordinului Inspectoratului General al Poliției nr. 606 ef. din 20 decembrie

2018, care urma să fie examinată, reieșind din situația la momentul înaintării

acesteia.

Făcând referire la art. 219 din Codul administrativ, recurenta a invocat că

sunt neîntemeiate argumentele instanței de apel precum că, în cererea adresată

Inspectoratului General al Poliției, nu a indicat prevederile art. 170 din Codul

administrativ. Or, neindicarea unor prevederile legale procedurale, care ține de

împuternicirile autorității publice, nu poate constitui temei de a respinge cererea și

respectiv acțiunea înaintată în instanța de judecată.

Recurenta a menționat că, instanța de apel nu a examinat fondul cauzei, dar

s-a limitat de a constata că cererea adresată autorității publice a fost înaintată cu

7

depășirea termenului de 3 luni, prevăzut la art. 355 din Codul muncii. Însă, în

prezenta cauză sunt aplicabile prevederile art. 170 alin. (3) din Codul administrativ,

conform cărora, cererea persoanei afectate se depune la autoritatea publică, care

trebuie să decidă în privința anulării unui act administrativ individual incontestabil

în termen de 3 luni, din ziua în care persoana afectată a aflat sau trebuia să afle

despre temeiul pentru reluarea procedurii.

De asemenea, recurenta a relevat că s-a încadrat în termenul menționat

supra, deoarece decizia Curții Supreme de Justiție este din data de 30 septembrie

2020, iar cererea a fost înaintată autorității publice la 29 octombrie 2020.

Cu referire la termenul de adresare în instanța de judecată, recurenta a

menționat că, intimatul Inspectoratul General al Poliției nu a invocat și nici instanța

de apel nu a constatat că a fost omis termenul de adresare în judecată.

Totodată, recurenta a invocat prevederile art. 209 alin. (2) din Codul

administrativ și a relevat că, instanța de apel neîntemeiat a concluzionat că,

invocarea unor temeiuri de drept suplimentare în cererea prealabilă nu poate fi luată

în considerare în circumstanțele, în care s-a stabilit că soluționarea unor astfel de

litigii are loc prin adresarea nemijlocită în instanța de judecată. Or, reieșind din

prevederile art. 170 alin. (3) din Codul administrativ, cererea persoanei afectate se

depune la autoritatea publică, care trebuie să decidă în privința anulării unui act

administrativ individual incontestabil în termen de 3 luni, din ziua în care persoana

afectată a aflat sau trebuia să afle despre temeiul pentru reluarea procedurii.

Astfel, recurenta a menționat că, din art. 209 alin. (2) din Codul

administrativ rezultă că, înaintarea acțiunii în contencios administrativ se admite în

termen de un an de la comunicarea sau notificarea actului administrativ sau a

deciziei cu privire la cererea prealabilă, adică persoana poate să se adreseze direct în

instanța de judecată.

Recurenta a relevat că, luând în considerare că, răspunsul Inspectoratului

General al Poliției nr. 34/3-L-192/20 din 25 noiembrie 2020 nu conținea informația

cu privire la exercitarea căilor de atac, iar înaintarea acțiunii în aceste circumstanțe

se admite în termen de un an, a înaintat cerere prealabilă, în care a indicat

suplimentar prevederi legale implicite.

Făcând referire la art. 75 și art. 76 alin. (2) din Codul administrativ recurenta

a menționat că, legislatorul nu a prevăzut că în petiție urmează să se conțină

temeiurile de drept, sub sancțiunea ca petiția să rămână neexaminată.

În afară de aceasta, recurenta a invocat că, în cauza dedusă judecății nu sunt

aplicabile prevederile art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ

nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 și nici prevederile art. 355 din Codul muncii, dar

sunt aplicabile prevederile art. 170 alin. (3) din Codul administrativ.

Recurenta a menționat că la caz, art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea

contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 nu este aplicabil,

deoarece la data de 29 octombrie 2020, când a fost depusă cererea de anulare a

actului administrativ, această lege nu era în vigoare, aceasta fiind abrogată prin

Codul administrativ nr. 116 din 19 iulie 2018, în vigoare din data de 01 aprilie 2019.

De asemenea, recurenta a relevat că, în cauza dedusă judecății nu poate fi

aplicat art. 355 din Codul muncii, deoarece prin cererea adresată la data de

29 octombrie 2020 s-a solicitat anularea ordinului Inspectoratului General al Poliției

nr. 606 ef. din 20 decembrie 2018, care este un act administrativ, emis în raport cu

8

un funcționar public cu statut special, de o autoritate publică, în regim de putere

publică.

Recurenta a relevat că, în temeiul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 320 din

27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului și

art. 1 alin. (1) din Codul administrativ, la caz, sunt aplicabile prevederile Codului

administrativ.

La data de 27 septembrie 2022 în adresa intimatului Inspectoratului General

al Poliției și terțului Casei Naționale de Asigurări Sociale a fost expediată copia

recursului depus de Rodica Leca, reprezentată de avocatul Eugeniu Musteață, cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței (f.d. 181).

Prin referința depusă la data de 25 octombrie 2022, prin intermediul poștei

electronice, Inspectoratul General al Poliției a solicitat respingerea recursului depus

de Rodica Leca, reprezentată de avocatul Eugeniu Musteață, ca fiind neîntemeiat

(f.d. 192-198).

Deși, Casa Națională de Asigurări Sociale a recepționat copia recursului

depus de Rodica Leca, reprezentată de avocatul Eugeniu Musteață, fapt ce se

confirmă prin avizul anexat la materialele cauzei, aceasta nu și-a valorificat dreptul

procedural respectiv și nu a depus referință la recurs (f.d. 183).

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții

de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Iar, conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 14 iunie

2022 (f.d. 147, 148-158).

La data de 15 iunie 2022, prin intermediul poștei electronice, Rodica Leca,

reprezentată de avocatul Eugeniu Musteață a depus recurs împotriva deciziei din

14 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei instanțe (f.d. 161-163).

Decizia motivată din 14 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată recurentei Rodicăi Leca la data de 14 septembrie 2022, fapt confirmat prin

avizul de recepție, anexat la materialele cauzei (f.d. 164).

La data de 20 septembrie 2022, prin intermediul poștei electronice, Rodica

Leca, reprezentată de avocatul Eugeniu Musteață a depus motivarea recursului și

cerere de recurs suplimentară (f.d. 165-178).

Astfel, recursul depus de către Rodica Leca, reprezentată de avocatul

Eugeniu Musteață împotriva deciziei din 14 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

este în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Rodica Leca,

reprezentată de avocatul Eugeniu Musteață, în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

9

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă

de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu

alin. (2) din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în

special în cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă

că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același

timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care

nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot

însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de

5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de

recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită

și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă,

în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

10

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Rodica Leca, reprezentată de avocatul Eugeniu

Musteață.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Rodica Leca, reprezentată de avocatul Eugeniu Musteață

se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Iurie Bejenaru

judecătorii Aliona Miron

Nina Vascan

11