3ra-608/21 — constatarea ilegalitătii răspunsului si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

3ra-608/21 — constatarea ilegalitătii răspunsului si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-608/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. O. Melniciuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, I. Muruianu, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

21 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Petru Niculiță și Olga Niculiță,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Petru Niculiță și Olga Niculiță împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova cu privire la constatarea ilegalității răspunsului și obligarea emiterii actului

administrativ individual favorabil,

împotriva deciziei din 17 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul depus de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova împotriva

hotărârii din 30 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 22 iunie 2020 Petru Niculiță și Olga Niculiță au depus cerere de chemare în

judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Ministerului Justiției al

Republicii Moldova cu privire la constatarea ilegalității răspunsului și obligarea emiterii

actului administrativ individual favorabil.

În motivarea acțiunii, reclamanții au indicat că nu sunt de acord cu conținutul

răspunsului nr. 05/3998 din 1 iunie 2020, semnat de secretarul de stat Dorin Lișman,

prin care au fost informați că, Ministerul Justiției al Republicii Moldova s-a expus asupra

cererii notarilor vizați privind schimbul teritoriului de activitate prin scrisoarea nr.

05/3685 din 19 mai 2020, expediată în adresa solicitanților și își susține poziția expusă

în acel răspuns. În răspunsul nr. 05/3685 din 19 mai 2020, Ministerul Justiției al

Republicii Moldova a invocat că, schimbarea teritoriului de activitate a notarului se face

exclusiv prin concurs pentru locul declarat vacant, făcându-se referire la art. 23 din

Legea cu privire la organizarea activității notarilor, cât și prin pct. 4, 5 și 6 din

Regulamentul privind modul de organizare și desfășurare a concursului pentru suplinirea

locurilor vacante de notar.

Petru Niculiță și Olga Niculiță au susținut, că prin răspunsul recepționat, li s-au

respins, într-o formulă voalată, cererea înaintată, motivând-se că aceștia sunt în drept să

1

depună dosarul de participare la concursul pentru schimbarea teritoriului de activitate,

la momentul demarării concursului pentru suplinirea locurilor vacante de notar.

În opinia reclamanților, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a respins cererea

prealabilă privind schimbarea teritoriului de activitate conform procedurii „post pe post”

între notarii Petru Niculiță și Olga Niculiță (fiu-mamă) și dispunerea prin ordin a

schimbului teritoriului de activitate conform procedeului „post pe post” între notarii

Petru Niculiță și Olga Niculiță, după cum urmează: Petru Niculiță din mun. Chișinău în

mun. Cahul, Olga Niculiță din mun. Cahul în mun. Chișinău, fără să-și motiveze decizia

în scris.

S-a mai relatat că, licența pentru executarea activității de notar, număr de înregistrare

028, data eliberării 8 mai 1998, i-a fost eliberată Olgăi Niculiță de către Ministerul

Justiției al Republicii Moldova. Conform extrasului din Registrul de stat al notarilor, cu

numărul de înregistrare 05/3 din 18 ianuarie 2018, notarul Olga Niculiță este înregistrat

în Registrul de stat al notarilor cu numărul 28, licența pentru activitatea notarială nr. 028,

eliberată la data de 8 mai 1998, cu sediul în mun. Cahul, bd. Renașterii 22/3. Licența

pentru executarea activității de notar, număr de înregistrare 343, data eliberării 27

februarie 2017, i-a fost eliberată lui Petru Niculiță de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova. Conform extrasului din Registrul de stat al notarilor, cu numărul

3798 din 17 martie 2017, notarul Petru Niculiță este înregistrat în Registrul de stat al

notarilor cu nr. 343, licența pentru activitate notarială nr. 343, eliberată la data de 22

februarie 2017, cu teritoriul de activitate în mun. Chișinău.

Reclamanții au afirmat că refuzul Ministerului Justiției al Republicii Moldova este

ilegal, fiind contrar prevederilor Constituției Republicii Moldova, Convenției pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Avizul consultativ nr. 4ac-

34/13 din 16 decembrie 2013 al Plenului Curții Supreme de Justiție, a Legii nr. 121 din

25 mai 2012 cu privire la asigurarea egalității.

Au invocat, că anterior, de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova au fost

emise ordinul nr. 48 din 19 ianuarie 2016, conform căruia notarii Dorina Cojocaru și

Svetlana Sofronciuc și-au schimbat teritoriul de activitate, ordinul nr. 122 din 9 februarie

216, conform căruia notarii Constanța Obadă și Alexandra Pitac și-au schimbat teritoriul

de activitate, ordinul nr. 164 din 19 februarie 2016, conform căruia notarii Denis Bejenar

și Tatiana Bejenar și-au schimbat teritoriul de activitate (fiind fiu și mamă, schimbul a

fost realizat fără vreun litigiu, în temeiul cererii personale).

Mai mult ca atât, refuzul contestat contravine și practicii judiciare a instanțelor

naționale, dezvoltată pe cauze similare.

Reclamanții și-au întemeiat cerințele și pe considerentul că în prezent, nu există post

vacant de notar în mun. Cahul, după cum nu există post vacant nici în mun. Chișinău,

însă, în speță, nu este pusă în discuție existența ori neexistența postului vacant, deoarece,

la caz este vorba și se solicită doar schimbarea teritoriului de activitate între doi notari,

mamă și fiu, care ambii dețin licențe de notar, iar rolul Ministerului Justiției al Republicii

Moldova este doar de a veghea ca cetățenilor, atât din mun. Chișinău, cât și din mun.

Cahul, să le fie asigurate o asistență juridică profesională înaltă a notarului. Prin acest

schimb de teritorii de activitate a notarilor, atât statul Republica Moldova, cât și cetățenii

din mun. Chișinău și mun. Cahul, nu vor avea de suferit careva prejudicii, or, alte careva

incomodități, deoarece, schimbul teritoriilor de activitate a notarilor este echivalent. Or,

Legea cu privire la organizarea activității notarilor, nici nu interzice transferul notarilor

în alte unități teritoriale de activitate.

2

Petru Niculiță și Olga Niculiță au solicitat constatarea că prin refuzul nr. 05/3685

din 19 mai 2020 a Ministerului Justiției al Republicii Moldova și prin refuzul la cererea

prealabil nr. 05/3998 din 1 iunie 2020, de a emite ordinul de schimbare a competenței

teritoriale (transferul), li s-au încălcat drepturile constituționale: dreptul la muncă corelat

cu dreptul la existență și dreptul la proprietate, accesul la justiție și principiile egalității

nediscriminării; obligarea Ministerului Justiției al Republicii Moldova să emită ordinul

de schimbare a competenței teritoriale (transferul) notarilor Petru Niculiță în mun. Cahul

și Olga Niculiță în mun. Chișinău.

Prin hotărârea din 30 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost admisă

cererea de chemare în judecată. S-a declarat nul refuzul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova nr. 05/3685 din 19 mai 2020 și nr. 05/3998 din 1 iunie 2020 de a

emite ordinul de schimbare a teritoriului de activitate conform procedeului „post pe

post”, între notarii Petru Niculiță și Olga Niculiță, după cum urmează: Petru Niculiță din

mun. Chișinău în mun. Cahul, Olga Niculiță din mun. Cahul în mun. Chișinău. S-a

obligat Ministerul Justiției să emită ordinul de schimbare a competenței teritoriale

(transferul) notarilor Petru Niculiță din mun. Chișinău în mun. Cahul, Olga Niculiță din

mun. Cahul în mun. Chișinău.

La data de 12 august 2020, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a depus apel

motivat împotriva hotărârii din 30 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi

hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 17 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

depus de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova împotriva hotărârii din 30 iulie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Întru consolidarea soluției instanțele ierarhic inferioare au reținut că disputa

litigioasă din prezenta speță se referă la locurile ocupate de notari. Aceste locuri au fost

obținute în temei legal și nimeni nu poate forța un notar să-și schimbe teritoriul, decât o

poate face singur titularul prin acordul personal. Deși, până la adoptarea Legii nr. 69 din

14 aprilie 2016 au existat litigii de acest gen, în mare parte soluționate de Ministerul

Justiției prin acceptarea schimbului teritoriului de activitate a notarilor „post pe post”,

stabilindu-se și o practică judiciară în acest sens, legiuitorul în noua lege nu a

reglementat acest aspect și nu există nici o prevedere de interzicere a schimbului

teritoriului de activitate „post pe post”.

Instanțele de judecată au notat că, argumentul Ministerului Justiției al Republicii

Moldova precum că conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 69 din 14 aprilie 2016, notarul

este obligat să activeze pe teritoriul de activitate pentru care a promovat concursul de

suplinire a locurilor vacante de notar și să dețină un birou cu sediul înregistrat în acest

teritoriu, nu este relevant speței, or ambii notari întrunesc aceste condiții, activează în

teritoriul în care au promovat concursul și dețin în acest teritoriu birouri. Or, art. 31 alin.

(1) din Legea nr. 69 din 14 aprilie 2016 nu conține norme de interzicere a schimbului

teritoriului de activitate.

Totodată, instanțele inferioare au indicat ca fiind denaturată concluzia privind

afectarea drepturilor altor notari, or drept rezultat al schimbului reciproc, nu apar locuri

vacante, la care ar putea pretinde alte persoane. Schimbarea reciprocă a teritoriului de

activitate dintre notarii Petru Niculiță și Olga Niculiță nu vizează locurile declarate

vacante de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, precum și nu afectează

interesele serviciului și interesele terților, sau egalitatea de șanse și corespunde cerințelor

3

dictate de extinderea teritoriului, de numărul locuitorilor și de volumul solicitărilor din

partea publicului, schimbul este unul benevol și echitabil potrivit necesităților ambelor

părți.

Instanțele de judecată au precizat că Ministerul Justiției al Republicii Moldova în

cazul notarilor Petru Niculiță și Olga Niculiță era obligat prin lege să își exercite

drepturile fără erori discreționare. Or, actele cauzei denotă faptul că intimații/reclamanți

au beneficiat de un tratament discriminatoriu prin raportare la dispozițiile art.23 alin.(2)

din Codul administrativ potrivit cărora autoritățile publice competente trebuie să trateze

în mod egal persoanele aflate în situații similare. Orice diferență de tratament trebuie

justificată în mod obiectiv. Iar, Ministerul Justiției al Republicii Moldova nu a prezentat

nici o versiune verosimilă care ar justifica o atare tratare diferențiată a notarilor aflați în

condiții similare.

La data de 24 februarie 2021, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a depus

recurs nemotivat împotriva deciziei din 17 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, iar

la 9 aprilie 2021 motivarea recursului, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi decizii de respingere integrală a acțiunii.

În argumentarea cererii de recurs cu reiterarea motivelor de drept și de fapt anterior

invocate, recurentul a menționat că instanța de apel la adoptarea deciziei a ignorat

prevederile art. 225 din Codul administrativ, art. 23 alin. (1) din Legea nr. 69/2016 cu

privire la organizarea activității notarului.

A specificat că concluzia admiterii unei interpretări abuzive rezultă și din analiza

comparativă în contextul legislativ existent, aplicabil în domeniul public privind

transferul judecătorilor, executorilor judecătorești, funcționarilor publici.

În drept, și-a întemeiat cererea de recurs în baza dispozițiilor art. 119 din Constituție,

art. 244 alin. (1), art. 245 alin. (2), art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ.

Prin referința depusă la 21 mai 2021 Petru Niculiță și Olga Niculiță, reprezentați de

avocatul Constantin Lazari au solicitat respingerea recursului depus de către Ministerul

Justiției al Republicii Moldova cu menținerea deciziei instanței de apel.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 2 decembrie 2020, însă

date privind notificarea dispozitivului deciziei la dosar nu există.

Totodată, decizia motivată din 17 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată Ministerului Justiției al Republicii Moldova la data de 8 aprilie 2021, fapt

confirmat prin avizul de recepție/livrare (f.d.203).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că Ministerul Justiției al Republicii Moldova s-a conformat

prevederilor legale și a depus recursul în termenul prevăzut de art. 245 din Codul

administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

4

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

5

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

6