CtEDO 27.03.2025 Auto

D.L. c. BELGIQUE

RESPONDENT
BEL
HOTĂRÂRE
27.03.2025
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
D.L. c. BELGIQUE (CtEDO, 2025)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 2622/22 D.L. împotriva Belgiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 27 martie 2025 într-un comitet compus din Stephanie Morou-Vikström, președinta Gilberto Felici, Kateřina Šimáčková, judecători și Sophie Piquet, graffière de secțiune f.f. cererea nr. 2622/222, îndreptat împotriva Regatului Belgiei și al cărui resortisant adorian, domnul D.L., născut în 1984 și rezident în Overijse, reprezentat de domnul P. Robert, avocat la Bruxelles, a sesizat Curtea la 24 mai 2022 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( decizia de a aduce petiția la cunoștința guvernului belgian, reprezentat de agentul său, domnul I. Niedlispacher, al Serviciului Public Federal de Justiție, decizia de a nu dezvălui identitatea reclamantului, observațiile părților, după ce a deliberat, face următoarea decizie AFERENTĂ Cererea se referă la eficiența acțiunilor pe care reclamantul a dispus să le facă pentru a-și expune temerile de a fi persecutat în țara sa de origine în cadrul cererii sale de protecție internațională. Reclamantul este un cetățean al Salvadorului care declară că și-a părăsit țara după ce a făcut obiectul unor amenințări cu moartea din partea unei bande. La 23 septembrie 2021, comisarul general pentru refugiați și apatrizi (denumit în continuare "CGRA") a respins cererea, în special pentru motivul că relatarea sa nu era credibilă. Această decizie a fost confirmată de Consiliul pentru soluționarea litigiilor (denumit în continuare "CEC") într-o hotărâre din 25 ianuarie 2022. CCE a reținut că Salvador a fost, conform informațiilor disponibile, una dintre cele mai periculoase țări din lume, dar a considerat că declarațiile reclamantului, citite în lumina documentelor pe care le-a prezentat și a informațiilor menționate, nu erau credibile și că nu i se mai putea acorda beneficiul îndoielii. Pe de altă parte, singurul fapt că reclamantul a stat o perioadă în Belgia nu a fost suficient pentru a stabili un risc de persecuție, deoarece nu a prezentat un profil de risc. În plus, protecția subsidiară nu a fost aplicabilă deoarece nu a existat o situație de violență arbitrară generalizată în Salvador. În cele din urmă, în măsura în care motivele invocate de reclamant s-au întemeiat pe o presupusă încălcare a articolelor 2 și 3 din convenție, CCE a subliniat că CGRA avea competența de a căuta dacă are nevoie de protecție internațională și că decizia sa nu avea loc în sine în măsura în care era necesar. Hotărârea CCE menționată constituie ultima dintre hotărârile pronunțate la nivel intern, pe care reclamantul se plânge în fața Curții. Scrisoarea de notificare a hotărârii se referă la termenul și formalitățile care trebuie îndeplinite pentru introducerea unei căi de atac administrative în fața Consiliului de Stat. La 23 februarie 2022, Oficiul Străinilor a emis un ordin de părăsire a teritoriului în privința reclamantului. Din dosar a fost furnizat de către părți că această decizie nu a făcut obiectul unei căi de atac. Cu ocazia introducerii cererii sale în fața Curții și a schimbului de informații între părți, reclamantul se afla întotdeauna pe teritoriul belgian. Curtea nu a fost informată cu privire la nicio schimbare ulterioară a situației sale. Invocând articolele 2, 3 și 13 din Convenție, reclamantul consideră că organismele de azil nu au efectuat o examinare riguroasă și cuprinzătoare a relatării care se baza pe cererea sa de protecție internațională și, în plus, reproșează instanțelor în cauză să se bazeze pe o analiză și pe un raționament care, în opinia sa, s-au concentrat pe credibilitatea sa. Curtea consideră că nu este necesar să se pronunțe asupra excepțiilor de la obligația guvernului, dat fiind că cererea este în orice caz inadmisibilă din motivele următoare. 10. Principiile generale referitoare la eficiența acțiunilor în materie de distanță forțată din străinătate, în special de solicitanți de azil decăzuți, au fost expuse în hotărârea în cauză. M.S.S. c. Belgia și Grecia ([GC], n 30696/09, § 286 293, CEDH 2011; a se vedea, de asemenea, mai recent, E.H. c. Franța, n 39126/18, § 174-179, 22 iulie 2021, și referințele menționate în aceasta. Curtea amintește, de asemenea, că ansamblul acțiunilor întreprinse de dreptul intern poate îndeplini cerințele articolului 13, chiar dacă niciun deseu n Khlaifia și altele, precum și Italia [GC], n 16483/12, § 268, 15 decembrie 2016 și, mai recent, Moustahi c. Franța, n 9347/14, § 150, 25 iunie 2020). 11. În cazul de față, Curtea arată că Ö Õ Õ formulat de reclamant se referă numai la caracterul efectiv al procedurii pe care a inițiat-o în fața organismelor de azil, și anume cele responsabile de a evalua dacă au fost îndeplinite condițiile pentru acordarea de protecție internațională. În special, CGRA și CCE nu au efectuat o examinare riguroasă și atentă a relatării sale și a elementelor pe care le-a furnizat în sprijinul cererii sale de protecție internațională (punctul 8 de mai sus). În această privință, Curtea constată, în primul rând, că reclamantul nu este prevăzut în casarea administrativă în fața Consiliului de Stat pentru a contesta hotărârea CCE prin care se confirmă respingerea cererii sale de protecție internațională, privându-se astfel de un control jurisdicțional al deciziei pe care o contestă în fața Curții și, prin urmare, de o șansă de a obține statutul pe care îl revendică ( F.O. și G.H.c. Belgia (dec.), nr. 9568/22, § 29, 16 aprilie 2024) 13. În al doilea rând, Curtea consideră că, astfel cum a fost formulat de solicitant, cauza urmărește, de fapt, să conteste relevanța elementelor reținute de organismele de azil pentru a ajunge la concluzia la care au ajuns în ceea ce privește cererea sa de protecție internațională. Or, Curtea ia notă de faptul că raționamentul organismelor de azil este susținut și reamintește în această privință că, atunci când a avut loc o procedură internă privind faptele în litigiu, acesta nu intră în sfera sa de competență de a înlocui propria sa viziune a faptelor cu cea a instanțelor și a instanțelor interne, cărora, în principiu, le revine sarcina de a cântări datele colectate de acestea K.I. c. Franța, 5560/19, § 121, 15 aprilie 2021). 14. În al treilea rând, Curtea amintește, de asemenea, că, în cazul reclamanților de azil decăzuți, riscul de a fi supuși unui tratament contrar articolelor 2 și 3 din Convenție în țara lor de origine nu rezultă, în sine, din respingerea cererii lor de protecție internațională, ci din expulzarea lor care, dacă este cazul, poate ridica o problemă în ceea ce privește aceste dispoziții și, prin urmare, să angajeze răspunderea statului pârât în acest sens (F.O. și G.H.c. Belgia, decizia menționată anterior, § 35, precum și referințele menționate anterior ; a se vedea, de asemenea, raționamentul CCE de la alineatul (5) de mai sus.15. Ca urmare, într-un sistem precum cel existent în Belgia, în care examinarea unei cereri de protecție internațională, pe de o parte, și adoptarea unei eventuale măsuri de distanță, pe de altă parte, fac obiectul unor proceduri și acțiuni separate (F.O. și G.H. Belgia , decizie menționată anterior, § 35), care este în scopul de a elimina măsura de decădere (în acest caz, ordinul de a părăsi teritoriul) că reclamanții de azil care invocă un Õ pârât în temeiul art. 2 și 3 din Convenție trebuie să beneficieze de o acțiune efectivă, astfel cum este garantată prin art. 13 din Convenție. 16. Or, Curtea constată, împreună cu guvernul, că reclamantul nu a contestat ordinul de a părăsi teritoriul care i-a fost notificat (punctul 6 de mai sus), în timp ce acesta avea posibilitatea de a introduce o acțiune în anulare și în suspendare împotriva acestei măsuri. În plus, aceaceasta ar putea, în cazul în care executarea măsurii de înjumătățire ar fi iminentă, să introducă o acțiune în suspendare în regim de urgență în fața CCE, acțiune care este suspensivă de drept (F.O. și G.H. c. Belgia, decizie menționată anterior, § 36). În cazul în care reclamantul afirmă în general că acțiunile pe care le face guvernul nu sunt efective pentru a contesta o măsură de competență, Curtea nu poate decât să reamintească faptul că nu se pronunță în cadrul procedurii de renunțare și că ar fi contrar principiului subsidiarității care stă la baza sistemului convenției pe care se pronunță în mod anticipat asupra eficienței acțiunii pe care reclamantul nu a exercitat-o ( F.O. și G.H.c. Belgia, decizia menționată anterior, §§ 37-39, precum și trimiterile la aceasta. 18. Cu privire la acest punct, Curtea ia notă de exemplele de jurisprudență pe care guvernul le-a elaborat în scopul stabilirii eficacității acțiunilor disponibile (a se vedea, de asemenea, F.O. și G.H.c. Belgia, decizia menționată anterior, § 22). Aceasta arată, de asemenea, că, în cadrul unui exemplu dat de reclamant în sprijinul tezei sale potrivit căreia acțiunea în anulare în fața CCE este inechitabilă pentru a contesta un ordin de părăsire a teritoriului, reclamantul de azil dezgropat despre care se vorbește nu a invocat un motiv referitor la risc în cazul retrimiterii în țara sa de origine, ci s-a plâns doar de calitatea examinării, care a fost făcută de organismele de azil în cadrul cererii sale de protecție internațională. Prin urmare, exemplul în cauză nu este de natură să susțină afirmațiile de performanță formulate de solicitant. 19. În cele din urmă, Curtea precizează că concluzia la care se referă în speță nu aduce atingere niciunei eventuale revizuiri, în cadrul unei alte cauze și în lumina hotărârilor pronunțate de instanțele naționale, a eficienței căilor de atac existente în materie de expulzare a reclamanților de azil decăzuți. 20. Având în vedere toate cele de mai sus, Curtea consideră că Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 2 mai 2025. _2} Sophie Piquet Stephanie Morou-Vikström Modulul adjunct f.f. președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă