ABU ZER AND OTHERS v. THE NETHERLANDS
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
ABU ZER AND OTHERS v. THE NETHERLANDS (CtEDO, 2022)
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 53128/20 Arij ABU ZER și alții împotriva Țărilor de Jos, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 2 iunie 2022 în calitate de comitet compus din: Armen Harutyunyan, președinte, Jolien Schukking, Ana Maria Guerra Martins, judecători și Viktoriya Maradodina, grefier interimar, având în vedere cererea depusă la 3 Decembrie 2020, având în vedere decizia de a acorda prioritate cererii în temeiul articolului 41 din Regulamentul Curții, având în vedere măsura intermediară indicată guvernului contestat în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Primul reclamant, dna Arij Abu Zer, este un palestinian apatrid, născut în 1993. Cele două reclamante rămase, dna Layan Hasan Mohamed și dna Leen Hasan Mohamed, cele două fiice ale ei, născute în 2012 și, respectiv, în 2017, sunt resortisanți iordani. Reclamanții au fost reprezentați de dl A. Khalaf, un avocat practicant în Groningen. Invocând articolele 2 și 3 din Convenție și art. 13 coroborat cu articolele 2 și 3, reclamanții se plâng în primul rând că vor ajunge într-o situație de privare materială gravă în cazul în care au fost returnate în Grecia, în cazul în care au fost acordate protecție internațională înainte de solicitarea de azil în Țările de Jos și, în al doilea rând, au susținut că nu au avut un remediu intern eficace. La cererea reclamanților, Curtea a hotărât, la 4 decembrie 2020, să aplice o măsură intermediară în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură, indicând guvernului olandez („Guvernul”), că reclamanții nu ar trebui eliminați până la notificarea suplimentară. Cazul reclamanților a fost, de asemenea, acordat prioritate (art. 41 din Regulamentul de procedură) la aceeași dată. La 9 martie 2022, Guvernul a informat Curtea că reclamanții au solicitat azil în Islanda la 10 noiembrie 2021 și că autoritățile islandeze competente au indicat că vor examina această cerere de azil în ceea ce privește fondurile sale. Deoarece transferul reclamanților din Țările de Jos în Grecia nu mai era în cauză, Guvernul a solicitat Curtea să ia în considerare prezenta cerere din lista sa de cazuri. Într-o scrisoare din 5 aprilie 2022, reclamanții au susținut că autoritățile islandeze ar putea încă decide că reclamanții ar trebui să se întoarcă în Țările de Jos. De asemenea, a fost posibil ca cererea lor de azil în Islanda să fie declarată inadmisibilă pentru motivul pentru care reclamanții au fost acordate protecție internațională în Grecia, ceea ce le-ar pune din nou în pericol să fie returnate în ultima țară. Prin urmare, ei au solicitat suspendarea procedurii în vigoare până la decizia autorităților islandeze. În plus, în cazul în care cererea lor de azil în Islanda a fost declarată inadmisibilă sau respinsă, acestea au exprimat dorința ca cererea actuală să fie extinsă, astfel încât să fie adresată și împotriva Islandei. Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că, în actualele circumstanțe, riscul, presupus de către reclamanți, de a se găsi într-o situație în încălcarea articolelor 2 și 3 din Convenția în Grecia, ca urmare a transferului lor în țara respectivă de către Țările de Jos a fost eliminat, cel puțin deocamdată (a se vedea mutatis mutandis Reza Mohammadi c. Olanda (dec.), nr. 5140/06, 1 iunie 2006). În plus, Curtea constată că plângerile prevăzute la art. 13 și privind cerințele procedurale prevăzute la articolele 2 și 3 în acest caz sunt, în esență, inextricabil legate de propunerea de înlăturare a reclamanților din Țările de Jos (a se vedea Nasseri/Regatul Unit (dec.), nr. 24239/09, § 18, 13 octombrie 2015 și J.W./Regatul Unit (Regatul Unit) (dec.), nr. 16177/14, § 32, 27 iunie 2017). În aceste circumstanțe, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, este convins că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolul respectiv, nu necesită continuarea cererii în temeiul articolului 37 § 1 în amendă În consecință, cererea ar trebui să fie eliminată din listă și aplicarea măsurii intermediare în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții ar trebui întreruptă. 37 § 2 din Convenția de a restabili cazul în lista cazurilor în cazul în care consideră că circumstanțele justifică acest curs, precum și posibilitatea ca reclamanții să depună o cerere împotriva Islandei dacă și atunci când consideră că sunt victimele unei încălcări de către Islanda a drepturilor Convenției. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide pentru a elimina cererea din lista de cazuri. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 23 iunie 2022. Viktoriya Maradudina Armen Harutyunyan Președintele adjunct al grefierului interimar