3ra-1161/22 — contestarea actelor administrative

3ra-1161/22 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3ra-1161/22

2-20144276-01-3ra-04112022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: G. Ciobanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: Gh.Mîra, Gr.Dașchevici, A.Bostan )

Î N C H E I E R E

15 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Oleg Chilaru, reprezentat de avocatul

Eugeniu Musteață,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Oleg Chilaru împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, terț Inspectoratul General

al Poliției cu privire la contestarea actelor administrative individuale defavorabile,

obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 31 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Oleg Chilaru, fiind menținută hotărârea din 06 decembrie 2021

a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La data de 17 noiembrie 2020, Oleg Chilaru, reprezentat de avocatul Eugeniu

Musteață a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale, terț Inspectoratul General al Poliției cu privire la contestarea actelor

administrative individuale defavorabile, obligarea emiterii actului administrativ

individual favorabil și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, la 17 august 2020 s-a adresat cu

cerere către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Bălți, prin care a solicitat recalcularea

pensiei, pentru a fi inclusă perioada 01 august 2016 – 30 iunie 2020, din cadrul

subdiviziunilor Inspectoratului General al Poliției, în vechimea de muncă pentru care s-a

stabilit pensia pe linia Ministerului Afacerilor Interne, începând cu 03 martie 2016 și a-i

recalcula pensia, reeșind din vechimea în muncă de 27 ani 11 luni 3 zile. Însă, prin

decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Bălți nr. 02/2020/37633 din 10 septembrie

2020, cererea a fost respinsă.

Reclamantul a notat că, prin cererea prealabilă adresată Casei Naționale de

Asigurări Sociale la 22 septembrie 2020, a solicitat anularea deciziei Casei Teritoriale de

1

Asigurări Sociale Bălți nr. 02/2020/37633 din 10 septembrie 2020, însă prin răspunsul

Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.C-2194/20 din 20 octombrie 2019, decizia

contestată a fost menținută.

Reclamantul a menționat că nu este de acord cu decizia Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale Bălți nr. 02/2020/37633 din 10 septembrie 2020 și cu răspunsul Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr.C-2194/20 din 20 octombrie 2019 și a specificat că,

prin ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 105ef. din 01 martie 2016, a fost

eliberat din serviciu, cu dreptul de a primi pensie pe linia MAI.

Astfel, din data de xxxxx, este pensionar în conformitate cu Legea nr. 1544 -

XII din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General

de Carabinieri.

Reclamantul a relevat că prin ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 451ef.

din 01 august 2016, s-a reangajat la serviciu și a activat până la 30 iunie 2020, fiind

eliberat prin ordinul nr. 283ef. din 30 iunie 2020, conform art. 38 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din

cadrul Ministerului Afacerilor Interne, după acumularea vechimii în muncă ce-i permite

dreptul la pensie. Astfel, a fost emis certificatul Inspectoratului de Poliție Ocnița nr. 69

din 09 iulie 2020, prin care s-a stabilit că la data de 30 iunie 2020, vechimea în muncă a

reclamantului constituia 27 de ani 11 luni și 3 zile.

Reclamantul a făcut referire la art. 2, art. 48 și art. 61 alin. (1) din Legea nr. 1544 -

XII din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General

de Carabinieri și a relatat că, legislatorul a indicat expres faptul că, în cazul în care

persoana a mai activat în serviciu după stabilirea pensiei, această circumstanță constituie

temei de recalculare a pensiei după încetarea serviciului.

De asemenea, reclamantul a punctat că, până la 01 ianuarie 2017, pensia pentru

polițiști era stabilită și achitată de către subdiviziunea specializată din cadrul Ministerului

Afacerilor Interne, iar după această dată, sarcina de a stabili și achita pensia a revenit

Casei Naționale de Asigurări Sociale. Astfel, din data emiterii Legii nr. 1544 - XII din 23

iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din

trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri și

până la data de 01 ianuarie 2017, este inadmisibilă interpretarea din Lege că,

circumstanța precum că înregistrarea vechimii în muncă de după pensionare constituia

temei de recalculare a pensiei, iar odată cu trecerea competenței de stabilire a pensiei de

la Ministerul Afacerilor Interne la Casa Națională de Asigurări Sociale, această

circumstanță a încetat să constituie temei de recalculare a pensiei. Or, aceasta contravine

principiului securității raporturilor juridice, degajat de art. 6 din Convenția europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, în partea ce ține de

previzibilitatea legii în corelare cu principiul încrederii legitime.

Astfel, reclamantul a menționat că urmărește obținerea unei pensii mai bune, drept

garantat de art. 47 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova.

Făcând referire la cauze CEDO, reclamantul a notat că, o interpretare abuzivă în

defavoarea părții slabe a circumstanțelor de fapt și a prevederilor legale ce stabilesc

recalcularea pensiei, duce în mod inevitabil la încălcarea nu numai a prevederilor legale

naționale dar și a tratatelor internaționale la care Republica Moldova face parte.

2

În continuare, reclamantul a menționat că, potrivit art. 14 din Legea nr. 1544 - XII

din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă

și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de

Carabinieri, mărimea pensiilor pentru vechime în muncă se stabilește în următoarele

proporții: pentru fiecare an complet de vechime în serviciu peste vechimea stabilită la art.

13 lit. a) - 3 procente din sumele respective ale soldei, dar în total nu mai mult de 75

procente din aceste sume.

În acest context, reclamantul a relatat că la data de 02 martie 2016, pensia i-a fost

stabilită în mărime de 53% din suma soldei. Respectiv, în temeiul art. 14 al Legii

nominalizate, pentru perioada 01 august 2016 – 30 iunie 2020, având 3 ani compleți,

urmează a fi adăugate 9%, iar în total 62%.

În acest sens, reclamantul a menționat că Casa Națională de Asigurări Sociale

nejustificat a refuzat să-i includă perioada adjudecată, ca fiind absența forțată de la

muncă și respectiv lucrată efectiv, ca circumstanță generatoare pentru recalcularea

vechimii în muncă și a pensiei, contrar prevederilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 1544-

XII din 23 iunie 1993 și a prevederilor pct. 4 lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 78 din

21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată

a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din

trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și

funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului administrației penitenciare,

din care rezultă că media lunară pentru stabilirea pensiei se face din ultimele 12 luni

calendaristice precedente concedierii.

Reclamantul a solicitat de a constata ca fiind ilegal refuzul Casei Naționale de

Asigurări Sociale C-2194/20 din 20 octombrie 2020 și decizia Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale Bălți nr. 02/2020/37633 din 10 septembrie 2020 de refuz în

recalcularea pensiei lui Oleg Chilaru; a obliga Casa Națională de Asigurări Sociale de a

emite actul administrativ favorabil cu privire la recalcularea pensiei lui Oleg Chilaru prin

includerea perioadei 01 august 2019 – 30 iunie 2020, din cadrul subdiviziunilor

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, în vechimea de

muncă pentru care s-a stabilit pensia pe linia MAI, începând cu xxxxx și a-i recalcula

pensia reeșind din vechimea în muncă de 27 ani, 11 luni, 3 zile, în cuantum de 62 % din

suma soldei, reeșind din media lunară pentru ultimele 12 luni calendaristice precedente

concedierii din 02 martie 2020; a încasa de la Casa Națională de Asigurări Sociale în

beneficiul lui Oleg Chilaru cheltuielile de judecată (f.d.2-4).

Prin acțiunea concretizată reclamantul a solicitat anularea refuzului Casei Naționale

de Asigurări Sociale C-2194/20 din 20 octombrie 2020 și decizia Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale Bălți nr. 02/2020/37633 din 10 septembrie 2020 de refuz în

recalcularea pensiei lui Oleg Chilaru; obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a

emite actul administrativ favorabil privind recalcularea pensiei lui Oleg Chilaru prin

includerea perioadei 01 august 2016 – 30 iunie 2020, din cadrul subdiviziunilor

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne în vechimea de

muncă pentru care s-a stabilit pensia pe linia MAI, începând cu xxxxx și a recalcula

pensia reeșind din vechimea în muncă de 27 ani, 11 luni, 3 zile, în cuantum de 62 % din

suma soldei, reeșind din media lunară pentru ultimele 12 luni calendaristice precedente

concedierii din 02 martie 2020; a încasa de la Casa Națională de Asigurări Sociale în

beneficiul lui Oleg Chilaru cheltuielile de judecată (f.d. 22).

3

Prin hotărârea din 06 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani s-a

respins ca neîntemeiată, acțiunea înaintată de Oleg Chilaru împotriva Casei Naționale de

Asigurări Sociale, terț Inspectoratul General al Poliției cu privire la anularea deciziilor

nr. C-2194/20 din 20 octombrie 2020 și nr. 02/2020/37633 din 10 septembrie 2020,

obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil privind recalcularea pensiei

și încasarea cheltuielilor de judecată (f.d.88; 97-114).

Invocând ilegalitatea și netemeinicia hotărârii din 06 decembrie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani, la data de 08 decembrie 2021, prin intermediul poștei

electronice, Oleg Chilaru, reprezentat de avocatul Eugeniu Musteață a contestat-o cu

apel, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care acțiunea lui Oleg Chilaru să fie admisă integral (f.d.92-93).

Hotărârea motivată din 06 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

a fost notificată apelantului Oleg Chilaru și avocatului Eugeniu Musteață, care îi

reprezintă interesele, la data de 18 ianuarie 2022, fapt ce se confirmă prin avizele de

recepție, anexate la materialele cauzei (f.d.121-122).

La data de 01 februarie 2022, prin intermediul poștei electronice, Oleg Chilaru,

reprezentat de avocatul Eugeniu Musteață a depus motivarea apelului la Judecătoria

Chișinău, sediul Râșcani și la Curtea de Apel Chișinău (f.d.129-136; 137-141).

Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind depus în termen apelul lui

Oleg Chilaru, reprezentat de avocatul Eugeniu Musteață, împotriva hotărârii din 06

decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Prin decizia din 31 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul declarat

de Oleg Chilaru, fiind menținută hotărârea din 06 decembrie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani (f.d.166; 167-182).

În susținerea soluției enunțate, făcând referire la art.2 alin.(1) și (2), art.7, art.13

lit.a), art.14 lit.a) din Legea nr. nr. 1544 - XII din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a

militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri, instanța de apel a opinat că,

legislatorul a stipulat concret momentul apariției dreptului pentru primirea pensiei

militarilor și persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne.

A menționat că sub acest aspect și având în vedere că de la xxxxx, apelantul Oleg

Chilaru beneficiază de dreptul la pensie militară pentru vechime în muncă, calculată și

stabilită în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993, prin aplicarea

regulilor de interpretare corectă a normelor sus-indicate, deși ultimul în legătură cu

necesitatea de serviciu a fost încadrat repetat în serviciu, această circumstanță nu poate

constitui drept temei pentru stabilirea/recalcularea unei noi pensii pentru vechime în

muncă, prin includerea la stabilirea acesteia a vechimii în muncă obținute după data

realizării dreptului la pensie pentru vechime în muncă la data de xxxxx.

Astfel, instanța de apel a relatat că, dreptul la pensie pentru vechimea în muncă

apare o dată, și anume, după eliberarea din serviciu cu dreptul de recalculare în condițiile

legii.

Aici, instanța de apel a menționat că deși apelantul Oleg Chilaru în acțiune a

solicitat stabilirea/recalcularea unei noi pensii în condițiile art. 13 lit. a) din Legea nr. nr.

1544 - XII din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul

de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului

General de Carabinieri, de facto, pensiile stabilite în baza Legii respective, pot fi

4

recalculate doar în temeiul art. 61 din Legea vizată. Or, normele invocate de apelantul

Oleg Chilaru în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel ca temei de

stabilire/recalculare a unei noi pensii pentru vechime în muncă se referă la condițiile de

stabilire a pensiei și mărimea pensiilor la eliberarea inițială din serviciu, pe când în speță

Oleg Chilaru a solicitat stabilirea repetată a mărimii pensiei pentru vechimea în muncă, în

legătură cu reangajarea acestuia în serviciu.

Făcând referire la art. 61 alin. (1) și (2) din Legea nr. 1544 - XII din 23 iunie 1993

asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri, instanța

de apel a reținut că, din sensul logico - juridic al normei art. 61 din Legea nr. 1554 din 23

iunie 1993 rezultă cert și expres trei situații în care pensia pentru vechimea în serviciu

stabilită anterior urmează a fi recalculată, și anume: existența documentelor aflate la

organele de pensionare la momentul recalculării pensiei; prezentarea ulterioară a actelor

suplimentare ce ar acorda persoanei dreptul la majorarea pensiei până la stabilirea

pensiei, iar recalcularea pensiei se va efectua pentru perioada precedentă, dar cel mult

pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare și nu mai devreme de data punerii

în aplicare a prezentei legi; recalcularea pensiei se efectuează în cazul în care

persoanelor din corpul de ofițeri și din corpul de comandă (cu excepția celui inferior) al

organelor afacerilor interne li s-a prelungit peste limita de vârstă termenul de aflare în

serviciul militar.

A relatat că la rândul său, articolul 61 alin. (2) din Legea nr. 1554 din 23 iunie 1993

se referă la pensia stabilită pentru limită de vârstă și este aplicabil cazului doar în situația

în care la stabilirea pensiei au fost aplicate art. 2 alin. (2) din aceeași Lege, condiție însă

ce nu este întrunită la caz. Or, conform actelor anexate la materialele cauzei, pensia

reclamantului/apelant Oelg Chilaru, pentru vechime în muncă, a fost stabilită la

eliberarea din serviciu conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 1554 din 23 iunie 1993 și

nicidecum la prelungirea termenului de aflare în serviciu conform art. 2 alin. (2) din

Legea menționată.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a reținut că situația apelantului Oleg

Chilaru nu este incidental art. 13 și art. 14 din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993,

invocate în acțiune ca temei de recalculare a pensiei pentru vechimea în muncă și nici

art. 61 din aceiași Lege. Or, Legea nominalizată nu prevede stabilirea repetată a dreptului

la pensie pentru vechime în muncă după restabilirea la serviciu. Din sensul Legii nr. 1544

din 23 iunie 1993 nu se deduce în niciun fel că militarii, persoanele din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne au dreptul la stabilirea repetată a

mărimii pensiei în cazul, în care au fost reangajați și au mai obținut o oarecare vechime

în muncă.

Instanța de apel a notat că, apelantul Oleg Chilaru putea pretinde la stabilirea unei

noi mărimi a pensiei doar în cazul în care a apărut dreptul de a alege între a beneficia de

dreptul la diferite pensii, însă, în cauza dedusă judecății, astfel de circumstanțe nu s-au

constatat, reclamantul a pretins din nou la aceiași categorie de pensie, de care beneficiază

din data de xxxxx.

Respectiv, instanța de apel a concluzionat că decizia de refuz nr. 02/2020/37633 din

10 septembrie 2020 a Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Bălți corect a fost apreciată

de instanța de fond ca fiind legală și întemeiată.

Instanța de apel a reiterat că dreptul la pensie apare o singură dată, după

concedierea din serviciu cu dreptul de recalculare doar în condițiile legii, iar legea nu

5

prevede stabilirea repetată a dreptului la pensie pentru vechime în muncă după

restabilirea la serviciu în organele afacerilor interne.

Astfel, instanța de apel a punctat că deși apelantul Oleg Chilaru s-a reangajat în

câmpul muncii, aceste circumstanțe nu pot constitui drept temei pentru

stabilirea/recalcularea unei noi pensii pentru vechime în muncă, prin includerea la

stabilirea acesteia a vechimii de muncă obținute după data realizării dreptului la pensie

pentru vechime în muncă.

Instanța de apel a conchis că instanța de fond corect a apreciat ca neântemeiate

cerințele reclamantului/apelant ce țin de obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale

de a emite actul administrativ favorabil privind recalcularea pensiei lui Chilaru Oleg prin

includerea perioadei 01 august 2016 – 30 iunie 2020, din cadrul subdiviziunilor

Inspectoratului General al Poliției al MAI, în vechimea de muncă pentru care s-a stabilit

pensia pe linia MAI, începând cu xxxxx și a-i recalcula pensia reeșind din vechimea în

muncă de 27 ani, 11 luni, 3 zile, în cuantum de 62 % din suma soldei, reeșind din media

lunară pentru ultimele 12 luni calendaristice precedente concedierii din 02 martie 2020.

Instanța de apel a reținut că la caz, de fapt, reclamantul/apelant Oleg Chilaru

pretinde la stabilirea camuflată repetată a pensiei pentru vechime în muncă și nicidecum

la o recalculare a acesteia. Or, prin pretinsa recalculare a pensiei, ultimul solicită ca

pensia să i se calculeze dintr-un salariu distinct de cel care a stat la baza calculării pensiei

inițiale la data apariției dreptului - în anul xxxxx.

La 31 mai 2022, prin intermediul poștei electronice, Oleg Chilaru, reprezentat de

avocatul Eugeniu Musteață a depus recurs împotriva deciziei din 31 mai 2022 a Curții de

Apel Chișinău (f.d.189-191).

Ulterior, la 13 octombrie 2022, prin intermediul poștei electronice, Oleg Chilaru,

reprezentat de avocatul Eugeniu Musteață a depus motivarea recursului (f.d.194-199).

În susținerea recursului recurentul a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o ilegală și neîntemeiată prin faptul că, au fost încălcate și aplicate eronat

normele de drept material și nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, probele fiind apreciate eronat.

Recurentul a relevat motivele de fapt și de drept menționate în cererea de chemare

în judecată și cererea de apel.

Suplimentar, recurentul a notat că din prevederile art. 2 alin.(2), coroborat cu art.61

alin.(2) din Legea nr. 1544 - XII din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor și a

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul

Inspectoratului General de Carabinieri, rezultă cu certitudine că în cazul în care persoana

a mai activat în serviciu după stabilirea pensiei, i se recalculează pensia după trecerea în

rezervă sau în retragere (demisie/concediere).

În acest context, recurentul a explicat că, deși prevederile mai sus invocate sunt

inaplicabile speței, aici legislatorul a indicat expres faptul că, în cazul în care persoana

a mai activat în serviciu după stabilirea pensiei, această circumstanță constituie temei

de recalculare a pensiei după încetarea serviciului.

De asemenea, recurentul a făcut referire la hotărârea explicativă a Plenului Curții

Supreme de Justiție nr.3 din 09 iunie 2014 și a menționat că, la judecarea cauzelor

instanțele de judecată trebuie să verifice dacă legea sau actul, care urmează a fi aplicate și

care prevede drepturi și libertăți proclamate de Convenția Europeană, sunt compatibile

cu prevederile acesteia.

6

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu

emiterea unei noi decizii, prin care să fie admisă acțiunea înaintată de Oleg Chilaru.

La data de 07 noiembrie 2022 în adresa intimatei Casei Naționale de Asigurări

Sociale și terțului Inspectoratul General al Poliției a fost expediată copia recursului

depus de Oleg Chilaru, reprezentat de avocatul Eugeniu Musteață, cu înștiințarea despre

posibilitatea depunerii referinței (f.d. 200).

Prin referința depusă la 14 noiembrie 2022, terțul Inspectoratul General al Poliției a

lăsat la discreția instanței de judecată examinarea admisibilității recursului depus de Oleg

Chilaru, reprezentat de avocatul Eugeniu Musteață (f.d.201-204).

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar, conform art. 245 Cod administrativ, recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește

un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen

de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu

cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 31 mai 2022 (f.d.166;

167-182).

La 31 mai 2022, prin intermediul poștei electronice, Oleg Chilaru, reprezentat de

avocatul Eugeniu Musteață a depus recurs împotriva deciziei din 31 mai 2022 a Curții de

Apel Chișinău (f.d.189-191).

Decizia motivată din 31 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată

recurentului Oleg Chilaru la 13 octombrie 2022, și avocatului Eugeniu Musteață, care îi

reprezintă interesele la 12 octombrie 2022, fapt ce se confirmă prin avizele de recepție,

anexate la materialele cauzei (f.d. 186, 188).

La 13 octombrie 2022, prin intermediul poștei electronice, Oleg Chilaru, reprezentat

de avocatul Eugeniu Musteață a depus motivarea recursului (f.d.194-199).

În condițiile enunțate, instanța de recurs conchide că, recursul depus de Oleg

Chilaru, reprezentat de avocatul Eugeniu Musteață împotriva deciziei din 31 mai 2022 a

Curții de Apel Chișinău a fost depus în termenul prevăzut la art.245 alin.(1) și (2) din

Codul administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Oleg Chilaru, reprezentat de

avocatul Eugeniu Musteață, în raport cu materialele cauzei, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f). Din

analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în

special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în

condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil

bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

7

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de

serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ

și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul

administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării

testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special

în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a

trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,

pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței,

pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19

februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a

se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

8

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

Oleg Chilaru, reprezentat de avocatul Eugeniu Musteață.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Oleg Chilaru, reprezentat de avocatul Eugeniu Musteață se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii

Iurie Bejenaru

Aliona Miron

9