3r-317/22 — cu privire la contestarea actelor administrative

3r-317/22 — cu privire la contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3r-317/22

2-22108013-01-3r-04102022

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

DECIZIE

2 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând recursul depus de Denis Russu

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată a lui

Denis Russu împotriva Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la

contestarea actelor administrative

împotriva încheierii din 14 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost declarată inadmisibilă acțiunea

constată:

La 23 iulie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Denis Russu a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu

privire la contestarea actelor administrative.

Întemeindu-și pretențiile în baza art. 5 CPC, 206 alin. (1) Cod

administrativ, a solicitat: 1) admiterea acțiunii; 2) anularea în tot a hotărârilor

Completului de examinare a contestațiilor nr. 1 și nr. 2 al Colegiului disciplinar

de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii nr. 127/8 și nr. 139/8 din 1 iulie

2022 cu privire la examinarea contestațiilor depuse de Denis Russu împotriva

deciziilor nr. 391s-480p/m din 29 aprilie 2022 și nr. 373s-456p/m din 3 mai 2022

a Inspecției judiciare emise în privința acțiunilor angajaților și judecătorilor Denis

Băbălău, Stelian Teleucă, Silvia Gîrbu de la Curtea de Apel Chișinău, ca fiind

ilegale; 3) constatarea faptului că, Completul de contestație al Colegiului

disciplinar de pe lângă CSM nu și-a îndeplinit obligațiile corespunzător, astfel

limitându-i posibilitatea examinării materialelor în mod imparțial, complet,

obiectiv și echitabil.

Prin încheierea din 14 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost

declarată inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de Denis

Russu împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la contestarea

1

hotărârii Completului de examinare a contestațiilor nr. 1 și nr. 2 al Colegiului

disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii nr. 127/8 și nr. 139/8

din 1 iulie 2022.

La 18 septembrie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Denis Russu a

depus recurs împotriva încheierii din 14 septembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea acestuia, anularea încheierii primei instanțe, cu

adoptarea soluției în baza art. 243 alin. (1) lit. c) și art. 248 alin. (1) lit. b), c) sau

d) Cod administrativ, în baza limitelor stabilite de lege ale examinării recursului.

În motivarea recursului a invocat că la adoptarea soluției, prima instanță nu

a întreprins toate acțiunile pentru stabilirea adevărului, nu a asigurat posibilitatea

examinării materialelor în mod complet și obiectiv, prin ce s-a încălcat art. 1 și

13 ale Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților

Fundamentale, limitându-i dreptul la un remediu efectiv din partea instanței

judecătorești.

Or, acțiunea a fost declarată în ordinea contenciosului administrativ

împotriva actului administrativ individual defavorabil emis de către Consiliul

Superior al Magistraturii, deoarece în baza adoptării acestui act administrativ, au

fost comise multiple încălcări procedurale (completul nu a fost format conform

legii, întrucât unul dintre membrii completului era obligat să depună cerere de

abținere), iar ignorând această normă, evident că s-a încălcat și principiul

egalității și echitabilității soluției adoptate de Completul disciplinar de pe lângă

Consiliul Superior al Magistraturii.

La fel, a punctat că prin încheierea recurată, dreptul său a fost afectat în

substanța sa, prin prisma art. 13 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor și Libertăților Fundamentale.

Deopotrivă, a reiterat aceleași circumstanțe de fapt și de drept invocate

anterior în cererea sa de chemare în judecată.

Conform art. 242 Cod administrativ, recursul împotriva încheierii

judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea

contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea

contestată transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești

împreună cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze recursul.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva încheierii din 14 septembrie 2022, la 18 septembrie

2022, în termenul legal.

În conformitate cu art. 243 alin. (2) Cod administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de

judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la

proces.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră inoportună invitarea părților la proces pentru

a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, întrucât argumentele

2

expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a

permite instanței examinarea acesteia.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul depus

de Denis Russu este neîntemeiat și pasibil de a fi respins, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b) Cod administrativ, examinând

recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă o decizie prin care

respinge recursul.

După cum se constată în speță, la data de 13 aprilie 2022, în adresa

Consiliului Superior al Magistraturii a parvenit sesizarea depusă de către Denis

Russu, prin care a solicitat tragerea la răspundere disciplinară a judecătorilor

Curtea de Apel Chișinău – Silvia Gîrbu, Stelian Teleucă și Denis Băbălău.

Se mai reține și faptul că prin decizia motivată nr. 373s-456p/m din 3 mai

2022 a Inspecției judiciare, a fost respinsă ca neîntemeiată sesizarea declarată de

condamnatul Denis Russu privind tragerea la răspundere disciplinară a

judecătorilor Curții de Apel Chișinău – Silvia Gîrbu, Stelian Teleucă și Denis

Băbălău (f. d. 48-52).

Nefiind de acord cu decizia adoptată de Inspecția judiciară, la 25 mai 2022,

Denis Russu a contestat-o la Completul de examinare a contestațiilor, solicitând

admiterea contestației, anularea deciziei nominalizate, restituirea cauzei către

Inspecția judiciară pentru verificări suplimentare și dispunerea cercetării

disciplinare a judecătorilor Stelian Teleucă, Silvia Gîrbu și Denis Băbălău, prin

prisma comiterii abaterilor disciplinare prevăzute de art. 4 din Legea nr. 178 din

25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor.

Ca urmare, prin hotărârea nr. 127/8 din 1 iulie 2022 a Completului de

examinare a contestațiilor nr. 2 al Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul

Superior al Magistraturii, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată contestația depusă

Denis Russu împotriva deciziei Inspecției judiciare din 3 mai 2022, hotărârea

respectivă fiind definitivă (f. d. 42-47).

Totodată, la data de 18 aprilie 2022, în adresa Consiliului Superior al

Magistraturii a parvenit sesizarea depusă de Denis Russu, în care au fost invocate

acțiuni pretinse a fi ilegale ale judecătorilor Curții de Apel Chișinău.

Prin decizia nr. 391s-480p/m din 29 aprilie 2022 a Inspecției judiciare, a

fost respinsă sesizarea depusă de Denis Russu privire la tragerea la răspundere

disciplinară a judecătorilor Curții de Apel Chișinău, ca vădit neîntemeiată, pe

motiv că în conținutul sesizării nu urmează numele judecătorilor, nu sunt descrise

fapte, locul și data comiterii acestora, ce ar putea constitui abateri disciplinare

prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. a)-p) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire

la răspunderea disciplinară a judecătorilor (f. d. 36-39).

Din materialele dosarului mai rezultă că Denis Russu a depus contestație

împotriva deciziei Inspecției judiciare nr. 391s-480p/m din 29 aprilie 2022,

reiterând circumstanțele de fapt invocate în sesizare și menționând că, în cazul în

3

care aceasta, după cum a constatat inspectorul-judecător, nu corespundea

prevederilor art. 20 din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a

judecătorilor, aceasta urma a-i fi restituită, cu explicarea posibilității depunerii

acesteia repetat.

Tot actele cauzei atestă că prin hotărârea nr. 139/8 din 1 iulie 2022 a

Completului de examinare a contestațiilor nr. 1 al Colegiului disciplinar de pe

lângă Consiliul Superior al Magistraturii, a fost respinsă contestația declarată de

către Denis Russu împotriva deciziei Inspecției judiciare nr. 391s-480p/m din

29 aprilie 2022, emisă pe marginea sesizării depuse la 18 aprilie 2022 asupra

acțiunilor judecătorilor Curții de Apel Chișinău, hotărârea nominalizată fiind

definitivă (f. d. 30-35).

Ulterior, la 23 iulie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Denis Russu a

depus, la Curtea de Apel Chișinău, cerere de chemare în judecată împotriva

Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la contestarea actelor

administrative, și anume a hotărârilor Completului de examinare a contestațiilor

nr. 1 și nr. 2 al Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al

Magistraturii nr. 127/8 și nr. 139/8 din 1 iulie 2022 cu privire la examinarea

contestațiilor depuse de Denis Russu împotriva deciziilor nr. 391s-480p/m din 29

aprilie 2022 și nr. 373s-456p/m din 3 mai 2022 a Inspecției judiciare emise în

privința acțiunilor angajaților și judecătorilor Denis Băbălău, Stelian Teleucă,

Silvia Gîrbu de la Curtea de Apel Chișinău, ca fiind ilegale (f. d. 1-27).

Iar prin încheierea din 14 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost

declarată inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de Denis

Russu împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la contestarea

hotărârii Completului de examinare a contestațiilor nr. 1 și nr. 2 al Colegiului

disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii nr. 127/8 și nr. 139/8

din 1 iulie 2022 (f. d. 72-76).

Verificând legalitatea și temeinicia încheierii menționate în raport cu

criticile formulate în recurs și materialele cauzei coroborat cu normele de drept

material și procedural aplicabile raportului juridic litigios, completul pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

încheierea primei instanțe este întemeiată și urmează a fi menținută, având în

vedere următoarele.

Potrivit art. 20 Cod administrativ, dacă printr-o activitate administrativă se

încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi

revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la care decid

instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de contencios

administrativ, conform prezentului cod.

Conform art. 189 alin. (1) Cod administrativ prevede expres că orice

persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea

administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios

administrativ.

4

În conformitate cu art. 5 Cod administrativ, activitatea administrativă

reprezintă totalitatea actelor administrative individuale și normative, a

contractelor administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor

administrative realizate de autoritățile publice în regim de putere publică, prin

care se organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea.

Conform art. 10 alin. (1) Cod administrativ, actul administrativ individual

este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea

publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public,

cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau

stingerea raporturilor juridice de drept public.

Iar în concordanță cu art. 207 alin. (2) lit. e) Cod administrativ, acțiunea în

contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când reclamantul nu

poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul

art. 17.

În contextul normelor de drept citate, se va reține că, în speță, Denis Russu

a contestat hotărârile Completului de examinare a contestațiilor nr. 1 și nr. 2 al

Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii nr. 127/8 și

nr. 139/8 din 1 iulie 2022 cu privire la examinarea contestațiilor depuse de Denis

Russu împotriva deciziilor nr. 391s-480p/m din 29 aprilie 2022 și nr. 373s-

456p/m din 3 mai 2022 a Inspecției judiciare, în calitate de parte a raportului

administrativ, invocând ilegalitatea acestora.

Completul pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție notează că, în condițiile în care însuși Denis Russu este subiectul care a

depus contestațiile împotriva deciziei nr. 373s-456p/ din 3 mai 2022 și, respectiv,

deciziei nr. 391s-480p/m din 29 aprilie 2022 ale Inspecției judiciare, emise, de

asemenea, la plângerile sale, este indubitabil faptul că acesta poate invoca un

interes legitim pe marginea activității administrative realizate și a actelor

administrative emise, fapt ce presupune în mod automat că dânsul poate

revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art. 17

din Codul administrativ.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ consideră că prima instanță just a reținut art. 27 alin. (1) din Legea

cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor nr. 178 din 25 iulie 2014,

potrivit căruia completele de examinare a contestațiilor ale colegiului disciplinar

verifică contestațiile împotriva deciziilor inspecției judiciare de respingere a

sesizărilor.

Așadar, în accepțiunea art. 28 alin. (1) și (3) din Legea cu privire la

răspunderea disciplinară a judecătorilor nr. 178 din 25 iulie 2014, completele de

contestație examinează contestațiile împotriva deciziilor inspecției judiciare de

respingere a sesizării. Procedura în fața completelor de contestație este scrisă.

Completele de contestație decid: a) admiterea contestației și restituirea cauzei

inspecției judiciare pentru verificări suplimentare; b) respingerea contestației ca

neîntemeiată.

5

În temeiul art. 29 alin. (3) al Legii menționate, hotărârea privind

respingerea contestației împotriva deciziei inspecției judiciare de respingere a

sesizării este definitivă.

Respectiv, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție notează că, în sensul art. 71 din Legea

nr. 947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii și art. 8

din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a

judecătorilor, Inspecția judiciară și Colegiul disciplinar, în calitate de organe

specializate ale Consiliului Superior al Magistraturii, activează independent și

exercită atribuții quasi-judiciare. Întrucât examinarea sesizărilor se poate finaliza

cu aplicarea unei sancțiuni disciplinare în privința unui magistrat independent și

inamovibil, în activitatea de înfăptuire a justiției a căruia sunt interzise orice fel

de imixtiuni, atât Inspecția judiciară cât și Colegiul disciplinar activează ca un

„tribunal”.

În conformitate cu prevederile art. 27 alin. (2) și 29 alin. (1) din Legea nr.

178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor,

completele de contestație sunt formate din trei membri ai colegiului disciplinar

numiți prin hotărârea colegiului disciplinar.

La fel, în completul de contestație sunt incluși, în mod obligatoriu, doi

judecători și un reprezentant al societății civile, iar hotărârea privind respingerea

sesizării se adoptă cu votul unanim al membrilor completului de contestație.

Pe această cale, instanța de recurs evidențiază că prin lege organică, și

anume articolele 27-29 din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la

răspunderea disciplinară a judecătorilor, este reglementată detaliat procedura de

examinare a contestațiilor împotriva deciziilor Inspecției judiciare.

De altfel, o persoană interesată căreia Inspecția judiciară i-a respins o

sesizare, poate utiliza o „cale de atac prevăzută de lege”, depunând o contestație

la Completul de examinare a contestațiilor al Colegiului disciplinar. Aceste două

etape procedurale, prevăzute de legea organică, reprezintă activități quasi-

judiciare, întrucât conțin atât șanse, cât și garanții în materia apărării dreptului

pretins încălcat, dar și rigori de formă, conținut și termene de procedură.

La acest segment, important este de remarcat că prin decizia Curții

Constituționale nr. 137 din 29 septembrie 2022, a fost declarată inadmisibilă

sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a tezei a doua din art. 29

alin. (3) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară

a judecătorilor, normă juridică ce are incidență directă în speța dedusă judecății.

Așadar, Curtea a menționat că pretinsa existență a unui drept de acces la

un tribunal împotriva deciziei inspecției judiciare de respingere a sesizării nu este

demonstrată prin existența unui drept „civil” care poate fi apărat în justiție.

Răspunderea disciplinară a judecătorilor reprezintă o procedură de drept public

care urmărește să asigure responsabilitatea judecătorilor și, prin urmare,

încrederea publicului în justiție. Fără a nega importanța acestei instituții, Curtea

a relevat că, în eventualitatea sancționării disciplinare a unui judecător, persoana

6

care a depus sesizarea nu va obține vreun avantaj patrimonial sau nepatrimonial

care ar putea fi catalogat ca un drept „civil” (Decizia Curții Constituționale

nr. 137 din 29 septembrie 2022, §30).

În acest context, de menționat este că și Curtea Europeană a Drepturilor

Omului, prin jurisprudența sa, interpretând articolul 6§1 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, a stabilit că „dreptul la un tribunal” (accesul

liber la justiție) nu este unul absolut, poate fi limitat, reglementarea sa fiind adesea

variabilă în timp și în spațiu, în funcție de nevoile și resursele comunității și ale

indivizilor (cauzele Golder contra Regatului Unit al Marii Britanii din

21 februarie 1975, §38, Ashingdane contra Regatului Unit din 28 mai 1985, §57).

Condiția impusă constant de jurisprudența Curții în aplicarea articolului 6§1 din

Convenție cere ca limitările operate de către statele contractante să nu restrângă

nejustificat accesul individului la un „tribunal” în măsura în care dreptul în

discuție să fie afectat în chiar substanța sa.

Astfel, instanța de recurs consideră că prima instanță temeinic a reținut că

reclamantul Denis Russu a avut acces la un „tribunal”, iar legea organică i-a oferit

două niveluri de jurisdicție, astfel încât dreptul acestuia nu este afectat în

substanța sa.

Mai mult, această concluzie este fortificată și prin jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că pentru ca un reclamant să se

poată declara victimă, acesta trebuie să prezinte dovezi plauzibile și

convingătoare ale probabilității survenirii unei încălcări, la care ar fi supus

personal, fiind insuficiente niște simple bănuieli sau conjuncturi (cauza Senator

Lines GmbH împotriva a cincisprezece state membre ale Uniunii Europene,

cererea nr. 45572/00).

Așadar, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că nu poate fi reținut argumentul recurentului

Denis Russu invocat în cererea de recurs, în sensul că dânsului i-ar fi fost limitat

dreptul la un remediu efectiv din partea instanței judecătorești.

Or, în această situație cadrul normativ pertinent instituie o dublă jurisdicție

la examinarea sesizării, iar legiuitorul a reglementat în mod expres, prin prisma

art. 29 alin. (3) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor

nr. 178 din 25 iulie 2014, că hotărârea privind respingerea contestației împotriva

deciziei inspecției judiciare de respingere a sesizării este definitivă.

Corespunzător, instanța de contencios administrativ nu a fost învestită cu

competența jurisdicțională de a supune aprecierii legalitatea hotărârilor

Completului de examinare a contestațiilor nr. 1 și nr. 2 al Completului de

examinare a contestațiilor, în situația în care legea materială stipulează în mod

imperativ caracterul definitiv al hotărârilor de respingere a contestațiilor

împotriva deciziei Inspecției judiciare.

În aceeași ordine de idei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție observă că criticile

7

recurentului vizează, în esență, dezacordul acestuia față de procedura normativă

stabilită de contestare a actelor administrative emise de către organele

specializate din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, însă nu relevă în mod

substanțial afectarea dreptului fundamental de acces la instanță.

Distinct de aceste constatări, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că prima instanță

temeinic și legal a ajuns la concluzia inadmisibilității acțiunii în contencios

administrativ depusă de Denis Russu împotriva Consiliului Superior al

Magistraturii cu privire la contestarea actului administrativ.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că prima instanță corect a

punctat că admisibilitatea/inadmisibilitatea unei acțiuni nu se limitează doar la

temeiurile menționate îndeosebi la art. 207 alin. (2) Cod administrativ, ci

presupune exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri certe și concludente.

Sintetizând cele reliefate supra și având în vedere faptul că încheierea

instanței de fond este întemeiată și legală, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

de a respinge recursul și a menține încheierea contestată.

În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b), (2) Cod administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se respinge recursul depus de Denis Russu.

Se menține încheierea din 14 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată a lui Denis

Russu împotriva Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la contestarea

actelor administrative.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

8