ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 07.12.2022

2ra-1101/22 — anularea ordinului, restabilirea în funcție, încasarea salariului, repararea prejudiciului

HOTĂRÂRE
07.12.2022
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
anularea ordinului, restabilirea în funcţie, încasarea salariului, repararea prejudiciului
Temei legal
încetarea contractului individual de muncă în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor
Citează această cauză
2ra-1101/22 — anularea ordinului, restabilirea în funcție, încasarea salariului, repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-1101/2022

2-20047858-01-2ra-10082022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: D. Tricolici)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Panov, M. Anton, O. Cojocaru)

07 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Mardari

Victor Burduh

Mariana Pitic

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Vitalie Șeptefraț,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie Șeptefraț

împotriva Societății pe Acțiuni Moldo-Rusă de tip deschis „Moldovagaz”,

intervenient accesoriu Dumitru Bicec cu privire la anularea ordinului, restabilirea

în funcția anterior deținută, încasarea salariului pentru absență forțată de la muncă,

repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 16 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 05 mai 2020, Vitalie Șeptefraț a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SA „Moldovagaz” cu privire la anularea ordinului, restabilirea în funcția

anterior deținută, încasarea salariului pentru absență forțată de la muncă, repararea

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la 03 noiembrie 2008 a încheiat cu SA

„Moldovagaz” contractul individual de muncă nr. 11, în baza căruia, conform

ordinului nr. 33-p din aceeași dată, a fost angajat în funcția de șef al Direcției

livrări și desfacere gaze, începând cu 03 noiembrie 2008.

A notat că la 20 februarie 2009 între părți a fost semnat un acord adițional

fără număr, al contractului individual de muncă nr. 11 din 03 noiembrie 2008, în

baza căruia a fost emis ordinul nr. 08-p prin care conform noii structuri

organizatorice, începând cu 20 februarie 2009 a fost transferat în funcția de șef al

Direcției dezvoltare și exploatare a sistemului de gaze.

Ulterior, la 31 mai 2013, având la bază cererea sa de demisie, conform art. 85

alin. (1) Codul muncii, a fost acceptată solicitarea sa privind eliberarea din funcția

de șef al Direcției dezvoltare și exploatare a sistemului de gaze, iar, în acest sens, a

fost emis ordinul nr. 111-p din 31 mai 2013.

A relevat că la 03 iunie 2013, a încheiat cu SA „Moldovagaz” contractul

individual de muncă nr. 14, în baza căruia, conform ordinului nr. 113-p din 03

iunie 2013, a fost angajat în funcția de consilier al vicepreședintelui Consiliului de

1

Administrație al SA „Moldovagaz”, pentru intervalul de timp cuprins între 03 iunie

2013 – 02 iunie 2014.

La 01 aprilie 2014 a fost semnat acordul suplimentar nr. 01 al contractului

individual de muncă nr. 14 din 03 iunie 2013, în baza căruia, după modificarea pct.

4 din partea I a contractului individual de muncă, a fost emis ordinul nr. 53-p din

01 aprilie 2014, prin care a fost confirmat în aceeași funcție de consilier al

vicepreședintelui Consiliului de Administrație al SA „Moldovagaz”, doar că pentru

o perioadă de timp nedeterminată.

A afirmat că la 12 martie 2016, pe perioada absenței lui Dumitru Bicec,

conform ordinului nr. 94-p, dânsului, care la acel moment deținea pentru o

perioadă de timp nedeterminată funcția de consilier al vicepreședintelui Consiliului

de Administrație al SA „Moldovagaz”, cu acordul său, începând cu 12 martie

2016, i s-a atribuit și funcția de șef Direcție investiții și administrare patrimoniu.

La 12 mai 2016, a semnat cu angajatorul acordul suplimentar nr. 02 al

contractului individual de muncă nr. 14 din 03 iunie 2013, în baza căruia a fost

emis ordinul nr. 146-p, prin care, începând cu 12 mai 2016, a fost transferat în

funcția de șef Direcție investiții și administrare patrimoniu.

Reclamantul a notat că la 09 februarie 2017, având ca temei ordinul

Consiliului de Observatori nr. 01 din 09 februarie 2017, a încheiat cu SA

„Moldovagaz” contractul individual de muncă nr. 04-CA, în baza căruia a fost

învestit în funcția de membru al Consiliului de Administrație al SA „Moldovagaz”

pentru o perioadă de 3 ani și șef Direcție investiții și administrare patrimoniu.

A punctat că la 10 februarie 2020, în legătură cu expirarea termenului

contractului de muncă nr. 04-CA din 09 februarie 2017, a fost semnat acordul

suplimentar nr. 04 la contractul individual de muncă nr. 14 din 03 iunie 2013, prin

care, începând cu 10 februarie 2020, relațiile de muncă urmau în continuare să fie

reglementate de prevederile contractului individual de muncă nr. 14 din 03 iunie

2013, cu modificările și completările ulterioare.

Reclamantul a menționat că la 05 martie 2020, unilateral, nemotivat și ilegal,

de către președintele Consiliului de Administrație al SA „Moldovagaz”, Vadim

Ceban, în legătură cu reluarea activității lui Dumitru Bicec la cererea ultimului a

fost emis ordinul nr. 26-p, prin care au fost încetate raporturile de muncă dintre

dânsul și SA „Moldovagaz”.

La 13 martie 2020 a depus o cerere prealabilă către SA „Moldovagaz”, însă,

nu a primit răspuns din partea angajatorului.

A specificat că revenirea lui Dumitru Bicec putea genera consecințe juridice

față de dânsul doar în intervalul de timp cuprins între data de 12 martie 2016, când,

deținând la acel moment pentru o perioadă de timp nedeterminată funcția de

consilier al vicepreședintelui Consiliului de Administrație al SA „Moldovagaz”, cu

acordul său, i s-a atribuit și funcția de șef Direcție investiții și administrare

patrimoniu și data de 12 mai 2016, când a fost transferat deja definitiv și

necondiționat în funcția de șef Direcție investiții și administrare patrimoniu, iar, în

acest context, relațiile sale de serviciu erau generate de prevederile contractului

individual de muncă nr. 14 din 03 iunie 2013, care prevăd expres în capitolul IV,

alin. (1) pct. c) că încetarea raporturilor juridice la inițiativa angajatorului poate

avea loc doar în condițiile art. 86 Codul muncii.

Astfel, reclamantul a remarcat că în ordinul contestat se face referire la

conținutul art. 83 alin. (3) Codul muncii, care prevede că, contractul individual de

2

muncă pe durată determinată încheiat pentru perioada îndeplinirii obligațiilor de

muncă ale salariatului al cărui contract individual de muncă este suspendat sau care

se află în concediul respectiv (art. 55 lit. a)) încetează în ziua reîntoarcerii acestui

salariat la lucru. Însă, la data emiterii ordinului din 05 martie 2020, raporturile de

muncă dintre SA „Moldovagaz” și reclamant erau reglementate nu de un contract

individual de muncă pe durată determinată, ci de un contract individual de muncă

pe durată nedeterminată, fapt confirmat prin pct. 3, capitolul I al contractului

individual de muncă nr. 14 din 03 iunie 2013.

A susținut că ilegal au fost încetate raporturile de muncă cu el, motiv din care

urmează a fi restabilit în funcția deținută anterior, cu repararea prejudiciului

material și moral cauzat de angajator, conform art. 90, 329 și 330 alin. (1) lit. b)

Codul muncii.

Reclamantul a solicitat anularea ordinului nr. 26-p din 05 martie 2020 emis de

președintele Consiliului de Administrație al SA „Moldovagaz”, Vadim Ceban,

restabilirea în funcția anterior deținută de șef Direcție investiții și administrare

patrimoniu, încasarea din contul SA „Moldovagaz” în beneficiul său a salariului

pentru absență forțată de la muncă începând cu 05 martie 2020, repararea

prejudiciului moral în mărime de 20 000 de lei și compensarea cheltuielilor de

judecată.

Prin încheierea protocolară din 16 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediu

Centru, a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Dumitru Bicec.

Prin hotărârea din 03 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediu Centru s-

a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie

Șeptefraț împotriva SA Moldo-Rusă de tip deschis „Moldovagaz”, intervenient

accesoriu Dumitru Bicec cu privire la anularea ordinului, restabilirea în funcția

anterior deținută, încasarea salariului pentru absență forțată de la muncă, repararea

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la data de 13 decembrie 2021,

Vitalie Șeptefraț și reprezentantul său, avocatul Corneliu Pleșca, au depus cerere de

apel împotriva hotărârii din 03 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediu

Centru, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii cu emiterea unei noi

hotărâri prin care să fie admisă acțiunea.

Prin decizia din 16 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins, din lipsă

de temei, apelul declarat de către avocatul Corneliu Pleșca, în interesele apelantului

Vitalie Șeptefraț, și s-a menținut hotărârea din 03 decembrie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediu Centru, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă

de Vitalie Șeptefraț împotriva SA Moldo-Rusă de tip deschis „Moldovagaz”,

intervenient accesoriu Dumitru Bicec cu privire la anularea ordinului, restabilirea

în funcția anterior deținută, încasarea salariului pentru absență forțată de la muncă,

repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a decide astfel, prin prisma art. 45, 54, 55 alin. (1) lit. a), 124 alin. (4),

126 alin. (1), 68 alin. (1), 81, 82 lit. f), 83 alin.(3) Codul muncii, Colegiul a atestat

că instanța de fond just a respins acțiunea depusă de Vitalie Șeptefraț, or, acesta a

exercitat funcția temporar vacantă de șef Direcție investiții și administrare a

patrimoniului, fiind transferat într-o funcție pentru o perioada determinată, până la

reluarea activității de muncă de către Bicec Dumitru.

La caz, Colegiul a reținut că ultimele modificări și completări ale contractului

individual de muncă nr. 14 din 03 iunie 2013 (în afară de cele operate în legătură

3

cu atribuirea calității de membru al Consiliului de Administrație al SA

„Moldovagaz”), au fost operate prin acordul suplimentar nr. 02 din 12 mai 2016,

prin care Vitalie Șeptefraț, cu acordul acestuia, a fost transferat în funcția de șef al

Direcției investiții și administrare a patrimoniului, de la data de 12 mai 2016, în

acest sens fiind emis ordinul nr. 146-p din 12 mai 2016, prin care, în conformitate

cu prevederile art. 68 Codul muncii, Vitalie Șeptefraț a fost transferat din funcția

de consilier al vicepreședintelui Consiliului de Administrație, cu acordul

dumnealui, în funcția de șef al Direcției investiții și administrare a patrimoniului,

de la data de 12 mai 2016.

Colegiul a punctat că funcția de șef al Direcției investiții și administrare a

patrimoniului era ocupată pe perioadă nedeterminată de către Dumitru Bicec în

baza contractului individual de muncă nr. 02 din 18 februarie 2010, ordinului nr.

114-p din 03 martie 2013 și ordinului nr. 199-p din 31 decembrie 2015.

La fel, Colegiul a reținut că la 10 mai 2016, SA „Moldovagaz” a emis ordinul

nr. 145-p prin care a acordat lui Dumitru Bicec concediu parțial plătit pentru

îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, pentru perioada de la 10 mai 2016 până

la 05 martie 2019 inclusiv. Ulterior, SA „Moldovagaz” a acordat lui Dumitru Bicec

concediu suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului de la 06 martie 2019 până

la 05 martie 2020.

Sub acest aspect, Colegiul a constatat că instanța de fond just a reținut faptul

că Vitalie Șeptefraț a exercitat funcția temporar vacantă de șef Direcție investiții și

administrare a patrimoniului, fiind transferat într-o funcție pentru o perioada

determinată, până la reluarea activității de muncă de către Dumitru Bicec. Vitalie

Șeptefraț fiind transferat în această funcție cu acordul lui, dânsul exprimându-și

voința de a ocupa funcția temporar vacantă deținută de către Dumitru Bicec, fapt

indicat expres în ordin nr. 94-p din 12 martie 2016.

Respingând apelul depus de apelantul Vitalie Șeptefraț, instanța de apel a pus

în evidență că este neîntemeiată solicitarea lui Vitalie Șeptefraț de a fi restabilit în

funcția anterior deținută de șef Direcție investiții și administrare patrimoniu, or,

această funcție încă la momentul când Vitalie Șeptefraț și-a dat acordul la

transferul în această funcție, nu era vacantă.

Acest fapt rezultă din contractului individual de muncă nr. 02 din 18 februarie

2010 încheiat între SA „Moldovagaz” și intervenientul accesoriu Dumitru Bicec,

pe o perioadă nedeterminată, și în baza ordinului nr. 114-p din 03 iunie 2013,

ordinului nr. 199-p din 31 decembrie 2015, iar funcția în care Vitalie Șeptefraț a

solicitat restabilirea în funcție, a fost exercitată temporar.

Prin urmare, în temeiul art. 83 alin. (3) Codul muncii, contractul individual de

muncă pe durată determinată încheiat pentru perioada îndeplinirii obligațiilor de

muncă ale lui Dumitru Bicec care s-a aflat în concediul parțial plătit pentru

îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani și concediul suplimentar neplătit pentru

îngrijirea copilului în vârstă de la 3 la 4 ani, a încetat în ziua reîntoarcerii acestui

salariat la lucru.

Respectiv, ordinul nr. 26-p din 05 martie 2020 „Cu privire la încetarea

raporturilor de muncă” cu Vitalie Șeptefraț, este întemeiat și legal.

Distinct de cele constatate, Colegiul a atestat că instanța de fond just a

apreciat ca fiind eronată explicația reclamantului-apelant precum că începând cu

data de 12 mai 2016 a fost transferat definitiv și necondiționat în funcția de șef

Direcție investiții și administrare patrimoniu, or, art. 124 și 126 Codul muncii

4

prevăd expres că concediile pentru îngrijirea copilului se acordă cu menținerea

locului de muncă (a funcției).

La fel, fiind neîntemeiat este și argumentul reclamantului-apelant, precum că

încetarea raporturilor juridice la inițiativa angajatorului poate avea loc doar în

condițiile art. 86 Codul muncii, deoarece conform capitolului IV, alin. (1) lit. a) din

contractul individual de muncă nr. 14 din 03 iunie 2013, încetarea contractului are

loc în circumstanțe ce nu depind de voința părților. Deci, art. 82 Codul muncii

enumeră expres care sunt circumstanțele ce nu depind de voința părților, în urma

cărora are loc încetarea contractului individual de muncă, astfel, lit. f) prevede că

acesta încetează în cazul prevăzut la art. 83 alin. (3) Codul muncii, care a și fost

aplicat în speță.

Totodată, Colegiul a învederat faptul că prevederile art. 141, 209, 219 din

Codul administrativ, invocate de apelant în cererea de apel, sunt total străine

pretinsului raport juridic dedus judecății, nu confirmă temeiul acțiunii și nu au

aplicație speței, or, revendicările apelantului sunt legate de raporturile juridice de

muncă, iar SA „Moldovagaz” nu este autoritate publică, care activează în regim de

putere publică, respectiv, ordinul nr. 26-p din 05 martie 2020 „Cu privire la

încetarea raporturilor de muncă” cu Vitalie Șeptefraț, nu constituie un act

administrativ.

La 20 iulie 2022 și la 03 august 2022, Vitalie Șeptefraț a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea

integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei

noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată ierarhic inferioare

la examinarea cauzei au încălcat esențial și au aplicat eronat normele de drept

procedural și material, ceea ce a dus la adoptarea unei soluții neîntemeiate.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 16 iunie 2022 și a

expediat-o participanților la proces la 27 iulie 2022 (f.d. 20, Vol. II), astfel,

recursul declarat la 20 iulie 2022 și la 03 august 2022, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 10 august 2022

instanța de recurs a comunicat intimaților recursul, informând despre necesitatea

depunerii referinței.

5

Astfel, la 08 septembrie 2022, SA „Moldovagaz” a depus referință, prin care a

solicitat respingerea recursului cu menținerea deciziei instanței de apel.

Prin încheierea din 09 noiembrie 2022 a Curții Supreme de Justiție recursul

declarat de Vitalie Șeptefraț a fost considerat admisibil și a fost fixat spre

examinare într-un complet de 5 judecători, în vederea examinării fondului

recursului.

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă,

recursurile s-au examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea

participanților la proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a

Curții Supreme de Justiție. Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora,

întrucât argumentele expuse în cererea de recurs și referințe au fost formulate cu

suficientă precizie pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate.

Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi

cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În

esență, recurentul și intimații au avut posibilitate să își prezinte poziția în scris și să

răspundă la concluziile părții adverse.

Analizând decizia instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, în

limitele controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

constată că se impune respingerea recursului declarat de Vitalie Șeptefraț.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină

decizia instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, precum și

încheierile atacate cu recurs.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un

răspuns detaliat pentru fiecare argument al recurentului, ci va analiza doar motivele

decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza Garda Ruiz vs

Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs

Portugalia (nr. 2) (Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84, 98).

În vederea respectării articolului 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

Colegiul lărgit nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea ridica

probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat. Mai mult, recurentul nu

au prezentat obiecții în privința acestui aspect procedural.

Esența articolelor 432 și 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă oferă

instanței de recurs competența de a efectua un control al legalității deciziei atacate,

nu și a temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în

ansamblu, care au fost prezentate de părți și stabilite de instanțele de judecată în

fazele procesual anterioare, cu excepția situației în care constatările lor pot fi

considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

În debut, Colegiul atestă că înaintând acțiune în instanță împotriva SA

„Moldovagaz”, intervenient accesoriu Dumitru Bicec, Vitalie Șeptefraț a solicitat

anularea ordinului nr. 26-p din 05 martie 2020 emis de președintele Consiliului de

Administrație al SA „Moldovagaz”, Vadim Ceban, restabilirea în funcția anterior

deținută de șef Direcție investiții și administrare patrimoniu, încasarea din contul

SA „Moldovagaz” în beneficiul său a salariului pentru absență forțată de la muncă

începând cu 05 martie 2020, repararea prejudiciului moral în mărime de 20 000 de

lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

6

Fiind investită cu examinarea prezentei cauze prima instanță prin hotărârea

din 03 decembrie 2021 a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată

depusă de Vitalie Șeptefraț împotriva SA Moldo-Rusă de tip deschis

„Moldovagaz”, intervenient accesoriu Dumitru Bicec cu privire la anularea

ordinului, restabilirea în funcția anterior deținută, încasarea salariului pentru

absență forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Verificând legalitatea hotărârii primei instanțe, Curtea de Apel Chișinău prin

decizia din 16 iunie 2022 a respins, din lipsă de temei, apelul declarat de către

avocatul Corneliu Pleșca, în interesele apelantului Vitalie Șeptefraț, și a menținut

hotărârea din 03 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediu Centru, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie Șeptefraț împotriva SA

Moldo-Rusă de tip deschis „Moldovagaz”, intervenient accesoriu Dumitru Bicec

cu privire la anularea ordinului, restabilirea în funcția anterior deținută, încasarea

salariului pentru absență forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție analizând materialele anexate la dosar, în raport cu legislația în

vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că soluția

instanței de apel și primei instanțe de respingere a acțiunii este întemeiată.

În temeiul art. 118 alin. (1) și (3) Cod de procedură civilă, fiecare parte

trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți

la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi

aplicate.

Art. 121 Cod de procedură civilă, statuează că instanța judecătorească reține

spre examinare și cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori

pun la îndoială concluziile referitoare la existența sau inexistența de circumstanțe,

importante pentru soluționarea justă a cazului.

În sensul art. 122 alin. (1) Cod de procedură civilă, circumstanțele care,

conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de probațiune nu pot fi

dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante.

În conformitate cu art. 130 alin. (1) - (3) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu

au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea,

veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și

suficiența pentru soluționarea cauzei.

De altfel, în temeiul art. 131 alin. (1) Cod de procedură civilă, explicațiile

date de părți și intervenienți asupra circumstanțelor care le sunt cunoscute și care

au importanță în proces urmează a fi verificate și evaluate deopotrivă cu celelalte

probe. Explicațiile pot fi date oral sau în scris. Dacă partea audiată are mai mulți

coparticipanți procesuali, instanța, în funcție de circumstanțele cauzei, determină

necesitatea interogării tuturor coparticipanților sau numai a unora din ei.

7

Așadar, conform probelor prezentate, Colegiul atestă că la 03 noiembrie 2008,

SA „Moldovagaz” a încheiat cu Vitalie Șeptefraț, contractul individual de muncă

nr. 11, în baza căruia, conform ordinului nr. 33-p din aceeași dată, ultimul a fost

angajat în funcția de șef al Direcției livrări și desfacere gaze, începând cu 03

noiembrie 2008, pe o perioadă nedeterminată (f.d. 12-16, Vol. I).

La 20 februarie 2009, SA „Moldovagaz” și Vitalie Șeptefraț, au semnat un

acord adițional fără număr, la contractul individual de muncă nr. 11 din 03

noiembrie 2008, prin care, începând cu 20 februarie 2009, salariatul a fost

transferat în funcția de șef al Direcției dezvoltare și exploatare a sistemului de

gaze, conform noii structuri organizatorice (f.d. 17, Vol. I).

În acest sens a fost emis ordinul nr. 08-p din 20 februarie 2009 cu privire la

transferul lui Vitalie Șeptefraț din funcția de șef al Direcției livrări și desfacere

gaze în funcția de șef al Direcției dezvoltare și exploatare a sistemului de gaze (f.d.

18, Vol. I).

Prin ordinul nr. 111-p din 31 mai 2013 „Cu privire la încetarea raporturilor de

muncă”, emis de președintele Consiliului de Administrație al SA „Moldovagaz”

Alexandru Gusev, a fost acceptată demisia lui Vitalie Șeptefraț din funcția de șef al

Direcției dezvoltare și exploatare a sistemului gaze, de la data de 31 mai 2013,

conform art. 85 alin. (1) Codul muncii (f.d. 19, Vol. I).

La 03 iunie 2013, SA „Moldovagaz” și Vitalie Șeptefraț au încheiat contractul

individual de muncă nr. 14, în baza căruia, conform ordinului nr. 113-p din 03

iunie 2013, ultimul a fost angajat în funcția de Consilier al Vicepreședintelui

Consiliului de Administrație al SA „Moldovagaz”, de la 03 iunie 2013 până la 02

iunie 2014 (f.d. 20-24, Vol. I).

Ulterior, la 01 aprilie 2014, SA „Moldovagaz” și Vitalie Șeptefraț au semnat

acordul suplimentar nr. 01 la contractului individual de muncă nr. 14 din 03 iunie

2013, prin care salariatul a fost transferat în funcția de Consilier al

Vicepreședintelui Consiliului de Administrație din data de 01 aprilie 2014, cu

salariul conform statelor de personal, din data de 01 aprilie 2014, fiind modificat

pct. 4 din partea I a contractului individual de muncă în felul următor „Perioada

contractului este nedeterminată” (f.d. 25, Vol. I).

Astfel, SA „Moldovagaz” a emis ordinul nr. 53-p din 01 aprilie 2014, prin

care Vitalie Șeptefraț a fost confirmat în funcția de Consilier al Vicepreședintelui

Consiliului de Administrație al SA „Moldovagaz”, pe perioadă de timp

nedeterminată (f.d. 26, Vol. I).

Totodată, se reține că în baza contractului individual de muncă nr. 02 din 18

februarie 2010, Dumitru Bicec a fost angajat la SA „Moldovagaz” în funcția de șef

al secției livrări, regimuri, evidență, bilanț și realizare gaze, șef adjunct al Direcției

livrări și desfacere gaze pe o perioadă nedeterminată (f.d. 83-84, Vol. I).

Prin ordinul nr. 114-p din 03 iunie 2013, Dumitru Bicec a fost transferat în

funcția de șef al Direcției dezvoltare și exploatare a sistemului gaze, iar, prin

ordinul nr. 199-p din 31 decembrie 2015 a fost transferat, începând cu 01 ianuarie

2016 în funcția de șef al Direcției investiții și administrare a patrimoniului (f.d. 85-

86, Vol. I).

La 12 martie 2016, SA „Moldovagaz” a emis ordinul nr. 94-p „Cu privire la

atribuirea exercitării funcției”, prin care s-a atribuit lui Vitalie Șeptefraț, consilier

al vicepreședintelui Consiliului de Administrație, exercitarea funcției de șef al

8

Direcției investiții și administrare a patrimoniului, cu acordul dumnealui, de la data

de 12 martie 2016, pe perioada absenței lui Dumitru Bicec (f.d. 28, Vol. I).

Prin ordinul nr. 145-p din 10 mai 2016, în temeiul prevederilor art. 124 Codul

muncii și a cererii lui Dumitru Bicec din 04 mai 2016, SA „Moldovagaz” a acordat

lui Dumitru Bicec, șef al Direcției investiții și administrare a patrimoniului,

concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, de la 10

mai 2016 până la 05 martie 2019, inclusiv (f.d. 87, Vol. I).

La 12 mai 2016, Vitalie Șeptefraț a depus o cerere, prin care și-a exprimat

acordul la modificarea contractului individual de muncă prin transferarea din

funcția de consilier al vicepreședintelui Consiliului de Administrație în funcția de

șef al Direcției investiții și administrare a patrimoniului, începând cu data de 12

mai 2016 (f.d. 88, Vol. I).

Astfel, la 12 mai 2016 părțile au semnat acordul suplimentar nr. 02 la

contractul individual de muncă nr. 14 din 03 iunie 2013, prin care Vitalie Șeptefraț

a fost transferat în funcția de șef al Direcției investiții și administrare a

patrimoniului, din data de 12 mai 2016 (f.d. 29, Vol. I).

Conform ordinului nr. 146-p din 12 mai 2016, în conformitate cu prevederile

art. 68 Codul muncii, a fost transferat Vitalie Șeptefraț, consilier al

vicepreședintelui Consiliului de Administrație, cu acordul dumnealui, în funcția de

șef al Direcției investiții și administrare a patrimoniului, din 12 mai 2016 (f.d. 30,

Vol. I).

La 09 februarie 2017, în temeiul ordinului Consiliului de Observatori nr. 01

din 09 februarie 2017, Vitalie Șeptefraț a încheiat cu SA „Moldovagaz” contractul

individual de muncă nr. 04-CA, în baza căruia a fost învestit în funcția de membru

al Consiliului de Administrație al SA „Moldovagaz” pentru o perioadă de 3 ani și

șef Direcție investiții și administrare patrimoniu (f.d. 32-37, Vol. I).

Prin acordul suplimentar nr. 03 la contractul individual de muncă nr. 14 din

03 iunie 2013, încheiat de părți la 16 februarie 2017, părțile au prevăzut că pe

perioada exercitării atribuțiilor de membru al Consiliului de Administrație al SA

„Moldovagaz”, raporturile de muncă dintre angajator și Vitalie Șeptefraț, care este

angajat în funcția de șef al Direcției investiții și administrare a patrimoniului, vor fi

reglementate de prevederile contractului individual de muncă nr. 04-CA din 09

februarie 2017 (f.d. 38, Vol. I).

La 04 martie 2019, Dumitru Bicec a depus o cerere, prin care a solicitat

acordarea concediului suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului, conform art.

126 Codul muncii, pentru 1 an, începând cu 06 martie 2019 (f.d. 130, Vol. I).

Astfel, SA „Moldovagaz” i-a acordat lui Dumitru Bicec concediu suplimentar

neplătit pentru îngrijirea copilului de la 06 martie 2019 până la 05 martie 2020.

La 10 februarie 2020, în legătură cu expirarea termenului contractului de

muncă nr. 04-CA din 09 februarie 2017, SA „Moldovagaz” și Vitalie Șeptefraț au

semnat acordul suplimentar nr. 4 la contractul individual de muncă nr. 14 din 03

iunie 2013, prin care, părțile au prevăzut că începând cu data de 10 februarie 2020,

relațiile de muncă dintre angajator și salariat vor fi reglementate de prevederile

contractului individual de muncă nr. 14 din 03 iunie 2013, cu modificările și

completările ulterioare (f.d. 39, Vol. I).

Prin ordinul nr. 17-p din 10 februarie 2020 „Cu privire la punerea în aplicare

a acordului suplimentar nr. 04 din 10 februarie 2020 la contractul individual de

muncă nr. 14 din 03 iunie 2013”, s-a dispus Direcției economico-financiare să

9

efectueze achitarea salariului conform statelor de personal lui Vitalie Șeptefraț,

pentru funcția de șef al Direcției investiții și administrarea patrimoniului, de la data

de 10 februarie 2020 (f.d. 40, Vol. I).

La 05 martie 2020, președintele Consiliului de Administrație al SA

„Moldovagaz”, Vadim Ceban a emis ordinul nr. 26-p „Cu privire la încetarea

raporturilor de muncă”, în legătură cu reluarea activității lui Dumitru Bicec, șef al

Direcției investiții și administrarea patrimoniului la data de 06 martie 2020, în baza

cererii depuse din 05 martie 2020 și în conformitate cu art. 83 alin. (3) Codul

muncii, au fost încetate raporturile de muncă cu Vitalie Șeptefraț, șef al Direcției

investiții și administrarea patrimoniului, din data de 06 martie 2020 (f.d. 41, Vol.

I).

Reieșind din situația de fapt descrisă, Colegiul ține să învedereze că conform

prevederilor art. 45 din Codul muncii, contractul individual de muncă este

înțelegerea dintre salariat și angajator, prin care salariatul se obligă să presteze o

muncă într-o anumită specialitate, calificare sau funcție, să respecte regulamentul

intern al unității, iar angajatorul se obligă să-i asigure condițiile de muncă

prevăzute de prezentul cod, de alte acte normative ce conțin norme ale dreptului

muncii, de contractul colectiv de muncă, precum și să achite la timp și integral

salariul.

În sensul art. 54 Codul muncii, contractul individual de muncă se încheie, de

regulă, pe durată nedeterminată. Contractul individual de muncă poate fi încheiat și

pe o durată determinată, ce nu depășește 5 ani, în condițiile prevăzute de prezentul

cod. Temeiul legal al încheierii contractului individual de muncă pe durată

determinată se indică în contract. Dacă în contractul individual de muncă nu este

stipulată durata acestuia, contractul se consideră încheiat pe o durată

nedeterminată.

Art. 55 alin. (1) lit. a) Codul muncii, stabilește că contractul individual de

muncă poate fi încheiat pe durată determinată, conform art. 54 alin. (2), pentru

perioada îndeplinirii obligațiilor de muncă ale salariatului al cărui contract

individual de muncă este suspendat (cu excepția cazurilor de aflare a acestuia în

grevă) sau pentru perioada în care el se află în unul din concediile prevăzute la

art.112, 120, 123, 124, 126, 178, 299 și 300 ori pentru perioada în care el

absentează din alte motive.

În această ordine de idei, se reține că în conformitate cu prevederile art. 124

alin. (4) Codul muncii, concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului se acordă,

în baza unei cereri în formă scrisă, tatălui copilului ori unuia din bunici sau unei

alte rude care se ocupă nemijlocit de îngrijirea copilului, precum și tutorelui, în

cazul în care persoanele indicate la alin. (1) nu utilizează concediul prevăzut la

alin. (2).

În temeiul art. 126 alin. (1) Codul muncii, în afară de concediul de maternitate

și concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, femeii,

precum și persoanelor menționate la art. 124 alin. (4), li se acordă, în baza unei

cereri scrise, un concediu suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în vârstă

de la 3 la 4 ani, cu menținerea locului de muncă (a funcției). În lipsa locului de

muncă anterior (funcției anterioare), persoanelor menționate li se acordă un alt loc

de muncă echivalent (funcție echivalentă).

În speță, este cert că Dumitru Bicec a făcut uz de drepturile sale specificate

supra și prin ordinul nr. 145-p din 10 mai 2016, în temeiul prevederilor art. 124

10

Codul muncii și a cererii lui Dumitru Bicec din 04 mai 2016, SA „Moldovagaz” a

acordat lui Dumitru Bicec, șef al Direcției investiții și administrare a patrimoniului,

concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, de la 10

mai 2016 până la 05 martie 2019, inclusiv (f.d. 87, Vol. I).

Or, ulterior, la 04 martie 2019, Dumitru Bicec a depus o cerere, prin care a

solicitat acordarea concediului suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului,

conform art. 126 Codul muncii, pentru 1 an, începând cu 06 martie 2019 (f.d. 130,

Vol. I), astfel, SA „Moldovagaz” i-a acordat lui Dumitru Bicec concediu

suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului de la 06 martie 2019 până la 05

martie 2020.

Așadar, pentru perioada 10 mai 2016 - 05 martie 2020, Dumitru Bicec, șef al

Direcției investiții și administrare a patrimoniului, s-a aflat în concediu de îngrijire

a copilului în temeiul art. 124, 126 Codul muncii.

În continuare conform prevederilor art. 68 alin. (1) Codul muncii, contractul

individual de muncă poate fi modificat printr-un acord suplimentar semnat de părți,

inclusiv cu utilizarea semnăturii electronice avansate calificate. Acordul

suplimentar este parte integrantă a contractului individual de muncă. Iar potrivit

alin. (2) al aceluiași articol, modificare a contractului individual de muncă se

consideră orice modificare sau completare care vizează cel puțin una dintre

clauzele prevăzute la art. 49 alin. (1).

Conform art. 81 alin. (1) Codul muncii, contractul individual de muncă poate

înceta: a) în circumstanțe ce nu depind de voința părților (art. 82, 305 și 310); a1)

prin acordul scris al părților (art. 821); b) la inițiativa uneia dintre părți (art. 85 și

86). Conform alin. (2), în toate cazurile menționate la alin. (1), ziua încetării

contractului individual de muncă se consideră ultima zi de muncă. Iar conform

alin. (3) al aceluiași articol, contractul individual de muncă încetează în temeiul

ordinului (dispoziției, deciziei, hotărârii) angajatorului, care se aduce la cunoștința

salariatului, sub semnătură sau prin altă modalitate care permite confirmarea

recepționării/ înștiințării, cel târziu la data eliberării din serviciu, cu excepția

cazului în care salariatul nu lucrează până în ziua eliberării din serviciu (absență

nemotivată de la serviciu, privațiune de libertate etc.). Ordinul (dispoziția, decizia,

hotărârea) angajatorului cu privire la încetarea contractului individual de muncă

trebuie să conțină referire la articolul, alineatul, punctul și litera corespunzătoare

din lege.

De altfel, art. 82 lit. f) Codul muncii, statuează că contractul individual de

muncă încetează în circumstanțe ce nu depind de voința părților în caz de expirare

a termenului contractului individual de muncă pe durată determinată – de la data

prevăzută în contract, cu excepția cazului când raporturile de muncă continuă de

fapt și nici una dintre părți nu a cerut încetarea lor, precum și a cazului prevăzut la

art. 83 alin. (3), care indică că contractul individual de muncă pe durată

determinată încheiat pentru perioada îndeplinirii obligațiilor de muncă ale

salariatului al cărui contract individual de muncă este suspendat sau care se află în

concediul respectiv (art. 55 lit. a)) încetează în ziua reîntoarcerii acestui salariat la

lucru.

Raportând la caz prevederile legale sus menționate, Colegiul atestă că

instanțele de judecată ierarhic inferioare întemeiat au respins acțiunea depusă de

Vitalie Șeptefraț, or, ultimul a exercitat funcția temporar vacantă de șef Direcție

11

investiții și administrare a patrimoniului, fiind transferat într-o funcție pentru o

perioada determinată, până la reluarea activității de muncă de către Dumitru Bicec.

Distinct din cele constatate, instanțele întemeiat au reținut că ultimele

modificări și completări ale contractului individual de muncă nr. 14 din 03 iunie

2013 (în afară de cele operate în legătură cu atribuirea calității de membru al

Consiliului de Administrație al SA „Moldovagaz”), au fost operate prin acordul

suplimentar nr. 02 din 12 mai 2016, prin care Vitalie Șeptefraț, cu acordul acestuia,

a fost transferat în funcția de șef al Direcției investiții și administrare a

patrimoniului, din data de 12 mai 2016, în acest sens fiind emis ordinul nr. 146-p

din 12 mai 2016, prin care, în conformitate cu prevederile art. 68 Codul muncii,

Vitalie Șeptefraț a fost transferat din funcția de consilier al vicepreședintelui

Consiliului de Administrație, cu acordul dumnealui, în funcția de șef al Direcției

investiții și administrare a patrimoniului, din data de 12 mai 2016.

De altfel, precum denotă cumul de probe prezente la actele cauzei, se impune

a reitera că funcția de șef al Direcției investiții și administrare a patrimoniului era

ocupată pe perioadă nedeterminată de către Dumitru Bicec, în baza contractului

individual de muncă nr. 02 din 18 februarie 2010, ordinului nr. 114-p din 03 martie

2013 și ordinului nr. 199-p din 31 decembrie 2015.

La fel, se reține că la 10 mai 2016, SA „Moldovagaz” a emis ordinul nr. 145-p

prin care a acordat lui Dumitru Bicec concediu parțial plătit pentru îngrijirea

copilului până la vârsta de 3 ani, pentru perioada de la 10 mai 2016 până la 05

martie 2019 inclusiv, în temeiul art. 124 Codul muncii, ulterior, acordându-i

concediu suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului de la 06 martie 2019 până

la 05 martie 2020, în temeiul art. 126 Codul muncii.

Sub acest aspect, Ceste evident că Vitalie Șeptefraț a exercitat funcția

temporar vacantă de șef Direcție investiții și administrare a patrimoniului, fiind

transferat într-o funcție pentru o perioada determinată, până la reluarea activității

de muncă de către Dumitru Bicec, ori, o altă opțiune juridică nu exista.

Astfel, Vitalie Șeptefraț fiind transferat în această funcție cu acordul lui,

dânsul exprimându-și voința de a ocupa funcția temporar vacantă deținută de către

Dumitru Bicec, fapt indicat expres în ordin nr. 94-p din 12 martie 2016 (f.d. 28,

Vol. I).

Reieșind din cele relatate, este neîntemeiată solicitarea lui Vitalie Șeptefraț de

a fi restabilit în funcția anterior deținută de șef Direcție investiții și administrare

patrimoniu, or, această funcție încă la momentul când Vitalie Șeptefraț și-a dat

acordul la transfer în această funcție, nu era vacantă, ci era deținută conform

contractului individual de muncă pentru o perioadă nedeterminată de către Dumitru

Bicec.

Acest fapt rezultă din contractului individual de muncă nr. 02 din 18 februarie

2010 încheiat între SA „Moldovagaz” și intervenientul accesoriu Dumitru Bicec,

pe o perioadă nedeterminată, și în baza ordinului nr. 114-p din 03 iunie 2013,

ordinului nr. 199-p din 31 decembrie 2015.

Prin urmare, în temeiul art. 83 alin. (3) Codul muncii, contractul individual de

muncă pe durată determinată încheiat pentru perioada îndeplinirii obligațiilor de

muncă ale lui Dumitru Bicec, care s-a aflat în concediul parțial plătit pentru

îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani și concediul suplimentar neplătit pentru

îngrijirea copilului în vârstă de la 3 la 4 ani, a încetat în ziua reîntoarcerii acestui

salariat la lucru.

12

Respectiv, ordinul nr. 26-p din 05 martie 2020 „Cu privire la încetarea

raporturilor de muncă” cu Vitalie Șeptefraț, este întemeiat și legal.

Distinct de cele constatate, Colegiul consideră neîntemeiate argumentele

recurentului precum că începând cu data de 12 mai 2016 a fost transferat definitiv

și necondiționat în funcția de șef Direcție investiții și administrare patrimoniu, în

situația în care art. 124 și 126 din Codul muncii prevăd expres că concediile pentru

îngrijirea copilului se acordă cu menținerea locului de muncă (a funcției).

La fel, fiind neîntemeiat fiind și argumentul recurentului precum că încetarea

raporturilor juridice la inițiativa angajatorului poate avea loc doar în condițiile art.

86 Codul muncii, deoarece conform capitolului IV, alin. (1) lit. a) din contractul

individual de muncă nr. 14 din 03 iunie 2013, încetarea contractului are loc în

circumstanțe ce nu depind de voința părților.

Deci, art. 82 Codul muncii enumeră expres care sunt circumstanțele ce nu

depind de voința părților, în urma cărora are loc încetarea contractului individual

de muncă, astfel, lit. f) prevede că acesta încetează în cazul prevăzut la art. 83 alin.

(3) Codul muncii, care a și fost aplicat în speță.

La caz, instanțele de judecată ierarhic inferioare corect au respins acțiunea, au

determinat corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate li-a

fost dată apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele.

Totodată, întemeiat au fost respinse și pretențiile privind restabilirea în funcția

anterior deținută, încasarea salariului pentru absență forțată de la muncă, repararea

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată, or, aceste pretenții

sunt subsecvente pretenției principale privind anularea ordinului nr. 26-p din 05

martie 2020 „Cu privire la încetarea raporturilor de muncă” cu Vitalie Șeptefraț, iar

respingerea pretenției de bază atrage drept consecință decăderea pretențiilor

subsecvente, acestea fiind direct dependente de prima.

În conexiunea celor relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că instanțele de

judecată, prin prisma argumentelor expuse în cererea de chemare în judecată, cât și

cele expuse în cererea de apel, în raport cu materialele cauzei, normele materiale

aplicabile speței, întemeiat au concluzionat în sensul netemeiniciei acțiunii

înaintate de Vitalie Șeptefraț.

Cele supra relatate, în ansamblu atestă faptul că concluzia instanței de apel

este justă, având la bază un cumul de dovezi administrate, cărora le-a fost dată o

apreciere juridică cuvenită, iar argumentele aduse de recurent în susținerea poziției

sale, sunt pur declarative și fără un suport legal și probatoriu.

Urmare a celor indicate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră neîntemeiate afirmațiile

recurentului precum că instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele ce au importantă pentru soluționarea cauzei, nefiind dovedite

circumstanțele considerate de instanță ca stabilite, iar concluziile instanței expuse

în hotărâre, sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, deoarece acestea

contravin constatărilor relatate.

Față de cele ce preced și având în vedere faptul că decizia instanței de apel

este întemeiată și legală, iar temeiurile invocate de către recurent sunt

neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

13

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și a menține

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 444 și 445 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Codul de

procedură civilă Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Vitalie Șeptefraț.

Se menține decizia din 16 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 03 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă, la

cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie Șeptefraț împotriva Societății pe

Acțiuni Moldo-Rusă de tip deschis „Moldovagaz”, intervenient accesoriu Dumitru

Bicec cu privire la anularea ordinului, restabilirea în funcția anterior deținută,

încasarea salariului pentru absență forțată de la muncă, repararea prejudiciului

moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Mardari

Victor Burduh

Mariana Pitic

Galina Stratulat

14

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2023-09-13
0,97
2rh-8/23 — privind anularea ordinului, restabilirea în funtie anterior detinută
Dosarul nr.2rh-8/2023 2-20047858-01-2rh-18012023 prima instanţă: Judecătoria Chişinău, sediul Centru (jud: D. Tricolici) instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud: A. Panov, M. Anton, O. Cojocaru) instanţa de recurs: Curtea Supremă de
CSJ 2020-07-08
0,95
2ra-678/20 — anularea ordinelor, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu și repararea prejudiciului moral
Dosarul nr. 2ra-678/20 Prima instanță: Judecătoria Drochia, sediul Central (jud. I. Rusu) Instanța de apel: Curtea de Apel Bălţi (jud. Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu) ÎNCHEIERE 08 iulie 2020 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial şi de c
CSJ 2022-06-22
0,94
2ra-391/22 — anularea ordinului, restabilirea in functia detinuta anterior, incasarea salariului pentru absenta fortata de la serviciu
Dosarul nr. 2ra-391/2022 2-20044692-01-2ra-05042022 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (M. Frunze) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Budăi, V. Mihaila, I. Cotruță) Î N C H E I E R E 22 iunie 2022 mun. Chişinău C
CSJ 2023-03-15
0,94
2ra-1599/21 — restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la lucru și încasarea prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată
Dosarul nr. 2ra-1599/2021 2-19085991-01-2ra-22092021 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (judecător V. Gîrleanu) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, I. Țurcan, L. Pruteanu) D E C I Z I E 15 martie 2023
CSJ 2021-11-10
0,94
2ra-1450/21 — anularea ordinelor, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada de absență forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral
Dosarul nr. 2ra-1450/21 Prima instanță: Judecătoria Chişinău, sediul Centru (jud. M. Alexei) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. M. Guzun, A. Malîi, I. Dutca) ÎNCHEIERE 10 noiembrie 2021 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial ş
Sursă