Dvoretskyy împotriva Ucrainei

Decizia nr. 19848/21 Oleksandr Mykolayovych DVORETSKYY împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care așeză la 2 iunie 2022 în calitate de comitet compus din: Stéphanie Mourou-Vikström, președinte, Ivana Jelić, Kateřina Šimáčková, judecători și Viktoriya Maradodina, grefier interimar, având în vedere cererea depusă la 6 Avril 2021, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Detaliile reclamantului sunt prezentate în tabelul anexat. Reclamantul a fost reprezentat de dl S.M. Rybiy, un avocat practicant în orașul Dnipro, Ucraina. Reclamațiile reclamantului în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție privind condițiile de detenție inadecvate și lipsa oricărui remediu eficace în dreptul intern au fost comunicate guvernului ucrainean („Governul”).

DREPTUL Reclamantul, o persoană pe viață, s-a plâns că condițiile materiale ale detenției sale în cadrul Facilității de detenție Vinnytsya nr. 1 au fost contrar cerințelor art. 3 din Convenție. Mai precis, reclamantul a susținut că a suferit de lipsa de spațiu personal, infestarea unei celule cu insecte/rodenți, lipsa de aer proaspăt, lipsa de instalații igienice, lipsa de lumină electrică insuficientă, insuficientă lumină naturală, lipsa și lipsa de lenjerie de pat și lenjerie de pat, lipsa de articole de toaletă, cantitatea insuficientă de alimente, celulă moldoasă și murdară, acces limitat la duș (o dată pe săptămână pentru 15-20 minute), fumatul pasiv, calitatea proastă a alimentelor, calitatea proastă a apei potabile și lipsa de intimitate atunci când se utilizează toaleta.

În plus, în conformitate cu art. 13 din Convenție, el nu a avut acces la remedii eficace în ceea ce privește aceste plângeri. Guvernul a susținut că reclamantul a fost deținut în celulele de măsurare de 4,2-5,5 m2 per deținut, având specificat spațiul fiecărei celule și pentru câte deținuți au fost proiectate ( reclamantul nu a furnizat aceste informații). De asemenea, au observat că celulele sunt echipate cu toalete separate de partiții și perdele pentru intimitate (fotografiile respective au fost furnizate); deținutele au fost furnizate furnizarea de curățare pentru curățarea celulelor înșiși; controlul șobolanului și dezinfectarea celulelor au fost efectuate în mod regulat; fiecare celulă are suficientă lumină electrică și naturală; cantitatea și calitatea alimentelor și a apei potabile corespund reglementărilor relevante; reclamantul a avut acces la instalațiile de spălare o dată pe săptămână timp de cel puțin 40 de minute.

De asemenea, au remarcat că celulele sunt echipate cu găuri de aer și ventilate zilnic timp de o oră când deținuții au plecat pentru o plimbare; exploatația separată a deținutului fumător și a deținut prizonieri nefumatori nu a fost prescrisă de legea internă, cu toate acestea, în practică a reclamantului a solicitat administrarea instalației să fie plasată într-o celulă cu nefumatori, dar el nu a reușit să facă acest lucru. În plus, potrivit Guvernului, reclamantul a fost furnizat cu lenjerie de pat și articole de toaletă; el nu a aplicat niciodată administrarea instalației pentru a fi furnizate cu facilități igienice. Având în vedere cele de mai sus, acestea au concluzionat că plângerile reclamantului în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție au fost vădit nefondate și ar trebui să fie declarate inadmisibile în temeiul articolului 35 §§ § și 4 din Convenție.

În ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 3 din Convenție, Curtea se referă la standardul său de probă bine stabilit în cazurile de detenție. În acest context, Curtea este deosebit de conștientă de dificultățile obiective experimentate de solicitanți în colectarea dovezilor pentru a susține afirmațiile lor cu privire la condițiile de detenție.

Totuși, în astfel de cazuri, reclamanții ar putea fi de așteptat să prezinte cel puțin un cont detaliat al faptelor plângute și să furnizeze – cât mai mult posibil – unele dovezi în sprijinul plângerilor lor (a se vedea Golubenko c. Ucraina (dec.), nr. 36327/06, 5 noiembrie 2013). O dată o descriere credibilă și rezonabil detaliată a condițiilor de detenție presupuse degradante, constituind un prima facie de tratament, a fost făcută, sarcina probei se deplasează către guvernul contestat care are acces la informații care pot corobora sau refuta aceste acuzații (a se vedea Muršić c. Croația [GC], nr. 7334/13, §§§ 127 și 128, CEDH 2016). Curtea remarcă că, în cazul în cauză, descrierea reclamantului a presupuselor condiții inadecvate de detenție a fost suficient de detaliată și consecventă, deci a constituit un caz prima facie de deplasare a unei sarcini de probă către Guvern.

Acestea din urmă au prezentat observațiile lor în răspuns, după ce au refutat plângerile reclamantului privind suprapopularea, lipsa de intimitate a toaletei și a altor aspecte ale condițiilor de detenție, cu observațiile lor care au fost susținute prin dovezi adecvate. De aceea, o sarcină de probă a fost mutată din nou către solicitant, dar el, fără nicio explicație adecvată, nu a formulat în timp util. Curtea este, de asemenea, conștientă de documentele de caz în conformitate cu care, în 2020, Procurorul Vinnytsya a dezvăluit anumite încălcări privind hrana deținuților (în special, anumite cereale și grăsimi au fost înlocuite de alții fără a-și lua în considerare valorile nutritive) și, ulterior, a solicitat de patru ori facilitatea de a elimina problema.

Cu toate acestea, deficitul de mai sus nu este suficient pentru Curtea de a concluziona că suferința reclamantului a atins pragul de severitate prevăzut la art. 3 din Convenție (a se vedea Ustyugov c. Ucraina (dec.), nr. 251/04, 1 septembrie 2015). Având în vedere cele menționate anterior, Curtea consideră că plângerea în temeiul art. 3 din Convenție nu a fost justificată și dezvoltată în mod corespunzător de către reclamant. Prin urmare, aceaceasta ar trebui respinsă ca fiind, vădit nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție.

Curtea, după ce a constatat că plângerea în temeiul articolului 3 din Convenție este inadmisibilă, concluzionează că reclamantul nu are nici o cerere argumentată în sensul articolului 13 din Convenție (a se vedea Rodić și alții c. Bosnia și Herțegovina) , nr. 22893/05, § 82, 27 mai 2008). Plaga reclamantului în temeiul articolului 13 din Convenție luată coroborat cu art. 3 din Convenție este, de asemenea, evident nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă.

Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 15 septembrie 2022. Viktoriya Maradudina Stéphanie Mourou-Vikström Președintele adjunct al greffierului interimar ANNEXIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție (condiții de detenție necorespunzătoare și lipsă de orice remediu eficace în dreptul intern) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Facilității de naștere Începând și încheiere a datei Durata Sq.

m per deținut Criterii specifice 19848/21 06/04/2021 Oleksandr Mykolayovych DVORETSKYY 1973 Vinnytsya Detention Facility nr. 1 01/02/2002 în așteptare Mai mult de 20 de ani și 3 luni și 5 zile 4.2-5,5 m2 Infestare a celulelor cu insecte/rodenți, lipsa aerului proaspăt, lipsa sau insuficienta de instalații igienice, lipsa sau insuficiența luminii electrice, lipsa sau insuficienta lumină naturală, lipsa sau calitatea proaspătă a paturii și lenjerie de pat, lipsa de toalete, lipsa sau cantitatea insuficientă de alimente, celulă moldoasă sau murdară, nu sau restricționat acces la duș, fumat pasiv, calitatea alimentelor, calitatea proastă a apei potabile, lipsa de intimitate pentru toaletă, suprapopularea

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 19848/21 Oleksandr Mykolayovych DVORETSKYY against Ukraine The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 2 June 2022 as a Committee composed of: Stéphanie Mourou-Vikström, President, Ivana Jelić, Kateřina Šimáčková, judges, and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 6 April 2021, Having regard to the observations submitted by the respondent Government, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant’s details are set out in the appended table. The applicant was represented by Mr S.M. Rybiy, a lawyer practising in the city of Dnipro, Ukraine. The applicant’s complaints under Articles 3 and 13 of the Convention concerning the inadequate conditions of detention and lack of any effective remedy in domestic law were communicated to the Ukrainian Government (“the Government”). THE LAW The applicant, a person under life sentence, complained that the material conditions of his detention in the Vinnytsya Detention Facility No. 1 were contrary to the requirements of Article 3 of the Convention.

More specifically, the applicant submitted that he suffered from lack of personal space, infestation of a cell with insects/rodents, lack of fresh air, lack of hygienic facilities, insufficient electric light, insufficient natural light, lack of and poor quality of bedding and bed linen, lack of toiletries, insufficient quantity of food, mouldy and dirty cell, limited access to shower (once per week for 15-20 minutes), passive smoking, poor quality of food, poor quality of potable water, and lack of privacy when using a toilet. He further complained under Article 13 of the Convention that he did not have access to effective remedies in respect of those grievances. The Government submitted that the applicant was held in the cells measuring 4.2-5.5 m² per inmate, having specified the space of each cell and for how many detainees it had been designed (the applicant did not provide this information).

They also noted that the cells were equipped with toilets separated by partitions and curtains for privacy (the respective photos were provided); the detainees were provided with the cleaning supplies to clean the cells themselves; the rat control and the disinfection of the cells had been conducted regularly; each cell had sufficient electric and natural light; the quantity and quality of food and of potable water corresponded to the relevant regulations; the applicant had access to washing facilities once per week for no less than 40 minutes. They also noted that the cells were equipped with air holes and ventilated daily for one hour when the detainees left for a walk; the separate holding of smoking and non-smoking prisoners was not prescribed by the domestic law, nevertheless, in practice it was open to the applicant to request the administration of the facility to be placed in a cell with non-smokers, but he failed to do so.

Furthermore, according to the Government, the applicant was provided with bed linens and toiletries; he had never applied to the administration of the facility to be provided with hygienic facilities. Given the above, they concluded that the applicant’s complaints under Articles 3 and 13 of the Convention were manifestly ill-founded and should be declared inadmissible pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. The applicant failed to comment in time on the Government’s observations. As regards the complaint under Article 3 of the Convention, the Court refers to its well-established standard of proof in conditions-of-detention cases. In this context the Court is particularly mindful of the objective difficulties experienced by applicants in collecting evidence to substantiate their claims about conditions of their detention.

Still, in such cases applicants may well be expected to submit at least a detailed account of the facts complained of and provide – to the greatest possible extent – some evidence in support of their complaints (see Golubenko v. Ukraine (dec.), no. 36327/06, 5 November 2013). Once a credible and reasonably detailed description of the allegedly degrading conditions of detention, constituting a prima facie case of ill-treatment, has been made, the burden of proof is shifted to the respondent Government who alone have access to information capable of corroborating or refuting these allegations (see Muršić v. Croatia [GC], no. 7334/13, §§ 127 and 128, ECHR 2016). The Court notes that in the present case the applicant’s description of allegedly inadequate conditions of his detention was sufficiently detailed and consistent, so it constituted a prima facie case of ill-treatment shifting a burden of proof to the Government.

The latter provided their submissions in reply, having refuted the applicant’s complaints of overcrowding, lack of privacy for toilet and other aspects of conditions of his detention, with their submissions having been supported by appropriate evidence. That is why, a burden of proof was again shifted to the applicant, but he, without any appropriate explanation, did not make submissions in due time. The Court is also mindful of the case file materials according to which in 2020 the Vinnytsya Prosecutor’s Office disclosed certain breaches concerning nutrition of prisoners (in particular, certain grains and fats were substituted by others without taking into consideration their nutritive values) and subsequently four times requested the facility to eliminate the problem.

However, the above shortcoming is not enough on its own for the Court to conclude that the applicant’s suffering reached the threshold of severity required by Article 3 of the Convention (see Ustyugov v. Ukraine (dec.), no. 251/04, 1 September 2015). In view of the afore mentioned, the Court considers that the complaint under Article 3 of the Convention has not been properly substantiated and developed by the applicant. Therefore, it should be rejected as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

The Court, having found the complaint under Article 3 of the Convention inadmissible, concludes that the applicant has no arguable claim for the purposes of Article 13 of the Convention (see Rodić and Others v. Bosnia and Herzegovina , no. 22893/05, § 82, 27 May 2008). The applicant’s complaint under Article 13 of the Convention taken in conjunction with Article 3 of the Convention is thus likewise manifestly ill‑founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention and must be rejected under Article 35 § 4 of the Convention. For these reasons, the Court, unanimously, Declares the application inadmissible.

Done in English and notified in writing on 15 September 2022. Viktoriya Maradudina Stéphanie Mourou-Vikström Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Articles 3 and 13 of the Convention (inadequate conditions of detention and lack of any effective remedy in domestic law) Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Facility Start and end date Duration Sq.

m per inmate Specific grievances 19848/21 06/04/2021 Oleksandr Mykolayovych DVORETSKYY 1973 Vinnytsya Detention Facility No. 1 01/02/2002 pending More than 20 years and 3 months and 5 days 4.2-5.5 m² Infestation of cell with insects/rodents, lack of fresh air, lack of or inadequate hygienic facilities, lack of or insufficient electric light, lack of or insufficient natural light, lack of or poor quality of bedding and bed linen, lack of toiletries, lack or insufficient quantity of food, mouldy or dirty cell, no or restricted access to shower, passive smoking, poor quality of food, poor quality of potable water, lack of privacy for toilet, overcrowding