3ra-800/20 — contestarea actului administrativ, obligarea stabilirii si achitarii pensiei

3ra-800/20 — contestarea actului administrativ, obligarea stabilirii si achitarii pensiei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-800/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: T. Avasiloaie)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

DECIZIE

30 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

examinând recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Rodica Leca împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, persoană terță

Inspectoratul General al Poliției cu privire la contestarea actului administrativ,

obligarea stabilirii și achitării pensiei viagere și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 26 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost

menținută hotărârea din 26 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 25 iunie 2019, Rodica Leca a depus cerere de chemare în judecată în

ordinea contenciosului administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale, persoană terță Inspectoratul General al Poliției cu privire la contestarea

actului administrativ, obligarea stabilirii și achitării pensiei viagere și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a invocat că fiind

angajată în cadrul Brigăzii de Poliție cu destinație Specială „Fulger” a

Inspectoratului General al Poliției, la 5 noiembrie 2018 a fost înștiințată despre

faptul că de la 5 decembrie 2018, acumulează vechimea în muncă ce-i permite

dreptul la pensie, iar pentru prelungirea raportului de serviciu urmează a fi

înaintată o cerere în acest sens, în caz contrar angajatorul își rezervă dreptul de a

emite actul administrativ privind încetarea raportului de serviciu.

Având în vedere faptul că se afla în perioada post natală nu a mai depus

cerere de prelungire a relațiilor de muncă, din care considerent prin ordinul

Inspectoratului General al Poliției nr.606 ef. din 20 decembrie 2018, a fost dispusă

în temeiul art. 38 alin. (1) lit. c) al Legii nr.288 din 16 decembrie 2016 (după

1

acumularea vechimii în muncă ce-i permite dreptul la pensie) încetarea raportului

de serviciu de la 28 decembrie 2018,

A notat că, la 28 decembrie 2018 a fost eliberat certificatul Brigăzii de Poliție

cu destinație Specială „Fulger” nr.34/29-659 prin care s-a stabilit vechimea în

serviciu la data concedierii de 24 ani, 01 lună și 06 zile.

În temeiul circumstanțelor descrise, s-a adresat Casei Naționale de Asigurări

Sociale în vederea stabilirii pensiei, unde i s-a comunicat verbal că urmează a se

adresa la Casa Teritorială de Asigurări Sociale de la locul de domiciliu, motiv

pentru care la 19 ianuarie 2019 s-a adresat cu cererea privind stabilirea pensiei

Oficiului Teritorial Fălești a Casei Naționale de Asigurări Sociale, însă prin decizia

din 16 aprilie 2019 a fost refuzată, pe motiv că nu a acumulat vechimea în serviciu

de 24 de ani, conform art. 13 lit. a) din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993.

Nefiind de acord cu decizia din 16 aprilie 2019, la 24 mai 2019 reclamanta a

depus în adresa Oficiului Teritorial - Fălești al Casei Naționale de Asigurări

Sociale cerere prealabilă, însă din motive necunoscute, contrar prevederilor art.126

Cod administrativ nu a primit nici un răspuns.

Deși, Oficiul Teritorial - Fălești a Casei Naționale de Asigurări Sociale nu

este persoană juridică, dar având în vedere că este organ de asigurări sociale cu

drept de a stabili și plăti pensia, în temeiul art.7 al Codului administrativ, este

considerată autoritate publică cu drept de a emite acte administrative cu toate

efectele sale.

În același context, dat fiind faptul că Casa Națională de Asigurări Sociale este

autoritatea administrativă centrală care administrează și gestionează sistemul

public de asigurări sociale, acesta urmează a avea calitatea de pârât, alături de

subdiviziunea sa.

În opinia sa, decizia din 16 aprilie 2019 este arbitrară, deoarece reclamanta a

înregistrat vechimea în serviciu minimă de 24 ani, fapt confirmat prin certificatul

Brigăzii de Poliție cu destinație Specială „Fulger” a Inspectoratului General al

Poliției nr. 34/29-659 din 28 decembrie 2018, precum și prin carnetul de muncă.

Or, conform art. 13 lit. a) al Legii nr.1544 din 23 iunie 1993 (în vigoare la data de

referință), dreptul la pensie pentru vechime în serviciu îl au persoanele din corpul

de comandă și din trupele organelor afacerilor interne care au o vechime în serviciu

de cel puțin 24 ani.

A comunicat că, în vechimea de serviciu au intrat următoarele perioade:

01.09.1997-24.06.2002 (care în temeiul art. 18 lit. b) al Legii nr.1544 din

23.06.1993, se calculează 6 luni de serviciu pentru un de studii); 29.11.2002-

28.12.2018 (perioada din cadrul subdiviziunilor MAI ), dintre care: 12.01.2007-

31.10.2008 și 24.07.2009-28.12.2018 (în temeiul pct.8 lit. c) al H.G. nr.78 din

21.02.1994, se calculează o lună și jumătate vechime în muncă pentru o lună de

serviciu), invocând prevederile art. 18 lit. b) al Legii nr. 1544 din 23.06.1993, și

pct.8 lit. c) al H.G. nr.78 din 21.02.1994.

Astfel, Inspectoratul General al Poliției corect a stabilit vechimea în muncă în

serviciu ce acordă dreptul la pensie viageră, iar organele de pensionare în mod

arbitrar au refuzat în stabilirea pensiei.

2

Prin cererea de concretizare din 3 iulie 2019, reclamanta și-a concretizat

cererea de chemare în judecată, prin care a solicitat suplimentar anularea refuzului

Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. L-1470/19 din 27 iunie 2019.

În susținerea acestei pretenții a indicat că subsidiar, s-a adresat cu o cerere

prealabilă Casei Naționale de Asigurări Sociale, iar prin răspunsul din 27 iunie

2019, a primit refuz.

A indicat că este eronată aserțiunea Casei Naționale de Asigurări Sociale

precum că potrivit pct.7 și 8 al H.G. nr.78 din 21 februarie 1994, nu se iau în calcul

avantajele pentru perioada concediului de maternitate.

Mai mult, Casa Națională de Asigurări Sociale a interpretat eronat prevederile

pct.7 și 8 al Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, prin excluderea

ipotezelor concrete la care se aplică norma respectivă, invocând faptul că

avantajele se aplică doar la serviciul efectiv lucrat, fără a avea o premisă reală în

acest sens.

De asemenea, la 17 iulie 2019 reclamanta a concretizat cererea de chemare în

judecată, prin care a solicitat suplimentar anularea refuzului Casei Naționale de

Asigurări Sociale a RM nr.L-1207/19 din 27 iunie 2019, prin care la fel a fost

refuzată stabilirea pensiei viagere reclamantei.

Considerând că prin decizia de refuz din 16 aprilie 2019 a Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale Fălești al Casei Naționale de Asigurări Sociale, precum și prin

refuzurile nr. L-1207/19 și L-1470/19 din 27 iunie 2019 a Casei Naționale de

Asigurări Sociale, îi este lezat dreptul la proprietate consfințit în art. 1 din

Protocolul nr. 1, art. 46 din Constituția Republicii Moldova, precum și dreptul la

asistență și protecție socială garantat de art. 47 al Constituției RM, reclamanta

Rodica Leca s-a adresat instanței de judecată cu prezenta cerere de apărare a

drepturilor pretins încălcate, solcitând în urma concretizării cererilor, anularea

deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Fălești al Casei Naționale de

Asigurări Sociale din 16 aprilie 2019, anularea refuzului Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr.L-1207/19 și L-1470/19 din 27 iunie 2019, obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale și Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Fălești să-i

stabilească și să-i achite pensia viageră pe linia MAI, cu încasarea cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea din 26 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

cererea de chemare în judecată depusă de Rodica Leca a fost admisă, fiind anulate

răspunsurile Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. L-1207/19 și L-1470/19 din

27 iunie 2019, ca fiind ilegale. S-a anulat decizia Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale Fălești al Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.26/2019/20113 din 16

aprilie 2019, prin care i-a fost refuzat Rodicăi Leca stabilirea pensiei pentru

vechime în muncă, ca fiind ilegală. S-a obligat Casa Națională de Asigurări

Sociale, Oficiul Teritorial competent să-i stabilească Rodicăi Leca, pensia pentru

vechime în muncă în conformitate cu art.13 lit. (a) din Legea nr.1544 din 23 iunie

1993 asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din

trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de

Carabinieri. S-a încasat de la Casa Națională de Asigurări Sociale în beneficiul

Rodicăi Leca cheltuielile pentru asistența juridică în sumă de 7000 (șapte mii) lei.

3

Prin decizia din 26 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută hotărârea

din 26 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu dispunerea

încasării din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale în beneficiul Rodicăi

Leca a cheltuielilor de judecată cu titlu de asistență juridică în sumă de 1000 lei.

Invocând ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel, la data de 31

mai 2020, conform plicului poștal, Casa Națională de Asigurări Sociale a

contestat-o cu recurs motivat, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a

deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi decizii, de respingere ca

neîntemeiată a acțiunii.

În motivarea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate în

referința asupra cererii de chemare în judecată și în cererea de apel motivată

anexate la dosar, suplimentar invocându-se că instanța de apel a aplicat eronat

normele ce țin de dreptul la pensie pentru vechime în serviciu, or, la data depunerii

cererii, intimata Rodica Leca nu îndeplinea condițiile de asigurare cu pensie pentru

vechime în muncă, deoarece vechimea calendaristică în serviciu confirmată la data

concedierii era de 16 ani 00 luni 29 zile.

A mai invocat că, în calculul vechimii în muncă a fost inclusă și perioada de

activitate în cadrul Brigăzii de poliție cu destinație specială „Fulger”, acordându-se

neîntemeiat înlesniri (1:1,5) pentru perioada aflării în concediul de maternitate,

fapt ce contravine Hotărârii Guvernului nr. 78/1994.

În contextul dat, s-a menționat că se acordă înlesniri doar pentru serviciul

realizat. Or, incapacitatea temporară de muncă nu reprezintă serviciu realizat,

respectiv temei legal de a calcula cu înlesniri perioada menționată, nu există.

Prin urmare, instanța de apel s-a eschivat de la exercitarea obligației impusă

prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, a examinat superficial circumstanțele

cauzei, nu a intrat în esența litigiului și nu a apreciat toate circumstanțele și probele

existente ale cauzei, motiv pentru care greșit a respins apelul declarat de Casa

Națională de Asigurări Sociale și a menținut hotărârea primei instanțe, de admitere

a acțiunii.

Prin referințele din 30 iulie 2020 și din 2 septembrie 2020, Rodica Leca a

solicitat respingerea recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale cu

menținerea actelor judecătorești ce constituie obiectul recursului.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție reține că motivarea recursului depusă împreună cu

cererea de recurs la instanța de apel la data de 31 mai 2020 (f.d.111) este în termen,

or, decizia recurată ce constituie obiectul prezentului recurs a fost adoptată la data

4

de 26 februarie 2020 (f.d.94) și recepționată de către recurentă în perioada stării de

urgență, la data de 26 martie 2020 (f.d.105), iar prin prisma pct. 8 din Anexa la

dispoziția nr. 1 din data de 18 martie 2020 a Comisiei pentru Situații Excepționale

a Republicii Moldova, termenele de exercitare a căilor de atac aflate în curs la data

instituirii stării de urgență au fost întrerupte, urmând a curge noi termene, de

aceeași durată, de la data încetării stării de urgență. Respectiv, termenul de

declarare a recursului pentru Casa Națională de Asigurări Sociale după întrerupere

a început a curge de la data de 16 mai 2020.

Prin încheierea din 26 august 2020 a Curții Supreme de Justiție recursul depus

de Casa Națională de Asigurări Sociale a fost numit pentru examinare în complet

din 5 judecători.

În conformitate cu art. 247 Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată.

În speță, Colegiul nu consideră oportun de a cita participanții la proces și

reprezentanții acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în

recurs, deoarece criticele recurentei Casa Națională de Asigurări Sociale au fost

expuse cu suficientă claritate.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră necesar de a admite recursul, de a casa integral decizia instanței

de apel și hotărârea primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii, de respingere a

acțiunii.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c) Cod administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție casează integral decizia instanței de apel și

emite o nouă decizie.

Totodată, conform art. 22 alin. (1) Cod administrativ, autoritățile publice și

instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea

stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sînt legate nici de expunerile

participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.

Iar potrivit art. 194 alin. (1) și (2) Cod administrativ, în procedura în prima

instanță, în procedura de apel și în procedura de examinare a recursurilor împotriva

încheierilor judecătorești se soluționează din oficiu probleme de fapt și de drept. În

procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărîrile și deciziile contestate se

examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării

corecte a dreptului material.

La rândul său, aplicabile litigiului sunt și prevederile art. 244 alin. (2) în

coroborare cu art. 231 alin. (2) Cod administrativ, conform cărora pentru procedura

de recurs se aplică corespunzător prevederile cap.III din cartea a treia, dacă din

prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva. Pentru procedura în apel se

aplică corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia, dacă din prevederile

prezentului capitol nu rezultă altceva.

La acest capitol, Colegiul reține și prevederile art. 219 alin. (1) – (3) Cod

administrativ, potrivit cărora instanța de judecată este obligată să cerceteze starea

de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de

declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți.

5

Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă,

explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor

incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și

aprecierii stării de fapt. Instanța de judecată indică asupra aspectelor de fapt și de

drept ale litigiului care nu au fost discutate de participanții la proces.

Articolul 224 alin. (1) lit. f) Cod administrativ prevede că, examinând

acțiunea în contencios administrativ în fond, instanța de judecată adoptă hotărâre

prin care respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată, dacă nu sunt îndeplinite

condițiile de adoptare a unei hotărâri prevăzute la lit. a)-e).

Din actele și lucrările dosarului prezentate și necontestate de părți, dar și

determinate de instanțele ierarhic inferioare în fazele procesuale anterioare se

atestă că reclamanta Rodica Leca fiind angajată în cadrul Brigăzii de Poliție cu

destinație Specială „Fulger” a Inspectoratului General al Poliției, la 5 noiembrie

2018 a fost înștiințată despre faptul că de la 5 decembrie 2018, acumulează

vechimea în muncă ce-i permite dreptul la pensie, iar pentru prelungirea raportului

de serviciu urmează a fi înaintată o cerere în acest sens, în caz contrar angajatorul

își rezervă dreptul de a emite actul administrativ privind încetarea raportului de

serviciu (f.d.6).

Conform extrasului din ordin nr. 606 ef din 20 decembrie 2018, în

corespundere cu Legea privind funcționarul public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne nr. 288 din 16 decembrie 2016, art. 38 alin. (1), lit.

c) – după acumularea vechimii în muncă ce permite dreptul la pensie, a fost

dispusă încetarea raporturilor de serviciu a funcționarului public cu statut special al

comisarului Rodica Leca, ofițer de presă al serviciului de presă și relații publice al

Brigăzii de Poliție cu destinație Specială „Fulger” a Inspectoratului General al

Poliției, cu achitarea compensației bănești pentru concediile de odihnă anuale

neutilizate și a indemnizației unice în conformitate cu art. 49 alin. (2) al Legii nr.

288 din 16 decembrie 2016, de la 28 decembrie 2018, în baza cererii comisarului

Rodica Leca din 20 decembrie 2018 (f.d.7).

Potrivit certificatului nr. 34/29-659 din 28 decembrie 2018 eliberat de

angajatorul Brigada de Poliție cu destinație Specială „Fulger” a Inspectoratului

General al Poliției, reclamanta a îndeplinit serviciul neîntrerupt în cadrul

subdiviziunilor MAI în perioada 29.11.2002 – 28.12.2018, fapt ce rezultă și din

copia carnetului de muncă, astfel, vechimea în muncă, la momentul eliberării din

serviciu a constituit 24 ani, 01 luni și 06 zile (f.d. 8,11).

Urmare a certificatului nr. 34/29-659 din 28 decembrie 2018 eliberat de

angajator, Rodica Leca s-a adresat la data de 19 ianuarie 2019 cu o cerere în adresa

Oficiului Teritorial - Fălești al Casei Naționale de Asigurări Sociale, solicitând să-i

fie stabilită pensia pentru vechime în muncă, însă prin decizia Oficiului Teritorial -

Fălești al Casei Naționale de Asigurări Sociale din 16 aprilie 2019, i-a fost refuzat

în stabilirea pensiei pentru vechime în muncă, pe motivul că dânsa nu a acumulat

24 ani vechime în muncă (f.d.12).

Nefiind de acord cu decizia de refuz din 16 aprilie 2019 al Oficiului Teritorial

- Fălești al Casei Naționale de Asigurări Sociale, la data de 24 mai 2019, Rodica

Leca s-a adresat cu o cerere prealabilă Oficiului Teritorial - Fălești al Casei

Naționale de Asigurări Sociale, la care nu a primit un răspuns (f.d.14-15).

6

Concomitent, Rodica Leca s-a adresat cu o cerere prealabilă și către Casa

Națională de Asigurări Sociale, care însă a fost respinsă prin răspunsurile nr. L-

1207/19 și L-1470/19 din 27 iunie 2019 (f.d.22,27).

Considerând că prin decizia de refuz din 16 aprilie 2019 a Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale Fălești al Casei Naționale de Asigurări Sociale, precum și prin

refuzurile nr. L-1207/19 și L-1470/19 din 27 iunie 2019 a Casei Naționale de

Asigurări Sociale, îi este lezat dreptul la proprietate consfințit în art. 1 din

Protocolul nr. 1, art. 46 din Constituția Republicii Moldova, precum și dreptul la

asistență și protecție socială garantat de art. 47 al Constituției RM, reclamanta

Rodica Leca s-a adresat instanței de judecată cu prezenta cerere de apărare a

drepturilor pretins încălcate, solcitând în urma concretizării cererilor, anularea

deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Fălești al Casei Naționale de

Asigurări Sociale a RM din 16 aprilie 2019, anularea refuzului Casei Naționale de

Asigurări Sociale a RM nr.L-1207/19 și L-1470/19 din 27 iunie 2019, obligarea

Casei Naționale de Asigurări Sociale și Casei Teritoriale de Asigurări Sociale

Fălești să-i stabilească și să-i achite pensia viageră pe linia MAI, cu încasarea

cheltuielilor de judecată (f.d.2-4, 19-21, 24-26).

Fiind învestită cu examinarea cauzei în fond, prima instanță având ca obiect

contestarea actului administrativ, obligarea stabilirii și achitării pensiei viagere, s-a

pronunțat în favoarea temeiniciei acțiunii, pe care a admis-o integral (f.d.55-58).

Judecând apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, instanța de

apel prin decizia din 26 februarie 2020 a conchis asupra netemeiniciei acestuia,

motiv pentru care a menținut hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că soluția adoptată de

instanța de fond este justă, or, angajatorul Brigada de poliție cu destinație specială

„Fulger” corect a inclus în calculul vechimii în muncă a reclamantei, perioada

studiilor în instituțiile de învățământ superior civil, pentru perioada 01.09.1997 -

24.06.2002, calculându-se 6 luni de serviciu pentru un an de studii, vechimea în

muncă constituind 02 ani, 04 luni și 26 de zile, fapt ce rezultă din certificatul nr.

34/29-659 din 28 decembrie 2018.

Totodată, Rodica Leca în perioada 12.01.2007 – 31.10.2008 a executat

serviciul în cadrul Comisariatului Poliției în Transporturi Bender al

Departamentului Poliției în Transporturi, perioadă pentru care reclamanta corect a

beneficiat de înlesniri o lună și jumătate vechime în muncă pentru o lună de

serviciu în corespundere cu prevederile pct. 8 lit. c) al Hotărârii cu privire la modul

de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor

militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și funcționarilor publici cu

statut special din cadrul sistemului administrației penitenciare nr. 78 din 21

februarie 1994.

Iar, pentru perioada 24.07.2009 – 28.12.2018, reclamanta întemeiat a

beneficiat de înlesniri o lună și jumătate vechime în muncă pentru o lună de

serviciu, înlesniri aplicabile în toate funcțiile deținute în subdiviziunile cu

destinație specială ale Serviciului de Informații și Securitate al Republicii

Moldova, Departamentului Trupelor de Grăniceri, Poliției de Frontieră,

Ministerului Afacerilor Interne și Serviciului de Protecție și Pază de Stat – în

7

condiții stabilite, respectiv, de Serviciul de Informații și Securitate al Republicii

Moldova, Departamentul Trupelor de Grăniceri, Departamentul Poliției de

Frontieră, Ministerul Afacerilor Interne și Serviciul de Protecție și Pază de Stat

conform pct. 8 lit. al Hotărârii indicate supra.

Având în vedere că din probele administrate, s-a constatat cert că vechimea în

muncă la momentul eliberării din serviciu a Rodicăi Leca constituia 24 ani, 01 luni

și 06 zile (f.d.8,11), soluția instanței de fond de obligare a Casei Naționale de

Asigurări Sociale să-i stabilească Rodicăi Leca, pensia pentru vechime în muncă în

conformitate cu art.13 lit. (a) din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993 asigurării cu

pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri este una

întemeiată, în condițiile în care, acest răspuns se bazează în totalitate pe

interpretarea defectuoasă a cadrului legal.

În acest context, instanța de apel a respins ca neîntemeiate argumentele Casei

Naționale de Asigurări Sociale care a susținut că în calculul vechimii în muncă a

fost inclusă perioada de activitate în cadrul Brigăzii de poliție cu destinație specială

„Fulger”, acordându-se Rodicăi Leca neîntemeiat înlesniri (1:1,5) și pentru

perioada aflării în concediul de maternitate, fapt ce contravine Hotărârii

Guvernului nr.78/1994, or, argumentele expuse în apel au un caracter subiectiv.

Din aceste considerente, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul declarat de

Casa Națională de Asigurări Sociale și a menținut hotărârea din 26 noiembrie 2019

a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu

legislația în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, consideră că soluția

dată de către instanțele judecătorești este greșită.

Pentru început, instanța de recurs consideră necesar de a reitera că Codul

administrativ consacră principiul general după care orice hotărâre judecătorească

trebuie să fie motivată și să reprezinte premisa pentru soluția din dispozitiv.

Această dispoziție este edictată atât în interesul unei bune administrări a justiției și

încrederii ce trebuie să inspire justițiabililor, cât și pentru a se da instanțelor

superioare posibilitatea de a controla judecata primelor instanțe.

Pentru satisfacerea acestui principiu, judecătorii fondului sunt datori să arate

motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să enunțe cele

constatate și dovezile care au determinat-o.

În acest sens legiuitorul a investit apelul cu efect devolutiv, care presupune că

instanța de apel rejudecă în fapt și în drept ceea ce apelantul a înțeles să atace din

hotărârea primei instanțe, precum și efectuează o nouă examinare în fond.

Astfel, instanța de apel avea obligația de a examina în tot apelul și de a

răspunde la toate întrebările ridicate în fața instanței, atât ca instanță de apel, cât și

ca instanță învestită să judece cauza în fond. Or, aceasta este obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, cât și în acțiune. Este

inadmisibil ca un motiv de apel să fie refuzat pentru discuție pentru motive formale

sau să fie omis de către instanța de apel. Instanța de apel trebuia să cerceteze și să

se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate, iar în caz de nerespectare a acestor

8

reguli, decizia instanței de apel se consideră neîntemeiată și pasibilă casării de

către instanța de recurs.

Implicit circumstanțelor cauzei, și în special a cererii de chemare în judecată

rezultă că reclamanta contestă decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Fălești

al Casei Naționale de Asigurări Sociale din 16 aprilie 2019, refuzul Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr.L-1207/19 și L-1470/19 din 27 iunie 2019 și

solicită obligarea stabilirii și achitării pensiei viagere cu încasarea cheltuielilor de

judecată, deoarece conform certificatului Brigăzii de Poliție cu destinație Specială

„Fulger” nr.34/29-659 din 28 decembrie 2018 dânsei i s-a stabilit vechimea în

serviciu la data concedierii de 24 ani, 01 lună și 06 zile, însă prin decizia din 16

aprilie 2019 a Casei Naționale de Asigurări Sociale a fost refuzată stabilirea

pensiei pe motivul că stagiul reclamantei la data depunerii cererii constituia 23 ani

11 luni 10 zile, ceea ce denotă că ultima nu a acumulat vechimea în serviciu de 24

de ani, conform art. 13 lit. a) din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993, or, Casa

Națională de Asigurări Sociale a considerat că reclamantei i-au fost acordate

neîntemeiat înlesniri (1:1,5) pentru perioada aflării în concediul de maternitate.

La capitolul dat, Colegiul reține că, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, prin

hotărârea din 26 noiembrie 2019, a respins ca lipsit de suport juridic argumentul

Casei Naționale de Asigurări Sociale referitor la acordarea neîntemeiată a

reclamantei înlesnirilor pentru perioada aflării în ceoncediul de maternitate, fără

însă a motiva prin prisma normelor de drept material acest aspect.

La rândul său, Curtea de Apel Chișinău prin soluția pronunțată a interpretat

eronat normele de drept material și nu a soluționat complet situația de fapt sub

toate aspectele, adică nu a dat un răspuns cert bazat pe legea ce guvernează litigiu

referitor la întrebarea dacă perioada în care Rodica Leca s-a aflat în concediu de

maternitate a copilului, urmează a fi calculată cu înlesniri sau la general, după cum

a fost calculat de către organul de asigurări sociale.

Or, motivarea deciziei din 26 februarie 2020 a instanței de apel în această

parte s-a bazat pe jurisprudența constantă a Curții Europene, invocându-se la

general că pensia constituie un drept patrimonial în sensul art. 1 al Protocolului

Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale și se constată o discriminare în sensul articolului 14 dacă lipsește o

justificare obiectivă rezonabilă pentru diminuarea patrimoniului reclamantei.

Colegiul notează că, deși instanțele de judecată competente aplică prin prisma

art. 36 alin. (2) Codul administrativ principiul supremației dreptului cu luarea în

considerare a jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului, totuși

aceasta nu este modalitatea, prin prisma exclusivă a căreia ar putea fi judecat

fondul cauzei și verificat faptul dacă reclamanta Rodica Leca îndeplinește

condițiile pentru a dobândi dreptul la pensie și sau dreptul la alocația socială de

stat.

Aceasta deoarece legiuitorul a adoptat un șir de legi materiale care stabilesc

cadrul legal al funcționării sistemului public de asistență și protecție socială și alte

mecanisme statale de protecție socială a populației. Așa, condițiile în care o

persoană poate dobândi dreptul la pensie sau poate beneficia de o alocație socială

de stat sunt reglementate doar în legile organice, care sunt acte legislative ce

9

reprezintă o dezvoltare a normelor constituționale și intervin în domeniile înguste

de reglementare și expres prevăzute de Constituție.

Astfel, Colegiul reține că pentru justa soluționare a speței, urmează să

stabilească dacă perioada aflării reclamantei în concediul de maternitate se

calculează cu înlesniri după cum a invocat Rodica Leca, sau se acordă înlesniri

doar pentru serviciul efectiv realizat, după cum a invocat recurenta Casa Națională

de Asigurări Sociale și care este temeiul legal al acestei calculări și/sau necalculări.

În condițiile din speță este relevant că, reclamanta revendică și pretinde în

esență dreptul la alocația socială.

În corespundere cu art. 1 alin. (1) din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993

asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din

trupele organelor afacerilor interne, militarii care îndeplinesc serviciu prin contract,

persoanele din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne

beneficiază de dreptul la pensie viageră pentru vechime în muncă, dacă au

vechimea respectivă în serviciu militar și în organele afacerilor interne.

Dispozițiilor art. 2 alin. (1) din aceași lege stabilește expres că militarilor,

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne care

au dreptul la pensie li se stabilește pensie după eliberare din serviciu.

La rândul său, articolul 44 din Legea menționează statuează că, pensia pentru

militarii care au satisfăcut serviciu prin contract, pentru persoanele din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne și pentru familiile lor se

calculează din solda acestora. Pensia pentru persoanele menționate se calculează

din: salariul funcției, salariul pentru gradul militar sau special, sporul procentual

pentru vechime în serviciu primite înainte de concediere, precum și din media

lunară a altor recompense, plăți, sporuri și suplimente primite în ultimul an de

serviciu, cu excepția plăților compensatorii și a indemnizației bănești unice în

mărimea sumei mijloacelor bănești de întreținere pe un an.

Iar conform art. 49 din Legea vizată, militarii în termen, militarii care au

îndeplinit serviciul plin contract, persoanele din corpul de comandă și din trapele

organelor afacerilor interne și sistemul penitenciar, ofițerii de protecție și

colaboratorii organelor securității statului, Centrului Național Anticorupție și

membrii familiilor acestora depun cerere de stabilire a pensiei la organul de

asigurări sociale. Acordarea drepturilor la pensie sau respingerea cererii de

pensionare se face prin decizie, emisă de organul de asigurări sociale în termen de

30 de zile de la data depunerii cererii cu toate actele necesare. Organele de

asigurări sociale au dreptul de control asupra autenticității actelor ce confirmă

vechimea în serviciu și solda (câștigul), eliberate de organele abilitate.

Totodată, conform art. 13 lit. a) al Legii asigurării cu pensii a militarilor și a

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din

cadrul Inspectoratului General de Carabinieri nr. 1544 din 23 iunie 1993, dreptul la

pensie pentru vechime în serviciu îl au: militarii care au îndeplinit serviciul prin

contract, persoanele din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne, precum și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației

penitenciare, și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri care la 1 iulie

2011 au o vechime în serviciu de cel puțin 20 de ani și 6 luni.

10

În fiecare an ulterior, vechimea în serviciu se majorează, până la atingerea

vechimii în serviciu de 25 de ani, conform următorului tabel: 2011 - 20 ani 6 luni;

2012 - 21 ani; 2013 - 21 ani 6 luni; 2014 - 22 ani; 2015 - 22 ani 6 luni; 2016 - 23

ani, 2017 - 23 ani 6 luni; 2018 - 24 ani; 2019 - 24 ani 6 luni; 2020 - 25 ani.

În corespundere cu art. 18 din aceiași lege, la calcularea vechimii în muncă

pentru stabilirea pensiei în conformitate cu art.13 lit.a) militarilor care îndeplinesc

serviciu prin contract, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne, precum și funcționarilor publici cu statut special din sistemul

administrației penitenciare, și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri, al

cărui mod este stabilit de Guvern, se ia în calcul: serviciul militar activ, serviciul în

organele afacerilor interne în funcțiile corpului de comandă și în trupe, serviciul în

cadrul sistemului penitenciar și/sau sistemului administrației penitenciare, serviciul

în detașamentele și formațiunile de partizani; timpul lucrat în ministere și

departamente, instituții și organizații civile, cu încadrare în serviciu militar activ

sau în organele afacerilor interne; timpul aflării în prizonierat, dacă acesta nu a fost

benevol și dacă militarul nu a săvîrșit în prizonierat infracțiuni împotriva Patriei;

timpul aflării sub arest și ispășirii de pedeapsă al militarilor, al persoanelor din

corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, precum și al

funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, și

din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri, deferiți fără temei justiției sau

supuși represiunilor nedrepte și reabilitați ulterior; timpul lucrat în Departamentul

de Stat pentru Problemele Militare și în Serviciul Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale.

Ținând cont de faptul că o dispoziție legală nu poate fi ruptă din sistemul

normativ din care face parte și nu poate opera în mod izolat, ci trebuie citită în

coroborare cu celelalte dispoziții legale incidente care se completează una pe alta

ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent, instanța de recurs reține la caz și

prevederile pct. 3 din Hotărîrea nr. 78 din 21 februarie 1994 a Guvernului cu

privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și

indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și

funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului administrației

penitenciare, în media lunară a recompenselor, plăților, sporurilor și suplimentelor

se includ recompensele, plățile, sporurile și suplimentele care, conform legislației

în vigoare, sînt acordate permanent. Totodată, indemnizația pentru executarea

conștiincioasă a obligațiunilor de serviciu, pentru disciplină ireproșabilă (premiile

militarilor de la întreprinderile autogestionare) și asistența materială se iau în

considerare în mărimile real plătite în ultimul an de serviciu, dar nu mai mult decît

mărimile prevăzute în anul calendaristic respectiv.

Nu se includ în media lunară a recompenselor, plăților, sporurilor și

suplimentelor, primite în ultimul an de serviciu, indemnizația de concediere și

plățile compensatorii.

Se consideră plăți compensatorii: compensația pentru concediul nefolosit;

compensația în schimbul rației alimentare; compensația în schimbul

echipamentului; compensația pentru mutilare sau altă daună pricinuită sănătății;

compensația pentru închirierea spațiului locativ; indemnizațiile de transfer; plățile

11

de asigurare; indemnizațiile de instalare, diurnele și alte plăți, raportate la

cheltuielile de deplasare, precum și sporurile și suplimentele la salariu, care se

plătesc în loc de diurnă; indemnizațiile lunare în mărimea unui salariu pentru

efectivul de trupă și corpul de comandă ale Departamentului pentru combaterea

crimei organizate și corupției al Ministerului Afacerilor Interne; majorările la

salariile de funcție, plătite în timpul aflării în Forțele de menținere a păcii, precum

și colaboratorilor instituțiilor penitenciare dislocate în or.Bender; plățile

stimulatorii cu caracter unic (inclusiv premiile), acordate cu prilejul jubileelor și

pentru muncă sîrguincioasă; pensiile și alte plăți cu caracter unic și compensatoriu.

În accepțiunea pct. 7 lit. a) din aceiași Hotărâre, la calcularea vechimii în

muncă la stabilirea pensiei pentru vechime în muncă conform Legii asigurării cu

pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne și a funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului

administrației penitenciare se ia în considerare: serviciul militar activ în Armata

Națională a Republicii Moldova, trupele de grăniceri, de carabinieri, Serviciul

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne, alte

formațiuni militare.

În acord cu pct. 8 lit. c) al Hotărârii nr. 78 din 21 februarie 1994, la calcularea

vechimii în muncă pentru stabilirea pensiei militarilor care au îndeplinit serviciul

prin contract, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne, corpului de ofițeri și subofițeri ai Poliției de Frontieră, colaboratorilor

Centrului Național Anticorupție și a funcționarilor publici cu statut special din

cadrul sistemului administrației penitenciare, se acordă următoarele înlesniri: o

lună și jumătate vechime în muncă pentru o lună de serviciu: la pichetele de

grăniceri, posturi, comenduiri, punctele de trecere simplificată a frontierei de stat a

persoanelor și mijloacelor de transport, secțiile de legalizare a documentelor

pasagerilor și mijloacelor de transport ce pleacă peste hotare ale trupelor de

grăniceri, secțiile de control al frontierei și sectoarele Poliției de Frontieră și în

timpul executării serviciului în subdiviziunile de poliție dislocate în municipiul

Bender și raionul Dubăsari pe perioada regimului de securitate în zona conflictului

armat.

Sub acest aspect și prin aplicarea regulilor de interpretare corectă a normelor

de drept material sus-indicate este evident că instanțele de judecată, examinând

cauza, greșit au concluzionat despre necesitatea admiterii acțiunii reclamantei

Rodica Leca. Or, conform Raportului istoriei asigurării a asiguratului Rodica Leca

eliberat de Casa Națională de Asigurări Sociale și anexat la dosarul administrativ,

stagiul reclamantei la data depunerii cererii a fost de 23 ani 11 luni 10 zile, motiv

pentru care organul asigurării sociale corect i-a refuzat stabilirea pensiei pe motivul

că aceasta nu a acumulat vechimea în serviciu de 24 de ani, conform art. 13 lit. a)

din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993.

În acest context, nu pot fi reținute argumentele reclamantei Rodica Leca și

preluate greșit de către instanțele ierarhic inferioare precum că perioada aflării

reclamantei în concediul de maternitate urmează a fi calculată cu înlesniri, or, se

acordă înlesniri doar pentru serviciul efectiv realizat, pe când incapacitatea

temporară de muncă nu reprezintă serviciu realizat, respectiv temei legal de a

calcula cu înlesniri perioada menționată nu există.

12

Din aceste considerente, Colegiul reține ca întemeiate argumentele recursului

precum că decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Fălești al Casei Naționale

de Asigurări Sociale nr.26/2019/20113 din 16 aprilie 2019, prin care Rodicăi Leca

i-a fost refuzat stabilirea pensiei pentru vechime în muncă este întemeiată și legală,

iar temeiuri de a fi anulată nu există, motiv pentru care pretenția reclamantei în

această parte urmează a fi respinsă.

Or, la data depunerii cererii, reclamanta Rodica Leca nu întrunea condițiile

impuse de legiuitor pentru a beneficia de asistență socială solicitată.

Totodată, instanțele inferioare, obligând Casa Națională de Asigurări Sociale

de a-i stabili Rodicăi Leca, pensia pentru vechime în muncă în conformitate cu

art.13 lit. (a) din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor

și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și

din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri, nu au luat în considerare

prevederile legale expuse supra, raportate la circumstanțele cauzei și anume că

perioada aflării reclamantei în concediul de maternitate urmează a fi calculată fără

înlesniri (1:1), pe motiv că reclamanta în perioada vizată nu a realizat serviciul

efectiv.

Deoarece solicitarea principală a Rodicăi Leca cu privire la anularea deciziei

Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Fălești al Casei Naționale de Asigurări

Sociale nr.26/2019/20113 din 16 aprilie 2019 a fost respinsă, Colegiul reține că

pretențiile cu privire la anularea refuzului Casei Naționale de Asigurări Sociale

nr.L-1207/19 și L-1470/19 din 27 iunie 2019, precum și obligarea Casei Naționale

de Asigurări Sociale și Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Fălești să-i

stabilească și să-i achite reclamantei pensia viageră pe linia MAI, sunt subsecvente

solicitării cu privire la anularea deciziei nr.26/2019/20113 din 16 aprilie 2019 și,

respectiv urmează soarta pretenției principale care a fost respinsă.

Circumstanțele descrise permit instanței de recurs să conchidă că atât prima

instanță, cât și instanța de apel au aplicat greșit prevederile legii, motiv din care

actele judecătorești de dispoziție, nu pot fi menținute, iar cererea de chemare în

judecată depusă de către Rodica Leca urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată.

La rândul său, respingerea acțiunii dictează prin prisma art. 195 Cod

administrativ coroborat cu art. 94 alin. (1) Cod de procedură civilă necesitatea

respingerii și a solicitării invocată în acțiune cu privire la compensarea cheltuielilor

de judecată suportate pe marginea prezentului litigiu, or, ele sunt indisolubil legate

una de alta.

Din considerentele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a admite recursul, a casa integral decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe și de a emite o nouă decizie cu privire la respingerea acțiunii în contencios

administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Rodica Leca.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c) Cod administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

13

Se admite recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.

Se casează integral decizia din 26 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău

și hotărârea din 26 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și se

emite o nouă decizie prin care:

Se respinge cererea de chemare în judecată depusă de Rodica Leca împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale, persoană terță Inspectoratul General al

Poliției cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea stabilirii și

achitării pensiei viagere și încasarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

14