F.O. ET G.H. c. BELGIQUE

Publicat la 20 iunie 2022 SECȚIUNEA 3 Cererea nr. 9568/22 F.O. și G.H. împotriva Belgiei, introdusă la 10 februarie 2022, comunicată la 3 iunie 2022 CU PRIVIRE LA LUXEMBURG un cuplu de resortisanți ai El Salvadorului care și-au părăsit țara împreună cu tatăl recurentei după ce, potrivit afirmațiilor lor, întreprinderea familială a fost extorcată de mai multe ori de banda MS-13 (Mara Salvatrucha). Cererile lor de protecție internațională au fost respinse de Comitetul General pentru Refugiați și Apatridizi, la 30 mai 2021. Violența și extorcarea bandelor nu sunt, conform CGRA, considerate persecuții politice, ci acte criminale, în care bandele acționează din motive economice, astfel încât acest tip de amenințări nu sunt acoperite de Convenția de la Geneva. În ceea ce privește protecția subsidiară, CGRA a considerat că extorcarea ale cărei solicitanți fuseseră victime se refereau la sume de bani modici, la faptul că se referă la o practică comună în Salvador și la faptul că au avut la dispoziție până la plecarea lor. Această decizie a fost confirmată de Consiliul de soluționare a litigiilor al străinilor într-o hotărâre din 2 septembrie 2021. Din documentele din dosar nu reiese că reclamanții sunt supuși unui ordin de părăsire a teritoriului. Invocând o încălcare a articolului 3 din Convenție, reclamanții se plâng că organismele de azil nu pot deduce elemente mai puțin decât au fost expuse riscului de persecuție atât timp cât se dovedește prin rapoartele internaționale disponibile, inclusiv analizele Înaltului Comisariat. Comisia pentru refugiați și apatrizi a Națiunilor Unite și a CGRA, care nu sunt plătiți sau plătiți în întârziere poate fi perceput ca un act de rezistență și poate avea drept consecință o formă de violență, cum ar fi sechestrarea unui membru al familiei, moartea sau dispariția. În cazul în care este necesar, reclamanții vor dispune de o cale de atac eficientă pentru a se pronunța din nou în fața Curții care îndeplinește cerințele prevăzute la art. 35 alineatul (1) din Convenția pe teren al laminării (A.M. c. Țările de Jos, nr 29094/09, § 63 și 65-69, 5 iulie 2016 și trimiteri citate) În caz contrar, organismele de azil au efectuat o analiză suficient de detaliată a riscurilor pe care le implică reclamanții în temeiul articolului 3 din convenție, în conformitate cu principiile generale enunțate și aplicate în jurisprudența următoare H.L.R. c. Franța, 29 aprilie 1997, § 44, Recuperarea hotărârilor și a hotărârilor 1997 III J.K. și altele, Suedia [GC], n 59166/12, §§§ 102, 23 august 2016, B și C. Elveția, nr. 889/19 și 43987/16, § 60-63, 17 noiembrie 2020 și M.D. și altele c. Rusia, n 73131/17 și 8 altele, §§ 97-101, 14 septembrie 2021

Publié le 20 juin 2022

TROISIÈME SECTION

Requête n

o

9568/22

F.O. et G.H.

contre la Belgique

introduite le 10 février 2022

communiquée le 3 juin 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne

un couple de ressortissants du Salvador qui ont fui leur pays avec le père de la requérante après que, selon leurs dires, l’entreprise familiale a été extorquée à plusieurs reprises par le gang MS-13 (Mara Salvatrucha). Leurs demandes de protection internationale furent rejetées par le Commissariat général aux réfugiés et apatrides («

CGRA

») le 30 mai 2021.

La violence et l’extorsion des gangs ne sont pas, selon le CGRA, considérées comme une persécution politique, mais comme des actes criminels, où les gangs agissent pour des motifs économiques. Ce type de menaces n’est donc pas couvert par la Convention de Genève.

En ce qui concerne la protection subsidiaire, le CGRA considéra que l’extorsion dont les requérants avaient été victimes concernait des sommes d’argent modiques, qu’il s’agissait d’une pratique commune au Salvador, et qu’ils l’avaient acquittée jusqu’à leur départ. Cette décision fut confirmée par le Conseil du contentieux des étrangers dans un arrêt du 2 septembre 2021. Il ne ressort pas des pièces du dossier que les requérants soient sous le coup d’un ordre de quitter le territoire.

Invoquant une violation de l’article 3 de la Convention, les requérants se plaignent que les instances d’asile ne pouvaient déduire des éléments précités qu’ils n’encourent pas de risques de persécution tant il est avéré par les rapports internationaux disponibles, y compris les analyses du Haut

‑

Commissariat aux réfugiés et apatrides des Nations Unies et du CGRA, que ne pas payer ou payer en retard peut être perçu comme un acte de résistance et peut avoir pour conséquence une forme de violence, comme par exemple la séquestration d’un membre de la famille, la mort, ou la disparition.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

En cas d’éloignement, les requérants disposeront-ils d’un recours effectif pour faire valoir à nouveau les griefs qu’ils ont portés devant la Cour

qui remplit les exigences de l’article 35 § 1 de la Convention sur le terrain de l’éloignement (

A.M. c. Pays-Bas

, n

o

29094/09, §§ 63 et 65-69, 5

juillet 2016, et références citées)

?

2.

Dans la négative, les instances d’asile ont-elles procédé à une analyse suffisamment approfondie des risques encourus par les requérants au regard de l’article

3 de la Convention conformément aux principes généraux énoncés et appliqués dans la jurisprudence suivante

:

H.L.R. c. France

, 29 avril 1997, §§

30

‑

44,

Recueil des arrêts et décisions

1997

‑

III

,

J.K.

et autres c.

Suède

[GC], n

o

59166/12, §§

91

‑

102, 23 août 2016,

B et C c. Suisse

, n

os

889/19 et

43987/16, §§

60-63, 17

novembre 2020, et

M.D. et autres c.

Russie

, n

os

71321/17 et 8 autres, §§

97-101, 14 septembre 2021

?