3ra-804/22 — cu privire la contestarea actelor administrative, obligarea emiterii actului administrativ, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată

3ra-804/22 — cu privire la contestarea actelor administrative, obligarea emiterii actului administrativ, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-804/22

2-21045461-01-3ra-05082022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

ÎNCHEIERE

12 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Stela Bocancea,

reprezentată de avocatul Nicolae Chilat

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată a

Stelei Bocancea împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actelor administrative, obligarea emiterii actului administrativ,

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 25 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Stela Bocancea și menținută hotărârea din 15 iunie

2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, prin care a fost respinsă ca

neîntemeiată acțiunea

constată:

La 26 martie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Stela Bocancea,

reprezentată de avocatul Nicolae Chilat a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actelor

administrative, obligarea emiterii actului administrativ, repararea prejudiciului

moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În susținerea acțiunii a indicat că la 12 februarie 2018, a fost încheiată

căsătoria între dânsa și Ivan Bocancea.

A relatat că în rezultatul căsătoriei, la XXXXX, s-a născut copilul comun,

XXXXX.

A comunicat că la 4 februarie 2021, a depus la CTAS sect. Râșcani

mun. Chișinău o cerere cu privire la acordarea indemnizației de maternitate

pentru nașterea copilului XXXXX.

1

A notat că prin decizia CTAS sect. Râșcani mun. Chișinău nr. 1421 din

11 februarie 2021, a fost refuzată în satisfacerea cererii, din motiv că nu există

temei legal pentru stabilirea indemnizației de maternitate în calitate de soție aflată

la întreținerea soțului, deoarece dânsa este angajată în câmpul muncii și contractul

individual de muncă este suspendat la data de 19 februarie 2020.

De asemenea, a fost invocat că potrivit art. 16 din Legea nr. 289 din 22 iulie

2004 și pct. 58 din Hotărârea Guvernului privind aprobarea Regulamentului cu

privire la condițiile de stabilire, modul de calcul și de plată a indemnizațiilor

pentru incapacitatea temporară de muncă nr. 108 din 3 februarie 2005 există temei

de a refuza în stabilirea indemnizației de maternitate.

A mai precizat că nici adresarea cu cerere prealabilă nu s-a soldat cu succes.

A opinat că actele emise de organele de asigurări sociale sunt ilegale și

neîntemeiate, deoarece dânsa, în sensul Legii nr. 289 din 22 iulie 2004 și al

Regulamentului nr. 108 din 3 februarie 2005, are calitatea de soție care se află la

întreținerea soțului asigurat, Ivan Bocancea.

Totodată, a mai relevat că dânsa nu se află în niciuna dintre situațiile

prevăzute la art. 4 din Legea privind sistemul public de asigurări sociale.

La data de 1 noiembrie 2017 a încheiat contract individual de muncă cu

IMSP Spitalul Clinic Municipal Bălți, fiind angajată în calitate de medic rezident

cu specialitatea ”Medicină internă”, însă acest contract a fost suspendat din anul

2018, fapt ce presupune că dânsa nu a prestat muncă și nu a realizat niciun venit

pentru perioada de suspendare, angajatorul fiind scutit de la plata drepturilor

salariale.

Potrivit certificatului eliberat de IMSP Spitalul Clinic Municipal Bălți, se

confirmă că aceasta nu a înregistrat venituri pe parcursul anilor 2018-2019, deci

pentru respectiva perioadă contractul individual de muncă a fost suspendat,

ulterior perioada de suspendare fiind prelungită până la 19 februarie 2021.

A reiterat că în perioada 2018-2021, dânsa nu a realizat niciun venit

asigurat și nici nu a fost persoană asigurată, fapt îi conferă calitatea de soție aflată

la întreținerea soțului asigurat.

Din interpretarea logico-juridică a art. 6 alin. (7) din Legea nr. 289 din

22 iulie 2004, pct. 491 și pct. 58 din Regulamentul nr. 108 din 3 februarie 2005,

rezultă că pct. 58 nominalizat se referă la situația în care soția avea statut de

persoană care se află la întreținerea soțului, iar în cazul în care soțul se afla în

perioada suspendării contractului individual de muncă, indemnizația se stabilește

de la data când soțul femeii aflate la întreținerea acestuia urma să-și reia

activitatea, și nicidecum nu pot fi reținute alegațiile CTAS sect. Râșcani

mun. Chișinău, precum că indemnizația de maternitate nu poate fi achitată,

deoarece dânsa nu și-a reluat activitatea în câmpul muncii.

A conchis că întrunește exigențele legale pentru a beneficia de

indemnizația de maternitate în calitate de soție aflată la întreținerea soțului, iar

actele defavorabile contestate îi lezează grav dreptul de a beneficia de

indemnizația enunțată și provoacă suferințe psihologice severe urmare a

inacțiunii pârâtului manifestată prin indolență în soluționarea cererii, limitarea în

a beneficia de drepturi fundamentale incontestabile.

2

Acțiunile pârâtului au dus la intimidarea sa excesivă, lezarea dreptului la

protecție socială garantată de stat, crearea unei atmosfere insuportabile de stres

care au cauzat un prejudiciu moral acut, starea emoțională fiind și mai stresantă,

în virtutea faptului că după nașterea copilului nu a simțit niciun ajutor din partea

organelor de stat.

Și-a întemeiat pretențiile în baza Legii nr. 289 din 22 iulie 2004 privind

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de

asigurări sociale, Legii nr. 489 din 8 iulie 1999 privind sistemul public de

asigurări sociale, Hotărârii Guvernului nr. 108 din 3 februarie 2005 privind

aprobarea Regulamentului cu privire la condițiile de stabilire, modul de calcul și

de plată a indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă și a Codului

administrativ.

A solicitat: 1) admiterea acțiunii; 2) constatarea ilegalității și anularea

deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect. Rîșcani mun. Chișinău

nr. 1424 din 11 februarie 2021 privind refuzul stabilirii indemnizației de

maternitate în privința dânsei, pentru copilul minor XXXXX (născut la XXXXX),

precum și a răspunsului Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. B-446/21 din

15 martie 2021 privind respingerea cererii prealabile; 3) obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale la stabilirea și achitarea indemnizației de

maternitate în beneficiul său, pentru copilul minor XXXXX, născut la XXXXX,

în calitate de soție aflată la întreținerea soțului Ivan Bocancea, în baza Legii nr.

289 din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de

muncă și alte prestații de asigurări sociale; 4) repararea din contul Casei Naționale

de Asigurări Sociale în beneficiul său a prejudiciului moral cauzat prin emiterea

actului administrativ individual defavorabil ilegal în mărime de 20 000 de lei; 5)

încasarea cheltuielilor de judecată sub forma cheltuielilor de asistență juridică în

mărime de 10 000 de lei.

Prin hotărârea din 15 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a

fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea.

La 15 iunie 2021, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (1)

Cod administrativ, prin intermediul poștei electronice, Stela Bocancea,

reprezentată de avocatul Nicolae Chilat a depus apel nemotivat împotriva

hotărârii din 15 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, iar la

16 noiembrie 2021, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (2) Cod

administrativ, a fost prezentată motivarea apelului, solicitând admiterea acestuia,

casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de admitere a

acțiunii.

Prin decizia din 25 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de Stela Bocancea și menținută hotărârea din 15 iunie 2021 a Judecătoriei

Chișinău sediul Rîșcani.

Întru argumentarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic

inferioare au stabilit că, în speță, contractul individual de muncă încheiat între

reclamantă și angajatorul său este suspendat, iar în conformitate cu art. 75

alin. (2) și (3) Codul muncii, suspendarea contractului individual de muncă

3

presupune suspendarea prestării muncii de către salariat și a plății drepturilor

salarialе (salariu, sporuri, alte plăți) de către angajator.

Astfel, instanțele de judecată au relevat că suspendarea contractului

individual de muncă nicidecum nu duce la încetarea contractului individual de

muncă, legislația muncii stabilind într-o manieră clară și exhaustivă temeiurile de

suspendare și încetare a raporturilor de muncă cu efectele de rigoare ce rezidă din

aceste stări juridice. Or, persoana care își are suspendat contractul individual de

muncă este în continuare angajată în câmpul muncii, iar contractul individual de

muncă generează efectele juridice enunțate în norma citată mai sus.

Prin urmare, instanțele inferioare au concluzionat că autoritatea publică

pârâtă, la examinarea cererii privind stabilirea și achitarea indemnizație de

maternitate pentru copilul minor, în calitate de soție aflată la întreținerea soțului

Bocancea Ivan, corect a aplicat normele legale în vigoare la data emiterii

răspunsului, astfel încât CNAS și-a exercitat dreptul discreționar în corespundere

cu art. 16 Cod administrativ, prin urmare întemeiat a refuzat în satisfacerea

cererii.

La 2 iunie 2022, prin intermediul poștei electronice, Stela Bocancea,

reprezentată de avocatul Nicolae Chilat a depus recurs nemotivat împotriva

deciziei din 25 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, iar la 27 iulie 2022, a fost

prezentată motivarea recursului, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală

a deciziei recurate și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de

admitere a acțiunii.

În motivarea recursului și-a manifestat dezacordul față de decizia

contestată a instanței de apel, considerând-o nefondată și ilegală.

A punctat că pentru a decide respingerea acțiunii, instanțele ierarhic

inferioare nu au invocat niciun argument plauzibil, limitându-se la expunerea

formală a normelor aplicabile speței.

La fel, a expus că instanțele de judecată s-au limitat doar la indicarea

poziției părților în hotărârile contestate, ceea ce nu corespunde exigențelor de

motivare a unei hotărâri judecătorești în sensul art. 6 din Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În același timp, a consemnat că argumentul instanțelor inferioare, precum

că Legea nr. 289/2004 are prioritate în aplicare față de Hotărârea de Guvern

nr. 108 din 3 februarie 2005, nu corespunde realității, or, între aceste acte

normative nu există divergențe, ci acestea se completează reciproc, iar la

interpretarea normelor juridice prevăzute de ultimele, nu este necesar de a vedea

care normă are forță juridică superioară.

A accentuat și că soluția adoptată de către instanțele ierarhic inferioare îi

încalcă dreptul la protecția socială din partea statului, precum și dreptul la un trai

decent pentru sine și copilul său.

A reiterat poziția expusă în cererea de chemare în judecată și în cererea de

apel, precum că dânsa întrunește toate condițiile cerute de lege pentru a beneficia

de indemnizația de maternitate, în calitate de soție care se află la întreținerea

soțului asigurat, iar decizia CTAS sect. Rîșcani mun. Chișinău nr. 1424 din

4

11 februarie 2021 privind refuzul stabilirii indemnizației de maternitate în

privința sa îi lezează grav dreptul de a beneficia de indemnizația garantată de lege.

La 16 august 2022, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de

Asigurări Sociale a depus referință la recursul formulat de Stela Bocancea,

reprezentată de avocatul Nicolae Chilat, solicitând respingerea acestuia ca fiind

neîntemeiat/inadmisibil.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Potrivit art. 245 alin. (1) Cod administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

În speță, se constată că dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțat în ședință publică la 25 mai 2022 (f. d. 132).

Este cert și faptul că la 2 iunie 2022, prin intermediul poștei electronice,

Stela Bocancea, reprezentată de avocatul Nicolae Chilat a depus recurs nemotivat

împotriva deciziei din 25 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 145).

Decizia motivată din 25 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată la adresa electronică a reprezentantului recurentei, avocatul Nicolae

Chilat, la 26 iulie 2022, fapt confirmat prin extrasul de pe poșta electronică

(f. d. 147).

Se mai constată că la 27 iulie 2022, prin intermediul poștei electronice, a

fost depusă motivarea recursului împotriva deciziei din 25 mai 2022 a Curții de

Apel Chișinău (f. d. 149-150 verso).

Astfel, recursul depus de Stela Bocancea, reprezentată de avocatul Nicolae

Chilat împotriva deciziei din 25 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău este în

termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Stela Bocancea,

reprezentată de avocatul Nicolae Chilat, în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului

5

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că

sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de

a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care

pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea

cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu

doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) Cod administrativ. În consecutivitate, motivarea

cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie

să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este

în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că

modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective,

urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

6

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Stela Bocancea, reprezentată de avocatul

Nicolae Chilat.

În conformitate cu art. 230 și 246 Cod administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Stela Bocancea, reprezentată de avocatul Nicolae Chilat

se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

7