2ra-1537/22 — repararea prejudiciului material

Dosarul nr. 2ra-1537/22

2-19139980-01-2ra-25102022

Prima instanță: (Judecătoria Cahul, sediul Central) D. Bosîi

Instanța de apel: (Curtea de Apel Cahul) R. Petrov, N. Bondarenco, S. Pilipenco

Î N C H E I E R E

30 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Calmîc Nina, prin

intermediul avocatului Vanțevici Ion,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Iurov Victor

împotriva Ninei Calmîc cu privire la încasarea prejudiciului material și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 09 iunie 2022,

c o n s t a t ă :

La 30 august 2022, Iurov Victor a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ninei Calmîc cu privire la încasarea prejudiciului material și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, Iurov Victor a menționat că este proprietarul

apartamentului XXXXX, iar pârâta este proprietara apartamentului XXXXX din

același bloc.

În noaptea spre 04 iulie 2019, apartamentul său a fost inundat de la etajul de

sus, a cărui proprietar este Calmîc Nina.

La 09 iulie 2019, a fost întocmit Actul prin care s-a constatat inundarea

apartamentului de la etajul de sus.

Iurov Victor a solicitat încasarea de la Calmîc Nina a sumei de 15 712 lei cu

titlu de prejudiciu material, încasarea sumei de 2 000 lei cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică și încasarea sumei de 471 de lei cu titlu de taxă de stat.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Central din 07 octombrie 2021, s-a

admis acțiunea depusă de Iurov Victor.

1

S-a încasat de la Calmîc Nina în beneficiul lui Iurov Victor suma de15 712 lei

cu titlu de prejudiciu material, încasarea sumei de 2 000 lei cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică și încasarea sumei de 471 de lei cu titlu de taxă de stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că reclamantul este proprietarul apartamentului XXXXX, iar pârâta este

proprietara apartamentului XXXXX din același bloc.

În noaptea de 04 iulie 2019, în jurul orelor 03, apartamentul reclamantului a

fost inundat, iar pe faptul dat, de către tehnicianul ÎMGFL Cahul, Grecu Viorica, la

data de 09 iulie 2019 a fost întocmit actul de constatare, potrivit căruia inundarea

apartamentului ce-i aparține cu drept de proprietate lui Iurov Victor, a avut loc din

motiv că în bucătăria din apartamentul nr. 19, s-a deteriorat un furtun vechi care

conduce apa spre robinet.

La 08 august 2019, de către specialistul în domeniul construcțiilor Ghețivu

Gheorghe a fost întocmit Deviz local, potrivit căruia prejudiciul material cauzat lui

Iurov Victor în urma inundației a fost estimat la suma de 15 712,03 lei.

În astfel de circumstanțe, instanța de fond a constatat că reclamantul

întrunește toate condițiile ca parte prejudiciată, și prin urmare este în drept să

pretindă la încasarea prejudiciului material de la Calmîc Nina, or, sursa inundației

apartamentului XXXXX, este anume apartamentul XXXXX, ce aparține pârâtei,

amplasat deasupra imobilului prejudiciat.

Instanța a reținut că, în urma acțiunilor pârâtei, i-a fost cauzat prejudiciu

material reclamantului prin inundarea apartamentului, care se manifestă prin

neglijența față de proprietatea sa, fiind ignorate prevederile art.500 alin.(6) din

Codul civil, potrivit cărora proprietarul este obligat să îngrijească și să întrețină

bunul ce-i aparține dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin scurgerea din construcție este o

răspundere obiectivă, angajîndu-se indiferent de vinovăția posesorului construcției.

Posesorul nu poate înlătura răspunderea, dovedind că a luat toate măsurile pentru

evitarea scurgerii din construcție.

Posesorul se poate exonera de răspundere probînd existența unor cauze

străine, care au dus la cauzarea prejudiciului și anume forța majoră sau vina

persoanei prejudiciate.

La speță, instanța de fond a concluzionat că Calmîc Natalia, fiind proprietara

apartamentului XXXXX, nu a demonstrat prezența acestor două condiții, care ar

exonera-o de răspundere materială.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 09 iunie 2022, s-a respins apelul

declarat de Calmîc Nina și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul

Central din 07 octombrie 2021.

La 19 septembrie 2022, Calmîc Nina, prin intermediul avocatului Vanțevici

Ion, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești, cu emiterea unei noi

hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă.

Recurenta Calmîc Nina, în motivarea recursului a invocat că instanța de apel a

apreciat arbitrar probele.

De asemenea, a menționat că Actul de constatare nr. 159 din 09 iulie 2019 a

2

fost întocmit de către tehnicianul IMGFL, Grecu Viorica fară însă ca aceasta să

efectueze o cercetare a ambelor apartamente, fapt confirmat de martorul Chizițchi

Alexandr.

Cu atît mai mult, Actul de constatare a fost întocmit în lipsa sa, prin urmare,

este lovit de nulitate absolută și nu poate fi administrat ca probă.

Referitor la probele care ar demonstra pretinsa valoare a prejudiciului material

în mărime de 15 712 lei, recurenta a relevat că, la materialele cauzei lipsesc careva

acte care ar confirma că Ghețivu Gheorghe este specialist în domeniul

construcțiilor, motiv pentru care concluziile ultimului referitor la constatarea

prejudiciului material și mărime acestuia, sunt inadmisibile.

La fel, a reiterat că instanțele de judecată urmau să aprecieze critic concluziile

lui Ghețivu Gheorghe, care fiind audiat în ședința de judecată, a declarat că nu a

cercetat apartamentul pârâtei, iar concluzia și-a formulat-o în urma studierii actului

de constatare nr. 159 din 03 iulie 2019 întocmit de către IMGFL.

Prin urmare, recurenta a specificat că investigația apartamentelor urma a fi

efectuată de către un expert licențiat în domeniul construcțiilor.

Componența delictului civil include următoarele elemente (condiții):

prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal dintre faptă și prejudiciu și vinovăția.

Lipsa unei condiții exclude răspunderea delictuală.

În consecință, recurenta a invocat că deoarece Iurov Victor nu a putut

demonstra cu probe veridice cauzarea prejudiciului material și mărimea acestuia,

instanța de fond a emis o hotărâre neîntemeiată și astfel se impune casarea hotărîrii

instanței de fond și decizia instanței de apel și pronunțarea unei hotărâri prin care

să fie respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată.

La 27 octombrie 2022, instanța de recurs a expediat în adresa intimatului

copia recursului, fiind recepționat de către Iurov Victor la data de 01 noiembrie

2022, conform avizului de recepție (f. d. 157).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Cahul a emis dispozitivul deciziei la 09 iunie

2022, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 19 septembrie 2022, respectiv se consideră depus

în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

3

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

4

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Calmîc Nina, prin

intermediul avocatului Vanțevici Ion, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Calmîc Nina, prin intermediul

avocatului Vanțevici Ion.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

5