3ra-1117/22 — anularea în parte a actului administrativ și obligarea modificării actului administrativ individual

3ra-1117/22 — anularea în parte a actului administrativ și obligarea modificării actului administrativ individual (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-1117/22

2-20017291-01-3ra-28102022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. V. Dodon)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Gh. Mâra, A. Bostan, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

30 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Aliona Miron

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea lui Vladimir Ghilețchi

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind anularea parțială a actului

administrativ și obligarea modificării actului administrativ,

împotriva deciziei din 31 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La originea cauzei se află acțiunea depusă la data de 7 februarie 2020 de

către Vladimir Ghilețchi împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind

anularea parțială a actului administrativ și obligarea modificării actului

administrativ.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că a activat în cadrul organelor

de poliției în perioada 22 iunie 1983 - 14 mai 2001. În temeiul ordinului nr. 51 ef.

din 25 mai 2001, serviciul în Poliție, precum și contractul individual de muncă au

încetat, cu dreptul de a primi pensie pe linia Ministerului Afacerilor Interne.

Ministerul Afacerilor Interne a întocmit calculul vechimii în muncă potrivit

căruia vechimea în serviciu (vechimea totală în muncă) pentru fixarea pensiei la

25 mai 2001 constituia 19 ani 10 luni 18 zile; stagiul de muncă cu avantaje

constituia 20 ani 00 luni 29 zile.

În temeiul acestui calcul, i-a fost stabilită pensia pe linia Ministerului

Afacerilor Interne, în proporție de 50% din cuantumul soldei, având în vedere că

vechimea în muncă stabilită era de 20 ani.

1

Ulterior, prin hotărârea nr. 3-1262/17 din 6 iunie 2018 a Judecătoriei

Chișinău sediul Centru, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată

înaintată de reclamant împotriva Ministerului Afacerilor Interne.

S-a obligat Ministerul Afacerilor Interne să îi recalculeze lui Vladimir

Ghilețchi vechimea în muncă cu avantaje pentru perioada efectuării serviciului în

cadrul Izolatorului de detenție provizorie al Comisariatul de Poliție municipiul

Bălți, calculând două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu pentru

perioada de la 1 aprilie 1991 până la 14 mai 2001.

În consecință, reclamantul a depus la Casa Teritorială de Asigurări Sociale

Bălți cerere privind mărirea pensiei conform noii vechimi în muncă.

Potrivit deciziei nr. 02/2019/34636 din 9 august 2019 a Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale Bălți, a fost stabilită pensia în cuantum de 68% din suma soldei,

reieșind din vechimea în muncă de 26 ani și 9 luni.

Conform deciziei menționate, a fost stabilită pensia majorată începând cu 6

iunie 2018 (data pronunțării hotărârii de judecată împotriva Ministerului

Afacerilor Interne), respectiv a fost achitată diferența pensiei începînd cu 6 iunie

2018.

La data de 10 ianuarie 2020, reclamantul a expediat în adresa Casei

Naționale de Asigurări Sociale cerere prealabilă, prin care a solicitat modificarea

datei de stabilire a pensiei recalculate, fixând aceasta la 15 mai 2001, și achitarea

diferenței pensiei recalculate în raport cu pensia primită pentru perioada

anterioară, începând cu 15 mai 2001.

La data de 31 ianuarie 2020, a recepționat decizia nr. G-69/20 din 28 ianuarie

2020 a Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la cererea prealabilă, prin

care a informat privind lipsa temeiurilor de admitere a cererii.

Reclamantul consideră că decizia nr. 02/2019/34636 din 9 august 2019 a

Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Bălți, prin care a fost stabilită pensia

majorată începând cu 6 iunie 2018, și decizia nr. G-69/20 din 28 ianuarie 2020 a

Casei Naționale de Asigurări Sociale sunt arbitrare și nu corespund cadrului legal

existent.

Reclamantul mai susține că pârâta urma să stabilească pensia mărită

începând cu 15 mai 2001, și nu cu 6 iunie 2018 - data pronunțării hotărârii nr. 3-

1262/17 de recalculare a vechimii, or, prin hotărârea menționată, reclamantului i-

a fost recunoscut un drept deja existent la data eliberării din serviciu.

Prin urmare, consideră că pârâta este obligată să modifice data de stabilire a

pensiei în cuantum de 68% din suma soldei, fixând aceasta la 15 mai 2001, precum

și să efectueze achitarea diferenței pensiei recalculate în raport cu pensia achitată

pentru perioada anterioară începând cu 15 mai 2001.

Reiterează prevederile art. 14 din Convenția pentru interzicerea

discriminării și art. l din Protocolul 1 referitor la protecția proprietății, conform

cărora, Curtea Europeană a reținut că noțiunea de bun înglobează orice interes al

unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la

pensie și, evident, dreptul la salariu sunt asimilate dreptului de proprietate (cauza

Buchen versus Cehia). Din această perspectivă, apare ca fiind evident că pensia

de serviciu, așa cum este în prezent reglementată și având cuantumul stabilit de

lege, constituie un drept de proprietate în sensul Convenției și Protocoalelor

2

adiționale, iar reducerea prin recalculare a acestui drept ar echivala cu o

expropriere.

Vladimir Ghilețchi a solicitat anularea deciziei nr. 02/2019/34636 din 9

august 2019 a Casei Naționale de Asigurări Sociale (oficiul teritorial Bălți), în

partea recalculării pensiei începând cu data de 6 iunie 2018, și actului

administrativ nr. G-69/20 din 28 ianuarie 2020, adoptat de Casa Națională de

Asigurări Sociale în procedura prealabilă, precum și obligarea modificării deciziei

nr. 02/2019/34636 din 9 august 2019 a Casei Naționale de Asigurări Sociale

(oficiul teritorial Bălți), în partea recalculării pensiei, începând cu data de 15 mai

2001.

Prin hotărârea din 27 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani, s-au

anulat decizia nr. 02/2019/34636 din 9 august 2019 a Casei Naționale de

Asigurări Sociale (oficiul teritorial Bălți) în partea recalculării pensiei

reclamantului începând cu data de 6 iunie 2018, și actul administrativ nr. G-69/20

din 28 ianuarie 2020, adoptat de Casa Națională de Asigurări Sociale în procedura

prealabilă.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să modifice decizia nr.

02/2019/34636 din 9 august 2019 (oficiul teritorial Bălți), în partea recalculării

pensiei, începând cu data de 15 mai 2001.

La 19 august 2021, cu respectarea termenului prevăzut de art. 232 alin. (1)

Cod administrativ, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel nemotivat

împotriva hotărârii din 27 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani, iar la

14 ianuarie 2022, cu respectarea termenului prevăzut de art. 232 alin. (2) Cod

administrativ, a fost prezentată motivarea apelului.

Prin decizia din 31 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 27 iulie

2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, prin prisma normelor de

drept material ce reglementează raportul juridic litigios, în raport cu

circumstanțele cauzei, a reținut ca fiind întemeiată și legală soluția primei instanțe

referitoare la temeinicia acțiunii, având în vedere că, la caz, sunt aplicabile

prevederile art. 54 al Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993 a asigurării cu pensii a

militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne, ce instituie dreptul persoanei care nu a primit la timp suma

cuvenită a pensiei din vina organului care a stabilit pensia, de a pretinde la achitarea

diferenței de pensie neplătită pentru perioada precedentă, precum și dispozițiile

Hotărârii nr. 27 din 20 decembrie 2011 privind controlul constituționalității unor

legi de modificare a condițiilor de asigurare cu pensii și alte plăți sociale pentru

unele categorii de salariați a Curții Constituționale, care a statuat că: „[…] un drept

social poate fi obiectul protecției constituționale garantate de art. 46 și, respectiv,

art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană numai în cazul când dreptul

social respectiv este dobândit și are o valoare economică. Aplicativ la cauza în

speță, un drept patrimonial dobândit ar însemna dreptul la pensia ce se află în

plată, care deja are o valoare economică și astfel constituie un drept de proprietate

al persoanei”.

3

Raportând normele citate la circumstanțele cauzei, instanța de control

judiciar s-a aliniat concluziei fondului, care a conchis privind netemeinicia

refuzului Casei Teritoriale de Asigurări Sociale de a-i recalcula pensia pentru

întreaga perioadă anterioară datei emiterii deciziei din 28 noiembrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău.

La 17 iunie 2022, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs

împotriva deciziei din 31 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 137), iar la 9

noiembrie 2022 a prezentat motivarea recursului (f.d. 142).

În susținerea recursului, a invocat dezacordul său cu soluția instanței de apel,

considerând-o eronată, instanța interpretând în mod eronat normele de drept

material pertinent speței, fapt ce a succedat emiterea unei soluții greșite și

neîntemeiate pe cauza dată.

Invederează că în speță sunt aplicabile prevederile art. 61 alin. (1) din Legea

nr. 1544/1998, care prevede expres perioada pentru care urmează a fi făcută

recalcularea pensiei, și anume pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12

luni de la depunerea actelor suplimentare.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel, pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului

se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea

deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 31 mai 2022, fiind

notificată recurentei (dispozitivul) în data de 19 iulie 2022, fapt ce se confirmă

prin extrasul electronic anexat la dosar (f.d. 132). Decizia motivată a instanței de

apel a fost notificată recurentei la 12 octombrie 2022.

Astfel, recursul și motivarea acestuia depuse la 17 iunie 2022 și, respectiv, 9

noiembrie 2022, sunt în termen.

La 4 aprilie 2022, în adresa intimatului a fost expediată copia recursului, cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

Astfel, la 29 noiembrie 2022, reprezentantul intimatului, avocatul Roman

Ocerednîi, a depus referință, solicitând respingerea recursului declarat de Casa

Națională de Asigurări Sociale, cu menținerea fără modificări a deciziei instanței

de apel și a hotărârii instanței de fond, ca fiind legale și emise cu respectarea

tuturor normelor de drept material și procedural aplicabile speței.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Casa Națională de

Asigurări Sociale, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil,

din următoarele motive.

4

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar, în acord cu alin.

(2) din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate, ci urmează să însușească, în condițiile Codului

administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv

al temeiurilor de inadmisibilitate și, în același timp, oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare

suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes

rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ, și anume din sintagma

„motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului

și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont, pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO, în jurisprudența sa constantă, statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este

în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

5

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că

modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând

de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19

februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței

CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care

implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A,

nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Aliona Miron

Nicolae Craiu

6