2ra-531/17 — Apararea onoarei, demnitatii si reputatiei profesionale, drepturilor si libertatilor fundamentale in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu carcater personal
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Apararea onoarei, demnitatii si reputatiei profesionale, drepturilor si libertatilor fundamentale in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu carcater personal
- Temei legal
- Prelucrarea datelor cu caracter personal. Informarea subiectului datelor cu caracter personal. Dreptul d eacces la datele cu caracter personal
2ra-531/17 — Apararea onoarei, demnitatii si reputatiei profesionale, drepturilor si libertatilor fundamentale in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu carcater personal (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: A. Gafton dosarul nr. 2ra-531/17
instanța de apel: N. Vascan, E. Fistican, V. Negru
D E C I Z I E
24 mai 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Ala Cobăneanu
Dumitru Mardari
Nicolae Craiu
Tamara Chișca-Doneva
examinând recursul declarat de către Gheorghieva Svetlana,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Gheorghieva
Svetlana împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Incaso” cu privire la
apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale, drepturilor și libertăților
fundamentale în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, repararea
prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2016 prin care a
fost admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Incaso”,
reprezentată de Covaliov Natalia, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun.
Chișinău din 04 februarie 2015, și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost
respinsă,
c o n s t a t ă :
La 17 iunie 2014, Gheorghieva Svetlana a depus cerere de chemare în
judecată împotriva SRL „Incaso” cu privire la apărarea onoarei, demnității și
reputației profesionale, drepturilor și libertăților fundamentale în ceea ce privește
prelucrarea datelor cu caracter personal, repararea prejudiciului moral și încasarea
cheltuielilor de judecată
În motivarea acțiunii a invocat că la data de 13 martie 2014, SRL „Incaso”
i-a expediat o notificare despre datorie, prin care a informat-o despre faptul că:
„ÎM „Moldcell” SA a contractat Compania de Încasare a Datoriilor „Incaso” să
reprezinte interesele companiei în procesul de colectare a datoriilor pentru
serviciile și produsele utilizate. Astfel, datoria la zi constituie suma de 1 133,28 lei.
Menționează că peste puțin timp, a fost telefonată de Alexandru Carpovici
care s-a prezentat angajat al SRL „Incaso” și i-a comunicat că în mod de urgență
urmează să achite datoria față de ÎM „Moldcell” SA, în caz contrar toate
informațiile cu privire la existența datoriilor vor fi publicate pe pagina sa personală
în rețelele de socializare.
Indică reclamanta că pentru a se asigura că SRL „Incaso” este în drept să o
telefoneze și să o șantajeze cu răspândirea informației despre datorie, a solicitat
prezentarea contractului sau împuternicirilor în baza cărora ÎM „Moldcell” SA a
transmis informații confidențiale despre datoriile sale SRL „Incaso”, însă a primit
refuz în eliberarea informației solicitate.
Relatează reclamanta că tot în luna martie 2014, pe pagina sa personală din
rețeaua de socializare www.odnoclassniki.ru a fost postat și publicat de către
angajata SRL „Incaso”, Stroiescu Sabina un mesaj cu conținutul: „Luînd în
considerație că ați ignorat solicitarea de achitare a datoriilor față de ÎM „Moldcel
SA în sumă de 1 200 lei și intenționat nu ați întreprins careva măsuri, nu
răspundeți la apelurile telefonice, vă eschivați de la achitarea datoriei, la data de
01.04.2014 cauza a fost transmisă în instanța de judecată”.
Un mesaj cu același conținut a fost plasat și pe pagina personală din rețeaua
de. www.odnoklassniki.ru a soțului său, Serghei Gheorghiev.
Susține reclamanta că în rezultatul plasării mesajului vizat pe pagina sa
personală din rețeaua de socializare precum și pe pagina soțului, toate rudele,
prietenii, care au citit mesajul, au început să-i telefoneze și să le scrie.
In consecință persoanele care o cunoșteau au afirmat că și-au pierdut total
încrederea în ea, deoarece totdeauna au considerat-o ca fiind o persoană corectă,
care își onorează la timp și cu diligentă obligațiile asumate.
Totodată invocă reclamanta că activează în calitate în calitate de director al
unei Asociații Obștești, fondate din anul 2006, iar pe parcursul celor 7 ani de
activitate a colaborat cu diverși reprezentanți ai instituțiilor de stat, cu organizații
non-guvernamentale, beneficiari, donatori de fonduri.
Prin urmare, în decursul acestor ani a menținut relații de conlucrare și
colaborare bazate pe încredere și respect, iar informația răspândită de SRL
„Incaso”, s-a resimțit negativ asupra reputației și profesionalismului de care a dat
dovadă în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu.
Mai mult decât atât, fiind însărcinată în luna a 8-a informația despre datorii
răspândită pe rețelele de socializare i-a înrăutăți starea de sănătate, deoarece i-au
apărut dureri de cap, amețeli, anxietate, slăbiciuni și dureri de inimă, fiind nevoită
să se adreseze pentru acordarea asistenței medicale la medic, întrucât stresul la care
a fost expusă s-a răsfrânt negativ asupra stării de sănătate fiind expusă riscului și
sănătatea copilului.
Relatează că la 30 aprilie 2014, a expediat o pretenție SRL „Incaso”
comunicându-i despre consecințele răspândirii nejustificate a informațiilor cu
caracter personal și solicitându-i compensarea prejudiciului moral cauzat, însă nu a
primit nici un răspuns.
Consideră că SRL „Incaso” i-a lezat onoarea și demnitatea, i-a încălcat
dreptul la viața privată și dreptul la confidențialitatea datelor cu caracter personal
deoarece tehnicile și metodele colaboratorilor companiei de încasare a datoriilor nu
corespunde nici legii, nici bunelor moravuri și nici bunului simț.
Indică reclamanta că întra-adevăr are o datorie pe care urmează să o achite
ÎM „Moldcell” SA, însă suma nu este mare, iar datoria nu s-a format din motiv că
nu a înțeles corect clauzele unui contract de abonament pe care la încheiat cu ÎM
„Moldcell” SA.
Susține că anterior a avut încheiat un contract de abonament cu ÎM
„Moldcell” SA, în temeiul căruia urma lunar să achite o sumă pentru utilizarea
serviciilor de telefonie mobilă, însă din motiv că nu a utilizat numărul procurat a
considerat că nu trebuie să achite pentru abonament, iar la solicitarea de achita
restanța solicitată a comunicat ÎM „Moldcell” SA că v-a achita restanța în cel mai
scurt timp.
Mai susține reclamanta că SRL „Incaso” nu i-a prezentat nici o dovadă a
faptului că reprezintă de drept ÎM „Moldcell” SA nu i-a cerut consimțământul la
prelucrarea datelor cu caracter personal, iar notificarea expediată în scopul achitării
datoriei nu conține antet.
În consecință relevă că angajații SRL „Incaso” pe lângă faptul că au
deranjat-o cu apeluri telefonice, au stresa-o și i-au creat stări de neliniște, i-au
provocat grav stres emoțional și psihologic care persistă și până în prezent,
deoarece plasarea intenționată a informațiilor despre datoriile sale pe o rețea de
socializare a provocat reacții negative față de ea din partea colegilor de serviciu,
prietenilor, rudelor, iar în rezultat avea impresia că oamenii o privesc cu indignare,
că o judecă pe la spate, precum și că și-au pierdut încrederea în onestitatea și
profesionalismul de care a dat dovadă.
În drept își întemeiază cerințele în baza art. art. 28 din Constituția RM, art.
16, 1422, 1423 Cod civil și art. art. 3, 4, 5, 12, 18, 29, 30 din Legea cu privire la
datele cu caracter personal nr. 133 din 08 iulie 2011.
Solicită constatarea violării dreptului la viața privată, încălcarea onoarei și
demnității, încălcarea dreptului la confidențialitatea și securitatea datelor cu
caracter personal de către SRL „Incaso” și încasarea din contul SRL „Incaso” în
beneficiul dânsei a prejudiciului moral în sumă de 10 000 lei.
Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 04 februarie 2015,
acțiunea a fost admisă parțial, fiind constatată încălcarea de către SRL „Incaso” a
drepturilor și libertăților fundamentale ale Svetlanei Gheorghieva în ceea ce
privește prelucrarea datelor cu caracter personal, și încasat din contul SRL
„Incaso” în beneficiul Svetlanei Gheorghieva suma de 5 000 lei cu titlu de
prejudiciu moral și suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în total
suma de 5 100 lei, în rest cerințele au fost respinse ca neîntemeiate.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2015 a fost admis
apelul declarat de SRL „Incaso”, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă
hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă.
Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 25 mai 2016 a fost admis recursul
declarat de Gheorghieva Svetlana, casată decizia instanței de apel și restituită
pricina spre rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2016 a fost admis
recursul declarat de SRL „Incaso”, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă
hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
La data de 12 decembrie 2016, Gheorghieva Svetlana declarat recurs
împotriva deciziei instanțe de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei
instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,
menționând că instanța de apel nu a aplicat corect normele de drept material și a
interpretat eronat legea și în special prevederile art. art. 3, 5, 13 al Legii cu privire
la datele cu caracter personal.
Totodată indică că instanța de apel eronat a concluzionat că SRL „Incaso” nu
este operator al datelor și doar persoană împuternicită al operatorului de date,
întrucât anume SRL „Incaso”, în lipsa acordului a operat cu datele personale a le
dânsei.
Mai mult instanța de apel a ignorat faptul că prin acțiunile SRL „Incaso” i-a
fost prejudiciată reputația profesională deoarece, dânsa fiind conducător al unei
Asociații Obștești se bucura de autoritate în colectivul de muncă, iar informația
răspândită de SRL „Incaso” s-a resimțit negativ asupra numelui și reputației sale
profesionale.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2
luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Astfel, instanța de recurs consideră că recurenta Gheorghieva Svetlana s-a
conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 12 decembrie 2016 în
termen.
În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea
participanților la proces.
Studiind materialele dosarului Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de admite
recursul declarat de Gheorghieva Svetlana de a casa decizia instanței de apel și a
menține hotărârea primei instanțe din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanța, după ce judecă
recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să
mențină hotărârea primei instanțe.
După cum se constată la caz, Gheorghieva Svetlana înaintând acțiunea în
judecată împotriva SRL „Incaso” a solicitat apărarea onoarei, demnității și
reputației profesionale, constatarea drepturilor și libertăților fundamentale în ceea
ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, repararea prejudiciului moral
în mărime de 10 000 lei și încasarea cheltuielilor de judecată.
Fiind investită cu judecarea pricinii în cauza dată, prima instanță a ajuns la
concluzia admiterii parțiale a acțiunii, constatând încălcarea de către SRL „Incaso”
a drepturilor și libertăților fundamentale ale Svetlanei Gheorghieva în ceea ce
privește prelucrarea datelor cu caracter personal și încasând din contul SRL
„Incaso” în beneficiul Svetlanei Gheorghieva a sumei de 5 000 lei cu titlu de
prejudiciu moral și a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în total
suma de 5 100 lei, în rest respingând cerințele Svetlanei Gheorghieva ca fiind
neîntemeiate.
Examinând apelul declarat de Covaliov Natalia în interesele SRL „Incaso”
instanța de apel a ajuns la concluzia admiterii acestuia și casând integral hotărârea
primei instanțe a pronunțat o nouă hotărâre cu privire la respingerea integrală a
acțiunii.
În susținerea soluției date instanța de apel cu referire la contractul de
abonament încheiat la 23 aprilie 2013 între ÎM „Moldcell” SA și Gheorghieva
Svetlana și pct. 6 din Acordul suplimentar la contractul de abonament pentru
abonații ÎM „Moldcell” SA din 23 aprilie 2013, a reținut prevederile art. 3, 5 din
Legea cu privire la datele cu caracter personal nr. 133 din 08 iulie 2011 și a
concluzionat că la caz, SRL „Incaso” este persoana împuternicită de către
operatorul ÎM „Moldcell” SA întru prelucrarea datelor în vederea recuperării
datoriilor la care Gheorghieva Svetlana și-a dat acordul.
În consecință instanța de apel a conchis că nu poate fi considerată o
încălcare a normelor de protecție a datelor cu caracter personal acțiunile SRL
„Incaso” în vederea executării împuternicirilor acordate de ÎM „Moldcell” SA
întru recuperarea datoriilor, deoarece, însăși Gheorghieva Svetlana și-a dat acordul
la respectivele acțiuni la data de 23 aprilie 2013 când a semnat cu ÎM „Moldcell”
SA contractului de abonament și Acordul suplimentar la contractul de abonament
și a concluzionat că prin acțiunile întreprinse de SRL „Incaso” nu au fost încălcate
drepturile Svetlanei Gheorghieva la viața privată, onoare și demnitate precum și a
dreptului la confidențialitatea și securitatea datelor.
Instanța de recurs constată, însă, că instanța de apel a interpretat eronat
normele de drept material și a dat o apreciere greșită materialului probator anexat
la dosar, pe când prima instanță, justificat și amplu argumentat, cu pronunțarea
asupra tuturor aspectelor importante și cu trimitere la probele administrate, având
în susținere cadrul legal aplicabil în speță, corect a ajuns la concluzia de a admite
parțial pretențiile acțiunii înaintate de Gheorghieva Svetlana.
În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs reține prevederile art. 3 al
Legii privind protecția datelor cu caracter personal nr. 133 din 08 iulie 2011, care
stabilește că date cu caracter personal reprezintă orice informație referitoare la o
persoană fizică identificată sau identificabilă (subiect al datelor cu caracter
personal). Persoana identificabilă este persoana care poate fi identificată, direct sau
indirect, prin referire la un număr de identificare sau la unul ori mai multe
elemente specifice identității sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale
sau sociale.
Potrivit aceleiași norme legale, prelucrarea datelor cu caracter personal,
constituie orice operațiune sau serie de operațiuni care se efectuează asupra
datelor cu caracter personal prin mijloace automatizate sau neautomatizate, cum ar
fi colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, păstrarea, restabilirea, adaptarea
ori modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea prin transmitere,
diseminare sau în orice alt mod, alăturarea ori combinarea, blocarea, ștergerea sau
distrugerea.
Iar, în conformitate cu art. 5 alin. (1) al Legii menționate, prelucrarea datelor
cu caracter personal se efectuează cu consimțământul subiectului datelor cu
caracter personal.
Astfel, din materialul probator administrat la actele cauzei se constată că la
23 aprilie 2013, între ÎM „Moldcell” SA în calitate de furnizor și Gheorghieva
Svetlana în calitate de abonat, a fost încheiat un contract de abonament și acordul
suplimentar la contractul de abonament pentru abonații Moldcell, în temeiul căruia
Gheorghieva Svetlana s-a obligat să utilizeze serviciile de telefonie mobilă prestate
de ÎM „Moldcell” SA o perioadă de 14 luni, precum și să achite plata lunară pentru
utilizarea serviciilor respective (f. d. 22-24).
Tot actele cauzei atestă că Gheorghieva Svetlana nu și-a onorat obligațiunile
asumate față de ÎM „Moldcell” SA prin contractul de abonament și acordul
suplimentar la acest contract acumulând astfel o datorie.
Este cert și faptul că la 13 martie 2014, SRL „Incaso” a expediat o notificare
în adresa Svetlanei Gheorghieva prin care indicând că a fost contractată de ÎM
„Moldcell” SA în vederea reprezentării intereselor în procesul de colectare a
datoriilor pentru serviciile și produsele de utilizare și solicitării achitării datoriei
acumulate față de ÎM „Moldcell” SA a informat-o pe Gheorghieva Svetlana despre
faptul că datorează companiei ÎM „Moldcell” SA suma de 1 133, 28 lei inclusiv,
datoria curentă pentru utilizarea serviciilor și compensația pentru echipament în
sumă de 568,71 lei, penalitatea calculată conform prevederilor contractului de
abonament și acordului suplimentar la contract în sumă de 174,56 lei și costurile de
mandat pentru neîndeplinirea obligațiunilor de plată în termen în sumă de 300 lei.
Iar ulterior, tot în luna martie 2014, SRL „Incaso” a postat și a publicat pe
pagina personală a Svetlanei Gheorghieva din rețeaua de socializare www.
odnoklassniki.ru un mesaj cu conținutul: „Luînd în considerație că ați ignorat
solicitarea de achitare a datoriilor față de ÎM „Moldcel SA în sumă de 1 200 lei și
intenționat nu ați întreprins careva măsuri, nu răspundeți la apelurile telefonice,
vă eschivați de la achitarea datoriei, la data de 01.04.2014 cauza a fost transmisă
în instanța de judecată”.
La acest segment, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
lărgit al Curții Supreme de Justiție, reține că în conformitate cu art. 12 alin. (2) al
Legii privind protecția datelor cu caracter personal nr. 133 din 08 iulie 2011, în
cazul în care datele cu caracter personal nu sunt colectate direct de la subiectul
datelor, operatorul sau persoana împuternicită de către operator este obligată ca, în
momentul colectării datelor sau, dacă se intenționează dezvăluirea acestora către
terți, cel mai târziu în momentul primei dezvăluiri, să furnizeze subiectului datelor
cu caracter personal informația privind categoriile de date care urmează a fi
colectate sau dezvăluite, precum și informațiile indicate la alin.(1), cu excepția pct.
3) lit. c).
Iar, potrivit art. 13 alin. (1) al Legii precitate, orice subiect al datelor cu
caracter personal are dreptul să obțină de la operator, la cerere, fără întârziere și în
mod gratuit: a) confirmarea faptului că datele care îl privesc sînt sau nu sînt
prelucrate de acesta, de asemenea informații referitoare la scopurile prelucrării,
categoriile de date avute în vedere și destinatarii sau categoriile de destinatari
cărora le sînt dezvăluite datele, b) comunicarea, într-o formă inteligibilă și într-un
mod care nu necesită un echipament suplimentar, a datelor cu caracter personal
care fac obiectul prelucrării, precum și a oricărei informații disponibile privind
originea acestor date, c) informații privind principiile de funcționare a
mecanismului prin care se efectuează prelucrarea automatizată a datelor care
vizează subiectul datelor cu caracter personal, d) informații cu privire la
consecințele juridice generate de prelucrarea datelor cu caracter personal pentru
subiectul acestor date, e) informații privind modul de exercitare a dreptului de
intervenție asupra datelor cu caracter personal.
Raportând prevederile legale enunțate la circumstanțele cauzei se constată că
SRL „Incaso” prin intermediului angajatului Carpovici Alexandru i-a comunicat
Svetlanei Gheorghieva despre necesitatea achitării datoriei acumulate de ÎM
„Moldcell” SA și a informat-o că în caz de neachitare a datoriei, informația despre
existența datoriilor va fi publicată pe pagina personală în rețelele de socializare.
Însă, contrar reglementărilor art. 13 al Legii privind datele cu caracter
personal, care statuează expres că operatorul datelor este obligat să prezinte la
solicitare informația despre dreptul de intervenție asupra datelor cu caracter
personal, SRL „Incaso” la solicitarea Svetlanei Gheorgheva, nu a prezentat ultimei
o dovadă a faptului că reprezintă de drept ÎM „Moldcell” SA și nu a confirmat prin
nimic împuternicirile în temeiul cărora ÎM „Moldcell” SA i-a transmis informația
confidențială despre existența datoriilor.
De altfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al
Curții Supreme de Justiție constată că SRL „Incaso” nici în cadrul examinării
cauzei nu a prezentat probe incontestabile și pertinente ce ar atesta dreptul său de
intervenție asupra informației despre datoria Svetlanei Gheorghieva față de ÎM
„Moldcell” SA și care în sensul Legii privind datele cu caracter personal constituie
date cu caracter personal.
Pe când, în conformitate cu art. art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie
să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și
obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.
Mai mult decât atât, înscrisurile din dosar nu conțin date ce ar atesta
obținerea de către SRL „Incaso” la postarea și publicarea informației despre
datoriile Svetlanei Gheorghieva față de ÎM „Moldcell” SA a consimțământul
subiectului datelor după cum prevede art. 5 din Legea privind prelucrarea datelor
cu caracter personal.
Față de situația de fapt stabilită, instanța de recurs reține că prima instanță
corect a calificat postarea și publicarea de către SRL „Incaso” a informației despre
datoriei reclamantei față de SA „Moldcell” pe pagina personală a Svetlanei
Gheorghieva din rețeaua de socializare www. odnoklassniki.ru, drept o ingerință în
viața privată a reclamantei și justificat a constatat încălcarea de către SRL „Incaso”
a drepturilor și libertăților fundamentale al Svetlanei Gheorghieva la prelucrarea
datelor cu caracter personal.
Or, la caz este cert că SRL „Incaso” a prelucrat și a răspândit informație
personală ce o vizează pe Gheorghieva Svetlana, în lipsa consimțământului
subiectului datelor și fără a prezenta ultimului dovada ce confirmă că este persoană
împuternicită de operatorul ÎM „Moldcell” SA cu dreptul de prelucra informația
răspândită, respectiv cu încălcarea prevederilor Legii privind datele cu caracter
personal nr. 133 din 08 iulie 2011.
În același timp, instanța de recurs găsește drept corectă și concluziile primei
instanțe în partea admiterii capătului de cerere din acțiune cu privire la repararea
prejudiciului moral, deoarece, în conformitate cu art. 18 al Legii privind
prelucrarea datelor cu caracter personal, orice persoană care a suferit un prejudiciu
în urma unei prelucrări de date cu caracter personal efectuată ilegal sau căreia i-au
fost încălcate drepturile și interesele garantate de prezenta lege are dreptul de a
sesiza instanța de judecată pentru repararea prejudiciilor materiale și morale.
Iar, potrivit art. 1422 alin. (1) Cod civil în cazul în care persoanei i s-a
cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la
drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de
legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la
reparația prejudiciului prin echivalent bănesc.
Cu referire la prevederile legale enunțate și reieșind din specificul acțiunii,
instanța de recurs conchide că cerințele cu privire la repararea prejudiciului moral
se justifică prin prelucrarea și răspândirea informației despre datoria Svetlanei
Gheorghieva față de SA „Moldcell” și eschivarea de la achitarea acesteia, cu
încălcarea Legii privind datele cu caracter personal, ce în mod evident i-a cauzat
reclamantei stări de neliniște și disconfort și i-a provocat stări de stres psihologic și
emoțional.
Totodată ținând cont de art. 1423 Cod civil, care stabilește că mărimea
compensației pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în
funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei
vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o
condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce
satisfacție persoanei vătămate, instanța de recurs consideră că prima instanță a dat
o evaluare corespunzătoare criteriilor referitoare la consecințele suferite pe plan
psihic de către Gheorghieva Svetlana, generate de retrăiri, de gravitatea și
caracterul acestora, precum și de sentimentul de afectare a personalității sale și
corect a determinat mărimea compensației pentru prejudiciul moral în sumă de
5 000 lei.
Subsecvent prima instanță întemeiat a respins cerințele Svetlanei
Gheorghieva cu privire la apărarea onoarei și demnității și reputației profesionale.
Aceasta deoarece din esența prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Codul
civil, care indică că orice persoană are dreptul la respectul onoarei, demnității și
reputației sale profesionale și este în drept să ceară dezmințirea informației ce îi
lezează onoarea, demnitatea sau reputația profesională dacă cel care a răspândit-o
nu dovedește că ea corespunde realității, se înțelege că onoarea este un sentiment
complex, determinat de percepția pe care fiecare persoană o are despre demnitatea
sa, în timp ce reputația înseamnă felul în care o persoană este considerată în
societate și este dobândită prin modul exemplar în care persoana se comportă în
societate.
Respectiv, orice atingere adusă demnității și reputației persoanei, o expune
pe aceasta excluderii într-o măsură mai mare sau mai mică din sfera relațiilor
sociale, iar lezarea onoarei presupune că persoana simte schimbarea opiniei
societății despre sine.
La acest subiect, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
lărgit al Curții Supreme de Justiție reține și faptul că, persoana care se consideră
lezată poate solicita rectificarea sau dezmințirea informației, precum și repararea
prejudiciului moral și material cauzat, iar restabilirea persoanei în drepturi poate fi
făcută numai în cazul în care s-a constatat cu certitudine că informația este falsă.
Aspectul defăimător al informației nu se prezumă, iar persoana care se consideră
lezată urmează și are obligația să dovedească că a suferit o atingere a personalități,
a reputației profesionale.
Însă, după cum se constată la caz, Gheorghieva Svetlana invocând că prin
informația răspândită de SRL „Incaso” i-a fost lezată onoarea, demnitatea și
reputația, contrar prevederilor legale menționate nu a demonstrat prin probe
concludente că informația respectivă îi cauzează prejudiciu de imagine.
De altfel, prima instanță prin prisma art. 94 alin. (1) CPC, care indică că
instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere,
părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată și art. 96 CPC, care
statuează că instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să
compenseze părții care a avut câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în
măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile, justificat a dispus
încasarea din contul SRL „Incaso” în beneficiul Svetlanei Gheorghieva a sumei de
100 lei cu titlu de taxă de stat achitată de ultima la depunerea cererii de chemare în
judecată și confirmată prin ordinul de încasare a numerarului nr. 3 din 16 iunie
2014 (f.d. 3).
În conexiunea celor relatate se constată că instanța de apel nu a calificat
corect, din punct de vedere juridic, acțiunea cu care a fost investită, ce a dus la
emiterea unei soluții greșite, pe când prima instanță în mod temeinic și legal a
admis parțial acțiunea înaintată de Gheorghieva Svetlana.
Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de
către Gheorghieva Svetlana întemeiat și care urmează a fi admis cu casarea
integrală a deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul
civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,
d e c i d e :
Se admite recursul declarat de către Gheorghieva Svetlana.
Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2016 și
se menține hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 04 februarie 2015, în
pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Gheorghieva Svetlana
împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Incaso” cu privire la apărarea
onoarei, demnității și reputației profesionale, drepturilor și libertăților
fundamentale în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, repararea
prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Ala Cobăneanu
Dumitru Mardari
Nicolae Craiu
Tamara Chișca-Doneva