3ra-690/22 — anularea actelor administrative cu caracter normativ

Dosarul nr. 3ra-690/22

2-15181397-01-3ra-12072022

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

Î N C H E I E R E

26 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Întreprinderea Individuală „Vasile

Panov”,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Întreprinderea Individuală „Vasile Panov” împotriva Societății pe Acțiuni „Apă – Canal

Chișinău” cu privire la anularea actelor administrative cu caracter normativ,

împotriva hotărârii din 30 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău,

constată:

La 13 iunie 2018, Întreprinderea Individuală „Vasile Panov” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Societății pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” privind

anularea facturilor fiscale Seria AAD nr. 7282147 din 28 februarie 2018, AAD 9712900

din 30 martie 2018, tarif diferențiat 11,17 lei/m3, procesului-verbal de prelevare a

probelor de ape uzate nr. 2830 din 22 februarie 2018, raportului de încercări nr. 272 din

1 martie 2018.

La 13 februarie 2019, Întreprinderea Individuală „Vasile Panov” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Societății pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” cu privire la

declararea nulității ordinului nr. 20 din 17 martie 2017 cu anexe, ordinului nr. 42 din 2

mai 2017 cu anexe, ordinului nr. 13 din 25 ianuarie 2018, facturilor fiscale, proceselor

– verbale, repararea prejudiciului moral în sumă de 7797,56 lei, precum și repunerea în

termen (f.d.123-128, Vol. I).

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, conform Regulamentului privind

cerințele de colectare, epurare și deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare și/

sau în corpuri de apă pentru localitățile urbane rurale, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr. 950 din 25 noiembrie 2013, concentrațiile maxim admisibile, indicatorii volumului

și componenței apelor uzate se stabilesc de către operatori, care ulterior se coordonează

cu organele de mediu ale autorității publice locale și se aprobă de către organele centrale

din domeniul apelor și protecției mediului.

1

Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” în persoana directorului a emis ordinul

nr. 42 din 1 mai 2017 cu anexe, ordinul nr. 13 din 25 ianuarie 2018, care reglementează

metoda de calcul a CMA cu formula de calcul aplicată.

În opinia reclamantei, prin aceste ordine s-au instituit reguli și tarife, metode de

calcul a tarifului diferențiat pentru depășirea CMA în apele uzate în relațiile cu terții și

anume agenții economici, care de fapt poartă caracter normativ. De fapt, prin ordinele

contestate, Societatea pe Acțiuni „Apă Canal Chișinău” în persoana directorului general

și-a depășit atribuțiile. Directorul emite ordine în relație cu angajații, iar în ce privește

terții sunt depășiri de atribuții, deoarece emiterea actelor cu caracter normativ aparține

Parlamentului, Guvernului și administrației publice locale, care stabilește reguli

obligatorii de aplicare repetată la un număr nedeterminat de situații identice.

Reclamanta a susținut că ordinul nr. 20 din 17 martie 2017, ordinul nr. 42 din 2 mai

2017, ordinul nr. 13 din 25 ianuarie 2018 cu anexe și metode de calcul, poartă caracter

normativ, ce contravin Legii privind actele legislative nr. 780 din 27 decembrie 2001,

Legii privind actele normative ale Guvernului și ale altor autorități ale administrației

publice centrale și locale nr. 317-XV din 18 iulie 2003, Legii nr. 100 cu privire la actele

normative din 22 decembrie 2017.

A mai indicat că laboratorul de ape uzate agenți economici al Departamentului de

asigurare și controlul calității sectorul Laboratoare ce aparține pârâtei este un organ

cointeresat prin activitatea sa, dependența economică, subordonare în ierarhie și

cointeresate de a sancționa agenți economici pentru majorarea plăților și acumularea

banilor în fondul Societății pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău”, activează în baza

ordinului nr. 20 din 17 martie 2017 cu anexe, nr. 42 din 2 mai 2017 cu anexe, nr. 13 din

25 ianuarie 2018 ale pârâtei, care sunt abuzive și emise cu lipsă de competență.

Reclamanta a solicitat declararea nulității ordinului nr. 20 din 17 martie 2017 cu

anexe, ordinului nr. 42 din 2 mai 2017 cu anexe, ordinului nr. 13 din 25 ianuarie 2018.

Prin încheierea din 29 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-a conexat

procesul nr. 3-708/2019 intentat la cererea Întreprinderii Individuale „Panov Vasile”

împotriva Societății pe Acțiuni „Apă Canal Chișinău” cu privire la anularea actelor

administrative, la procesul nr. 3-4872/2019 intentat la cererea de chemare în judecată

depusă de Întreprinderea Individuală „Panov Vasile” împotriva Societății pe Acțiuni

„Apă Canal Chișinău” cu privire la contestarea actelor administrative (vol. I, f.d. 92-94).

Prin încheierea din 25 ianuarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-a

separat într-un proces aparte capătul de cerere depus de Întreprinderea Individuală

„Vasile Panov” împotriva Societății pe Acțiuni „Apă – Canal Chișinău” cu privire la

anularea ordinului nr. 20 din 17 martie 2017, ordinului nr. 42 din 02 mai 2017 și

ordinului nr. 13 din 25 ianuarie 2018 emise de Societatea pe Acțiuni „Apă - Canal

Chișinău”. S-a transmis după competență la Curtea de Apel Chișinău acțiunea de

contencios administrativ depusă de Întreprinderea Individuală „Vasile Panov” împotriva

Societății pe Acțiuni „Apă - Canal Chișinău” privind anularea ordinului nr. 20 din 17

iulie 2017, ordinul nr. 42 din 02 mai 2017 și ordinului nr. 13 din 25 mai 2018 (vol. I,

f.d. 230-231).

Prin încheierea din 7 iulie 2021 a Curții Supreme de Justiție, s-a constatat

competența Curții de Apel Chișinău, la judecarea cauzei de contencios administrativ, la

cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Individuală „Vasile Panov”

împotriva Societății pe Acțiunii „Apă-Canal Chișinău” cu privire la anularea ordinelor

(vol. II, f.d.36-43).

2

Prin hotărârea din 30 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea de

chemare în judecată, ca fiind neîntemeiată (vol. II, f.d. 124, 125-136).

Fiind investită cu examinarea cauzei, instanța de fond a notat că ordinele contestate

au fost emise de o autoritate asimilată autorității publice și anume Societatea pe Acțiuni

”Apă-Canal Chișinău”, în vederea punerii în aplicare a Legii nr. 1515 din 16 iunie 1993

privind protecția mediului înconjurător, Legii nr. 303 din 13 decembrie 2013 privind

serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, Legii nr. 10 din 3 februarie 2009

privind supravegherea de stat a sănătății publice, Regulamentului privind cerințele de

colectare, epurare și deservire a apelor uzate în sistemul de canalizare și/sau în corpuri

de apă pentru localitățile urbane și rurale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 950 din

25 noiembrie 2013, întru realizarea puterii publice.

Or, Societatea pe Acțiuni ”Apă-Canal Chișinău”, în calitate de operator de

furnizare/prestare a serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare, are obligația

să monitorizeze calitatea apelor uzate deversate, să preleveze probe de control și să

efectueze investigații de laborator. Iar, prin ordinele contestate directorul general a

dispus organizarea activității subdiviziunilor întreprinderii în procesul de recepționare

și epurare a apelor uzate cu poluanți ce depășesc normativele (CMA), reieșind din

impactul acestora asupra rețelelor publice de canalizare și a Stației de epurare Chișinău.

La 28 iunie 2022, Întreprinderea Individuală „Panov Vasile” a depus recurs

nemotivat împotriva hotărârii din 30 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, care ulterior,

la 7 iulie 2022, a fost completat cu motivare, solicitând casarea actului judecătoresc, cu

emiterea unei decizii de admitere a cererii de chemare în judecată.

În argumentarea cererii de recurs, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept recurenta

a invocat că nu este de acord cu actul judecătoresc contestat, deoarece instanța ierarhic

inferioară la adoptarea acesteia nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care

au importanță pentru soluționarea cauzei, a aplicat eronat normele de drept material și

procedural.

Suplimentar, Întreprinderea Individuală „Vasile Panov” a menționat că instanța de

fond nu s–a expus dacă Societatea pe Acțiuni „Apă – Canal Chișinău”, în calitate de

operator de furnizare/prestare a serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare,

este în drept să emită ordine interne cu privire la stabilirea normelor și depășirea de

norme, să monitorizeze calitatea apelor uzate deversate, să preia probe de control și să

efectueze investigații de laborator, să aplice sancțiuni pecuniare pentru depășirile

stabilite în baza normelor aduse la nivel de lege, să emită acte cu caracter normativ, dacă

această prerogativă aparține, doar, Parlamentului, Guvernului și administrației publice

locale, care stabilește reguli obligatorii de aplicare repetată la un număr nedeterminat de

situații identice.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat hotărârea contestată la 30 mai 2022,

dispozitivul acesteia fiind notificată recurentei la 2 iunie 2022, fapt confirmat prin

extrasul din poșta electronică. Hotărârea motivată din 30 mai 2022 a Curții de Apel

3

Chișinău a fost notificată Întreprinderii Individuale „ Vasile Panov” la 13 iunie 2022,

fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică (vol. II, f.d. 137, 138).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a depus

recursul în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

La 12 iulie 2022, prin intermediul poștei electronice, în adresa Societății pe Acțiuni

„Apă–Canal Chișinău” a fost expediată copia recursului depus de Întreprinderea

Individuală „ Vasile Panov”, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

Prin referința din 20 iulie 2022, Societatea pe Acțiuni „Apă –Canal Chișinău” a

menționat că recursul depus este neîntemeiat, solicitând respingerea acestuia.

Examinând admisibilitatea recursului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii

din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. Instanța de recurs reține că

pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului

în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

4

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul

de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din

19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1

(a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat în examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de Întreprinderea Individuală „Panov Vasile”.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Întreprinderea Individuală „Panov Vasile” se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

5