3ra-280/22 — contestarea actului administrativ

3ra-280/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-280/22

2-19187505-01-3ra-04042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: Gr.Cazacu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, V.Negru, G.Dașchevici)

Î N C H E I E R E

18 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componentă:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Iachimov Ion, reprezentat de

avocatul Hlopețchi Igor,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Iachimov Ion împotriva Inspectoratului General al Poliției, terți

Ministerul Afacerilor Interne, Casa Națională de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul depus de Iachimov Ion, reprezentat de avocatul Hlopețchi Igor

împotriva hotărârii din 15 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă :

La data de 25 noiembrie 2019 avocatul Hlopețchi Igor, în interesele

reclamantului Iachimov Ion, a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva

Inspectoratului General al Poliției, terți Ministerul Afacerilor Interne, Casa

Națională de Asigurări Sociale cu privire la anularea actului administrativ

individual defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ individual

favorabil.

În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că, începând cu anul

1995 reclamantul Iachimov Ion a activat în organele afacerilor interne a Republicii

Moldova, ocupând diverse funcții de conducere.

Prin Ordinul IGP nr. 292 ef. din 14.06.2019, în conformitate cu art. 38 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 288/2016, raportul de serviciu al comisarului-șef Iachimov

Ion a fost încetat. Actul administrativ nominalizat a fost ulterior modificat prin

ordinul emis de aceeași autoritate cu nr. 320 ef. din 26.06.2019.

A susținut că, potrivit art. 49 alin. (2) din Legea nr. 288/2016, în cazul

încetării raportului de serviciu, în temeiul dispozițiilor art. 38 alin. (1) lit. b), c), și

e), funcționarul public cu statut special beneficiază de o indemnizație unică, al

cărei cuantum variază în funcție de vechimea calendaristică în organele apărării

naționale, securității statului și ordinii publice după cum urmează, a) pană la 5 ani -

1

în mărime de 3 salarii lunare, b) de la 5 la 10 ani - în mărime de 6 salarii lunare, c)

de la 10 la 15 ani - în mărime de 8 salarii lunare, d) de la 15 la 20 de ani - în

mărime de 10 salarii lunare, e) de la 20 la 25 de ani - în mărime de 14 salarii

lunare, e) de la 25 la 30 de ani - în mărime de 16 salarii lunare, f) de peste 30 de

ani - în mărime de 18 salarii lunare.

Conform art. 143 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, cuantumul tuturor sumelor

ce se cuvin salariatului de la unitate, efectuarea achitărilor se face în caz de

încetare a contractului individual de muncă cu un salariat care continuă să lucreze

pînă în ziua eliberării din serviciu, în ziua eliberării.

În speță, achitarea îndemnizației de concediere s-a consumat la 02.09.2019,

adică cu o întârziere de 2 luni și 19 zile, circumstanță care implică inevitabil

răspunderea angajatorului.

De asemenea a relatat că, a fost constatat faptul că la întocmirea certificatului

privind plata soldei lunare și a ajutorului material pentru calcularea pensiei cu nr.

34/5-166 din 28.06.2019, angajatorul a nu achitat salariul integral/indemnizația de

concediu după caz, ezitând să ia în calcul perioada 30.07.2018-12.08.2018, ceea ce

a influențat în mod determinant stabilirea cuantumului pensiei, aducând atingere

dreptului petiționarului recunoscut de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la

Convenția Europeană.

Potrivit informațiilor obținute de la angajator, acesta nu a indicat toate

concediile neutilizate pentru care reclamantului i se cuvine plata unei remunerații

prevăzute de legislația muncii, în total 275 zile.

Subsecvent, în perioada activității, Iachimov Ion a fost atras la muncă

suplimentară, în afara orelor de muncă în temeiul planurilor de activitate întocmite

de angajator. Or, la concediere aceste sume nu au fost transferate la contul de card

al petiționarului.

La data de 27 septembrie 2019 Iachimov Ion a depus o cerere prealabilă în

secretariatul Inspectoratului General al Poliției prin care a solicitat recalcularea

salariului/indemnizației pentru lunile iulie-august 2018, calcularea și achitarea

salariului/îndemnizației de concediu după caz pentru perioada 30.07.2018-

12.08.2018, precum și eliberarea unui nou certificat privind plata soldei lunare care

să includă suma calculată pentru perioada 30.07.2018-12.08.2018.

Prin scrisoarea din 25.10.2019, Inspectoratul General al Poliției a refuzat

îndeplinirea dezideratului înaintări.

În motivarea soluției sale, angajatorul în persoana Inspectoratului General al

Poliției, urmărind scopul de a încălca egalitatea în drepturi și de a-l discrimina pe

reclamant, a distrus raportul prin care a fost acceptată cerința reclamantului de a-i

fi acordat concediu pentru perioada contestată, și l-a informat pe reclamant că nu

există un ordin de acordare a concediului pentru perioada litigioasă. Concretiza că,

anume ziua de 25.10.2019, demarează curgerea termenului de 30 de zile prevăzut

de art. 20 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, prin urmare acțiunea depusă la

25.11.2019 se consideră depusă în termen. Or, ultima zi din termen este ziua de

24.11.2019 care, inter alia, este zi de odihnă.

Mai mult, deși la data de 27.09.2019 reclamantul s-a adresat cu o cerere

prealabilă la angajator, acesta a soluționat-o creând aparența că a fost depusă o

petiție ordinară, indicând malus dolus eronat modul de contestare a acesteia. În

acest caz, intervine sancțiunea procesuală prevăzută de art. 209 alin. (2) din Codul

administrativ, potrivit căruia, dacă informația cu privire la exercitarea căilor de

2

atac nu se conține în actul administrativ, individual sau în decizia cu privire la

cererea prealabilă ori este indicată incorect, înaintarea acțiunii în contencios

administrativ se admite în termen de un an de la comunicarea sau notificarea

actului administrativ sau a deciziei cu privire la cererea prealabilă.

Mai mult, dat fiind faptul că angajatorul reclamantului este Ministerul

Afacerilor Interne, în fața instanței vor fi aduși martori care vor confirma faptul

existenței raportului reclamantului și respectiv acceptarea acestuia de către

angajator.

Potrivit art. 14 din Legea nr. 1544/1993, mărimea pensiilor pentru vechime în

muncă se stabilește în următoarele proporții, pentru militarii care au îndeplinit

serviciul prin contract, pentru persoanele din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne care au o vechime în serviciu stabilită la art. 13 lit. a) -

50 procente din suma soldei, iar pentru cei pensionați pentru limită de vârstă sau

din motive de boală - 55 procente din suma soldei, pentru fiecare an complet de

vechime în serviciu peste vechimea stabilită - 3 procente din sumele respective ale

soldei, dar în total nu mai mult de 75 procente din aceste sume, pentru militarii

care satisfac serviciu prin contract, pentru persoanele din corpul de comandă și din

trupele organelor afacerilor interne care au o vechime totală în muncă de cel puțin

25 de ani calendaristici, din care cel puțin 12 ani și 6 luni în serviciu militar sau în

serviciu în organele afacerilor interne pentru vechime totală în muncă de 25 de ani

- 50 procente și pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de 25 de ani -

1 procent din suma respectivă a soldei sau a salariului, dar în total nu mai mult de

75 procente din aceste sume.

Conform art. 44 din Legea nr. 1544/1993, pensia pentru persoanele

menționate se calculează din salariul funcției, salariul pentru gradul militar sau

special, sporul procentual pentru vechime în serviciu primite înainte de concediere,

precum și din media lunară a altor recompense, plăți, sporuri și suplimente primite

în ultimul an de serviciu, cu excepția plăților compensatorii și a indemnizației

bănești unice în mărimea sumei mijloacelor bănești de întreținere pe un an.

Autoritatea împuternicită de angajator să achite salariul reclamantului, în mod

arbitrar a exclus perioada cuprinsă între 30.07.2013-12.08.2018, deși exista atât

raportul prin care reclamantului i-a fost acceptată de către angajator cerința de

emitere a ordinului privind acordarea concediului. Mai mult, în scopul prejudicierii

intereselor legale ale reclamantului, prin prezentarea unei fapte mincinoase ca fiind

adevăr, Inspectoratul General al Poliției a tăinuit despre existenta ordinului privind

acordarea concediului.

În această ordine de idei, constata că soluția procedurii administrative

contestate este, pe lângă lipsa condițiilor ,,ad validate”, este vădit ilegală și

arbitrară. Drept urmare, potrivit art. 141 alin. (1) din Codul administrativ, un act

administrativ individual este nul dacă conține un viciu deosebit de grav și acest

lucru este evident în cadrul aprecierii concludente a tuturor circumstanțelor care se

iau în considerare. Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, un act administrativ

individual este, de asemenea, nul, dacă executarea lui cere săvârșirea unei fapte

ilegale, care constituie o componență de contravenție sau de faptă penală, dacă din

motive reale nu-l poate executa, dacă contravine bunelor moravuri, dacă la

emiterea lui a contribuit o persoană care nu are dreptul să participe în procedură

administrativă conform art. 49 alin. (1), dacă a fost emis în scris, dar nu poate fi

identificată autoritatea publică emitentă, în alte cazuri prevăzute de lege.

3

Temeiurile de nulitate a actelor administrative, refuzul deliberat al entității de

drept împuternicite de angajator de a lua în considerație perioada de timp cuprinsă

între 30.07.2018 și 12.08.2018 este afectată de un viciu fundamental prin raportare

la probele concludente cercetate de instanța de judecată.

Din considerentele expuse, a solicitat avocatul Hlopețchi Igor în interesele

reclamantului Iachimov Ion, obligarea Inspectoratul General al Poliției să

recalculeze și să achite salariul/indemnizația de concediu, după caz, lui Iachimov

Ion pentru perioada 30.07.2018- 12.08.2018, obligarea Inspectoratul General al

Poliției să întocmească un nou certificat privind plata soldei pentru calcularea

pensiei cu luarea în considerație a sumelor calculate pentru perioada 30.07.2018 –

12.08.2018.

La data de 28.01.2020 avocatul Hlopețchi Igor, în interesele reclamantului

Iachimov Ion, a depus cerere de concretizare a cerințelor, prin care a solicitat

anularea ca fiind ilegal răspunsul IGP al MAI nr. 34/5-1-56/19 din 25.10.2019,

anularea ca fiind ilegal răspunsul IGP al MAI nr. 34/2-H-165/19 din 17.12.2019,

obligarea Inspectoratului General al Poliției să recalculeze și să achite

salariul/indemnizația de concediu după caz, lui Iachimov Ion pentru perioada

30.07.2018- 12.08.2018, inclusiv dobânda de întârziere în mărime de 0,3% din

salariu/indemnizația de concediu după caz, obligarea Inspectoratul General al

Poliției să întocmească un nou certificat privind plata soldei pentru calcularea

pensiei cu luarea în considerație a sumelor calculate pentru perioada 30.07.2018-

12.08.2018, încasarea din contul Inspectoratului General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne în beneficiul lui Iachimov Ion suma de 32 18,53 lei, cu titlu de

penalitate în mărime de 0,3 pentru reținerea indemnizației de concediere și a

concediilor neutilizate, încasarea din contul Inspectoratului General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova în beneficiul lui Iachimov

Ion compensația pentru atragerea la muncă suplimentară și în zilele de repaus, în

perioada 2016-2019 în mărime de 28 137,77 lei, încasarea din contul

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova în beneficiul lui Iachimov Ion suma de 17 304,73 cu titlu de penalitate de

0,3% pentru reținerea ilegală a remunerației salariale pentru munca suplimentară și

munca în zilele de repaus, încasarea din contul Inspectoratului General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova în beneficiul lui Iachimov

Ion suma de 20 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral cauzat, încasarea din contul

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova în beneficiul lui Iachimov Ion suma de 4000 lei cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică, suportate în legătură cu litigiul dedus judecății.

Ulterior, la data de 31.01.2020 avocatul Hlopețchi Igor a mai depus o cerere

de concretizare a pretențiilor.

A indicat avocatul că, la data de 28.01.2019 reclamantul a intrat în posesia

unor înscrisuri care atestă că în perioada luată în calcul la întocmirea soldei,

Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova a exclus în mod arbitrar suma de 11 832 lei care urma să fie luată.

Respectiv, în urma celor expuse, a solicitat suplimentar obligarea Inspectoratului

General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova să

întocmească un nou certificat privind plata soldei pentru calcularea pensie cu

luarea în considerație a sumelor calculate pentru perioada 30.07.2018-12.08.2018

4

și venitul obținut din includerea acestuia în comisiile pentru examenul de stat la

Academia de Poliție în sumă de 11 832 lei.

La data de 11.11.2020 avocatul Hlopețchi Igor, în interesele reclamantului

Iachimov Ion, a mai depus o cerere de concretizare a acțiunii, prin care a solicitat

anularea ca fiind ilegal răspunsul IGP al MAI nr. 34/5-1-56/19 din 25.10.2019,

anularea ca fiind ilegal răspunsul IGP al MAI nr. 34/2-Ii-165/19 din 17.12.2019,

anularea ca fiind ilegal răspunsul IGP al MAI nr. 34/5 - H-10/20 din 06.02.2020,

obligarea Inspectoratului General al Poliției să întocmească un nou certificat

privind plata soldei pentru calcularea pensiei cu luarea în considerație a sumelor

calculate pentru perioada 30.07.2018-12.08.2018 și venitul obținut din includerea

acestuia în comisiile pentru examenul de stat la Academia de Poliție în sumă de

11832 lei, precum și includerea în soldă a remunerației pentru munca suplimentară

și din zilele de repaus/sărbătoare, precum și recompensele, plățile, sporurile și

suplimentele primite în ultimul an de serviciu din care au fost reținute impozitele

în mărime de 6%, obligarea Inspectoratului General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova să recalculeze și să achite indemnizația

de concediu după caz, lui Iachimov Ion, pentru perioada 30.07.2018-12.08.2018,

inclusiv dobânda de întârziere în mărime de 0,3% din salariul/indemnizația de

concediu, obligarea Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova să transfere în beneficiul lui Iachimov Ion

penalitatea în mărime de 0,3% pentru reținerea indemnizației de concediere și a

concediilor neutilizate, obligarea Inspectoratului General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova să transfere în beneficiul lui Iachimov

Ion compensația pentru atragerea la muncă suplimentară și în zilele de repaus, în

perioada 2016- 2019, obligarea Inspectoratului General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova să transfere în beneficiul lui Iachimov

Ion penalitatea de 0,3% pentru reținerea ilegală a remunerației salariale pentru

munca suplimentară și munca în zilele de repaus, încasarea din contul

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova în beneficiul lui Iachimov Ion suma de 4000 lei cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică, suportate în legătură cu litigiul dedus judecății.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 15 decembrie 2020,

acțiunea în contencios administrativ înaintată de Iachimov Ion a fost respinsă ca

neîntemeiată.

La data de 15 decembrie 2020 avocatul Hlopețchi Igor, în interesele

apelantului Iachimov Ion, a depus apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău

sediul Rîșcani din 15 decembrie 2020, solicitând casarea integrală a hotărârii

primei instanțe, cu pronunțarea unei noi decizii prin care acțiunea să fie admisă.

La data de 13 ianuarie 2021 Inspectoratul General al Poliției a depus apel

nemotivat.

Din actele cauzei rezultă că, hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

a fost pronunțată la 15 decembrie 2020, apelurile fiind depuse la data de 15

decembrie 2020 și 13 ianuarie 2021, motiv pentru care instanța de apel a constatat

că apelurile au fost depuse cu respectarea termenului prevăzut de legislația în

vigoare.

Prin decizia din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul depus de avocatul Hlopețchi Igor, în interesele apelantului Iachimov Ion și

5

apelul depus de Inspectoratul General al Poliției împotriva hotărârii Judecătoriei

Chișinău sediul Rîșcani din 15 decembrie 2020.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că conform art. 115 alin. (5)

și (6) din Codul muncii, concediul de odihnă anual poate fi acordat integral sau, în

baza unei cereri scrise a salariatului, poate fi divizat în părți, una dintre care va

avea o durată de cel puțin 14 zile calendaristice. Concediul de odihnă anual se

acordă salariatului în temeiul ordinului (dispoziției, deciziei, hotărîrii) emis de

angajator.

Potrivit răspunsului nr. 34/3-I-200/19 din 04.10.2019, emis de Direcția

Resurse Umane, reclamantul Iachimov Ion în baza ordinului MAI nr. 54 ef. din

16.03.2018 s-a aflat în concediu ordinar pentru perioada 05.03.2018-07.03.2018,

respectiv prin ordinul MAI nr. 213 ef. din 02.11.2018 s-a aflat în concediu ordinar

pentru perioada 29.10.2018-04.11.2018.

Conform art. 117 alin. (1) și (2) din Codul muncii, pentru perioada

concediului de odihnă anual, salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu

care nu poate fi mai mică decît mărimea salariului mediu pentru perioada

respectivă. Modul de calculare a indemnizației de concediu este stabilit de Guvern.

Art. 128 alin. (1) din Codul muncii stipulează că, salariul reprezintă orice

recompensă sau cîștig evaluat în bani, plătit salariatului de către angajator în

temeiul contractului individual de muncă, pentru munca prestată sau care urmează

a fi prestată.

Instanța de apel a reținut că, instanța de fond corect a stabilit că, Iachimov Ion

prin Ordinul nr. 292 din 14.06.2019, a încetat raportul de serviciu al funcționarului

public cu statut special. Astfel, Inspectoratul General al Poliției la momentul

eliberării din serviciu i-a calculat și achitat lui Iachimov Ion indemnizația pentru

concediile neutilizate de 275 de zile, inclusiv concediul neutilizat pentru perioada

solicitată în cererea de chemare în judecată, și anume 30.07.2018-12.08.2018, fapt

confirmat în baza certificatului nr. 2955 din 07.07.2019, din care rezultă achitarea

în beneficiul reclamantului a sumei de 127088,50 lei, sumă achitată concomitent cu

salariul pentru luna iulie 2019 conform ordinului de plată centralizator nr. 551 din

31.07.2019 și listei de transfer la instituția bancară nr. 44 din 01.08.2019.

Prin urmare, toate sumele care urmează fi achitate reclamantului ca urmare a

eliberării acestuia din serviciu, inclusiv achitarea pentru concediile neutilizate, au

fost efectuate în luna iulie 2019, iar față de aceste sume nu au fost înaintate careva

pretenții, prin urmare, reclamantul a exprimat acordul tacit cu sumele calculate și

achitate.

Cu referire la pretenția reclamantului privind obligarea recalculării și achitării

indemnizației de concediu pentru perioada 30.07.2018-12.08.2018, inclusiv

dobînda de întîrziere în mărime de 0,3% din salariul/indemnizația de concediu,

instanța de apel a reținut că, conform art. 93 alin. (1) din Codul administrativ,

fiecare participant probează faptele pe care își întemeiază pretenția.

Instanța de apel a menționat ca fiind corectă concluzia instanței de fond că,

nu există nici un temei legal de a obliga pârâtul Inspectoratul General al Poliției la

calcularea și achitarea indemnizației pentru concediu.

Or, instanța de fond a invocat expres că, toate sumele care urmau a fi

achitate reclamantului în rezultatul eliberării acestuia din serviciu, au fost efectuate

în luna iulie 2019, iar față de aceste sume nu au fost înaintate careva pretenții, prin

urmare, reclamantul Iachimov Ion a exprimat acordul tacit cu sumele calculate și

6

achitate. Cu atât mai mult, reclamantul nici nu poate să pretindă obligarea emiterii

unui nou certificat privind plata soldei pentru calcularea pensiei, în condițiile în

care, nici nu a fost prezentat certificatul în care reclamantul și-ar exprima

dezacordul.

Or, din art. 224 alin. (1) lit. b) Cod administrativ rezultă că, înainte de a obliga

autoritatea publică să emită un act administrativ individual favorabil, urmează a fi

anulat actul administrativ individual defavorabil. Însă, în speță, nu s-a constatat

existența certificatului privind plata soldei pentru calcularea pensiei în care nu sunt

incluse sumele invocate de apelant.

Cît privește pretenția privind încasarea penalității de 0,3 % pentru achitarea cu

întârziere a indemnizației unice de concediere, instanța de apel a indicat că potrivit

certificatului nr.34/15-237 din 01.07.2019, a fost calculată indemnizația de

concediere conform art.49 alin.(2) al Legii nr.288/2016 privind funcționarul public

cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, în mărime de 194096

lei.

Totodată potrivit, ordinului de plată nr.547 din 31.07.2019 și listei de transfer

nr.43 din 01.08.2019, către instituția bancară a fost transferată indemnizația de

concediere cu deducerea impozitului conform art.18 din Codul fiscal, în mărime de

170804,48 lei.

Prin urmare, întârzierea achitării indemnizației unice de concediere a fost

condiționată de lipsa mijloacelor bănești destinate pentru fondul achitărilor acestor

indemnizații, precum și prezentării cu întârziere de către Iachimov Ion a

înscrisurilor necesare.

Cu referire la capătul de cerere ce vizează atragerea la muncă suplimentară,

instanța de apel a menționat că potrivit art.39 alin.(4) al Legii privind funcționarul

public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, nr. 288 din

16.12.2016, atragerea funcționarilor publici cu statut special la muncă suplimentară

în zilele de repaus și în zilele de sărbătoare nelucrătoare se efectuează în cazurile

stabilite de legislația muncii, în baza unui act administrativ motivat al angajatorului

sau al persoanei împuternicite de către acesta, care se aduce la cunoștința

salariaților contra semnătură, astfel încît să se asigure continuitatea serviciului și

capacitatea de acțiune a entității.

De asemenea, prevederile art.104 alin.(7) din Codul muncii, stipulează că

atragerea la muncă suplimentară se efectuează în baza ordinului (dispoziției,

deciziei, hotărîrii) motivat al angajatorului, care se aduce la cunoștința salariaților

respectivi sub semnătură.

Astfel, ținînd cont de faptul că la materialele cauzei sunt anexate înscrisuri

confirmative cu privire la achitarea în beneficiul lui Iachimov Ion a tuturor

indemnizațiilor precum și a compensațiilor în legătură cu încetarea raportului de

serviciu al reclamantului în calitate de comisar-șef, instanța de apel a respins ca

neîntemeiate pretențiile cu privire la încasarea sumelor cu titlul de penalitate de

0,3%.

La data de 09 februarie 2022, Iachimov Ion, reprezentat de avocatul Hlopețchi

Igor a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 09 noiembrie 2021 a Curții de

Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii

de admitere integrală a acțiunii (f.d.22-23, vol.II).

7

Ulterior, la data de 10 februarie 2022 Iachimov Ion, reprezentat de avocatul

Hlopețchi Igor a prezentat motivarea recursului (f.d. 29-40, vol.II).

În susținerea recursului a invocat că instanța de fond și instanța de apel au

aplicat eronat legea materială.

Asupra capetelor de cerere cu privire la munca suplimentară, includerea

veniturilor impozitate pentru delegarea la Academia Ștefan cel Mare în comisiile

de examen și munca suplimentară, instanța a omis să se expună.

Respectiv, în lipsa unui răspuns clar si explicit referitor la unul din

argumentele esențiale ale cererii, hotărârea judecătorească se consideră nemotivată,

ceea ce constituie o încălcare a dreptului la judecarea cauzei într-un mod echitabil

prevăzut de art.6 CEDO.

A invocat în cererea de recurs că instanțele ierarhic inferioare nu au aplicat o

lege care trebuia să fie aplicată, reieșind din dispozițiile art. 95 alin. (1) și (2) și art.

100 alin. (5) din Codul muncii, precum și ale Convenției Organizației

Internaționale a Muncii nr. 47 cu privire la reducerea timpului de muncă până la 40

de ore pe săptămână, adoptată la Geneva la 22 iunie 1935, ratificată prin Hotărârea

Parlamentului Republicii Moldova nr. 1330 din 26 septembrie 1997, pentru orele

lucrate suplimentar celor prevăzute de contractul individual de muncă, adică 8 ore

pe zi, dl Iachimov Ion urma să fie remunerat pentru fiecare oră lucrată peste

programul zilnic, și pe timp de noapte.

S-a mai invocat în recurs că instanța de fond a apreciat arbitrar probele

administrate și anume conform art. 330 alin. (2) din Codul muncii, statuează că, în

caz de reținere, din vina angajatorului, a salariului (art. 142), a indemnizației de

concediu (art. 117), a plăților în caz de eliberare (art.143) sau a altor plăți (art.

123,124, 127,139, 186, art. 225 alin. (8) etc.) cuvenite salariatului, acestuia i se

plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întîrziere 0,3 % din suma neplătită în

termen.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar, conform art. 245 Cod administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța

de apel.

Curtea de Apel Chișinău a emisia decizia contestată cu pronunțarea

dispozitivului la data 09 noiembrie 2021. La materialele dosarului nu sunt date care

confirmă expedierea și notificarea dispozitivului deciziei instanței de apel la adresa

recurentului Iachimov Ion și a reprezentatului său avocatul Hlopețchi Igor. Prin

urmare, recursul nemotivat depus de Iachimov Ion, reprezentat de avocatul

Hlopețchi Igor la 09 februarie 2022 se consideră a fi depus în termen.

Decizia motivată din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost

expediată participanților la proces la 11 ianuarie 2022 (f.d.18 vol.II), prin

intermediul adresei electronice. Totodată, conform avizului de recepție avocatul

Hlopețchi Igor și recurentul Iachimov Ion la 13 ianuarie 2022 au recepționat

decizia motivată a instanței de apel (f.d.19, vol.II).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

8

depus recursul motivat la 10 februarie 2022, în termenul prevăzut de art. 245 din

Codul administrativ.

La 19 aprilie 2022 Inspectoratul General al Poliției a depus referință, solicitând

respingerea recursului declarat de către Iachimov Ion, reprezentat de avocatul

Hlopețchi Igor ca fiind inadmisibil.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Iachimov Ion,

reprezentat de avocatul Hlopețchi Igor, în raport cu materialele cauzei, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl

consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în

același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de

recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de

recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă

a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

9

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Iachimov Ion, reprezentat de avocatul

Hlopețchi Igor.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Iachimov Ion, reprezentat de avocatul Hlopețchi Igor se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

10