3r-288/22 — contestarea actului administrativ individual defavorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ individual defavorabil
- Temei legal
- examinarea admisibilitatii actiunii în contencios administrativ, contestarea hotărîrilor completului de contestatie, conditiile ridicării exceptiei de neconstitutionalitate si sesizare a Curtii Constitutionale
3r-288/22 — contestarea actului administrativ individual defavorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosar nr.3r-288/22
2-22045366-01-3r-26082022
Instanța de fond: Curtea de Apel Chișinău (jud. Gh. Mîra, A. Bostan, Gr. Dașchevici)
D E C I Z I E
30 noiembrie 2022 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Iurie Bejenaru
Aliona Miron
examinând recursul depus de Denis Russu,
în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată
depusă de Denis Russu împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la
contestarea actului administrativ individual defavorabil,
împotriva încheierii din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a
fost declarată inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ depusă de Denis
Russu,
c o n s t a t ă:
La 31 martie 2022, Denis Russu a depus la Curtea de Apel Chișinău, acțiune
în contencios administrativ împotriva Consiliului Superior al Magistraturii prin
care a solicitat anularea în tot a Hotărării nr.24/4 din 04 martie 2022 a Completului
de examinare a contestațiilor nr.2 al Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul
Superior al Magistraturii cu privire la examinarea contestației declarate de Denis
Russu împotriva Deciziei nr.1552s-2181 p/m, 1583s-2224p/m din 12 ianuarie 2022
a Inspecției judiciare de respingere a sesizărilor depuse la 16 decembrie 2021 și 22
decembrie 2021, emise în privința acțiunilor judecătorilor Denis Băbălău, Stelian
Teleucă, Silvia Gîrbu de la Curtea de Apel Chișinău.
În motivarea acțiunii a indicat că la judecarea cauzei penale nr.02-1a-19941-
26082016 la Curtea de Apel Chișinău, Colegiului penal format din Președintele
completului, judecător - Stelian Teleucă, judecătorii Silvia Gîrbu și Denis Băbălău,
la 08 decembrie și 10 decembrie 2021 au fost săvârșite abateri disciplinare
prevăzute de art.4 alin.(l) lit.i) din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la
răspunderea disciplinară a judecătorilor, și anume încălcarea normelor imperative
ale legislației în procesul de înfăptuire a justiției.
Relatează că prin refuzul Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău de a
examina materialele dosarului penal în conformitate cu art.365 - 376 Cod de
procedură penală, nu a fost asigurată examinarea cauzei cu prezența avocatului
1
Svetlana Mazur, apărătorul unuia din inculpați. A fost comisă o încălcare a
procedurii penale, respectiv, încălcând drepturile inculpaților Denis Russu, Oleg
Timofti, Victor Pridorojnîi și Veaceslav Ișcenco la un proces echitabil, garantat de
art.6 CEDO.
Mai menționează reclamantul că la 22 decembrie 2021, Consiliul Superior al
Magistraturii a recepționat sesizarea depusă de Denis Russu, prin care se invocă
încălcarea dreptului acestuia la un proces echitabil.
Susține că la 12 ianuarie 2022, Inspectorul-judecător al Inspecției Judiciare de
pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii, Tatiana Craiu, a adoptat decizia
nr.1552s-2181p/m și nr.1583s-2224p/m de respingere ca neîntemeiată a sesizării
din motivul lipsei temeiurilor de abateri disciplinare, pe faptele/acțiunile descrise,
care sunt neîntemeiate, acestea neconstituind temeiurile unor abateri disciplinare
prevăzute de art.4 alin.(1) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a
judecătorilor.
Nefiind de acord cu Decizia emisă de către inspectorul - judecător Tatiana
Craiu, reclamantul, a contestat-o în adresa Completului de examinare a
contestațiilor al Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al
Magistraturii. Consideră, că decizia emisă ar trebui să fie anulată în tot cu
trimiterea materialelor la reexaminare din motiv că nu a fost examinate toate
circumstanțele declarate.
La 04 martie 2022, Completul de contestație nr.2 al Colegiului Disciplinar de
pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii în componența: președinte Igor
Mânăscurtă, membri Angela Oteanu și Iurie Cotruță, examinând contestația depusă
de Denis Russu împotrivă Deciziei Inspecției judiciare nr.1552s-2181p/m,
nr.1583s-2224p/m din 12 ianuarie 2022, emise pe marginea sesizărilor depuse la
16 decembrie 2021 și la 22 decembrie 2021 asupra acțiunilor judecătorilor Denis
Băbălău, Stelian Teleucă, Silvia Gîrbu de la Curtea de Apel Chișinău, au respins ca
neîntemeiată contestația depusă.
Consideră că actele contestate, Decizia Inspecției judiciare cu privire la
respingerea sesizărilor asupra tragerii la răspundere disciplinară a magistraților din
cadrul Curții de Apel Chișinău și respectiv Hotărârea Completului de examinare a
contestațiilor al Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al
Magistraturii, urmează a fi anulate.
Notează că completul de judecată din cadrul Curții de Apel Chișinău de la
bun început s-a manifestat în defavoarea inculpaților, fapt care se confirmă prin
respingerea cererilor și demersurilor părții apărării, însoțită de ignorarea totală a
drepturilor procesuale ale inculpaților, ignorarea vădită și premeditată a drepturilor
la un proces echitabil, garantate de art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor
omului și a libertăților fundamentale.
Constată că desfășurarea procesului penal și tendința finisării examinării
acestuia la etapa prezentării probelor de către partea apărării, a fost dictată nu de
voința părților de a stabili adevărul și alte împrejurări ce au importanță deosebită
pentru procesul penal, ci de necesitatea stringentă de a finisa examinarea cauzei în
cel mai scurt timp, din motiv că termenele rezonabile au fost încălcate, deoarece
cauza se afla în gestiunea Curții de Apel Chișinău mai mult de 5 (cinci) ani.
2
Susține că la ședința din 08 decembrie 2021, avocatul Svetlana Mazur, care
acționa în interesele inculpatului Denis Russu, în calitate de apărător din partea
statului, s-a simțit rău și s-a plâns colegilor că are o durere în gât.
La data de 10 decembrie 2021, avocata Svetlana Mazur, care acționa în
interesele inculpatului Denis Russu a fost înlocuită prin intermediul OT Chișinău
CNAJGS, cu desemnarea avocatului Aurelia Mîrzîncu.
În ședința de judecată, au fost audiate părerile părților cu privire la
posibilitatea de a continua examinarea cauzei cu un nou avocat, care ar trebui să
participe la dezbateri judiciare.
Avocatul Aurelia Mîrzîncu a comunicat instanței că nu a avut posibilitate de a
lua cunoștință cu materialele cauzei, nu a avut nici întâlnire cu clientul său, și ca
urmare, nu poate stipula funcția și linia de apărare, întrucât a fost numită în funcție
de doar o oră în urmă. Toți avocații și inculpații au cerut amânarea ședinței la o altă
data, însă Colegiul penal a trecut la dezbateri judiciare.
A mai menționat că la data de 16 decembrie 2021, a depus la Curtea Supremă
de Justiție cerere de strămutare a cauzei penale, iar la ședința din data de 17
decembrie 2021, avocatul Svetlana Mazur a informat completul de judecată despre
depunerea acesteia.
Susține că completul fiind informat despre depunerea cererii de strămutare,
ignorând sesizarea transmisă la Curtea Supremă de Justiție, Colegiul penal al Curții
de Apel Chișinău a continuat examinarea, pronunțând dispozitivul sentinței în
aceeași zi.
Subliniază reclamantul că faptele expuse întrunesc elemente constitutive ale
abaterii disciplinare, privind răspunderea disciplinară a judecătorilor din cadrul
Curții de Apel Chișinău, Stelian Teleucă, Silvia Gîrbu și Denis Băbălău potrivit
art.4 alin.(1) din Legea nr.178 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor.
Consideră că, Inspecția judiciară și Completul de contestație nr.2 al
Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii nu și-a
îndeplinit obligațiile corespunzător, nu a examinat probele (audio CD din proces de
judecată), nu a avut un rol activ la examinarea sesizărilor privind tragerea la
răspundere disciplinară a magistraților Curții de Apel Chișinău, Stelian Teleucă,
Denis Băbălău și Silvia Gîrbu, nu a întreprins toate acțiunile pentru stabilirea
adevărului, nu a asigurat posibilitatea examinării materialelor în mod complet și
obiectiv, prin ce s-a încălcat art.1 al CEDO și anume obligația generală a statului
de a recunoaște oricărei persoane aflate sub jurisdicția sa, drepturile și libertățile
definite de Convenție, limitându-i petiționarilor accesul liber la justiție.
Prin încheierea din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost declarată
inadmisibilă cererea de chemare în judecată în procedura contenciosului
administrativ depusă de Denis Russu în temeiul art.207 alin.(2) din Codul
administrativ (f.d.42-45).
Invocând netemeinicia și ilegalitatea încheierii enunțate, la 03 august 2022,
Denis Russu a depus recurs, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii din
10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, cu restituirea cauzei Curții de Apel
Chișinău, dacă în baza limitelor stabilite de lege ale examinării recursului, nu se
poate adopta o soluție finală în acest caz.
În motivarea recursului au fost reiterate circumstanțele de fapt și de drept
3
invocate în cererea de chemare în judecată și susținute pe parcursul examinării
cauzei de către Curtea de Apel Chișinău.
Conform articolului 242 din Codul administrativ, recursul împotriva
încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis
încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești,
dacă legea nu stabilește un termen mai mic.
Încheierea din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost recepționată de
Denis Russu la 23 iulie 2022, fapt confirmat prin avizul de recepție
nr.DS8007192698AS (f.d.48), iar la 03 august 2022, Denis Russu a depus recurs
împotriva încheierii din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău (f.d.49-59).
Astfel, instanța de recurs constată că, recursul depus de Denis Russu a fost
depus cu respectarea prevederilor articolului 242 din Codul administrativ, pentru
demararea căii de atac în ordine de recurs.
La 26 august 2022, întru respectarea dreptului părților la un proces echitabil,
Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Consiliului Superior al
Magistraturii copia recursului depus de Denis Russu, cu înștiințarea despre
necesitatea depunerii referinței (f.d.70-72).
La 21 septembrie 2022, Consiliul Superior al Magistraturii a prezentat
referința la recursul depus de Denis Russu împotriva încheierii din 10 mai 2022 a
Curții de Apel Chișinău, solicitând respingerea recursului menționat (f.d.73-74).
Suplimentar, Consiliul Superior al Magistraturii a notat că încheierea recurată
este una legală, având o motivare clară și bine argumentată, iar, argumentele
invocate de recurent nu ating nivelul temeiurilor legale, concludente și serioase
care ar justifica necesitatea anulării încheierii primei instanțe.
La 17 octombrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui
Denis Russu referința depusă de Consiliul Superior al Magistraturii, pentru
informare (f.d.75).
Potrivit articolului 243 alin.(2) din Codul administrativ, instanța competentă
soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.
Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.
În speță, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție nu consideră oportun de a cita participanții la proces pentru a
se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece argumentele
indicate în cererea de recurs au fost expuse cu suficientă claritate.
Studiind materialele cauzei și argumentele menționate în referință, Completul
specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge
la concluzia de a respinge recursul depus de Denis Russu și a menține încheierea
din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău din considerentele ce urmează.
În corespundere cu articolul 241 alin.(1) din Codul administrativ încheierile
primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de
hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.
Conform art.243 alin.(1) lit.b) din Codul administrativ, examinând recursul
împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii:
respinge recursul.
4
Pentru a se expune asupra legalității încheierii 10 mai 2022 a Curții de Apel
Chișinău, Colegiul va proceda la analiza, pe rând, a circumstanțelor cauzei,
argumentelor recurentului și normelor de drept aplicabile acesteia.
Articolul 21 alin.(1) din Codul administrativ stipulează că, autoritățile publice
și instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în conformitate cu legea și
alte acte normative.
Potrivit art.22 alin.(1) din Codul administrativ, autoritățile publice și
instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea
stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sânt legate nici de expunerile
participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.
În corespundere cu prevederile art.194 alin.(1) din Codul administrativ, în
procedura în prima instanță, în procedura de apel și în procedura de examinare a
recursurilor împotriva încheierilor judecătorești se soluționează din oficiu
probleme de fapt și de drept.
Din actele cauzei rezultă că, obiectul recursului vizează legalitatea încheierii
din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care cererea de chemare în
judecată depusă de Denis Russu împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu
privire la contestarea actelor administrative, a fost declarată inadmisibilă.
Instanța de recurs reține că, la 16 decembrie 2021 și la 22 decembrie 2021,
Denis Russu a depus sesizare Consiliului Superior al Magistraturii prin care a
solicitat atragerea la răspundere disciplinară a judecătorilor din cadrul Curții de
Apel Chișinău – Stelian Teleucă, Silvia Gîrbu și Denis Băbălău.
La 12 ianuarie 2022, prin decizia nr.1552s-2181p/m, nr.1583s-2224p/m a
Inspecției judiciare din subordinea Consiliului Superior al Magistraturii a fost
respinsă sesizarea depusă de Denis Russu.
Nefiind de acord cu decizia nr.1552s-2181p/m, nr.1583s-2224p/m din 12
ianuarie 2022 a Inspecției Judiciare de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii,
Denis Russu a depus contestație împotriva deciziei pre citate la Completul de
examinare a contestațiilor.
Prin hotărârea nr.24/4 din 04 martie 2022 a Completului de examinare a
contestațiilor nr.2 al Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al
Magistraturii, a fost respinsă contestația depusă de Denis Russu împotriva deciziei
nr.1552s-2181p/m, nr.1583s-2224p/m din 12 ianuarie 2022 a Inspecției judiciare.
La 31 martie 2022, Denis Russu a depus la Curtea de Apel Chișinău acțiune
în procedura contenciosului administrativ împotriva Consiliului Superior al
Magistraturii, prin care a solicitat: anularea în tot a Hotărării nr.24/4 din 04 martie
2022 a Completului de examinare a contestațiilor nr.2 al Colegiului Disciplinar de
pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la examinarea contestației
declarate de Denis Russu împotriva Deciziei nr.1552s-2181 p/m, 1583s-2224p/m
din 12 ianuarie 2022 a Inspecției judiciare de respingere a sesizărilor depuse la 16
decembrie 2021 și 22 decembrie 2021, emise în privința acțiunilor judecătorilor
Denis Băbălău, Stelian Teleucă, Silvia Gîrbu de la Curtea de Apel Chișinău.
Prin încheierea din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost declarată
inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ depusă de Denis Russu în temeiul
art.207 alin.(2) din Codul administrativ (f.d.42-45).
La caz, sunt relevante prevederile art.27 alin.(1) din Legea cu privire la
5
răspunderea disciplinară a judecătorilor nr.178 din 25 iulie 2014, potrivit căruia
completele de examinare a contestațiilor ale Colegiului disciplinar verifică
contestațiile împotriva deciziilor inspecției judiciare de respingere a sesizărilor.
În accepțiunea art.28 alin.(1) și (3) din Legea cu privire la răspunderea
disciplinară a judecătorilor nr.178 din 25 iulie 2014, completele de contestație
examinează contestațiile împotriva deciziilor inspecției judiciare de respingere a
sesizării. Procedura în fața completelor de contestație este scrisă.
Completele de contestație decid: a) admiterea contestației și restituirea cauzei
inspecției judiciare pentru verificări suplimentare; b) respingerea contestației ca
neîntemeiată. În temeiul art.29 alin.(3) al legii menționate, hotărârea privind
respingerea contestației împotriva deciziei inspecției judiciare de respingere a
sesizării este definitivă.
Totodată, conform pct.pct.85, 86.1 ale Regulamentului cu privire la activitatea
Colegiului disciplinar, aprobat prin hotărârea nr.505/24 din 13 noiembrie 2018 a
Consiliului Superior al Magistraturii, hotărârea privind respingerea contestației
împotriva deciziei inspecției judiciare de respingere a sesizării este fără drept de
atac. Contestația împotriva hotărârii completului de contestație prin care a fost
respinsă contestația împotriva deciziei Inspecției judiciare de respingere a sesizării
se va restitui fără examinare printr-o decizie motivată a Colegiului disciplinar.
În consecință, prin lege organică și anume articolele 27-29 din Legea nr.178
din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, este
reglementată detaliat procedura de examinare a contestațiilor împotriva deciziilor
Inspecției Judiciare. Astfel, o persoană interesată căreia Inspecția Judiciară i-a
respins o sesizare, poate utiliza o „cale de atac prevăzută de lege”, depunând o
contestație la Completul de examinare a contestațiilor al Colegiului disciplinar.
În acest sens, instanța de fond, justificat a indicat că Inspecția judiciară și
Colegiul disciplinar ca organe specializate ale Consiliului Superior al
Magistraturii, activează independent și exercită atribuții quasi-judiciare. Întrucât
examinarea sesizărilor se poate finaliza cu aplicarea unei sancțiuni disciplinare în
privința unui magistrat independent și inamovibil, în activitatea de înfăptuire a
justiției a căruia sunt interzise orice fel de imixtiuni. Atât Inspecția Judiciară cât și
Colegiul disciplinar activează ca un „tribunal”.
Astfel, prin faptul că o persoană interesată căreia Inspecția Judiciară i-a
respins o sesizare, poate depune o contestație la Completul de examinare a
contestațiilor al Colegiului disciplinar, se instituie o cale de atac și respectiv două
trepte procedurale, prevăzute de legea organică, întrucât conțin atât șanse cât și
garanții ale apărării dreptului pretins încălcat, cât și rigori de formă, conținut și
termene de procedură.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin jurisprudența sa, interpretând
articolul 6§1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a stabilit că „dreptul
la un tribunal” (accesul liber la justiție) nu este unul absolut, poate fi limitat,
reglementarea sa fiind adesea variabilă în timp și în spațiu, în funcție de nevoile și
resursele comunității și ale indivizilor (cauzele Golder contra Regatului Unit al
Marii Britanii din 21 februarie 1975, §38, Ashingdane contra Regatului Unit din 28
mai 1985, §57). Condiția impusă constant de jurisprudența Curții în aplicarea
articolului 6§1 din Convenție cere ca limitările operate de către statele contractante
6
să nu restrângă nejustificat accesul individului la un „tribunal” în măsura în care
dreptul în discuție să fie afectat în chiar substanța sa.
În acest context, instanța de recurs denotă că Denis Russu a avut acces la un
„tribunal”, iar legea organică i-a oferit 2 niveluri de jurisdicție, atâta cât a
considerat legiuitorul Republicii Moldova suficient, astfel încât dreptul acestuia nu
este afectat în substanța sa.
Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ ține să explice că, prin hotărârea nr.24/4 din 04 martie 2022 a
Completului de examinare a contestațiilor de pe lângă Consiliul Superior al
Magistraturii i s-a explicat lui Denis Russu că în cadrul examinării sesizării s-a
stabilit că, motivele invocate de autor nu reprezintă fapte ce ar putea constitui
abateri disciplinare în acțiunile judecătorului vizat, prevăzute de art.4 alin.(1) al
Legii cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, iar Decizia Inspecției
judiciare din 12 ianuarie 2022, este întemeiată.
În speță, instanța de recurs reiterează că prin hotărârea Completului de
examinare a contestațiilor nr.24/4 din 04 martie 2022, contestația depusă de Denis
Russu a fost respinsă ca neîntemeiată, aceasta fiind definitivă. Astfel, aceasta nu se
încadrează în categoria deciziilor stabilite prin prisma Legii cu privire la
răspunderea disciplinară a judecătorilor nr.178 din 25 iulie 2014, pasibile de
contestare.
Din considerentele menționate completul specializat pentru examinarea
acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ conchide că instanța de fond corect a decis asupra
inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ depusă de Denis Russu
împotriva Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii cu
privire la contestarea actelor administrative.
La acest segment, important este de remarcat că prin decizia Curții
Constituționale nr.137 din 29 septembrie 2022, a fost declarată inadmisibilă
sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a tezei a doua din art.29 alin.(3)
din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a
judecătorilor, normă juridică ce are incidență directă în speța dedusă judecății.
Curtea a punctat că articolul 20 din Constituție își găsește corespondența în
dispozițiile articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (DCC
nr.37 din 30 martie 2021, §32; DCC nr.85 din 8 iunie 2021, §28). Pentru ca
articolul 6§1 din Convenție să fie aplicabil, trebuie să existe o „dispută” cu privire
la un „drept” despre care se poate afirma că este recunoscut în dreptul național,
indiferent dacă este protejat sau nu de Convenție (Regner v. Republica Cehă (MC),
19 septembrie 2017, §99; Denisov v. Ucraina (MC), 25 septembrie 2018, §44).
Curtea a constatat că potrivit art.19 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la
răspunderea disciplinară a judecătorilor, sesizarea privind faptele care pot constitui
abateri disciplinare comise de judecători poate fi depusă de o persoană ale cărei
drepturi au fost încălcate ca urmare a faptei comise de judecător sau de o altă
persoană care poate invoca un interes legitim. Conform art.23 alin.(11) și 26
alin.(1) din aceeași lege, în cazul în care nu se constată existența elementelor
constitutive ale abaterii disciplinare sau faptele invocate în sesizare nu se confirmă
prin probele administrate în procesul verificării prealabile, inspectorul-judecător
7
elaborează o decizie motivată de respingere a sesizării, care poate fi contestată în
fața completelor de examinare a contestațiilor ale Colegiului disciplinar.
Curtea a menționat că pretinsa existență a unui drept de acces la un tribunal
împotriva deciziei inspecției judiciare de respingere a sesizării nu este demonstrată
prin existența unui drept „civil” care poate fi apărat în justiție. Răspunderea
disciplinară a judecătorilor reprezintă o procedură de drept public care urmărește să
asigure responsabilitatea judecătorilor și, prin urmare, încrederea publicului în
justiție. Fără a nega importanța acestei instituții, Curtea a relevat că în
eventualitatea sancționării disciplinare a unui judecător, persoana care a depus
sesizarea nu va obține vreun avantaj patrimonial sau nepatrimonial care ar putea fi
catalogat ca un drept „civil”.
În această ordine de idei, nu poate fi reținut argumentul recurentului Denis
Russu cu referire la faptul că, i-a fost îngrădit accesul la justiție, întrucât în această
situație cadrul normativ pertinent instituie o dublă jurisdicție la examinarea
sesizării, iar legiuitorul a optat doar pentru posibilitatea contestării hotărârilor
colegiului disciplinar privind rezultatul examinării cauzei disciplinare adoptate în
condițiile art.36 alin.(1) al Legii cu privire la răspunderea disciplinară a
judecătorilor nr.178 din 25 iulie 2014.
Din considerentele menționate supra și având în vedere că încheierea din 10
mai 2022 a Curții de Apel Chișinău este întemeiată și legală, Completul specializat
pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră
necesar de a respinge recursul depus de Denis Russu.
Conform articolelor 193, 241 și 243 alin.(1) lit.b), (2) și (3) din Codul
administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d e c i d e :
Se respinge recursul depus de Denis Russu și se menține încheierea din 10
mai 2022 a Curții de Apel Chișinău.
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței,
judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii: Iurie Bejenaru
Aliona Miron
8
Dosarul nr.3r-288/22
2-22045366-01-3r-26082022
Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud. Gh. Mîra, A. Bostan, Gr. Dașchevici)
Î N C H E I E R E
30 noiembrie 2022 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Iurie Bejenaru
Aliona Miron
examinând cererea depusă de Denis Russu cu privire la ridicarea excepției de
neconstituționalitate și sesizare a Curții Constituționale,
în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă
de Denis Russu împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la
contestarea actului administrativ individual defavorabil,
c o n s t a t ă:
La 31 martie 2022, Denis Russu a depus la Curtea de Apel Chișinău, acțiune
în contencios administrativ împotriva Consiliului Superior al Magistraturii prin
care a solicitat anularea în tot a Hotărării nr.24/4 din 04 martie 2022 a Completului
de examinare a contestațiilor nr.2 al Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul
Superior al Magistraturii cu privire la examinarea contestației declarate de Denis
Russu împotriva Deciziei nr.1552s-2181 p/m, 1583s-2224p/m din 12 ianuarie 2022
a Inspecției judiciare de respingere a sesizărilor depuse la 16 decembrie 2021 și 22
decembrie 2021, emise în privința acțiunilor judecătorilor Denis Băbălău, Stelian
Teleucă, Silvia Gîrbu de la Curtea de Apel Chișinău.
Prin încheierea din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost declarată
inadmisibilă cererea de chemare în judecată în procedura contenciosului
administrativ depusă de Denis Russu în temeiul art.207 alin.(2) din Codul
administrativ (f.d.42-45).
Invocând netemeinicia și ilegalitatea încheierii enunțate, la 03 august 2022,
Denis Russu a depus recurs, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii din
10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, cu restituirea cauzei Curții de Apel
Chișinău, dacă în baza limitelor stabilite de lege ale examinării recursului, nu se
poate adopta o soluție finală în acest caz.
Totodată, mai solicită sesizarea Curții Constituționale în vederea controlului
constituționalității alin.(3) al art.29 din Legea nr.178/2014 cu privire la
răspunderea disciplinară a judecătorilor, pe marginea examinării acestei acțiuni în
contencios administrativ depusă de Denis Russu împotriva Consiliului Superior al
9
Magistraturii cu privire la contestarea actului administrativ individual defavorabil.
În susținerea cererii a indicat că la adoptarea normei menționate legiuitorul nu
a ținut cont de eventuala limitare prevăzută de art.16, art.20 și art.119 din
Constituția Republicii Moldova. Astfel, consideră că prin aplicarea art.29 alin.(3) a
Legii menționate, este îngrădit în drept de a exercita căile de atac în condițiile
legii, pentru a apăra drepturile și interesele sale legitime în instanțele judecătorești.
Totodată, mai consideră că prin modalitatea de reglementare conținută în
norma vizată legiuitorul a depășit vădit previzibilitatea normei, cât și faptul că
legile pot stabili drepturi și obligații care însă nu pot deroga de la garanțiile
fundamentale, ele în esență doar având rol de transpunere a principiilor, drepturilor
și obligațiilor cetățenilor statului respectiv.
Mai menționează că legiuitorul la adoptarea prevederilor art.29 alin.(3) al
Legii nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a
judecătorilor, care în viitor ar putea pune sub semnul întrebării chiar examinarea
acestor cazuri prin prisma respectării prevederilor art.6 și 13 al CEDO, precum și
alte dificultăți cu care se pot confrunta participanții la proces atunci când pun
analizei achitabilitatea Hotărârii privind respingerea contestației împotriva deciziei
inspecției judiciare de respingere a sesizării, cu îngrădirea tuturor căilor de atac,
deoarece este definitivă.
În această ordine de idei, prin aplicarea art.29 alin.(3) al Legii nr.178 din 25
iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, recurentului i-a
fost îngrădit accesul la justiție, garantat de art.20 din Constituția Republicii
Moldova.
Studiind cererea înaintată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor
în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că aceasta urmează a fi
respinsă, din motivele ce succed.
Conform art.195 din Codul administrativ, procedura acțiunii în contenciosul
administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se
aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–
171.
În conformitate cu prevederile art.121 din Codul de procedură civilă, în cazul
existenței incertitudinii privind constituționalitatea legilor, a hotărârilor
Parlamentului, a decretelor Președintelui Republicii Moldova, a hotărârilor și
ordonanțelor Guvernului ce urmează a fi aplicate la soluționarea unei cauze,
instanța de judecată, din oficiu sau la cererea unui participant la proces, sesizează
Curtea Constituțională.
La ridicarea excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții
Constituționale, instanța nu este în drept să se pronunțe asupra temeiniciei sesizării
sau asupra conformității cu Constituția a normelor contestate, limitându-se
exclusiv la verificarea întrunirii următoarelor condiții:
a) obiectul excepției intră în categoria actelor prevăzute la art.135 alin.(1)
lit.a) din Constituție;
b) excepția este ridicată de către una din părți sau reprezentantul acesteia ori
este ridicată de către instanța de judecată din oficiu;
c) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei;
10
d) nu există o hotărâre anterioară a Curții Constituționale având ca obiect
prevederile contestate.
Ridicarea excepției de neconstituționalitate se dispune printr-o încheiere care
nu se supune niciunei căi de atac și care nu afectează examinarea în continuare a
cauzei, însă până la pronunțarea Curții Constituționale asupra excepției de
neconstituționalitate se amână pledoariile.
Dacă nu sunt întrunite cumulativ condițiile specificate la alin.(2), instanța
refuză ridicarea excepției de neconstituționalitate printr-o încheiere care poate fi
atacată odată cu fondul cauzei.
Instanța de judecată poate ridica excepția de neconstituționalitate doar dacă
cererea de chemare în judecată sau cererea de apel a fost acceptată în modul
prevăzut de lege ori dacă cererea de recurs împotriva hotărârii sau deciziei curții de
apel a fost declarată admisibilă conform legii.
Potrivit art.135 alin.(1) lit.a) din Constituția Republicii Moldova, Curtea
Constituțională exercită, la sesizare, controlul constituționalității legilor și
hotărârilor Parlamentului, a decretelor Președintelui Republicii Moldova, a
hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, precum și a tratatelor internaționale la care
Republica Moldova este parte; rezolvă cazurile excepționale de
neconstituționalitate a actelor juridice sesizate de Curtea Supremă de Justiție.
Distinct, se reține că la 09 februarie 2016 Curtea Constituțională a Republicii
Moldova a adoptat Hotărârea nr.2 „Pentru interpretarea articolului 135 alin.(1)
lit.a) și g) din Constituția Republicii Moldova (excepția de neconstituționalitate)
(sesizarea nr.55b/2015)”, prin care s-a decis că în cazul existenței incertitudinii
privind constituționalitatea legilor, hotărârilor Parlamentului, decretelor
Președintelui Republicii Moldova, hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, ce
urmează a fi aplicate la soluționarea unei cauze aflate pe rolul său, instanța de
judecată este obligată să sesizeze Curtea Constituțională. Totodată, s-a dispus că
excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată în fața instanței de judecată de
către oricare dintre părți sau reprezentantul acesteia, precum și de către instanța de
judecată din oficiu.
Conform §79-80 din Hotărârea Curții Constituționale nr.2 din 09 februarie
2016, pentru interpretarea art.135 alin.(1) lit.a) și lit.g) din Constituție, controlul
concret de constituționalitate pe cale de excepție constituie singurul instrument
prin intermediul căruia cetățeanul are posibilitatea de a acționa pentru a se apăra
împotriva legislatorului însuși, în cazul în care, prin lege, drepturile sale
constituționale sunt încălcate. Curtea a mai menționat că dreptul de acces al
cetățenilor prin intermediul excepției de neconstituționalitate la instanța
constituțională reprezintă un aspect al dreptului la un proces echitabil.
Potrivit §82-83 din aceeași Hotărâre, Curtea a reținut că judecătorul ordinar
nu se va pronunța asupra temeiniciei sesizării sau asupra conformității cu
Constituția a normelor contestate, ci se va limita exclusiv la verificarea întrunirii
următoarelor condiții:
(1) obiectul excepției intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135
alin.(1) lit.a) din Constituție;
(2) excepția este ridicată de către una din părți sau reprezentantul acesteia, sau
indică faptul că este ridicată de către instanța de judecată din oficiu.
11
(3) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei;
(4) nu există o hotărâre anterioară a Curții având ca obiect prevederile
contestate.
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție, verificând respectarea condițiilor prevăzute la § 82 din Hotărârea Curții
Constituționale nr. 2 din 09 februarie 2016, obligator-necesare pentru ridicarea
excepției de neconstituționalitate, ajunge la concluzia că acestea nu sunt întrunite
în totalitate, în special ce se referă la pct. (4) „nu există o hotărâre anterioară a
Curții având ca obiect prevederile contestate”.
Or, anterior, la 29 septembrie 2022, Curtea Constituțională a emis hotărârea
nr.137, prin care a fost declarată inadmisibilă sesizarea privind excepția de
neconstituționalitate a tezei a doua din art.29 alin.(3) din Legea nr.178 din 25 iulie
2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, normă juridică ce are
incidență directă în speța dedusă judecății.
Curtea a punctat că articolul 20 din Constituție își găsește corespondența în
dispozițiile articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (DCC
nr.37 din 30 martie 2021, §32; DCC nr.85 din 8 iunie 2021, §28). Pentru ca
articolul 6§1 din Convenție să fie aplicabil, trebuie să existe o „dispută” cu privire
la un „drept” despre care se poate afirma că este recunoscut în dreptul național,
indiferent dacă este protejat sau nu de Convenție (Regner v. Republica Cehă (MC),
19 septembrie 2017, §99; Denisov v. Ucraina (MC), 25 septembrie 2018, §44).
Curtea a constatat că potrivit art.19 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la
răspunderea disciplinară a judecătorilor, sesizarea privind faptele care pot constitui
abateri disciplinare comise de judecători poate fi depusă de o persoană ale cărei
drepturi au fost încălcate ca urmare a faptei comise de judecător sau de o altă
persoană care poate invoca un interes legitim. Conform art.23 alin.(11) și 26
alin.(1) din aceeași lege, în cazul în care nu se constată existența elementelor
constitutive ale abaterii disciplinare sau faptele invocate în sesizare nu se confirmă
prin probele administrate în procesul verificării prealabile, inspectorul-judecător
elaborează o decizie motivată de respingere a sesizării, care poate fi contestată în
fața completelor de examinare a contestațiilor ale Colegiului disciplinar.
Curtea a menționat că pretinsa existență a unui drept de acces la un tribunal
împotriva deciziei inspecției judiciare de respingere a sesizării nu este demonstrată
prin existența unui drept „civil” care poate fi apărat în justiție. Răspunderea
disciplinară a judecătorilor reprezintă o procedură de drept public care urmărește să
asigure responsabilitatea judecătorilor și, prin urmare, încrederea publicului în
justiție. Fără a nega importanța acestei instituții, Curtea a relevat că în
eventualitatea sancționării disciplinare a unui judecător, persoana care a depus
sesizarea nu va obține vreun avantaj patrimonial sau nepatrimonial care ar putea fi
catalogat ca un drept „civil”.
Prin urmare, având în vedere că nu sunt întrunite totalmente condițiile
menționate la § 82 din Hotărârea Curții Constituționale nr.2 din 09 februarie 2016
„Pentru interpretarea articolului 135 alin.(1) lit.a) și g) din Constituția Republicii
Moldova (excepția de neconstituționalitate) (sesizarea nr.55b/2015)”, rezultă
netemeinicia cererii depusă de Denis Russu privind ridicarea excepției de
12
neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale, și, cu titlu de consecință,
urmează a fi respinsă.
Astfel, conform art.195 și art.230 din Codul administrativ, în coroborare cu
art.121 din Codul de procedură civilă, completul specializat pentru examinarea
acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Se respinge cererea depusă de Denis Russu cu privire la ridicarea excepției de
neconstituționalitate și sesizare a Curții Constituționale, în cauza de contencios
administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de Denis Russu împotriva
Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la contestarea actului administrativ
individual defavorabil.
Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.
Președintele ședinței,
judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Iurie Bejenaru
Aliona Miron
13