3ra-1065/22 — contestarea actelor administrative

3ra-1065/22 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosar nr. 3ra-1065/22

2-21010177-01-3ra-12102022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. T. Avasiloaie)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

Î N C H E I E R E

30 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Aliona Miron

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de avocatul Angela Popil, în

interesele Nataliei Mogol și a recursului depus de Guvernul Republicii Moldova,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată

depusă de Andrei Popa împotriva Guvernului Republicii Moldova, terț Agenția

de Stat pentru Proprietate Intelectuală și Natalia Mogol, cu privire la anularea

actelor administrative și dispunerea întoarcerii executării,

împotriva deciziei din 13 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La originea cauzei se află acțiunea depusă la 25 ianuarie 2021 de către

Andrei Popa împotriva Guvernului Republicii Moldova, terți Instituția Publică

”Agenția de Stat pentru Proprietate Intelectuală”, Natalia Mogol cu privire la

anularea dispoziției nr. 192-d din 22 decembrie 2020 a Guvernului și cererea

privind dispunerea întoarcerii executării (f. d. 5-8).

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că a fost angajat în funcția de

director general adjunct al Agenției de Stat pentru Proprietate Intelectuală, în

baza hotărârii Guvernului nr. 365 din 30 martie 2016 (în vigoare din 1 aprilie

2016).

În baza hotărârii Guvernului nr. 1247 din 19 decembrie 2018 (în vigoare

din 28 decembrie 2018), Agenția de Stat pentru Proprietate Intelectuală a fost

reorganizată prin transformare din „instituție publică” în „autoritate

administrativă centrală din subordinea Guvernului”.

La fel, conform hotărârii Guvernului nr. 1247 din 2018, Agenția de Stat

pentru Proprietate Intelectuală a fost constituită ca succesor în drepturi și

obligații al Instituției Publice „Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală”.

Iar disponibilizarea personalului în legătură cu reorganizarea Instituției Publice

„Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală” urma a fi efectuată în

1

conformitate cu Codul muncii, în cazul imposibilității angajării acestora.

Totodată, Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală ar avea un director

general și doi directori generali adjuncți.

Prin dispoziția Guvernului nr. 93-d din 26 iulie 2019 (în vigoare din 27

iulie 2019), a fost dispusă eliberarea Lilianei Bolocan din funcția de director

general al Agenției de Stat pentru Proprietate Intelectuală din data de 29 iulie

2019, în baza cererii de demisie, totodată s-a dispus ca până la desemnarea

directorului general al Agenției de Stat pentru Proprietate Intelectuală, atribuțiile

acestuia să fie exercitate de Andrei Popa, director general adjunct al Agenției.

La 27 decembrie 2019, prin dispoziția Guvernului nr. 350-d, a fost dispusă

numirea lui Viorel Iustin în funcția de director general al Agenției de Stat pentru

Proprietate Intelectuală, începând cu data de 2 ianuarie 2020. Corespunzător, la

data de 2 ianuarie 2020 a încetat asigurarea de către reclamant a interimatului

funcției de director general al Agenției de Stat pentru Proprietate Intelectuală,

revenind în funcția ocupată anterior de director general adjunct al Agenției de

Stat pentru Proprietate Intelectuală (responsabil de proprietatea industrială).

Cu toate acestea, Guvernul a emis dispoziția nr. 5-d din 15 ianuarie 2020

(în vigoare din 17 ianuarie 2020), prin care s-a dispus preavizarea lui Andrei

Popa, director general adjunct al Agenției de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală. Preavizul a fost acordat cu o durată de 2 luni, termen care a început

a curge de la data aducerii la cunoștința persoanei în cauză a prezentei dispoziții

contra semnătură. În perioada de preaviz, persoanei în cauză i s-a acordat o zi

lucrătoare pe săptămână cu menținerea salariului mediu pentru căutarea unui alt

loc de muncă. Dispoziția a intrat în vigoare la data publicării cu posibilitatea de

a fi contestată în modul stabilit de Codul administrativ.

La data de 17 februarie 2020, reclamantul a contestat Dispoziția

Guvernului nr. 5-d din 15 ianuarie 2020 în instanța de judecată competentă,

solicitând anularea acesteia. Între timp, Guvernul a emis dispoziția nr. 81-d din

10 aprilie 2020 (în vigoare din 14 aprilie 2020), prin care a dispus: se eliberează

domnul Andrei Popa din functia de director general adjunct al Agenției de Stat

pentru Proprietatea Intelectuală în prima zi imediat lucrătoare după data de 14

aprilie 2020 în legătură cu expirarea termenului de preavizare. Prezenta

dispoziție poate fi contestată la Judecătoria Chișinău (sediul Râșcani. sir. Kiev,

nr. 3) în termen de 30 de zile de la data comunicării, potrivit prevederilor

Codului administrativ nr. 116/2018.

La data de 11 mai 2020, Andrei Popa a contestat și Dispoziția Guvernului

nr. 81-d din 10 aprilie 2020, solicitând anularea acesteia și restabilirea la locul

de muncă, procesul fiind examinat de aceeași instanță - Judecătoria Chișinău

sediul Râșcani.

Indică reclamantul că ambele cauze se aflau pe rolul aceleiași instanțe și că

acestea erau conexe prin pretenții, temeiuri de apariție și prin probe, astfel,

instanța a conexat cauza ulterioară (nr. 3-968/2020) cu cea acceptată mai

devreme (nr. 3-410/2020) și le-a examinat concomitent.

La fel, reține că, între timp, Guvernul a emis Dispoziția nr. 109-d din 17

iunie 2020 (în vigoare din 19 iunie 2020), prin care a numit о altă persoană în

2

funcția anterior ocupată de către dl Andrei Popa și anume pe dna Natalia Mogol,

începând cu data de 18 iunie 2020.

În contextul dat, remarcă că la data de 13 noiembrie 2020, instanța a

pronunțat hotărârea privind această cauză, prin care a admis acțiunea lui Andrei

Popa, a anulat actele contestate și a dispus restabilirea lui Andrei Popa în funcția

de director general adjunct al Agenția de Stat pentru Proprietate Intelectuală. Cu

toate acestea, abia în data de 22 decembrie 2020, Guvernul a emis Dispoziția nr.

191-d (în vigoare din 24 decembrie 2020), prin care a anulat dispozițiile

anterioare și l-a restabilit pe Andrei Popa în funcția de director general adjunct

al Agenția de Stat pentru Proprietate Intelectuală, începând cu 22 decembrie

2020.

Totodată, Guvernul a emis și Dispoziția nr. 192-d din 22 decembrie 2020

(în vigoare din 24 decembrie 2020), prin care a dispus eliberarea reclamantului

din funcția de director general adjunct al Agenția de Stat pentru Proprietate

Intelectuală începând cu 22 decembrie 2020.

Susține că astfel, pârâtul demonstrează în continuare un comportament

ilegal și abuziv în privința sa, recurgând la tot felul de tertipuri juridice cu

scopul de a menține ilegalitatea comisă anterior, refuzând să execute efectiv

restabilirea sa în funcție.

Reclamantul consideră Dispoziția Guvernului nr. 192-d din 22 decembrie

2020 ca fiind un act administrativ ilegal și nemotivat, emis contrar legii.

Notează că, potrivit textului, Dispoziția nr. 192-d din 22 decembrie 2020

este motivată în drept în temeiul art. 7 litera i) din Legea nr. 136/2017 cu privire

la Guvern și a art. 86 alineatul (1) litera k/1) din Codul muncii, fără a fi măcar

cunoscută incidența acestor prevederi legale.

Privind motivarea în fapt a Dispoziției Guvernului nr. 192-d din 22

decembrie 2020, reclamantul indică că aceasta lipsește cu desăvârșire,

rezumându-se doar la о referință - „demersului Agenției de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală nr. 1872 din 18 noiembrie 2020”, care nu este cunoscut.

Astfel, invocă că rămâne inexplicabil atât motivul emiterii actului

administrativ contestat, cât și temeiul juridic invocat, reclamantul nefiind

implicat în vreo procedură la care se face referire.

Referitor la descrierea procedurii administrative care a stat la baza emiterii

actului administrativ contestat, reclamantul menționează că aceasta de asemenea

lipsește cu desăvârșire, or, fiind un act administrativ defavorabil, Dispoziția

Guvernului nr. 192-d din 22 decembrie 2020 nu conține nici о descriere a

procedurii administrative care a stat la baza emiterii.

În temeiul și în conformitate cu normele invocate, solicită admiterea

acțiunii, anularea în tot a Dispoziției Guvernului nr. 192-d din 22 decembrie

2020 și dispunerea restabilirii lui Andrei Popa la locul de muncă ocupat anterior,

prin întoarcerea executării Dispoziției Guvernului nr. 192-d din 22 decembrie

2020.

Prin hotărîrea din 27 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani, s-a

anulat dispoziția Guvernului nr. 192-d din 22 decembrie 2020 cu privire la

eliberarea domnului Andrei Popa din funcția de director general adjunct al

Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală. Cererea cu privire la

3

întoarcerea executării s-a respins ca fiind aplicabilă doar actelor administrative

individuale pecuniare (f. d. 92, 105-110).

La 4 iunie 2021, cu respectarea termenului prevăzut de art. 232 alin. (1)

Cod administrativ, Guvernul a depus apel nemotivat împotriva hotărârii din 27

mai 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani (f. d. 95-96), iar la 21

octombrie 2021, cu respectarea termenului prevăzut de art. 232 alin. (2) Cod

administrativ, a fost prezentată motivarea apelului.

La 18 iunie 2021, cu respectarea termenului prevăzut de art. 232 alin. (1)

Cod administrativ, Popil Angela în interesele Nataliei Mogol, a depus apel

nemotivat împotriva hotărârii din 27 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul

Râșcani (f. d. 100-104), iar la 27 octombrie 2021, cu respectarea termenului

prevăzut de art. 232 alin. (2) Cod administrativ, a fost prezentată motivarea

apelului.

Prin decizia din 13 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

apelurile depuse de Natalia Mogol și de Guvernul Republicii Moldova și

menținută hotărârea din 27 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

În consolidarea soluției, s-a indicat că acțiunea reclamantului este una în

obligare, or ultimul solicită anularea dispoziției Guvernului nr. 5-d din 15

ianuarie 2020 cu privire la preavizarea lui Andrei Popa, director general adjunct

al Agenției de Stat pentru Proprietate Intelectuală, și dispoziției Guvernului 81-d

din 10 aprilie 2020 cu privire la eliberarea din funcție a lui Andrei Popa, cu

restabilirea în funcția de director general adjunct al Agenției de Stat pentru

Proprietate Intelectuală.

Reținând prevederile Legii nr. 114 din 3 iulie 2014 cu privire la Agenția de

Stat pentru Proprietatea Intelectuală, după modificări conform Legii 140 în

vigoare din data de 17 august 2018 și prevederile art. 88 din Codul Muncii,

instanța de apel a stabilit că se implică două situații de aplicabilitate a articolului

88, lichidarea instituției, ori în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de

personal. În speță, nu se atestă nici una din situațiile descrise, ori conform

modificărilor normelor citate supra, Agenția de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală nu a fost lichidată, iar numărul statelor de personal nu a fost redus,

fiind păstrată în organigrama instituției la fel funcția unui director general și doi

directori generali adjuncți după reorganizare.

Instanța de apel a menționat că modificarea statelor de personal se

efectuează în cazul majorării/micșorării efectivului, reorganizării, modificării

actului normativ în baza căruia autoritatea își desfășoară activitatea,

redistribuirea sarcinilor. Articolul 88 Codul muncii reglementează procedura de

concediere în cazul lichidării unității, reducerii numărului sau a statelor de

personal, dar nu se referă la modificarea statelor de personal (în funcționari

publici). Prin urmare, Andrei Popa, fiind numit în funcție de director general

adjunct – în baza Hotărârii Guvernului nr. 365 din 30 martie 2016, până la

modificările efectuate în Legea nr. 114 din 3 iulie 2014 cu privire la Agenția de

Stat pentru Proprietatea Intelectuală, și Hotărârii Guvernului nr. 1247 din 19

decembrie 2018 privind organizarea și funcționarea Agenției de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală, a continuat să dețină funcția de director general

4

adjunct, timp de doi ani, iar în acest timp nu a fost emis nici un act administrativ

contrar.

Totodată, instanța de apel a reținut că după reorganizarea Instituției Publice

„Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală” în autoritate administrativă

centrală subordonată Guvernului, nu s-a redus numărul și nici statele de

personal, funcția reclamantului/intimat rămânând, schimbându-se doar statutul

acesteia (în funcție publică).

Reieșind din aceste considerente, a apreciat că prevederile pct. 4 al

Hotărârii Guvernului nr. 1247 din 19 decembrie 2018 privind organizarea și

funcționarea Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală implică

disponibilizare, în caz de imposibilitate de angajare. La caz, în situația

reclamantului/intimat, nu s-a stabilit imposibilitatea angajării acestuia,

reclamantul a acces în funcția de director general adjunct după intrarea în

vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 1247 din 19 decembrie 2018, timp de doi ani,

fără a se specifica că deține funcția dată cu statut anterior și/sau conform

statutului după intrarea în vigoare a acesteia.

La caz, au fost menționate și prevederile art.1971 alin. (1), (2), (7) Codul

muncii, conform cărora concedierea salariaților poate interveni, în asemenea

cazuri, ca urmare a reducerii numărului sau a statelor de personal din unitate,

ceea ce în speță nu avut loc, numărul unităților funcției deținute de reclamant

rămânând aceleași și statele la fel, fiind schimbat doar statutul - în funcționar

public.

În lumina celor expuse, instanța de apel a apreciat că Guvernul, la emiterea

Dispoziției nr. 192-d din 22 decembrie 2020, nu și-a exercitat dreptul dicreționar

în conformitate cu scopul acordat prin lege, or directorul general al Agenției de

Stat pentru Proprietatea Intelectuală nu are atribuții în vederea constatării

manifestărilor de corupție potrivit Legii integrității nr. 82 din 25 mai 2017, iar

faptul că în gestiunea Autorității Naționale de Integritate se află spre examinare

doar sesizarea Centrului de Analiză Preventivă a Corupției privind nedeclararea

intereselor personale de către Andrei Popa, nu poate fi reținut ca un act de

constatare a unei manifestări de corupție, până la momentul în care autoritățile

competente s-ar expune asupra acestui fapt în limitele competențelor lor

prevăzute de lege.

Instanța de control judiciar a reținut că autoritatea publică, de fapt, nu este

complet liberă în utilizarea dreptului discreționar. Iar acțiunea administrativă

trebuie să se bazeze pe o decizie discreționară cuvenită, concluzie ce se

desprinde, în special, din prevederile art. 137 alin. (1) din Codul administrativ,

potrivit cărora autoritățile publice „trebuie” să acționeze cu bună-credință, în

limitele legal stabilite și cu respectarea scopului pentru care le-a fost atribuit

dreptul. Prin urmare, Guvernul Republicii Moldova la emiterea dispoziției

contestate nu a ținut cont de cele menționate supra și ca urmare a luat o decizie

pripită prin ce încalcă drepturile fundamentale ale intimatului la prezumția

nevinovăției.

Instanța a mai statuat că, contrar prevederilor art. 70 și art. 44 alin. (2) Cod

administrativ, Guvernul nu a prezentat instanței nici o probă din care să rezulte

că reclamantul/intimat cel puțin a fost înștiințat despre inițierea procedurii

5

administrative pentru emiterea Dispoziției nr. 192-d din 22 decembrie 2020, or,

participarea reclamantului/intimat la procedura administrativă este obligatorie,

de unde rezultă că apelantul Guvernul Republicii Moldova și-a exercitat dreptul

discreționar cu încălcarea normelor de procedură.

Analizând dispoziția contestată în raport cu circumstanțele de fapt ale

cauzei și normele legale citate mai sus, Curtea de Apel Chișinău a constatat că

dispoziția de eliberare a lui Andrei Popa nu a fost motivată, în special,

angajatorul nu a raportat faptele presupus a fi manifestări de corupție la normele

legale care au servit drept temei de constatare a eliberării acestuia din serviciu.

Prin urmare, nerespectarea normelor legale implică și ilegalitatea de

fond/materială a actelor administrative contestate.

Într-o altă ordine de idei, instanța de apel a reținut și existența ilegalității

formale a actelor contestate în speță, prin prisma art. 118 Cod administrativ. Or,

art. 31 Cod Administrativ prevede că actele administrative individuale și

operațiunile administrative scrise trebuie să fie motivate.

Astfel, din analiza actelor administrative contestate la caz, a atestat lipsa

elementului de motivare, acestea conținând o enumerare a prevederilor legale și

soluția urmare a acesteia, dar o motivare faptică, enumerarea tuturor

circumstanțelor de fapt ce au determinat emiterea actelor date, lipsește.

Completul judiciar a conchis că prima instanță absolut întemeiat a hotărât

asupra anulării dispoziției Guvernului nr. 192-d din 22 decembrie 2020 cu

privire la eliberarea domnului Andrei Popa din funcția de director general

adjunct al Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală.

Sintetizând cele detaliate mai sus, statuând cu certitudine că argumentele

părților apelante sunt neîntemeiate, iar hotărârea instanței de fond este legală și

întemeiată, completul de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău a

decis privind respingerea apelurilor depuse de Natalia Mogol și Guvern și

menținerea hotărârii din 27 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani.

La 18 iulie 2021, avocatul Angela Popil, în interesele Nataliei Mogol a

depus recurs nemotivat prin care a solicitat admiterea recursului cu casarea

deciziei din 13 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 27 mai

2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani, iar la 28 octombrie 2022 a

prezentat motivarea recursului.

În motivarea cererii a indicat că hotărârea și decizia judecătorească atacate

sunt neîntemeiate, emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material și

neelucidarea circumstanțelor importante cauzei, astfel fiind pasibile casării.

În opinia recurentei, instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelului,

în contradictoriu cu prevederile art. 130, art. 239 și art. 373 alin. (2) Cod de

procedură civilă, a eșuat să determine calitativ circumstanțele și să aplice

conform normele de drept aplicabile speței, drept consecință fiind pronunțată o

hotărâre viciată.

La 27 iulie 2022, cerere de recurs nemotivată a depus Guvernul, care a

suplimentat cererea cu motivarea recursului la 27 octombrie 2022, solicitând

admiterea recursului cu casarea deciziei din 13 iulie 2022 a Curții de Apel

Chișinău și a hotărârii din 27 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani,

cu emiterea unei noi decizii de respingere integrală a acțiunii.

6

A învederat instanței că prevederile art. 94 Cod administrativ oferă

participantului la procedura administrativă dreptul de a fi audiat, fără a institui în

sarcina autorității publice o obligație expresă în acest sens.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții

de apel ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate

cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul

se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 13 iulie 2022 (f.

d. 197, 198-213).

La 14 iulie 2022, prin intermediul poștei electronice, Guvernului Republicii

Moldova și recurentului Ion Popa i-a fost expediată copia dispozitivului

deciziei.

La 18 iulie 2021, avocatul Angela Popil, în interesele Nataliei Mogol a

depus recurs nemotivat (f. d. 215), iar la 27 iulie 2022, cerere de recurs

nemotivată a depus Guvernul (f. d. 221)

Decizia motivată a Curții de Apel Chișinău a fost recepționată de recurenți

la 7 octombrie 2022 (f. d. 224).

La 27 octombrie 2022, Guvernul a depus motivarea recursului (f. d. 227),

iar la 28 octombrie 2022, a depus motivarea recursului avocatul Angela Popil, în

interesele Nataliei Mogol (f. d. 238).

Astfel, recursurile și motivarea acestora sunt în termen.

La 27 octombrie 2022, în adresa intimaților și a recurenților, au fost

expediate copiile recursurilor nemotivate și a motivării acestora, cu înștiințarea

despre posibilitatea depunerii referințelor (f. d. 243).

Astfel, la 29 noiembrie 2022, avocatul intimatului, Ion Popa, a depus

referință asupra cererilor de recurs, solicitând declarararea lor ca find

inadmisibile, dată fiind lipsa unor motivări convingătoare și întemeiate pentru a

trece testul de admisibilitate, precum și lipsa dreptului Nataliei Mogol de a

depune recurs, dată fiind calitatea acesteia de terț facultativ, reglementată de

prevederile art. 205 alin. (3) Cod administrativ.

Examinând recursul depus de avocatul Angela Popil, în interesele Nataliei

Mogol și recursul depus de Guvernul Republicii Moldova, în raport cu

materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție le consideră inadmisibile, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu

alin.(2) din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special

în cazurile enumerate la literele a)-f).

7

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează

să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui

control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și, în același timp, oferă un drept

exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un

eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ reține că Codul administrativ dezvoltă nu

doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii

din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural

și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după

caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în

fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ, și anume din sintagma

„motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului

și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont, pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO, în jurisprudența sa constantă, statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.

85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor

ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

8

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibile recursule depuse de Guvernul Republicii Moldova și de

avocatul Angela Popil, în interesele Nataliei Mogol.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Guvernul Republicii Moldova și recursul depus de

avocatul Angela Popil, în interesele Nataliei Mogol, se declară inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Aliona Miron

Nicolae Craiu

9