AFFAIRE ZOIDAKI-GEORGANTOPOULOU c. GRÈCE

În cauza Zoidaki-Georganomtopoulou c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care face parte dintr-un comitet compus din Krzysztof Wojtyczek, președinte, Erik Wennerström, Ioannis Ktistakis, judecători și de Liv Tigerstedt, graffière adjuncte de secțiune cererea (n 44038/13) împotriva Republicii Elene și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Aggeliki Zoidaki-Georganctopoulou, născută în 1938 și rezidentă în Atena, reprezentată de domnul Papakonstantinou, avocat la Atena, a sesizat Curtea la 1 iulie 2013 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Renunță la hotărârea adoptată la această dată, Tribunalul se referă, în primul rând, la executarea tardivă a hotărârii nr. 4040/2005 a Consiliului de Stat, publicată la 30 noiembrie 2005. Prin această hotărâre, Înalta Instanță Administrativă a acceptat o acțiune introdusă de reclamantă pentru a anula un permis de construire pe un teren adiacent celui al său, aparținând unei anumite A.K. În al doilea rând, aceasta se referă la executarea tardivă a hotărârii nr. 302/2009 a Tribunalului de apel din Tripoli, publicat la 10 iulie 2009, prin care se anulează o decizie a prefectului din Corint din 2007 de a nu demola clădirea din A.K. La 31 mai 2013, recurenta a înaintat o cerere în fața Tribunalului de apel din Tripoli, solicitând anularea demisiei administrației de a se conforma demolării clădirii în cauză. La 19 iulie 2016, Curtea de Apel din Tripoli a acordat recurentei câștig de cauză, a anulat obligația administrației de a demola clădirea și a retrimis cauza administrației în vederea demolării (hotărârea nr. 302/2016). O cerere a unei părți terțe intervenții formulată de A.K. împotriva hotărârii nr. 302/2016, a fost respinsă (hotărârea n 99/2017 a Curții Administrative de Apel din Tripoli). A.K. a introdus un apel împotriva Hotărârilor nr. 302/2016 și 99/2017. La 9 ianuarie 2019, Consiliul de Stat a respins recursul (hotărârea nr. 25/2019). La 16 iulie 2021, clădirea în cauză a fost demolată. recurenta se plânge de o încălcare a articolelor 6 și 13 din Convenție din cauza executării tardive a hotărârilor în cauză, precum și a lipsei unei căi de atac efective în această privință. Guvernul susține că reclamanta nu a respectat termenul de șase luni, deoarece și-a depus cererea la mai mult de șase luni după deciziile instanțelor interne care o privesc. 11. El adaugă că reclamanta nu a epuizat căile de atac interne, deoarece aceasta nu a prezentat și nici nu a solicitat în fața comitetului trei judecători însărcinați cu controlul bunei executări de către administrarea hotărârilor instanțelor administrative ( În conformitate cu art. 105 din Legea de însoțire a Codului civil în fața instanțelor administrative, nu se aplică nicio acțiune în despăgubire în conformitate cu art. 105 din Legea de însoțire a Codului civil 12. În speță, recurenta retorcă că nu se ridică nicio întrebare cu privire la respectarea termenului de șase luni, deoarece administrația nu este încă conformă cu hotărârile în cauză. Aceasta adaugă că nici cererea în fața comitetului de trei judecători, nici acțiunea în despăgubire nu constituie acțiuni efective care trebuie epuizate. 13. În ceea ce privește respectarea termenului de șase luni, Curtea ia act de faptul că cauza se referă în special la executarea tardivă a hotărârii nr. 4040/2005 a Consiliului de Stat, iar administrația nu este conformă cu această hotărâre decât la 16 iulie 2021. Prin urmare, aceasta își desfășoară activitatea în speță într-o cauză a unei încălcări continue până la 16 iulie 2021. 14. În ceea ce privește epuizarea căilor de atac interne, Curtea amintește că: după sesizarea comitetului de trei judecători, acesta nu poate decât să constate refuzul administrației de a se conforma unei hotărâri și, dacă este cazul, să îi impună să detașeze o cale de atac în fața comitetului de trei judecători, din acest motiv. Comisia a considerat deja că nu este suficient să constate neexecutarea unei hotărâri fără a mai fi necesară și a respins excepții preliminare similare (a se vedea, de exemplu, Kanellopoulos c. Grecia, nr 11325/06, §§ 17-21, 21 februarie 2008).În ceea ce privește posibilitatea ca reclamanta să introducă o acțiune în despăgubire în conformitate cu art. 105 din legea de însoțire a Codului civil, Curtea constată că această cale de atac are un caracter indecent și nu este de natură să antreneze în mod cert executarea unei hotărâri judecătorești. 15. Curtea respinge, prin urmare, excepțiile guvernului. 16. Constatând că acest at nu este în mod vădit nefondat sau inadmisibil pentru un alt motiv prevăzut la art. 35 din Convenție, Curtea declară că acest lucru este admisibil 17. Guvernul a susținut că administrația a întreprins mai multe acțiuni pentru a se conforma hotărârilor în cauză. Cu toate acestea, clădirea Da.A.K. nu a fost demolată din cauza faptului că proprietarul și-ar fi exercitat drepturile în așa fel încât să împiedice demolarea până la publicarea hotărârii nr. Guvernul adaugă că, chiar și după publicarea acestei hotărâri, administrația nu putea să se conformeze în mod automat, ci trebuia să urmeze procedura prevăzută în speță, care era complexă și de lungă durată și care s-a încheiat în 2019. În plus, guvernul susține că administrația nu dispunea de resursele necesare pentru demolarea clădirii în cauză. 18. recurenta retorcă că administrația nu avea nici o intenție de a se conforma hotărârilor în cauză. Aceasta adaugă că nici lipsa resurselor, nici actele de la A.K., nici complexitatea procedurii nu pot justifica această întârziere. 19. Principiile generale privind executarea sau executarea cu întârziere a hotărârilor instanțelor interne au fost rezumate în Hotărârile Bousiou c. Grecia , n 21455/10, §§ 18-21, 24 octombrie 2013 și Vasiliadou c. Grecia , n 3884/09, §§ 33-37, 6 aprilie 2017). 20. Curtea ia notă de faptul că administrația a procedat la executarea hotărârii nr. 4040/2005, publicat la 30 noiembrie 2005, 16 iulie 2021, adică 15 ani și mai mult de șapte luni după arestarea în cauză și că nimic nu explică această întârziere. Prin urmare, se pare că administrația a omis să se conformeze într-un termen rezonabil la hotărârea în cauză. 21. CU PRIVIRE LA ALTE VIOLAȚII ALEGATE ÎN SUPORTUL CARE EXISTĂ O JURISPRUDENȚĂ BINE ETABLIE22, recurenta a formulat un motiv întemeiat pe art. 13 din convenție, care ridică și el întrebări pe teren, în conformitate cu jurisprudența bine stabilită a Curții. Constatând că acest . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . , citată anterior, § 33, Panagiotis Gikas și Georgios Gikas c. Grecia , nr 26914/07, § 44, 2 aprilie 2009 LIMITAREA LEGĂTUREI 41 A CONVENȚIEI 23. reclamanta solicită 70 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral pe care îl consideră a fi suferit. De asemenea, solicită 2 800 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, fără a produce o factură. 24. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea acordă recurentei 6 000 EUR pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă cu titlu de impozit. Având în vedere lipsa unei justificări cu privire la aceasta, Curtea respinge cererea depusă cu titlu de cheltuieli și cheltuieli de judecată. PE CES, CURȚIA, ÎN L 13 din Convenție afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantei, în termen de trei luni, 6 000 EUR (șase mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă cu titlu de impozit, pentru daune morale de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale restrâng surplusul cererii de satisfacție echitabilă. Adoptată în limba franceză și apoi comunicată în scris la 2 iunie 2022, în temeiul articolului 2 și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Liv Tigerstedt Krzysztof Wojtyczek Grefier Adjunct Președinte

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE ZOIDAKI-GEORGANTOPOULOU c. GRÈCE

(Requête n

o

44038/13)

ARRÊT

STRASBOURG

2 juin 2022

Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Zoidaki-Georgantopoulou c. Grèce,

La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant en un comité composé de

:

Krzysztof Wojtyczek,

président,

Erik Wennerström,

Ioannis Ktistakis,

juges

et de Liv Tigerstedt,

greffière adjointe

de section

,

Vu

:

la requête (n

o

44038/13) contre la République hellénique et dont une ressortissante de cet État, M

me

Aggeliki Zoidaki-Georgantopoulou («

la requérante

»), née en 1938 et résidant à Athènes, représentée par M

e

A.

Papakonstantinou, avocat à Athènes, a saisi la Cour le 1

er

juillet 2013

en vertu de l’article

34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («

la Convention

»),

la décision de porter la requête à la connaissance du gouvernement grec («

le Gouvernement

»), représenté par la déléguée de son agent, S.

Papaioannou, assesseure auprès du Conseil Juridique de l’État,

les observations des parties,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 3 mai 2022,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

OBJET DE L’AFFAIRE

1.

La requête concerne, en premier lieu, l’exécution tardive de l’arrêt n

o

4040/2005 du Conseil d’État, publié le 30 novembre 2005. Par cet arrêt, la haute juridiction administrative accepta un recours introduit par la requérante afin d’annuler un permis de construire sur un terrain adjacent au sien, appartenant à une certaine A.K.

2.

En deuxième lieu, elle concerne l’exécution tardive de l’arrêt n

o

302/2009 de la cour d’appel de Tripoli, publié le 10 juillet 2009, annulant une décision du Préfet de Corinthe de 2007 de ne pas procéder à la démolition du bâtiment d’A.K.

3.

Le 31 mai 2013, la requérante introduisit une demande devant la cour d’appel de Tripoli, demandant l’annulation de l’omission de l’administration de se conformer à la démolition du bâtiment en cause.

4.

Le 19 juillet 2016, la cour d’appel de Tripoli donna gain de cause à la requérante, annula l’omission de l’administration de démolir le bâtiment et renvoya l’affaire à l’administration afin de procéder à la démolition (arrêt n

o

302/2016).

5.

Une demande de tierce intervention introduite par A.K. contre l’arrêt n

o

302/2016, fut rejetée (arrêt n

o

99/2017 de la cour administrative d’appel de Tripoli).

6.

A.K. introduisit un appel contre les arrêts n

os

302/2016 et 99/2017.

7.

Le 9 janvier 2019, le Conseil d’État rejeta l’appel (arrêt n

o

25/2019).

8.

Le 16 juillet 2021, le bâtiment en cause fut démoli.

9.

La requérante se plaint d’une violation des articles 6 et 13 de la Convention en raison de l’exécution tardive des arrêts en cause ainsi que de l’absence d’un recours effectif à cet égard.

L’APPRÉCIATION DE LA COUR

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE

6

DE LA CONVENTION

10.

Le Gouvernement soutient que la requérante n’a pas respecté le délai de six mois car elle a introduit sa requête plus de six mois après les décisions des juridictions internes la concernant.

11.

Il ajoute que la requérante n’a pas épuisé les voies de recours internes car elle n’a pas introduit ni de demande devant le comité de trois juges en charge du contrôle de la bonne exécution par l’administration des arrêts des juridictions administratives («

le comité de trois juges

»), ni d’action en dommages-intérêts conformément à l’article 105 de la loi d’accompagnement du code civil devant les juridictions administratives.

12.

La requérante rétorque qu’aucune question ne se pose en l’espèce concernant le respect du délai de six mois, car l’administration ne s’est pas encore conformée aux arrêts en cause. Elle ajoute que ni la demande devant le comité de trois juges ni l’action en dommages

‑

intérêts ne sont des recours effectifs à épuiser.

13.

En ce qui concerne le respect du délai de six mois, la Cour note que l’affaire concerne notamment l’exécution tardive de l’arrêt n

o

4040/2005 du Conseil d’État et que l’administration ne s’est conformée à cet arrêt que le 16

juillet 2021. Il s’ensuit qu’il s’agissait en l’espèce d’une allégation d’une violation continue jusqu’au 16 juillet 2021.

14.

Quant à l’épuisement des voies de recours internes, la Cour

rappelle qu’après la saisine par l’intéressé du comité de trois juges, celui-ci ne peut que constater le refus de l’administration de se conformer à un arrêt et lui imposer, le cas échéant, le versement d’une indemnité à l’intéressé pour cette raison.

Elle a déjà considéré qu’il n’est pas suffisant de constater la non-exécution d’un arrêt sans plus et elle a rejeté des exceptions préliminaires similaires (voir, à titre d’exemple,

Kanellopoulos c. Grèce

, n

o

11325/06, §§

17-21, 21 février 2008). Quant à la possibilité, pour la requérante, d’introduire une action en dommages-intérêts conformément à l’article

105 de la loi d’accompagnement du code civil, la Cour note que cette voie de recours a un caractère indemnitaire et n’est pas de nature à entraîner avec certitude l’exécution d’une décision de justice.

15.

La Cour rejette par conséquent les exceptions du Gouvernement.

16.

Constatant que ce grief n’est pas manifestement mal fondé ni irrecevable pour un autre motif visé à l’article 35 de la Convention, la Cour le déclare recevable.

17.

Le Gouvernement soutient que l’administration a procédé à plusieurs actions afin de se conformer aux arrêts en cause. Toutefois, le bâtiment d’A.K. n’a pas été démoli en raison du fait que la propriétaire aurait exercé ses droits de manière à empêcher la démolition jusqu’à la publication de l’arrêt n

o

302/2016 de la cour d’appel de Tripoli. Le Gouvernement ajoute que même après la publication de cet arrêt, l’administration ne pouvait pas se conformer de manière automatique mais devait suivre la procédure prévue en l’espèce, qui était complexe et de longue durée, et qui s’est terminée en 2019. Le Gouvernement plaide en outre que l’administration ne disposait pas des ressources nécessaires afin de procéder à la démolition du bâtiment en cause.

18.

La requérante rétorque que l’administration n’avait aucune intention de se conformer aux arrêts en cause. Elle ajoute que ni le manque de ressources, ni les actes d’A.K., ni la complexité de la procédure ne peuvent justifier ce retard.

19.

Les principes généraux concernant l’inexécution ou l’exécution tardive des arrêts des juridictions internes ont été résumés dans les arrêts

Bousiou c. Grèce

, n

o

21455/10, §§ 18-21, 24 octobre 2013, et

Vasiliadou c.

Grèce

, n

o

32884/09, §§ 33-37, 6

avril 2017).

20.

La Cour note que l’administration a procédé à l’exécution de l’arrêt n

o

4040/2005, publié le 30 novembre 2005, le 16 juillet 2021, soit quinze ans et plus de sept mois après l’arrêt en cause et que rien n’explique ce retard. Il apparaît donc que l’administration a omis de se conformer dans un délai raisonnable à l’arrêt en cause.

21.

Partant, il y a eu violation de l’article 6 de la Convention.

SUR LES AUTRES VIOLATIONS ALLÉGUÉES AU SUJET DESQUELLES IL EXISTE UNE JURISPRUDENCE BIEN ÉTABLIE

22.

La requérante a formulé un grief tiré de l’article 13 de la Convention qui soulève lui aussi des questions sur le terrain de la Convention, selon la jurisprudence bien établie de la Cour. Constatant que ce grief n’est pas manifestement mal fondé au sens de l’article 35 § 3 a) de la Convention et qu’il ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité, la Cour le déclare recevable. Après examen de l’ensemble des éléments en sa possession, elle conclut qu’il fait également apparaître une violation de l’article 13 de la Convention, eu égard à ses constats dans

Kanellopoulos

, précité, §

33,

Panagiotis Gikas et Georgios Gikas c. Grèce

, n

o

26914/07, §

44, 2

avril 2009

.

L’APPLICATION DE L’ARTICLE

41 DE LA CONVENTION

23.

La requérante demande 70 000 euros (EUR) au titre du dommage moral qu’elle estime avoir subi. Elle réclame également 2

800 EUR au titre des frais et dépens, sans produire de facture.

24.

Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

25.

La Cour octroie à la requérante 6

000 EUR pour dommage moral, plus tout montant pouvant être dû sur cette somme à titre d’impôt. Compte tenu de l’absence de justificatif y relatif, la Cour rejette la demande présentée au titre des frais et dépens.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ,

Déclare

la requête recevable

;

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 6 de la Convention

;

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 13 de la Convention

;

Dit

,

a)

que l’État défendeur doit verser à la requérante, dans un délai de trois mois, 6

000 EUR (six mille euros), plus tout montant pouvant être dû sur cette somme à titre d’impôt, pour dommage moral

;

b)

qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ce montant sera à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage

;

Rejette

le surplus de la demande de satisfaction équitable.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 2 juin 2022, en application de l’article

77

§§

2 et

3 du règlement.

Liv Tigerstedt

Krzysztof Wojtyczek

Greffière adjointe

Président