3ra-275/22 — contestare actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

Dosarul nr. 3ra-275/22

2-20160466-01-3ra-04042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Clima, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

25 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea lui Oleg Calmâc împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale și Casei Teritoriale de Asigurări Sociale

Ialoveni, terți Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General al Poliției, cu

privire la contestarea actului administrativ individual defavorabil și obligarea

emiterii actului administrativ individual favorabil,

împotriva deciziei din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La data de 21 decembrie 2020, Oleg Calmâc s-a adresat în instanță cu acțiune

în contencios administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale și Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Ialoveni, terți Ministerul Afacerilor Interne și

Inspectoratul General al Poliției, cu privire la anularea deciziilor de refuz în

recalcularea pensiei nr. C-2488/20 din 11 noiembrie 2020 și nr. C-2611/20 din 7

decembrie 2020, obligarea includerii în stagiul de muncă a vechimii de 9 ani, 7 luni

și 9 zile din perioada de activitate cu avantaje, confirmată de Direcția de Poliție a

mun. Chișinău prin înscrisul din 29 octombrie 2020 cu nr. 11374, obligarea

recalculării cuantumului pensiei și achitării diferenței, începând cu 26 decembrie

2010.

În motivarea acțiunii, a indicat că s-a adresat organului de asigurări sociale

competent cu cerere în vederea recalculării pensiei urmare a includerii în stagiul de

muncă a vechimii cu avantaje de 9 ani, 7 luni și 9 zile, însă i s-a refuzat în

satisfacerea cererii. Poziția respectivă a fost menținută inclusiv după adresarea cu

cerere prealabilă.

1

A susținut că, în virtutea Legii nr. 1544/1993, a Hotărârii Guvernului nr. 78

din 21 februarie 1994 și ordinului MAI nr. 96 din 20 martie 2018, este îndreptățit

la recalcularea cuantumului pensiei cu includerea vechimii în muncă cu avantaje

acumulată în cadrul activării în izolatoarele de detenție provizorie, informație

reflectată expres în confirmarea Direcției de Poliție a mun. Chișinău nr. 11374 din

29 octombrie 2020.

Pe parcursul derulării procesului, a fost atras în calitate de terț Inspectoratul

General al Poliției.

Prin hotărârea din 29 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de Oleg Calmâc.

S-a anulat decizia nr. 40/2018/21953 din 3 septembrie 2018 a Casei Teritoriale

de Asigurări Sociale Ialoveni, precum și răspunsurile Casei Naționale de Asigurări

Sociale nr. C-2488/20 din 11 noiembrie 2020 și nr. C-2611/20 din 7 decembrie

2020.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze cuantumul

pensiei de care beneficiază Oleg Calmâc, cu luarea în considerare a vechimii în

muncă cu avantaje în cadrul izolatoarelor de detenție provizorie, reflectată în

confirmarea Direcției de Poliție a mun. Chișinău nr. 34/20-11374 din 29 octombrie

2020, inclusiv cu achitarea diferenței pensiei recalculate, începând cu momentul

acordării dreptului la pensie.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 2 iulie 2021, Casa Națională

de Asigurări Sociale a depus apel împotriva hotărârii din 29 iunie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând admiterea apelului declarat și

casarea hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei noi decizii, de respingere a

acțiunii înaintate (f.d. 139-140).

Prin decizia din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 29

iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, prin prisma normelor de

drept material ce reglementează raportul juridic litigios, în raport cu circumstanțele

cauzei, a reținut ca fiind întemeiată și legală soluția primei instanțe referitoare la

temeinicia acțiunii, având în vedere că, la caz, sunt aplicabile prevederile art. 2 alin.

(1), art. 13, 14 lit. a) ale Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din

corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, nr. 1544 din 23 iunie

1993, dar și ale pct. 6, 7 lit. b), pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21

februarie 1994, ce permit reclamantului să beneficieze de înlesnirile legale.

Raportând normele citate la circumstanțele cauzei, instanța de control

judiciar s-a aliniat concluziei fondului, care a conchis privind netemeinicia

refuzului Casei Teritoriale de Asigurări Sociale de a stabili pensia reclamantului

cu luarea în calcul a perioadei de activitate în cadrul Izolatorului de Detenție

Provizorie al CPS Centru, al IP mun. Chișinău, ulterior CGP mun. Chișină, dar și

a vechimii în muncă cu avantaje. Argumentele invocate de apelant în susținerea

poziției sale nu au fost reținute de instanța de apel, deoarece acestea se combat cu

constatările instanței și se referă la circumstanțele care au fost constatate și

elucidate pe deplin de prima instanță, având la bază cumulul de probe, care au fost

2

administrate și apreciate cu respectarea normelor de drept procedural și susținute

de normele de drept material.

La 12 ianuarie 2022, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs

împotriva deciziei din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 182), iar

la 17 februarie 2022 a prezentat motivarea recursului (f.d. 192).

În susținerea recursului, a invocat dezacordul său cu soluția instanței de apel,

considerând-o eronată, instanța interpretând în mod eronat normele de drept

material pertinent speței, fapt ce a succedat emiterea unei soluții greșite și

neîntemeiate pe cauza dată.

Invederează că subiecții Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994

sunt expres stabiliți în actul normativ, iar colaboratorii din cadrul Inspectoratului

de Poliție nu se regăsesc prin prisma actului normativ reiterat și normele juridice

ale acestuia nu sunt aplicabile asupra categoriilor de angajați ai Inspectoratului de

poliție. Dat fiind faptul că intimatul Oleg Calmâc era angajat al Batalionului de

escortă și pază din cadrul Inspectoratului de Poliție, și nu al unei instituții

penitenciare, pretențiile intimatului le consideră neîntemeiate și pasibile de a fi

respinse integral.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii, prin care cererea de

chemare în judecată depusă de Oleg Calmâc să fie respinsă integral.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel, pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 15 decembrie 2021,

fiind notificată recurentei în data de 8 februarie 2022, fapt ce se confirmă prin

avizul de recepție anexat la dosar (f.d. 185). Astfel, recursul și motivarea acestuia

depuse la 12 ianuarie 2022 și, respectiv, 17 februarie 2022, sunt în termen.

La 4 aprilie 2022, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului, cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

La 27 aprilie 2022, Ministerul Afacerilor Interne a depus referință la cererea

de recurs a Casei Naționale de Asigurări Sociale, solicitând declararea acestuia ca

fiind inadmisibil.

La 3 mai 2022, a depus referință reprezentantul intimatului Oleg Calmâc,

avocatul Iurie Sciastlivîi, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiat a

recursului.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Casa Națională de

Asigurări Sociale, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil,

din următoarele motive.

3

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar, în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate, ci urmează să însușească, în condițiile Codului

administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv

al temeiurilor de inadmisibilitate și, în același timp, oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat

din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ, și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de

recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont, pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO, în jurisprudența sa constantă, statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

4

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

5