3ra-508/22 — cu privire la contestarea actelor administrative, obligarea emiterii actului administrativ și încasarea cheltuielilor de judecată

3ra-508/22 — cu privire la contestarea actelor administrative, obligarea emiterii actului administrativ și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-508/22

2-20116158-01-3ra-06052022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. V. Ciumac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

ÎNCHEIERE

8 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată a lui

Vitalie Cepuc împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actelor administrative, obligarea emiterii actului administrativ și

încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 9 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respinsă cererea de apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale și

menținută hotărârea din 6 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, prin

care a fost admisă acțiunea parțial

constată:

La 16 septembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Vitalie Cepuc,

reprezentat de avocatul Irina Raducan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actelor

administrative, obligarea emiterii actului administrativ și încasarea cheltuielilor

de judecată.

În susținerea acesteia a indicat că prin decizia CNAS din 28 iulie 2020, i-a

fost refuzat în admiterea cererii de stabilire a pensiei, fiind invocat faptul că

stagiul total confirmat la acel moment este de 24 ani 00 luni, iar activitatea

dânsului în cadrul subdiviziunilor de pază, escortă și deținere a persoanelor rețiute

și arestate în izolatoarele de detenție provizorie, nu se raportează la prevederile

pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului cu privire la aplicare a vechimii în muncă,

stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul

de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului

National Anticorupție și sistemului penitenciar nr. 78 din 21 februarie 1994.

1

A calificat răspunsul ca fiind unul ilegal și neîntemeiat, care vine în

contradicție cu prevederile pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului din 21 februarie

1994.

A comunicat că la data de 28 iulie 2020, a solicitat printr-o cerere prealabilă

de a-i fi recunoscut certificatul menționat anterior eliberat de MAI, precum și

stagiul complet oferit în acest act.

Prin răspunsul nr. C-1684/20, oferit la scrisoarea prealabilă din data de

18 august 2020, nu a fost satisfăcută doleanța reclamantului.

A reiterat că vechimea în muncă necesară pentru stabilirea pensiei în baza

Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și

din trupele organelor afacerilor interne, este confirmat prin certificatul eliberat în

temeiul dosarului personal ținut de Ministerul Afacerilor Interne.

Astfel, vechimea în muncă, conform dosarului personal la momentul

adresării cererii de stabilire a pensiei pentru vechimea în muncă în condițiile

art. 13 pct. a) din Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din

corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, a fost de 25 ani 01

lună 16 zile.

Mai mult decât atât, calcularea înlesnirilor, și anume, coeficientul de 1:2

pentru funcția pe care a deținut-o în izolatorul de detenție provizorie, indicată în

certificatul eliberat de MAI, se confirmă prin atât prin avizul consultativ al

Plenului Curții Supreme de Justiție din 29 septembrie 2014 cu privire la aplicarea

pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, cât și a

practicii constatate a Curții Supreme de Justiție la examinarea dosarelor similare.

A mai precizat că norma de drept menționată la pct. 8 lit. d) din Hotărârea

Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 este aplicabilă cazului, iar modul de

redare a prevederilor acestei norme de către legiuitor nu viciază aplicabilitatea ei

de către prima instanță.

Or, colaboratorii care efectuează serviciul de pază, escortare și deținere a

persoanelor reținute și arestate în izolatoarele de urmărire penală (izolatoare de

detenție provizorie) au dreptul la calcularea vechimii în muncă cu avantaje,

calculându-se 2 luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu în ordinea

prevăzută la pct. 8 al din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994.

A opinat că dispune de dreptul de a-i fi stabilită pensia pentru vechime în

muncă, iar funcția deținută de ofițer superior - al Serviciului Detenție si Escortă

al IP Briceni, cade sub incidența calculării vechimii în muncă cu coeficientul de

1:2.

Totodată, a notat că prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 96 din

20 martie 2018, se indică categoriile de funcții din cadrul MAI ce se încadrează

în prevederile Legii privind asigurări cu pensii a militarilor și a persoanelor din

corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544 din 23 iunie

1993 și pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, la

calcularea vechimii în muncă pentru stabilirea pensiei militarilor care au

îndeplinit serviciul prin contract, persoanelor din corpul de comandă și din

organelor afacerilor interne, corpului de ofițeri și subofițeri ai Poliției de

2

Frontieră, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și funcționarilor

publici cu statut special din cadrul sistemului administrației penitenciare.

A solicitat admiterea acțiunii, anularea deciziei CNAS (Oficiul teritorial

Edineț) privind refuzul în stabilirea pensiei pentru vechime în serviciu

nr. 08/2020/23111 din 28 iulie 2020, anularea răspunsului CNAS nr. C-1684/20

din 18 august 2020, obligarea CNAS de a emite actul administrativ favorabil în

privința lui Vitalie Cepuc privind stabilirea pensiei pentru vechime în muncă în

baza certificatului eliberat de Inspectoratul de Poliție Briceni din 22 iunie 2020 și

încasarea din contul autorității pârâte a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 6 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a

fost admisă acțiunea parțial.

A fost anulată ca ilegală decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale

(Oficiul teritorial Edineț) privind refuzul în stabilirea pensiei pentru vechime în

serviciu nr. 08/2020/23111 din 27 iulie 2020 și răspunsul Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr. C-1684/20 din 18 august 2020.

A fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale să emită actul

administrativ favorabil, care să-i stabilească lui Vitalie Cepuc pensie pentru

vechime în muncă, luând în considerare certificatul eliberat de Inspectoratul de

Poliție Briceni la 22 iunie 2020.

În rest, au fost respinse ca neîntemeiate pretențiile reclamantului din

cererea de chemare în judecată.

La 16 iulie 2021, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de

Asigurări Sociale a depus apel nemotivat împotriva hotărârii din 6 iulie 2021 a

Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, iar la 15 decembrie 2021, prin intermediul

poștei electronice, a fost prezentată motivarea apelului, solicitând admiterea

acestuia, casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de

respingere a acțiunii.

Prin decizia din 9 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută

hotărârea din 6 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.

Întru argumentarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic

inferioare au reținut că refuzul emis de Casa Națională de Asigurări Sociale este

neîntemeiat, deoarece potrivit datelor prezentate de reclamant, inițial, acestuia

i-a fost calculată eronat vechimea în muncă, când a activat în izolatorul de

detenție, aceasta fiind calculată cu o lună vechime în muncă egală cu o lună de

serviciu, în condițiile în care, potrivit cadrului normativ pertinent, vechimea în

muncă pentru acest gen de funcții, se calculează 2 luni vechime în muncă, pentru

o lună de serviciu.

La fel, au stabilit instanțele de judecată că atât Serviciul escortă al Secției

management operațional al IP Edineț, cât și Serviciul Detenție și escortă al

IP Edineț, sunt instituții cu menirea deținerii persoanelor reținute sau arestate și

care face parte din categoria instituțiilor penitenciare prevăzute la art. 6 alin. (2)

al Legii nr. 1036/1996 și, respectiv, urmează a fi raportată la prevederile pct. 8 al

Hotărârii Guvernului nr. 78/1994.

3

Suplimentar, au remarcat instanțele inferioare că Inspectoratul de Poliție

Edineț, prin certificatul nr. 34/35-5257 din 22 iunie 2020, a confirmat că

vechimea în serviciu a lui Vitalie Cepuc, pentru stabilirea pensiei în conformitate

cu art. 13 lit. a) din Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din

corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, la data de 17 iunie

2020, constituia 25 ani, 01 luni, 16 zile.

Prin urmare, Casa Națională de Asigurări Sociale urmează să recalculeze

pensia reclamantului de la data stabilirii acesteia, or, ultimul a fost lipsit de o parte

a pensiei sale, în consecința erorii autorităților care au stabilit și au calculat pensia

lui Vitalie Cepuc.

Cu referire la pretenția reclamantului de încasare a cheltuielilor de asistență

juridică, instanțele de judecată au constatat că reclamantul nu a indicat cuantumul

acestor cheltuieli și nici nu a probat suportarea acestora, nefiind prezentat niciun

bon de plată în acest sens.

La 22 februarie 2022, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională

de Asigurări Sociale a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 9 februarie

2022 a Curții de Apel Chișinău, iar la 9 martie 2022, prin intermediul poștei

electronice, a fost depusă motivarea recursului, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei recurate, cu emiterea unei noi decizii.

În motivarea recursului a invocat netemeinicia deciziei instanței de apel,

deoarece aceasta nu a analizat multilateral actele normative și legislația în vigoare

ce reglementează categoria respectivă de litigii, precum și nu au fost probate

circumstanțele considerate drept stabilite de către prima instanță.

A relevat că la data depunerii cererii, Vitalie Cepuc nu îndeplinea condițiile

de asigurare cu pensie pentru vechimea în muncă.

La fel, a opinat că perioada de activitate menționată de către Vitalie Cepuc

în cererea de chemare în judcată, nu poate fi raportată la prevederile pct. 8 din

Hotărârea Guvernului nr. 78/1994, neexistând astfel vreun temei pentru obligarea

CNAS la stabilirea pensiei în baza certificatului nr. 34/35-5257 din 22 iunie 2020,

eliberat de IP Edineț al IGP al MAI.

A punctat și faptul că în certificatul nominalizat, calculul de două luni

vechime în muncă pentru o lună de serviciu a fost efectuat în temeiul ordinului

MAI nr. 96 din 20 martie 2018.

A ținut să evidențieze că ordinul nr. 96/2018, emis de MAI, în conformitate

cu prevederile pct. 7 lit. g) și pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 78/1994

cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor

și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și

sistemului penitenciar, depășește prevederile actului normativ în temeiul căruia a

fost emis.

Și asta deoarece hotărârea Guvernului respectivă nu conține prevederile

prevăzute în ordinul MAI nr. 96/2018, adică perioada de activitate în cadrul

subdiviziunilor de pază, escortă și deținere a persoanelor reținute și arestate în

izolatoarele de urmărire penală (izolatoarele de detenție provizorie).

4

La 3 iunie 2022, prin intermediul poștei electronice, Vitalie Cepuc,

reprezentat de avocatul Irina Raducan a depus referință la recursul declarat de

Casa Națională de Asigurări Sociale, solicitând respingerea acestuia, cu

menținerea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Potrivit art. 245 alin. (1) Cod administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

În speță, se constată că dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțat în ședință publică la 9 februarie 2022 (f. d. 105).

Este cert și faptul că la 22 februarie 2022, prin intermediul poștei

electronice, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs nemotivat

împotriva deciziei din 9 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 119).

Decizia motivată din 9 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată Casei Naționale de Asigurări Sociale la data de 30 martie 2022, fapt

confirmat prin avizul de recepție anexat la actele cauzei (f. d. 122).

Se mai constată că la 9 martie 2022, prin intermediul poștei electronice,

Casa Națională de Asigurări Sociale a depus motivarea recursului împotriva

deciziei din 9 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 124-125).

Astfel, recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva

deciziei din 9 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău este în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Casa Națională de

Asigurări Sociale, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră

inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că

5

sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de

a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care

pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea

cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu

doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) Cod administrativ. În consecutivitate, motivarea

cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie

să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este

în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că

modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective,

urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

6

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și 246 Cod administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

7