2ra-1574/22 — apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale

2ra-1574/22 — apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra–1574/22

2-22160476-01-2ra-03112022

Prima instanță: Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, (jud. L. Pruteanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L.Bulgac, M.Ciugureanu și A.Gavrilița)

D E C I Z I E

09 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de către Gurbulea Valeriu, reprezentat de avocatul

Midrigan Pavel,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Chifa Svetlana

împotriva lui Gurbulea Valeriu cu privire la apărarea onoarei, demnității și reputației

profesionale, obligarea dezmințirii informației, încasarea prejudiciului moral și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 23 februarie 2012 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admisă cererea de apel depusă de către Gurbulea Valeriu și modificată hotărârea

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 20 mai 2011 prin micșorarea cuantumului

despăgubirilor morale,

con st ată:

La 09 februarie 2010, Chifa Svetlana a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Gurbulea Valeriu cu privire la apărarea onoarei, demnității și etapei

profesionale, obligarea dezmințirii informației, încasarea prejudiciului moral și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, la 15 ianuarie 2009,

Gurbulea Valeriu, în cadrul unei conferințe de presă, a menționat că reclamanta

figurează în trei dosare penale instrumentate de către Procuratura Generală și a

afirmat că: ”Svetlana Chifa, în mod criminal și cu un cinism deosebit a organizat

adopția ilegală a unui copil”, ”a exercitat presiuni asupra administrației unde era

amplasată o fetiță, cu scopul ca ea să fie transferată la Chișinău după care aceasta

urma să fie propusă spre adopție în mod ilegal unor cetățeni străini”, ”a organizat

o schemă criminală scopul căreia era prezentarea eronată a actelor ce reflectă

1

starea de sănătate a copiilor ce urmau a fi adoptați, iar aceste erori erau făcute

intenționat constituind în sine o antireclamă a copilului ce era prezentată

potențialilor părinți adoptivi din Republica Moldova și a cărei scop era

determinarea acestora să renunțe la înfierea copilului respectiv”.

Pârâtul în cadrul conferinței de prese a mai declarat că: ”în anul 2005 a fost

cercetată în cadrul unui dosar penal, referitor la unele cazuri de adopție

internațională ilegală și organizarea deplasării în acest sens în Statele Unite ale

Americii a unui grup de copii. Cazul a fost clasat pe motiv că deciziile de adopție

au fost luate de instanțele de judecată. În cadrul investigațiilor suplimentare s-a

stabilit că făcând abuz de serviciu, a dus în eroare instanțele de judecată, care au

decis adopțiile”.

În viziunea reclamantei afirmațiile răspândite de pârât au un caracter

defăimător și false, având drept scop lezarea onoarei și demnității, deoarece

vinovăția sa nu a fost dovedită în mod legal, în cadrul unui proces judiciar public,

unde să i se asigure toate garanțiile necesare apărării sale conform art.21 din

Constituție.

Pârâtul în mod intenționat califică drept „criminale” și „cinice” acțiunile

reclamantei atribuindu-i calificativul de „organizator al adopțiilor ilegale” și chiar

„organizator a unei scheme criminale”, fiind acuzată că a făcut abuz de serviciu și a

dus în eroare instanța de judecată.

Astfel, în fața instanței de judecată Chifa Svetlana a solicitat recunoașterea

afirmațiilor ex-Procurorului General, Gurbulea Valeriu din cadrul conferinței de

presă din 15 ianuarie 2009, drept defăimătoare, obligarea pârâtului să dezmintă

public afirmațiile defăimătoare răspândite în cadrul conferinței din 15 ianuarie 2009,

încasarea prejudiciului moral în mărime de 200 000 lei și a cheltuielilor de judecată

în mărime de 300 de Euro și 100 de lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 20 mai 2011 acțiunea

a fost admisă parțial.

A fost recunoscut că nu corespund realității și lezează onoarea, demnitatea și

reputația profesională a Svetlanei Chifa informațiile expuse de către Gurbulea

Valeriu în cadrul conferinței de presă din 15 ianuarie 2009 și anume: ”Svetlana Chifa

în mod criminal și cu un cinism deosebit a organizat adopția ilegală a unui copil”,

”Svetlana Chifa a exercitat presiuni asupra administrației unde era amplasată o

fetiță cu scopul ca ea să fie transmisă la Chișinău, după care aceasta urma să fie

propusă spre adopție în mod ilegal unor cetățeni străini”, ”Svetlana Chifa a

organizat o schemă criminală, scopul căreia era prezentarea eronată a actelor ce

reflectă starea de sănătate a copiilor ce urmau a fi adoptați, iar aceste erori erau

făcute intenționat constituind în sine o antireclamă a copilului ce era prezentată

potențialilor părinți adoptivi din Republica Moldova și a cărei scop era

determinarea acestora să renunțe la înfierea copilului respectiv”, ”Svetlana Chifa

fecind abuz de serviciu a indus în eroare instanțele de judecată, care au decis

adopțiile”.

A fost obligat Gurbulea Valeriu să dezmintă public afirmațiile expuse în cadrul

conferinței de presă din 15 ianuarie 2009 prin intermediul unui mijloc de informare

în masă pe contul său.

2

A fost încasat de la Gurbulea Valeriu în beneficiul Svetlanei Chifa prejudiciul

moral cauzat în mărime de 10 000 de lei.

Au fost încasate de la Gurbulea Valeriu în beneficiul Svetlanei Chifa

cheltuielile de judecată în sumă de 5254 de lei.

Prin decizia din 23 februarie 2012 a Curții de Apel Chișinău a fost admis parțial

apelul declarat de către Gurbulea Valeriu și modificată hotărârea Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 20 mai 2011 prin micșorarea cuantumului

despăgubirilor morale de la 10 000 de lei până la 5000 de lei. În rest, hotărârea primei

instanțe a fost menținută.

La 20 aprilie 2012, Gurbulea Valeriu reprezentat de avocatul Midrigan Pavel,

a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2012,

solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești și dispunerea

încetării procesului în baza art. 265 din Codul de procedură civilă.

În motivarea recursului a invocat că instanțele judecătorești nu au aplicat legea

care trebuia să fie aplicată, au interpretat eronat normele de drept material. Instanța

de apel nu a motivat respingerea cerinței apelantului de încetare a procesului în

temeiul art.265 lit. a) de Codul de procedură civilă.

Prin decizia din 25 octombrie 2012 a Curții Supreme de Justiție a fost admis

recursul declarat de către Gurbulea Valeriu, casată decizia din 23 februarie 2012 a

Curții de Apel Chișinău și hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 20

mai 2011 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă.

La 21 septembrie 2022, Agentul guvernamental a depus o cerere de revizuire

împotriva deciziei din 25 octombrie 2012 a Curții Supreme de Justiție, în temeiul

art. 449 lit. g) din Codul de procedură civilă, solicitând casarea acesteia și

examinarea recursului depus de Gurbulea Valeriu.

Prin încheierea din 02 noiembrie 2022 a Curții Supreme de Justiție a fost

admisă cererea de revizuire depusă de Agentul guvernamental, casată decizia din 25

octombrie 2012 a Curții Supreme de Justiție, fiind reținută cauza pentru examinarea

recursului declarat de către Gurbulea Valeriu.

Verificând hotărârea contestată în raport de criticile formulate, în limitele

controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

declarat de către Gurbulea Valeriu, reprezentat de avocatul Midrigan Pavel,

neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea deciziei recurate din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) al Codului de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină

decizia instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, precum și încheierile

atacate cu recurs.

Pe parcursul examinării cauzei în fazele procesuale anterioare s-a constatat cu

certitudine că temei pentru intentarea acțiunii a constituit faptul că Gurbulea Valeriu,

deținând la momentul faptelor funcția de Procuror general, în cadrul unei conferințe

de presă a declarat că ”Svetlana Chifa, în mod criminal și cu un cinism deosebit a

organizat adopția ilegală a unui copil”, ”a exercitat presiuni asupra administrației

unde era amplasată o fetiță, cu scopul ca ea să fie transferată la Chișinău după care

3

aceasta urma să fie propusă spre adopție în mod ilegal unor cetățeni străini”, ”a

organizat o schemă criminală scopul căreia era prezentarea eronată a actelor ce

reflectă starea de sănătate a copiilor ce urmau a fi adoptați, iar aceste erori erau făcute

intenționat constituind în sine o antireclamă a copilului ce era prezentată

potențialilor părinți adoptivi din Republica Moldova și a cărei scop era determinarea

acestora să renunțe la înfierea copilului respectiv”, ”în anul 2005 a fost cercetată în

cadrul unui dosar penal, referitor la unele cazuri de adopție internațională ilegală și

organizarea deplasării în acest sens în Statele Unite ale Americii a unui grup de copii.

Cazul a fost clasat pe motiv că deciziile de adopție au fost luate de instanțele de

judecată. În cadrul investigațiilor suplimentare s-a stabilit că făcând abuz de serviciu,

a dus în eroare instanțele de judecată, care au decis adopțiile”. Aceste declarații, în

viziunea reclamantei Chifa Svetlana, au un caracter defăimător și fals, care lezează

onoarea și demnitatea ei, deoarece vinovăția sa nu a fost dovedită în mod legal, în

cadrul unui proces judiciar public, fiind încălcată prezumția nevinovăției, motiv

pentru care Chifa Svetlana s-a adresat cu acțiune de apărare a onoarei și demnității

sale.

Pentru a se opune pretențiilor reclamantei, pârâtul Gurbulea Valeriu,

reprezentat de avocatul Midrigan Pavel, a menționat că declarațiile au fost făcute în

calitatea lui de Procuror general și respectiv reprezentant al instituției publice, ale

cărei poziție oficial a susținut-o. Astfel, anume Procuratura generală urma să fie

indicată drept pârât, iar acțiunea înaintată împotriva pârâtului ca persoană fizică este

neîntemeiată. Mai mult, declarațiile la conferința de presă au fost făcute în timp ce

Chifa Svetlana avea calitate de bănuită și ulterior învinuită, motiv pentru care orice

plângere cu privire la acțiunile organului de urmărire penală urma a fi înaintată

judecătorului de instrucție.

Examinând fondul pretențiilor înaintate de către Chifa Svetlana, instanțele

ierarhic inferioare au admis parțial acțiunea, obligându-l pe Gurbulea Valeriu să

dezmintă declarațiile făcute în cadrul conferinței de presă în privința reclamantei și

să repare prejudiciul moral cauzat prin declarațiile sale care nu corespund realității.

În recursul formulat asupra deciziei instanței de apel, recurentul, în special, a

indicat faptul că instanța nu a putut motiva din care considerente procurorul nu poate

informa publicul despre cauzele derulate.

În primul rând, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a evidenția că, în speță, pe de o

parte este invocat dreptul la libertatea de exprimare, consfințit în art. 10 din

Convenție, iar pe de altă parte prezumția nevinovăției din punct de vedere a

procesului echitabil consfințit în art. 6§ 2 din Convenție.

Prin faptul admiterii acțiunii reclamantei, instanțele au admis o ingerință în

dreptul lui Gurbulea Valariu la libera exprimare, pe seama instanței de recurs fiind

pusă sarcina de a efectua cele trei ”testuri” de legalitate, legitimitate și necesitate a

ingerinței într-o societate democratică.

Sub acest aspect, instanța de recurs evidențiază că din practica constantă a

CtEDO, se atestă la general că, în cazul în care nu depășește limitele impuse în

interesul bunei administrări a justiției, raportarea, inclusiv comentariile, cu privire la

procedurile judiciare contribuie la publicitatea acestora și, prin urmare, este perfect

4

în concordanță cu cerința prevăzută la articolul 6 § 1 din Convenție ca audierile să

fie publice. La rândul său, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a adoptat

Recomandarea Rec(2003)13 privind furnizarea de informații prin intermediul mass-

media în legătură cu procedurile penale. Acesta subliniază pe bună dreptate că mass-

media are dreptul de a informa publicul având în vedere dreptul publicului de a primi

informații și subliniază importanța raportării mass-media cu privire la procedurile

penale pentru a informa publicul și a asigura controlul public al funcționării

sistemului de justiție penală.

Colegiul lărgit acceptă alegațiile recurentului Gurbulea Valeriu cu privire la

faptul că un procuror poate, ba chiar trebuie în cazurile de interes sporit pentru

societate, să informeze publicul cu privire la cercetările penale în curs, or art. 10 din

Convenție include libertatea de a primi sau de a comunica informații. Totuși, deși

art. 6 § 2 nu poate să împiedice publicarea informațiilor despre procedurile penale,

acesta impune autoritățile să facă acest lucru cu toată discreția și toată rezerva

impuse de respectarea prezumției de nevinovăție (a se vedea spre exemplu cauzele

Allenet de Ribemont împotriva Franței, pct. 38, hotărâre din 10 februarie 1995;

Fatullayev împotriva Azerbaidjanului, pct. 159, hotărâre din 22 aprilie 2010;

Garycki împotriva Poloniei, pct. 69, hotărâre din 06 februarie 2007).

Totodată, Curtea a subliniat importanța alegerii termenilor utilizați de

funcționarii publici în declarațiile lor referitoare la o persoană care încă nu a fost

judecată și condamnată pentru o anumită infracțiune (cauzele Daktaras împotriva

Lituaniei, pct. 41, hotărâre din 10 octombrie 2000; Arrigo și Vella împotriva Maltei,

decizie din 10 mai 2005; Khuzhin și alții împotriva Rusiei, pct. 94, hotărâre din 23

octombrie 2008).

Potrivit jurisprudenței Curții, trebuie făcută o distincție între declarațiile care

reflectă sentimentul că persoana respectivă este vinovată și cele care doar descriu o

stare de suspiciune; primele încalcă prezumția de nevinovăție, în timp ce ultimele

sunt considerate a fi conforme cu spiritul art. 6 din Convenție (a se vedea, inter alia,

Marziano v. Italia, pct. 31, hotărârea din 28 noiembrie 2002)

Campaniile de presă împotriva unui acuzat sau publicațiile care au un aspect

acuzator pot să prejudicieze caracterul echitabil al unui proces influențarea opiniei

publice și, pe cale de consecință, a juraților chemați să se pronunțe cu privire la

vinovăția acuzatului (cauza Khuzhin citată mai sus).

Secretul urmăririi penale servește la protejarea, pe de o parte, a intereselor

procedurii penale, prevenind riscurile de coluziune și pericolul de dispariție și de

denaturare a probelor, iar pe de altă parte, a intereselor acuzatului, în special din

punct de vedere al prezumției de nevinovăție și, mai general, al relațiilor și

intereselor sale personale. Acesta este justificat, de asemenea, de necesitatea de a

proteja procesul de formare a opiniei și de luare a deciziei al puterii judecătorești (a

se vedea cauzele Bédat împotriva Elveției (MC), pct. 68, hotărâre din 29 martie

2016; Brisc împotriva României, pct. 109, hotărâre din 11 decembrie 2018;

Tourancheau și July împotriva Franței, pct. 63, hotărâre din 24 noiembrie 2005;

Dupuis și alții împotriva Franței, pct. 44, hotărâre din 07 iunie 2007).

În cauza Tourancheau și July împotriva Franței, Curtea a considerat că motivele

invocate de instanțele naționale sunt reconciliate cu scopul legitim de a proteja

5

dreptul A. și B. la un proces echitabil, cu respectarea prezumției de nevinovăție și a

vieții private a acestora. Scopul ingerinței a fost, prin urmare, de a garanta

respectarea drepturilor persoanelor care, nefiind încă judecate, sunt prezumate

nevinovate.

Astfel, revenind la cele trei ”testuri” în privința ingerinței în dreptul la libera

exprimare, Colegiul lărgit evidențiată că această este prevăzută de lege, în special

art. 21, 32 alin. (2) din Constituție, art. 15-16 din Codul civil (în redacția în vigoare

la data relevantă speței), care în coroborare prevăd că informația răspândită nu poate

leza onoarea, demnitatea sau dreptul, la caz prezumția nevinovăției persoanei, în caz

contrar, persoana responsabilă este obligată, pe cale judiciară, să dezmintă această

informație și să repare prejudiciul cauzat.

În ceea ce ține legitimitatea scopului urmărit de ingerință, motivele de fapt sunt

enumerate exhaustiv în art. 10 § 2 din Convenție și anume că exercitarea dreptului

la libertatea de exprimare poate fi supusă unor formalități, în special, măsurilor

necesare pentru apărarea reputației sau a drepturilor altora sau pentru a garanta

autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești. În context, aprecierea făcută de

către instanțele inferioare a declarațiilor susținute în cadrul conferinței de presă, ca

fiind necorespunzătoare realității și care lezează onoarea și demnitatea Svetlanei

Chifu, a avut scopul legitim de a respecta prezumția nevinovăției ultimei, precum și

de a exclude percepția publicului despre lipsa de imparțialitate a organelor de

urmărire penală și instanțelor de judecată.

În cele din urmă, o chestiune decisivă reprezintă al treilea ”test”, dacă ingerința

în dreptul la libertatea exprimării a fost necesară într-o societate democratică. În

acest sens, Colegiul lărgit învederează că necesitatea socială imperioasă, la caz, se

manifestă prin prevenirea subminării unui proces penal echitabil prin declarații

prejudiciabile făcute în strânsă legătură cu aceste proceduri, prezumția nevinovăției

persoanei fiind unul din elementele procesului penal echitabil. Instanțele ierarhic

inferioare absolut corect au admis pretențiile reclamantei cu privire la constatarea

caracterului defăimător al declarațiilor fostului Procuror general pentru a preveni

organul de urmărire penală să-și exprime prematur opinia că bănuitul/învinuitul este

vinovat înainte de a fi judecat, iar vinovăția să fie dovedită în modul stabilit de lege.

Totodată, o astfel de ingerință este necesară pentru a preveni declarațiile

funcționarilor publici de încurajare a publicului să creadă că suspectul este vinovat

și să prejudicieze evaluarea faptelor de către autoritatea judiciară competentă.

Cu titlu de exemplu, în cauza Fatullayev împotriva Azerbaidjanului (citată mai

sus), Curtea constată că în speță declarația contestată a fost făcută de Procurorul

general într-un interviu acordat presei, într-un context independent de procesul penal

propriu-zis. Curtea recunoaște că faptul că reclamantul a fost un cunoscut jurnalist a

impus funcționarilor de stat, inclusiv Procurorului general, să informeze publicul cu

privire la presupusa infracțiune și la procedurile penale care au urmat. Cu toate

acestea, această circumstanță nu poate justifica lipsa de prudență în alegerea

cuvintelor folosite de oficiali în declarațiile lor. Pe de altă parte, în speță, declarația

în cauză a fost făcută la doar câteva zile de la instituirea cercetării penale. În această

etapă inițială, chiar înainte ca reclamantul să fi fost pus sub acuzare în mod oficial,

era deosebit de important să nu se facă afirmații publice care ar fi putut fi interpretate

6

ca confirmând vinovăția reclamantului în opinia unui funcționar public important.

Având în vedere funcția înaltă deținută de Procurorul general, ar fi trebuit să se

acorde o atenție deosebită în alegerea cuvintelor pentru descrierea procedurii penale

pendinte. Curtea consideră că aceste observații specifice, făcute fără nicio calificare

sau rezervă, au constituit o declarație conform căreia reclamantul a comis

infracțiunea de amenințare cu terorismul. Astfel, aceste observații au prejudiciat

aprecierea faptelor de către autoritatea judiciară competentă și nu au putut decât să

încurajeze publicul să creadă că reclamantul este vinovat înainte de a fi dovedit

vinovat potrivit legii.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție concluzionează că soluția instanțelor de judecată, sub acest aspect, a trecut

toate cele trei ”teste” descrise, iar dreptul lui Gurbulea Valeriu la libertatea de

exprimare nu a fost încălcat, așadar caracterul defăimător al declarațiilor ultimului o

îndreptățește pe Chifu Svetlana de a solicita repararea prejudiciului moral cauzat,

precum și repunerea în drepturile sale prin obligarea dezmințirii publice.

Cu privire la argumentele recurentului precum că el în calitate de persoană

fizică nu este pârâtul corespunzător, făcând aluzie la faptul că anume Procuratura

generală este subiectul corespunzător, Colegiul lărgit le apreciază drept irelevante,

or modalitatea de exprimare folosită în cadrul conferinței de presă iese din limita

unei simple informări a publicului despre procedurile penale de interes sporit și

reprezenta, la acel moment, o opinie personală în calitatea de Procuror general.

La fel, sunt apreciate ca fiind absolut neîntemeiate argumentele recurentului cu

privire la faptul că Chifu Svetlana, având statut procesual în cadrul cauzei penale,

urma toate plângerile sale să le adreseze judecătorului de instrucție, or potrivit

principiului disponibilității în drepturile procesuale toate persoanele își aleg personal

și nesiliți de nimeni modalitatea de apărare a drepturilor sale lezate, important fiind

existența cadrului legal cu privire la varietatea acestor modalități.

Prin urmare, ținând cont de faptele din speță, de argumentele părților și de

constatările de mai sus, Colegiul judiciar consideră că a examinat principalele

întrebări juridice puse în cauză și că nu este necesar să se pronunțe separat în privința

celorlalte aspecte. Acestea, în esență, nu au forță juridică de a influența prezenta

soluție pe caz (a se vedea, printre alte autorități, cauza Kamil Uzun vs Turcia,

hotărârea din 10 mai 2007, § 64; cauza Centrul pentru Resurse Juridice în numele

lui Valentin Câmpeanu vs România (Marea Cameră), hotărârea 17 iulie 2014, §

156).

Astfel, instanța de recurs concluzionează că recursul declarat de Gurbulea

Valeriu, reprezentat de avocatul Midrigan Pavel împotriva deciziei din 23 februarie

2012 a Curții de Apel Chișinău, este neîntemeiat și care urmează a fi respins cu

menținerea deciziei contestate.

Având în vedere cele expuse și în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) al

Codului de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Gurbulea Valeriu, reprezentat de avocatul

7

Midrigan Pavel.

Se menține decizia din 23 februarie 2012 a Curții de Apel Chișinău emisă în

cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Chifa Svetlana

împotriva lui Gurbulea Valeriu cu privire la apărarea onoarei, demnității și reputației

profesionale, obligarea dezmințirii informației, încasarea prejudiciului moral și a

cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Victor Burduh

Mariana Pitic

8