3r-281/21 — contestare hotaririi CSM

3r-281/21 — contestare hotaririi CSM (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3r-281/2021

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, E. Palanciuc, I. Muruianu)

D E C I Z I E

15 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecători Nicolae Craiu

Victor Burduh

examinând recursul depus de Denis Russu, reprezentat de avocatul Aliona

Dragomir,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Denis Russu împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la

contestarea hotărârii,

împotriva încheierii din 19 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost declarată inadmisibilă cererea de chemare în judecată depusă de Denis Russu

împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la contestarea hotărârii,

c o n s t a t ă :

La 22 ianuarie 2021, prin intermediul poștei electronice (f.d.1) și, ulterior la 25

ianuarie 2021, prin intermediul oficiului poștal (f.d.17), Denis Russu a depus cerere

de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii privind

contestarea hotărârii nr. 370/32 din 22 decembrie 2020 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii cu privire la examinarea demersului Agenției de

Administrare a Instanțelor Judecătorești referitor la extinderea pilotării Sistemului

Informațional Judiciar (SIJ), solicitând și respingerea demersului directorului

adjunct al Agenției de Administrare a Instanțelor Judecătorești, Petru Vîrlan,

referitor la extinderea pilotării Sistemului Informațional Judiciar (SIJ) până la 31

decembrie 2021, cât și suspendarea exploatării experimentale a SIJ cu obligarea

Agenției de Administrare a Instanțelor Judecătorești de a lichida neajunsurile

depistate și anume în componentul privind soluția informatică a ședințelor de

judecată (SlaS).

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în adresa Consiliului Superior al

Magistraturii a parvenit demersul directorului adjunct al Agenției de Administrare a

Instanțelor Judecătorești, referitor la extinderea pilotării Sistemului Informațional

Judiciar. În hotărârea nr. 370/32 din 22 decembrie 2020 a Plenului Consiliului

1

Superior al Magistraturii, s-a indicat că în scopul dezvoltării și îmbunătățirii

funcționalităților dezvoltate, precum și având în vedere importanța Sistemului

Informațional Judiciar pe întreg sistemul judecătoresc din țară, Plenul Consiliului

Superior al Magistraturii a considerat întemeiat demersul Agenției de Administrare

a Instanțelor Judecătorești și a extins pilotarea Sistemului Informațional Judiciar

până la 31 decembrie 2021.

A comunicat reclamantul că, pe parcursul testării acestui program în timpul

teleconferințelor din incinta Penitenciarului nr. 13, întimpină diferite dificultăți și

încălcări procedurale.

A menționat că, până în prezent, nu a existat un cadru de reglementare pentru

examinarea tuturor categoriilor de cauze penale, nu a fost prevăzută nici o

posibilitate tehnică de comunicare confidențială în timpul procesului între deținut și

avocat.

Consideră că, așa-numita versiune îmbunătățită a Sistemului Informațional

Judiciar este în mod constant doar în funcțiune experimentală, fără nici o eliminare

a defectelor reale, fără garantarea tuturor drepturile și intereselor legale ale

deținuților în penitenciar.

Prin încheierea din 19 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a declarat

inadmisibilă cererea de chemare în judecată depusă de Denis Russu împotriva

Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la contestarea hotărârii, s-a explicat

reclamantului că, declararea acțiunii ca inadmisibilă în baza temeiurilor specificate

la alin. (2) lit. a)-e) exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiași

reclamant cu aceeași acțiune.

La 31 mai 2021, Denis Russu, reprezentat de avocatul Aliona Dragomir, a depus

recurs împotriva încheierii din 19 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

casarea integrală a încheierii contestate cu restituirea cauzei spre rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu încheierea adoptată din

motiv că la emiterea acesteia, instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, iar concluzia completului a

fost adoptată în contradicție cu circumstanțele cauzei, fiind aplicate eronat normele

de drept.

Recurentul a invocat că reieșind din competențele funcționale atribuite prin

Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea Agenției de Administrare a

Instanțelor Judecătorești (AAIJ), aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 650 din 26

mai 2016, i-a fost comunicat că, potrivit pct. 8.4 din conceptul tehnic al sistemului

informațional judiciar aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 593 din 24 iulie 2017,

soluția informatică a ședințelor de judecată (SlaS) este o aplicație destinată

desfășurării videoconferințelor, înregistrării audio/video a ședințelor de judecată cu

utilizarea echipamentului periferic și soft special de înregistrare. Principalul obiectiv

al SlaS este îmbunătățirea din punct de vedere tehnico-informațional a procedurii de

desfășurare a ședințelor de judecată, asigurând transparența proceselor judiciare și

accesul publicului la justiție. SlaS este una din cele 4 componente ce formează

Sistemul informatic judiciar ( Programul Integrat de Gestionare a Dosarelor, Soluția

informatică e-Dosar judiciar, Portalul Național al Instanțelor de Judecată, Soluția

informatică a ședințelor de judecată).

2

Recurentul a specificat că potrivit pct. III din Regulamentul privind desfășurarea

ședințelor de judecată cu utilizarea aplicației de teleconferință în instanțele

judecătorești și instituțiile penitenciare pilot, aprobat prin hotărârea CSM nr. 387/20

din 02 octombrie 2018, au fost stabilite regulile de bază cu privire la desfășurarea

ședinței de judecată cu utilizarea aplicației de teleconferință.

Conform art. 32 din Codul de procedură penală, judecarea materialelor și

cauzelor penale se desfășoară la sediul instanței. Pentru motive temeinice, instanța,

prin încheiere argumentată, poate dispune desfășurarea judecății în alt loc.

Chestiunile prevăzute la art.469, 4731 și 4732 pot fi examinate la sediul instanței

sau la sediul penitenciarului ori prin intermediul teleconferinței.

Notează că și Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea AAIJ

reglementează examinarea chestiunilor la sediul instanței sau la sediul

penitenciarului prin intermediul teleconferinței, prevăzute numai la art. 469, 4731 și

4732 din Codul de procedură penală.

Consideră că, la momentul eliberării răspunsului din partea AAIJ, nu a fost

necesar de a stabili alte reguli de utilizare a aplicației de teleconferință în ședințele

de judecată.

Relatează recurentul că în caz că inculpatul nu este de acord cu desfășurarea

ședinței de judecată prin intermediul aplicației de teleconferință, potrivit art. XXIII

alin. (2) din Legea nr. 69/2020 cu privire la instituirea unor măsuri pe perioada stării

de urgență în sănătate publică și modificarea unor acte normative, examinarea

cauzelor prevăzute la alin. (l) din Legea menționată se efectuează la sediile

instanțelor de judecată numai in cazuri excepționale.

Susține că prin răspunsul din 31 decembrie 2020 a Agenției de Administrare a

Instanțelor Judecătorești (AAIJ) a fost informat, ca soluția informatică a ședințelor

de judecată (SIaS) este o aplicație destinată desfășurării videoconferințelor,

înregistrării audio/video a ședințelor de judecată cu utilizarea echipamentului

periferic și soft special la înregistrare. Totodată, s-a menționat că instanțele nu

stochează pe serverul local informația privind înregistrările video a ședințelor de

judecată desfășurate prin intermediul aplicației de teleconferință. Concomitent, i-a

fost comunicat că potrivit pct. 7.1 din Regulamentul privind înregistrarea audio

digitală a ședințelor de judecată aprobat prin Hotărârea CSM nr. 338/13 din 12

aprilie 2013, participanții la proces au dreptul la o copie de pe înregistrarea audio a

ședinței de judecată.

Recurentul notează că potrivit art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 593 din 24

iulie 2017, cu privire la aprobarea Conceptului tehnic al Sistemului Informațional

Judiciar, Sistemul Informațional Judiciar (SIJ) este un sistem informațional

automatizat, constituit dintr-un ansamblu de resurse și tehnologii informaționale,

mijloace tehnice de program și metodologii, aflate în interconexiune, și destinat

înregistrării, păstrării, prelucrării, utilizării informațiilor cu privire la cererile și

dosarele judecătorești, din momentul înregistrării acestora și până la momentul

arhivării și publicării.

Rezultând din cele expuse supra recurentul consideră că (SlaS) este aplicația

destinată desfășurării videoconferințelor, înregistrării audio/video a ședințelor de

judecată cu utilizarea echipamentului periferic și softului special de înregistrare,

fiind parte componentă a SIJ.

3

Răspunsul parvenit la data de 31 decembrie 2020 de la AAIJ, prin care se

constata că, instanțele nu stochează pe serverul local informația privind înregistrările

video a ședințelor de judecată desfășurate prin intermediul aplicației de

teleconferință și răspunsul parvenit de la CSM la data de 05 ianuarie 2021, prin care

s-a constatat că, Sistemul Informațional Judiciar este un sistem informațional

automatizat, constituit dintr-un ansamblu de resurse și tehnologii informaționale,

mijloace tehnice de program și metodologii, aflate în interconexiune și destinat

înregistrării, păstrării, prelucrării, utilizării informațiilor cu privire la cererile și

dosarele judecătorești, sunt în contradicție cu răspunsurile primite pentru o utilizare

corectă a Sistemului Informațional Judiciar (SIJ).

A mai invocat recurentul că nu este de acord cu soluția instanței de apel și a

remarcat faptul că se află în Penitenciarul nr. 13 din anul 2014, iar din anul 2020 își

apără interesele sale în ședințele de judecată prin intermediul aplicației de

teleconferințe a Sistemului Informațional Judiciar, care se află în exploatare

experimentală începând cu anul 2019.

Conform răspunsului din 22 august 2020 parvenit de la Administrația Națională

a Penitenciarelor, ședințele de judecată la Curtea de Apel Chișinău din 07 iulie 2020

și 16 iulie 2020, prin intermediul teleconferinței, nu au avut loc, deoarece nu a fost

efectuată conexiunea din partea Curții de Apel Chișinău.

Conform art. 241 alin. (1) din Codul administrativ, încheierile primei instanțe

și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărîre, în cazurile

prevăzute de prezentul cod și de alte legi.

Conform art. 242 din Codul administrativ, recursul împotriva încheierii

judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea

contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea

nu stabilești un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea

contestată transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești împreună

cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze recursul.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat încheierea contestată la 19 aprilie 2021,

care a fost expediată participanților la proces prin intermediul poștei electronice la

data de 23 mai 2021 (f.d. 93). Astfel, recurentul a depus recursul la 31 mai 2021, cu

respectarea termenului prevăzut de lege.

La 30 iulie 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat pentru notificare

Consiliului Superior al Magistraturii copia recursului depus de către Denis Russu,

reprezentat de avocatul Aliona Dragomir, explicându-i dreptul de a depune referință

(f.d.113).

La 06 august 2021, prin intermediul poștei electronice, Consiliul Superior al

Magistraturii, a depus referință la cererea de recurs prin care a solicitat declararea

inadmisibilă a recursului.

Conform art. 243 alin. (2) din Codul administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.

Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

a decis examinarea cererii de recurs fără înștiințarea participanților la proces, cu

plasarea datei ședinței pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, fiind inoportună

invitarea părților, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au fost formulate

cu suficientă precizie pentru a permite instanței examinarea acesteia.

4

Examinând cererea de recurs, în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție o

consideră neîntemeiată și care urmează a fi respinsă, din următoarele considerente.

În conformitate cu articolul 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ,

examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă decizie prin

care respinge recursul.

Din conținutul recursului depus de Denis Russu, reprezentat de avocatul Aliona

Dragomir, rezultă că recurentul nu este de acord cu încheierea din 19 aprilie 2021 a

Curții de Apel Chișinău, prin care acțiunea înaintată de ultimul a fost declarată

inadmisibilă, în temeiul art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ.

Totodată, din motivarea actului judecătoresc ce constituie obiectul prezentului

recurs, se desprinde că reclamantul Denis Russu nu a putut revendica încălcarea prin

activitatea administrativă a unui drept în sensul art.17 din Codul administrativ, motiv

pentru care acțiunea depusă împotriva Consiliului Superior al Magistraturii a fost

declarată inadmisibilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de

drept procedural care reglementează acțiunile instanței de fond la acea fază a

procesului, pornind de la următoarele.

Colegiul reține că, potrivit art. 20 din Codul administrativ, dacă printr-o

activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege,

acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire

la care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de

contencios administrativ, conform prezentului cod.

La rândul său, art. 189 alin. (1) și (2) din același cod, statuează expres că orice

persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă

a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ. O

acțiune în contencios administrativ poate fi înaintată și atunci când autoritatea

publică nu a soluționat în termen legal o cerere.

La caz, reclamantul a înaintat o acțiune în contestare în conformitate cu

prevederile art. 206 alin. (1) lit. a) Cod administrativ. Totodată, conform art. 5 din

Codul administrativ, activitatea administrativă reprezentă totalitatea actelor

administrative individuale și normative, a contractelor administrative, a actelor

reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de autoritățile publice în

regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea legii și se aplică

nemijlocit legea. Iar potrivit art. 39 alin. (2) din Codul administrativ coroborat cu

art. 17 din Codul administrativ, orice persoană care revendică un drept vătămat de

către o autoritate publică în sensul art. 17 sau prin nesoluționarea în termenul legal

a unei cereri se poate adresa instanței de judecată competente. Drept vătămat este

orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin

activitate administrativă.

La acest capitol, Colegiul reține și prevederile art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul

administrativ, potrivit căruia acțiunea în contencios administrativ se declară

inadmisibilă în special când reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin

activitatea administrativă, a unui drept în sensul art.17.

5

Dispozițiile legale enunțate inter alia reglementează condițiile testului de

admisibilitate pe care trebuie să le parcurgă acțiunea în contencios administrativ,

inclusiv pentru acțiunea în obligare.

În acest context, Colegiul reține că unul dintre elementele definitorii ale acțiunii

în contencios administrativ este revendicarea unui drept propriu, vătămat prin una

din formele activității administrative. Or, reclamantul care înaintează acțiune în

contencios administrativ trebuie să urmărească și să justifice procesual pentru testul

de admisibilitate revendicarea unui drept subiectiv propriu căruia îi se aduce atingere

prin activitatea administrativă contestată sau prin refuzul autorității administrative

de a soluționa în termenul legal o cerere.

Raportând la caz cadrul legal enunțat și reieșind din constatările sus-

menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că prima instanță întemeiat a ajuns la concluzia

inadmisibilității acțiunii înaintate de recurent împotriva Consiliului Superior al

Magistraturii cu privire la contestarea hotărârii.

Aceasta deoarece reieșind din dispozițiile art. 207 alin. (2) lit. e) în coroborare

cu art. 39 alin. (2), 17 și 189 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, sesizarea

instanței de judecată de către orice persoană care în opinia sa revendică încălcarea

unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități publice, fie prin

refuzul autorității administrative de a soluționa în termenul legal o cerere, implică

existența obligatorie a două condiții, și anume: existența vătămării unui drept

recunoscut de lege a reclamantului și vătămarea dreptului său să fie cauzat printr-un

act administrativ, fie prin refuzul autorității administrative de a soluționa în termenul

legal o cerere.

Cu toate acestea, la caz, recurentul Denis Russu, reprezentat de avocatul Aliona

Dragomir, atât în prima instanță, cât și în ordine de recurs nu a motivat și justificat

explicit în plan procesual, care sunt în concret drepturile pretins lezate prin adoptarea

hotărârii a Consiliului Superior al Magistraturii care se solicită a fi anulată la caz.

În corespundere cu art. 32 din Codul de procedură penală, judecarea

materialelor și cauzelor penale se desfășoară la sediul instanței. Pentru motive

temeinice, instanța, prin încheiere argumentată, poate dispune desfășurarea judecății

în alt loc. Chestiunile prevăzute la art. 469, 4731 și 4732 CPP pot fi examinate la

sediul instanței sau la sediul penitenciarului ori prin intermediul teleconferinței.

Astfel, condițiile prevăzute de art. 32 din Codul de procedură penală, în

coroborare cu art. XXIII din Legea nr. 69/2020 cu privire la instituirea unor măsuri

pe perioada stării de urgență în sănătate publică și modificarea unor acte normative

cu completările ulterioare, stabilesc regulile speciale privind locul de petrecere a

ședințelor de judecată, care potrivit normei vizate țin de competența instanței de

judecată care judecă cauza concretă.

Colegiul relevă că, urmare a sesizării depuse de Russu Denis privind excepția

de neconstituționalitate a articolului XXIII alineatele (1) și (2) din Legea nr. 69 din

21 mai 2020 cu privire la instituirea unor măsuri pe perioada stării de urgență în

sănătate publică și modificarea unor acte normative, Curtea Constituțională a emis

decizia nr. 126 din 05 august 2021, prin care a declarat inadmisibilă sesizarea depusă

de Russu Denis.

6

În argumentarea soluției sale, Curtea Constituțională a invocat că, principiul

constituțional al prezumției nevinovăției, garantat de articolul 21 din Constituție,

menționează că norma contestată nu instituie vreo prezumție cu privire la vinovăția

persoanelor învinuite de comiterea infracțiunilor. Desfășurarea ședințelor de

judecată de la distanță nu este aptă să afecteze acest principiu. Această formă de

participare la proceduri nu este, ca atare, incompatibilă cu noțiunea de proces public

și echitabil, dar trebuie să se asigure faptul că persoana poate urmări procesul și este

ascultată fără impedimente tehnice. De asemenea, trebuie să se asigure o comunicare

eficientă și confidențială cu un avocat (Marcello Viola v. Italia, 5 octombrie 2006,

§§ 67-77; Sakhnovskiy v. Rusia [MC], 2 noiembrie 2010, § 98).

Totodată, Curtea Constituțională a relatat că din analiza normelor contestate nu

s-a identificat vreo restrângere a dreptului la apărare. Acestea nu excludeau

întâlnirile confidențiale cu apărătorul până la data ședinței, nu excludeau asistarea

apărătorului la locul aflării deținutului în timpul desfășurării ședinței prin

intermediul sistemului de teleconferință sau posibilitatea participării, spre exemplu,

a doi apărători în mod concomitent, unul în sala de ședințe și altul la locul aflării

deținutului.

Curtea Constituțională a mai reținut că, în primăvara anului 2020, în Europa,

mai multe state au implementat în sistemele lor desfășurarea ședințelor de judecată,

inclusiv în cauzele penale, prin intermediul teleconferințelor. Acest procedeu a fost

recomandat de diverse instituții internaționale.

Astfel, examinarea cauzelor penale în privința persoanelor private de libertate

doar prin intermediul sistemului de teleconferință în perioada stării de urgență în

sănătate publică, declarată prin Hotărârea Comisiei Naționale Extraordinare de

Sănătate Publică nr. 10 din 15 mai 2020, nu era aptă, să încalce dreptul la un proces

echitabil. Această măsură temporară a fost justificată de starea de urgență în sănătate

publică la data adoptării legii, inclusiv de importanța protecției sănătății persoanelor

private de libertate.

Drept urmare, rezolvarea problemei cu privire la caracterul „excepțional” al

cauzelor care justificau desfășurarea ședințelor de judecată la sediul instanței le

revenea instanțelor de judecată, în funcție de complexitatea cauzei și starea de

sănătate a participanților.

La capitolul dat, este remarcabil că din analiza materialelor cauzei și, în special

a cererii de chemare în judecată a reclamantului Denis Russu nu se deduce lezarea

unor drepturi vătămate ale sale prin adoptarea hotărârii nr. 370/32 din 22 decembrie

2020 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, nefiind concretizat prin care

anume prevederi acceptarea extinderii pilotării Sistemului Informațional Judiciar

aduce atingere dreptului la un proces echitabil, fiind invocat la general că, din anul

2020 își apără interesele sale legitime în cauza penală aflată pe rolul Curții de Apel

Chișinău prin intermediul aplicației de teleconferință a sistemului informațional

judiciar, cu care nu este de acord, dorind ca ședințele de judecată să fie petrecute cu

prezența sa.

Dimpotrivă, hotărârea contestată fiind un act administrativ individual

reglementează doar extinderea pilotării Sistemului Informațional Judiciar (SIJ), până

la 31 decembrie 2021, responsabil de care este Agenția de Administrare a Instanțelor

Judecătorești, având scopul și menirea de a îmbunătăți funcționalitatea Sistemului

Informațional Judiciar.

7

În acest context, nu pot fi reținute și se resping argumentele recurentului Denis

Russu, reprezentat de avocatul Aliona Dragomir, precum că CSM, prin adoptarea

hotărârii nr. 370/32 din 22 decembrie 2020 cu privire la demersul directorului

adjunct al Agenției de Administrare a Instanțelor Judecătorești, referitor la

extinderea pilotării Sistemului Informațional Judiciar (SIJ) până la 31 decembrie

2021, i-a încălcat dreptul de acces liber la justiție și la un proces echitabil prin faptul

că din anul 2020 își apără interesele sale legitime în cauza penală aflată pe rolul

Curții de Apel Chișinău prin intermediul aplicației de teleconferință a sistemului

informațional judiciar.

Aceasta deoarece, pe lângă faptul că argumentele enunțate comportă un caracter

abstract și general, la actele și lucrările cauzei lipsesc careva probe care să confirme

aceste circumstanțe, Colegiul mai reține că, atât art. 32 alin. (2) din Codul de

procedură penală, cât și Regulamentul privind desfășurarea ședințelor de judecată

cu utilizarea aplicației de teleconferință în instanțele judecătorești și instituțiile

penitenciare pilot (pct. 2), aprobat prin hotărârea nr. 370/20 din 02 octombrie 2018

a Consiliului Superior al Magistraturii, prevăd exhaustiv care anume chestiuni

(prevăzute la art. 469, 4731 și 4732 CPP) pot fi examinate prin intermediul

teleconferinței, chestiuni care de altfel sunt improprii recurentului.

Cu alte cuvinte, stabilirea locului judecării cauzei în fiecare caz concret, după

cum rezultă și din decizia nr. 126 din 05 august 2021 a Curții Constituționale, nu

este influențată de careva prevederi ale extinderii pilotării Sistemului Informațional

Judiciar or, anume instanța de judecată care judecă cauza concretă este competentă

să decidă pentru motive temeinice, prin încheiere argumentată, desfășurarea

judecății în alt loc decât sediul instanței.

Aici, Colegiul reține că, în cazul în care recurentul nu este de acord cu dispoziția

instanței de apel ce vizează judecarea cauzei penale în privința sa prin intermediul

teleconferinței, urmează să fac uz de drepturile sale procedurale și să solicite

apărarea drepturilor sale pretins lezate nemijlocit instanței de judecată care

examinează cauza penală respectivă.

Respectiv, hotărârea nr. 370/32 din 22 decembrie 2020 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii prin care a fost admis demersul Agenției de Administrare

a Instanțelor Judecătorești referitor la extinderea pilotării Sistemului Informațional

Judiciar (SIJ) până la 31 decembrie 2021, contestată de recurent, cât și nemijlocit

extinderea pilotării Sistemului Informațional Judiciar (SIJ), nu lezează nici într-un

fel drepturile recurentului, care în calitate de inculpat se deține în Penitenciarul nr.

13.

Faptul că ședințele de judecată din 07 iulie 2020 și 16 iulie 2020, prin intermediul

teleconferinței, nu au avut loc, deoarece nu a fost efectuată conexiunea din partea

Curții de Apel Chișinău, nu pot constitui drept temei pentru admiterea recursului în

sensul declarat, or, potrivit portalului național al instanțelor judecătorești, la rubrica

„rezultatul ședinței”, ședințele de judecată enunțate au avut loc, însă au fost

întrerupte la solicitarea avocatului, pentru a face cunoștință cu materialele cauzei.

Abordările recurentului Russu Denis referitor la extinderea pilotării Sistemului

Informațional Judiciar, că prin prelungirea programului îi sunt lezate careva drepturi,

în special dreptul la întrevederi confidențiale cu avocatul, nu pot fi reținute ca

întemeiate or, programul de pilotare are menirea de a îmbunătăți funcționalitatea

8

Sistemului Informațional Judiciar și nu afectează nicicum dreptul la întrevederi

confidențiale cu avocatul inculpatului.

Respectiv, Curtea de Apel Chișinău întemeiat a constatat că Denis Russu, nu a

revendicat încălcarea unui drept al său în sensul art. 17 în coroborare cu art. 39 alin.

(2), 17 și 189 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, motiv pentru care încheierea

din 19 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău este legală și întemeiată.

Colegiul invocă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a

statuat că, pentru ca un reclamant să se poată declara victimă, acesta trebuie să

prezinte dovezi plauzibile și convingătoare ale probabilității survenirii unei

încălcări, la care ar fi supus personal, fiind insuficiente niște simple bănuieli sau

conjuncturi [Senator Lines GmbH împotriva a cincisprezece state membre ale

Uniunii Europene (cererea nr. 45572/00)]. Curtea a subliniat că în Convenție nu este

prevăzută posibilitatea de a angaja o actio popularis în scopul interpretării

drepturilor recunoscute în Convenție, aceasta nu autorizează nici persoanele

particulare să se plângă în legătură cu o dispoziție de drept intern doar pentru că

aceștia consideră, fără să fi suportat în mod direct efectele, că dispoziția respectivă

încalcă Convenția (Aksu împotriva Turciei, Burden împotriva Regatului Unit).

Or, prevederile legale precizate interzic apriori și inter alia înaintarea acțiunilor

în contencios administrativ populare, adică actio popularis. Indiferent de felul

acțiunii în contencios administrativ, inclusiv în cadrul acțiunii în obligare,

reclamantul trebuie să revendice un drept subiectiv al său vătămat sub sancțiunea

declarării acțiunii inadmisibile.

Luând în considerare cele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție concluzionează că argumentele invocate

în recurs sunt neîntemeiate, fapt pentru care recursul urmează a fi respins cu

menținerea încheierii instanței de fond.

În conformitate cu prevederile art. 243 alin. (1) lit. b), (2) din Codul

administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul depus de Denis Russu, reprezentat de avocatul Aliona

Dragomir.

Se menține încheierea din 19 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecători Nicolae Craiu

Victor Burduh

9