3ra-541/22 — anularea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ favorabil

3ra-541/22 — anularea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-541/22

2-21008008-01-3ra-12052022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud.: Ig. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

Î N C H E I E R E

05 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Maria Colomeeț și Angela Gavriliuc împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova cu privire la anularea actului administrativ și obligarea emiterii actului

administrativ favorabil,

împotriva deciziei din 16 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

casată hotărârea din 04 august 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și s-a emis o

decizie nouă, prin care acțiunea depusă de Maria Colomeeț și Angela Gavriliuc a fost

admisă,

c o n s t a t ă:

La 19 ianuarie 2021, Maria Colomeeț și Angela Gavriliuc, reprezentate de

avocatul Constantin Lazari, au formulat acțiune în procedura contenciosului

administrativ împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova solicitând

admiterea cererii înaintate de Maria Colomeeț și Angela Gavriliuc împotriva

Ministerului Justiției al RM privind schimbarea competenței teritoriale a notarului;

prin nesoluționarea în termen a cererii prealabile, să se constate ca fiind acceptate

cerințele reclamanților privind emiterea Ordinului de schimbare a teritoriului de

activitate conform procedeului „post pe post” între notarii Maria Colomeeț și Angela

Gavriliuc, prin care notarul Maria Colomeeț este transferată din mun. Chișinău în

mun. Bălți și notarul Angela Gavriliuc este transferată din mun. Bălți în mun.

Chișinău; obligarea Ministerului Justiției să emită Ordinului de schimbare a

competenței teritoriale (transferul) notarilor, conform procedeului „post pe post”,

Maria Colomeeț din mun. Chișinău în mun. Bălți și Angela Gavriliuc din mun. Bălți

în mun. Chișinău (f.d.6-14).

În motivarea acțiunii a invocat că, Licența pentru executarea activității de notar, cu

număr de înregistrare 083 din 12 mai 1998, i-a fost eliberată de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova Mariei Colomeeț. Conform Certificatului de înregistrare a Biroului

notarial, cu Nr. de înregistrare 38 din 14 august 1998, notarul Maria Colomeeț își

1

exercită activitatea în teritoriul - municipiul Chișinău, sediul fiind stabilit în mun.

Chișinău, str. M. Costin 15/1.

Mai indică că Ministerul Justiției al Republicii Moldova a eliberat Angelei

Gavriliuc licență pentru executarea activității de notar, cu număr de înregistrare 311,

data eliberării 20 aprilie 2011. Conform Extrasului din Registrul de stat al notarilor, cu

Nr. 35 din 17 februarie 2017, notarul Angela Gavriliuc este înregistrat și își exercită

activitatea în municipiul Bălți.

Reieșind din prevederile legale stabilite în Constituția Republicii Moldova (art.4,

16, 43 etc.), Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

fundamentale (art.6, 8, 14 etc.), inclusiv Avizul consultativ nr.4 ac-34/13 din 16

decembrie 2013 al Plenului Curții Supreme de Justiție, cât și Legii nr.121 din 25 mai

2012 cu privire la asigurarea egalității, ținând cont de faptul că anterior, pe parcursul

anilor 2005 – 2020, de către Ministerul Justiției au fost emise multiple Ordine prin care

notarii și-au schimbat teritoriul de activitate, cât și a practicii judiciare deja stabilite în

acest domeniu, întru realizarea principiului speranța legitimă, inclusiv asigurarea

aplicării reale în practică a principiului egalității cetățenilor în fața legii, cât și

neadmiterea discriminării, aplicarea diferențiată a Legii, Maria Colomeeț și Angela

Gavriliuc au înaintat la 06 noiembrie 2020 cererea privind emiterea ordinului cu privire

la schimbarea teritoriului de activitate a notarilor Maria Colomeeț și Angela Gavriliuc.

Însă, prin refuzul la cererea înaintată din 27 noiembrie 2020 și lipsa răspunsului la

cererea prealabilă, recepționată de pârât la 11 decembrie 2020, consideră reprezentantul

reclamanților că, pârâtul le încalcă reclamanților drepturile esențiale prevăzute de

Constituție, Tratate internaționale la care Republica Moldova este parte.

De asemenea, afirmă că reclamanții își întemeiază cerințele inclusiv și pe faptul că

în prezent, nu există post vacant de notar în mun. Chișinău, după cum nu există post

vacant nici în municipiul Bălți.

Reprezentantul reclamanților concretizează că, prin prezenta acțiune se solicită

schimbarea teritoriului de activitate între doi notari, în care ambii dețin Licență de notar,

iar rolul Ministerului Justiției este doar de a veghea ca cetățenilor - atât din municipiul

Chișinău, cât și din municipiul Bălți - să le fie asigurate o asistență juridică profesională

înaltă a notarului, ceea ce este și se dorește în speța dată.

Prin acest schimb de teritorii de activitate a notarilor, consideră avocatul

reclamanților că, atât statul Republica Moldova, cât și cetățenii din municipiul Chișinău,

și municipiul Bălți nu vor avea de suferit careva prejudicii, or alte careva incomodități,

deoarece schimbul teritoriilor de activitate a notarilor este echivalent.

Mai menționează că, Legea cu privire la organizarea activității notarilor nu

reglementează nemijlocit și expres procedura de transfer a notarilor, procedura este

lăsată la discreția Ministerului Justiției, dar totul ce nu este interzis prin Lege este

admis, întrucât Legea cu privire la organizarea activității notarilor nici nu interzice

transferul notarilor în alte unități teritoriale de activitate.

Reclamanții Maria Colomeeț și Angela Gavriliuc afirmă că, acest transfer este

benevol, echitabil, conform necesităților personale ale fiecărui în parte, care nu

afectează în nici un fel calitatea serviciilor notariale (dimpotrivă - le sporește) în razele

teritoriale menționate; acest transfer se efectuează din necesitatea personală a stării de

sănătate a Mariei Colomeeț, cât și a Angelei Gavriliuc, care își are domiciliul cu familia

în mun. Chișinău, fiind bolnavă - necesită un tratament special, fapt explicat detaliat în

2

cererea inițial înaintată, cât și în cererea prealabilă înaintate în adresa Ministerului

Justiției, fiind anexate documentele confirmative.

Mai subliniază că, în urma acestui schimb de teritorii de activitate notarială ambii

notari, în calitatea lor de cetățeni, își realizează și drepturile constituționale. Ei

garantează că, prin acest schimb de teritorii de activitate notarială nu va fi periclitată

activitatea notarială în sectoarele respective și acest schimb, reciproc avantajos, nu

afectează nici într-un fel drepturile cetățenilor care apelează la serviciile notariale.

În final, afirmă că este vorba de un schimb de teritorii de activitate notarială care

este pozitiv pentru notari, cât și pentru cetățenii care vor beneficia de aceste servicii,

inclusiv și pentru statul Republica Moldova. Consideră că, nu poate fi interzis de o

autoritate statală, inclusiv Ministerul Justiției, întrucât nimeni nu este în drept să

îngrădească cetățenilor realizarea dreptului la libera alegere a locului de reședință,

corelat cu dreptul la muncă, dreptul la existență, corelat cu dreptul la viață (după cum

este prevăzut în Constituție) etc. Toate aceste drepturi fiind într-o legătură

interdependentă și condiționată, urmează a fi respectate de către autoritățile statale,

inclusiv Ministerul Justiției al RM și instanțele de judecată din Republica Moldova.

În Avizul consultativ al Plenului Curții Supreme de Justiție din 16 decembrie 2013

(4ac-34/13) cu privire la modul de aplicare a art. 14/1 alin. (1) și (2) din Legea cu

privire la notariat nr. 1452 din 08 noiembrie 2002 se menționează expres: Schimbarea

reciprocă între doi notari a teritoriului de activitate nu vizează locurile declarate vacante

de către Ministerul Justiției, nu afectează interesele serviciului și interesele terților, sau

egalitatea de șanse și corespunde cerințelor dictate de extinderea teritoriului, de numărul

locuitorilor și de volumul solicitărilor din partea publicului, schimbul este unul benevol

și echitabil potrivit necesităților ambelor părți. Ținând cont de normele pre citate, Plenul

reiterează că interzicerea nejustificată în admiterea cererii privind schimbarea reciprocă

a teritoriului de activitate a notarilor, constituie un act vădit de discriminare și

nerespectare a drepturilor ce țin de familie, copii, domiciliu, garantate de art.8 și 14 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale care prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de

convenție trebuie să fie asigurate fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă,

culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială,

apartenență la o minoritate, avere, naștere sau orice altă situație.

În această ordine de idei solicită admiterea pretențiilor formulate în conținutul

cererii de chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ înaintată de

Maria Colomeeț și Angela Gavriliuc.

Prin hotărârea din 04 august 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, acțiunea

de contencios administrativ înaintată de Maria Colomeeț și Angela Gavriliuc împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la anularea actului administrativ

– Decizia/Răspunsul nr.05/9312 din 27 noiembrie 2020, precum și Decizia/Răspunsul

nr.05/839 din 09 februarie 2021 adoptată în procedura prealabilă, și obligarea emiterii

actului administrativ favorabil – Ordin cu privire la schimbarea teritoriului de activitate

a notarilor Maria Colomeeț și Angela Gavriliuc „post pe post”, s-a respins ca fiind

neîntemeiată (f.d.103, 127-132).

Prima instanță a apreciat, ca fiind nefondate argumentele referitoare la faptul că,

tot ce nu este interzis este permis, notând în acest context că, în cazul inexistenței

normei de drept care să reglementeze raportul litigios elocventă este aplicarea analogiei

legii regăsită la art.12 CPC și respectiv art.195 Cod administrativ, care pe cale de

3

consecință readuce în vizor necesitatea aplicării procedurii prevăzute la art.23 din Legea

privind organizarea activității notarilor sub forma organizării de către Ministerul

Justiției a unui concurs echitabil, transparent și nediscriminatoriu prin definiție, în caz

contrar, s-ar eluda mecanismul legal. Nu în zadar legiuitorul a consfințit abilitatea

Ministrului Justiției de a dispune prin ordin extinderea competenței teritoriale a unui

notar în teritoriul învecinat, pe o durată de maximum 6 luni în cazul în care în teritoriul

respectiv nu activează un alt notar, accentuând importanța delimitării competenței

teritoriale, precum și a competenței exclusive a autorității publice pârâte în domeniul

organizatorico-administrativ al notarilor.

Instanța de fond a punctat în consolidarea concluziei că, Legea privind organizarea

activității notarilor creează o procedură clară pentru promovarea concursului de

suplinire a locurilor vacante de notar, admiterea transferului „post pe post” sfidează

această procedură legală, mai mult, nu asigură o competiție echidistantă între toți notarii

din Republica Moldova.

În această ordine de idei, prima instanță consideră că, pentru ca migrația/transferul

notarilor în interiorul Republicii Moldova să fie considerată legală, justificată, echitabilă

și obiectivă aceasta trebuie să deruleze sub controlul autorității publice competente și

doar în condițiile utilizării instrumentului reglementat de lege - concursul, iar în

eventualitatea în care în segmentul dat se vor admite abuzuri sau excese din partea

autorității publice, instanța poate fi chemată prin intermediul înaintării acțiunii de către

orice parte vătămată, să efectueze controlul judecătoresc asupra conduitei autorității

publice competente sub aspectul legalității și exercitării discreției decizionale, nu și

asupra oportunității.

Concluzia reliefată a fost consolidată inclusiv prin prisma pct.5 din Regulamentul

privind modul de organizare și desfășurare a concursului pentru suplinirea locurilor

vacante de notar, formula de calcul al mediei de concurs, precum și modul de contestare

a rezultatelor concursului, aprobat prin ordinul Ministerului Justiției nr.634 din 08

august 2017, care statuează că, la concurs pot participa persoanele care au promovat

examenul de calificare în profesia de notar, precum și notarii care au desfășurat o

activitate practică în profesia de notar de cel puțin 5 ani și doresc să-și schimbe teritoriul

de activitate (în continuare - candidați).

Prima instanță a concluzionat că argumentele părții reclamante referitoare la lipsa

unor interdicții privind schimbarea teritoriului de activitate al notarilor prin schimb

realizat la acordul a doi notari și pretinsa discriminare în caz de refuz sunt nefondate în

contextul concluziilor expuse supra, inclusiv în condițiile în care înțelegerea acestora nu

poate constitui temei pentru încălcarea drepturilor terților notari, care dispun de drepturi

egale în raport cu coreclamanții/notari la schimbarea teritoriului de activitate în cel de la

care intenționează să renunțe fiecare reclamant.

În această ordine de idei instanța de fond a conchis că Decizia/Răspunsul nr.

05/9312 din 27 noiembrie 2020 emis de Ministerul Justiției, a fost emis în conformitate

cu legislația națională în vigoare, cu respectarea cadrului legal existent și temei pentru

anularea acestuia, nu există.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 05 august 2021, în interiorul

termenului prevăzut la art.232 din Codul administrativ, Maria Colomeeț și Angela

Gavriliuc au depus cerere de apel nemotivată, iar la 16 august 2021, a fost prezentată

motivarea apelului, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și

4

pronunțarea unei noi decizii prin care să fie admisă cererea de chemare în judecată, în

procedura contenciosului administrativ, în sensul formulat (f.d.109-110, 111-126).

Prin decizia din 16 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

depus de Maria Colomeeț și Angela Gavriliuc, a fost casată integral hotărârea din 04

august 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și s-a emis o decizie nouă prin care:

s-a admis acțiunea depusă de Maria Colomeeț și Angela Gavriliuc împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la anularea actului administrativ

și obligarea emiterii actului administrativ favorabil. S-a anulat răspunsul nr.05/9312 din

27 noiembrie 2020 emis de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și răspunsul

nr.05/893 din 09 februarie 2021 emis de Ministerul Justiției al Republicii Moldova cu

privire la respingerea cererii prealabile.

S-a obligat Ministerul Justiției al Republicii Moldova în condițiile legii să emită

Ordinul de schimbare a competenței teritoriale (transferul) a notarilor, conform

procedeului „post pe post” și anume Maria Colomeeț din mun. Chișinău în mun. Bălți

și Angela Gavriliuc din mun. Bălți în mun. Chișinău (f.d.179, 180-195).

Fiind învestită cu judecarea cauzei, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiată

hotărârea primei instanțe, aceasta fiind adoptată cu aprecierea eronată a probelor

administrate și aplicarea eronată a normelor de drept material, motiv din care instanța de

apel a casat hotărârea instanței de fond și a emis o nouă decizie prin care a admis

acțiunea înaintată de Maria Colomeeț și Angela Gavriliuc.

Instanța de apel a reținut că, prevederile art.23 alin.(1) din Legea nr.69 din 14

aprilie 2016 cu privire la organizarea activității notarilor se referă expres la locurile

vacante și nu la locurile care sunt ocupate.

Completul de judecată a notat că, cazul din speță se referă la locurile ocupate de

notari, iar aceste locuri au fost obținute în temei legal și nimeni nu poate forța un notar

să-și schimbe teritoriul, decât o poate face singur titularul prin acordul personal.

Deși până la adoptarea Legii nr.69 din 14 aprilie 2016 au existat litigii de acest

gen, în mare parte soluționate de Ministerul Justiției prin acceptarea schimbului

teritoriului de activitate a notarilor „post pe post”, stabilindu-se și o practică judiciară în

acest sens, legiuitorul în noua lege nu a reglementat acest aspect și nu există nici o

prevedere de interzicere a schimbului teritoriului de activitate „post pe post”.

Argumentul Ministerului Justiției precum că, conform art. 31 alin. (1) din Legea

nr. 69 din 14 aprilie 2016, notarul este obligat să activeze pe teritoriul de activitate

pentru care a promovat concursul de suplinire a locurilor vacante de notar și să dețină

un birou cu sediul înregistrat în acest teritoriu nu este relevant cazului, ori ambii notari

întrunesc aceste condiții, activează în teritoriul în care au promovat concursul și dețin în

acest teritoriu birouri.

Totodată, art.31 alin.(1) din Legea nr.69 din 14 aprilie 2016 nu conține norme de

interzicere a schimbului teritoriului de activitate.

Cu referire la prevederile art.28 alin. (1) din Legea nr.69 din 14 aprilie 2016, la

care a făcut trimitere pârâtul/intimat și care stipulează că notarul, la cerere, prin ordinul

ministrului justiției, este învestit cu împuterniciri de exercitare a activității notariale în

teritoriul pentru care a promovat concursul, până la împlinirea plafonului de vârstă

prevăzut la art.42 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 69 din 14 aprilie 2016, completul

instanței de apel a reținut că această situație nu poate îngrădi dreptul notarului pe

parcursul activității de a schimba teritoriul de activitate, iar Legea a prevăzut o

reglementare expresă numai pentru situația de schimbare a teritoriului pe un loc vacant.

5

Schimbarea teritoriului de activitate între notari, nu afectează principiile exercitării

activității de notar stabilite în art.2 din Legea nr.69 din 14 aprilie 2016: a) principiul

legalității; b) principiul independenței și imparțialității; c) principiul îndeplinirii

personale a atribuțiilor; d) principiul păstrării secretului profesional; e) principiul

nediscriminării.

Totodată, situațiile descrise în art.23 alin.(1) din Legea nr.69 din 14 aprilie 2016 și

anume că locurile de notar sunt suplinite prin concurs de către persoanele care au

promovat concursul pentru locurile declarate vacante, precum și de către notarii care au

desfășurat o activitate practică în profesia de notar de cel puțin 5 ani și doresc să-și

schimbe teritoriul de activitate și situațiile când doi notari acceptă un schimb reciproc și

solicită autorităților schimbarea corespunzătoare a teritoriului de activitate sunt situații

distincte. În cazul schimbării „post pe post” a notarilor, în lipsa unor prevederi exprese

în lege, este necesar probarea existenței unui interes legitim pentru solicitanți, care să

justifice schimbarea teritoriului de activitate.

Instanța de apel a opinat că interesul personal al notarilor Maria Colomeeț și

Angela Gavriliuc de a schimba reciproc teritoriul de activitate nu constituie temei de

încălcare a drepturilor terților notari, care dispun de drepturi egale la schimbarea

teritoriului de activitate în cel de la care intenționează să renunțe fiecare apelantă.

Instanța ierarhic inferioară a apreciat, ca fiind denaturată, concluzia Ministerului

Justiției privind afectarea drepturilor altor notari, ori drept rezultat al schimbului

reciproc, nu apar locuri vacante, la care ar putea pretinde alte persoane. Totodată,

schimbarea reciprocă a teritoriului de activitate dintre notarii Maria Colomeeț și

Angela Gavriliuc nu vizează locurile declarate vacante de către Ministerul Justiției,

precum și nu afectează interesele serviciului și interesele terților, sau egalitatea de șanse

și corespunde cerințelor dictate de extindere a teritoriului, de numărul locuitorilor și de

volumul solicitărilor din partea publicului, schimbul este unul benevol și echitabil

potrivit necesităților ambelor părți.

În acest context, instanța de apel a apreciat, ca fiind neîntemeiat, argumentul

Ministerului Justiției precum că, prin prisma prevederilor art.23 din Legea nr.69 din 14

aprilie 2016 cu privire la organizarea activității notarilor, legiuitorul a stabilit expres că

schimbarea teritoriului de activitate a notarului se face prin concurs.

Instanța de apel a reținut că la caz persistă existența unui interes legitim pentru

solicitanți, care au justificat schimbarea teritoriului de activitate, deoarece schimbările

produse în viața personală, de familie a notarilor Maria Colomeeț și Angela Gavriliuc

urmează a fi apreciate într-o corelație directă cu activitatea de notar a acestora și a

teritoriului de activitate, asigurându-i persoanei libertatea de a alege munca sa, ținând

cont de viața sa privată. Or, limitarea arbitrară a dreptului persoanei de a alege locul de

muncă generează încălcarea dreptului la respectarea vieții private, pe când opțiunea de a

fi realizat pe plan profesional, cât și personal, aparține fiecărei persoane în parte.

Din considerentele menționate și având în vedere că, instanța de fond eronat a

apreciat circumstanțele de fapt din probele administrate și tot eronat a interpretat

normele de drept material care reglementează obiectul acțiunii în contencios

administrativ, instanța de apel a concluzionat necesar de a admite cererea de apel în

sensul declarat, de a casa hotărârea instanței de fond și de a emite o nouă hotărâre prin

care a admis acțiunea înaintată de Maria Colomeeț și Angela Gavriliuc împotriva

Ministerului Justiției al RM cu privire la anularea actului administrativ și obligarea

emiterii actului administrativ favorabil.

6

La 22 februarie 2022, prin intermediul Direcției de evidență și documentare

procesuală a Curții de Apel Chișinău, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a depus

recurs nemotivat, prin care a solicitat casarea deciziei din 16 februarie 2022 a Curții de

Apel Chișinău cu menținerea hotărârii instanței de fond (f.d.198-199).

La 24 mai 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Mariei Colomeeț,

Angelei Gavriliuc copia recursului depus de Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței (f.d.205).

Materialele cauzei atestă că, 10 iunie 2022, prin intermediul oficiului poștal,

avocatul Eugenia Jelamschi, în interesele Angelei Gavriliuc, a depus referință la

recursul depus de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, prin care a solicitat

respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel (f.d.211-225).

În susținerea referinței a invocat că există hotărâri definitive și irevocabile pe

cazuri analogice, prin care instanța a obligat Ministerul Justiției al Republicii Moldova

să emită Ordinul de schimbare a competenței teritoriale a notarilor, conform procedeului

„post pe post”.

Examinând admisibilitatea recursului depus de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată inadmisibilitatea acestuia, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) și (2) lit.e) din Codul administrativ, Curtea

Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. Recursul se declară

inadmisibil în special când motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după

expirarea termenului prevăzut la art.245 alin.(2).

Conform art.245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Totodată, regulile generale ce țin de calcularea termenelor în materie de contencios

administrativ sunt reglementate prin prisma art.195 din Codul administrativ potrivit

cărora procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform

prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului

de procedura civilă, cu excepția art.169–171.

În conformitate cu art.110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Conform art.111 alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă, actele de procedură se

efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege,

termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul de

procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului

de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va

produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii

perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau

7

moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de

procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în

considerare la calcularea termenului. Dacă începutul curgerii termenului se determină

prin începutul unei zile, această zi se include în termen.

Articolul 112 Cod de procedură civilă reglementează că, termenul stabilit în

săptămâni, luni sau o perioadă care cuprinde mai multe luni (ani, semestre, trimestre)

expiră, în cazul prevăzut la art.111 alin.(3), în acea zi a ultimei săptămâni sau ultimei

luni care, prin denumirea sau numărul ei, corespunde zilei în care a survenit

evenimentul sau momentul în timp respectiv, iar în cazul prevăzut la art.111 alin.(4),

acesta expiră în acea zi a ultimei săptămâni sau ultimei luni care precedă ziua în care,

prin denumirea sau numărul ei, corespunde zilei în care a început să curgă termenul.

Dacă ultima zi a termenului este nelucrătoare, acesta expiră în următoarea zi

lucrătoare.

Potrivit art.113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de

a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Pornind de la prevederile legale menționate supra, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ menționează că termenele procedurale

stabilesc regimul optim pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de ordonare a

realizării acțiunilor procedurale și fortificarea securității raporturilor juridice.

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit

cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, căror li se subsumează

și instituirea unor termen, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai

este posibilă.

Potrivit art.223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție prin

care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică

participanților la proces conform art.96–114.

În conformitate cu art.96 alin. (1) din Codul administrativ, notificările și

comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă

de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor.

Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului

comunicării și acceptată de participantul la procedură.

Din dispozițiile art.97 alin.(1) și (3) din Codul administrativ, rezultă că, notificarea

este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de

prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a)

notificare prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de

notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată.

Iar, reieșind din prevederile art.109 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, un

înscris poate fi notificat prin poștă cu scrisoare recomandată cu aviz de recepție. Pentru

probarea notificării este suficient avizul de recepție.

Din actele cauzei cert rezultă că, la 16 februarie 2022 Curtea de Apel Chișinău a

pronunțat, în ședință publică, dispozitivul deciziei contestate (f.d.179).

Potrivit materialelor cauzei, la 18 februarie 2022, prin intermediul poștei

electronice, Curtea de Apel Chișinău a notificat Ministerului Justiției al Republicii

Moldova dispozitivul deciziei din 16 februarie 2022 (f.d.196).

8

La 22 februarie 2022, prin intermediul Direcției de evidență și documentare

procesuală a Curții de Apel Chișinău, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a depus

recurs nemotivat, prin care a solicitat casarea deciziei din 16 februarie 2022 a Curții de

Apel Chișinău cu menținerea hotărârii instanței de fond (f.d.198-199).

Potrivit avizului de recepție, la 14 aprilie 2022, Ministerul Justiției al Republicii

Moldova a recepționat copia deciziei motivate a Curții de Apel Chișinău (f.d.201).

Distinct se reține că, decizia motivată din 16 februarie 2022 a Curții de Apel

Chișinău a fost publicată pe Portalul Național al Instanțelor: www.instante.justice.md.

Cele menționate supra denotă faptul că, termenul de 30 de zile prevăzut la art.245

alin.(2) din Codul administrativ, pentru prezentarea motivării recursului, a început să

curgă începând cu 15 aprilie 2022, ziua imediat următoare de la data notificării

Ministerului Justiției al Republicii Moldova a deciziei integrale a Curții de Apel

Chișinău, iar ultima zi de depunere a recursului motivat a fost 14 mai 2022, zi de

sâmbătă, care fiind nelucrătoare, în temeiul art.112 alin.(2) Cod de procedură civilă, a

expirat la 16 mai 2022 inclusiv.

Cu toate aceste, până la momentul examinării admisibilității recursului, Ministerul

Justiției al Republicii Moldova nu a depus recursul motivat împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

opinează că, reieșind din caracterul devolutiv al recursului, noțiunea de „motivare a

recursului” în lato sensu presupune în sine arătarea unor critici, care sunt de natură să

facă vizibile netemeinicia hotărârilor contestate. Evidențierea în cererea de recurs a

celor mai mici critici de manifestare a dezacordului cu soluțiile pronunțate de instanțele

ierarhic inferioare, cu indicarea temeiurilor de netemeinicie a actelor judecătorești

contestate, pe care se întemeiază calea de atac, precum și dezvoltarea lor pot fi privite în

esență ca o motivare în lato sensu a recursului.

La caz, recurentul nu a indicat nici o critică asupra soluției pronunțate de instanța

ierarhic inferioară, fapt ce nu poate duce la identificarea cererii de recurs depuse la 22

februarie 2022, ca un recurs motivat.

Mai mult, recurentul a indicat în conținutul recursului nemotivat că, motivele de

fapt și de drept pe care se întemeiază recursul, le va prezenta după recepționarea

deciziei redactate.

Astfel, Ministerul Justiției al Republicii Moldova, începând cu 15 aprilie 2022 a

dispus de suficient timp de a-și valorifica dreptul de a prezenta recursul motivat în

interiorul termenului legal prevăzut la art.245 alin.(2) din Codul administrativ.

Or, fiind cel interesat de soluționarea cauzei în ordine de recurs, Ministerul Justiției

al Republicii Moldova trebuia să întreprindă toate măsurile necesare de a-și proteja

dreptul de acces la instanță, după cum sugerează și jurisprudența CEDO, prin efectuarea

actului de procedură până la expirarea termenului prevăzut de lege, la caz prin

depunerea recursului și prezentării motivării acestuia în conformitate cu art.245 din

Codul administrativ. Drept consecință, intervine aplicarea sancțiunii procedurale

prevăzută la art.246 alin.(2) lit.e) din Codul administrativ de declarare a recursului

inadmisibil.

Conform art.24 alin.(1) din Codul administrativ, participanții la procedura

administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile

9

și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale

ale altor participanți.

Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte termenele prevăzute de

lege, or, termenul de recurs prevăzut la art.245 din Codul administrativ, este considerat

un termen imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că nerespectarea acestuia atrage ca și

consecință după sine decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale de atac.

Prin urmare, nerespectarea termenului de depunere a recursului motivat se

datorează în exclusivitate comportamentului pasiv al Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, care trebuia să dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă, folosindu-se

cu bună-credință de drepturile și obligațiile sale procedurale. Or, admiterea spre

examinare a unui recurs tardiv poate duce la încălcarea principiului securității

raporturilor juridice garantat de art.6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Imperioase speței sunt și dezideratele statuate de CtEDO în cauza Ponomaryov vs

Ucraina, conform cărora, deși, în speță nu este vorba despre desființarea unei hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în

lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un

interval considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată și pentru

motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității

raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. În acest caz

Înalta Curte a reiterat că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind

protecția drepturilor sale de acces la justiție.

În atare circumstanțe, declararea recursului depus de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova ca fiind inadmisibil este compatibilă cu respectarea prevederilor

Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul depus de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova ca inadmisibil.

Conform art.230, 245 și art.246 alin.(1) și (2) lit.e) din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Ministerul Justiției al Republicii Moldova se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

10