3r-219/22 — anularea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ.

3r-219/22 — anularea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ. (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3r-219/22

2-22000565-01-3r-12072022

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău: (jud.: A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

D E C I Z I E

28 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Nina Vascan

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând recursul depus de Consiliul Superior al Magistraturii,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Andriaș Liliana împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la anularea

actului administrativ defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ favorabil,

împotriva încheierii din 04 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la atragerea în proces în

calitate de terț a Președintelui Republicii Moldova,

c o n s t a t ă:

La 28 ianuarie 2014, Andriaș Liliana a depus cerere de chemare în judecată în

procedura de contencios administrativ împotriva Consiliului Superior al Magistraturii,

solicitând anularea hotărârii nr.8/1 din 14 ianuarie 2014 „Cu privire la soluționarea

chestiunii legate de posturile de judecător ale Judecătoriei Comerciale de

Circumscripție”, în partea ce se referă la respingerea cererii sale de a fi propusă repetat

Președintelui Republicii Moldova pentru numire prin transfer la Judecătoria Centru,

mun.Chișinău și propunerea Președintelui Republicii Moldova cu privire la eliberarea sa

din funcția de judecător în baza art.21 din Legea privind organizarea judecătorească și

art.26 alin.(2) din Legea cu privire la statutul judecătorului.

Prin hotărârea din 27 martie 2014 a Curții Supreme de Justiție a fost respinsă cererea

de chemare în judecată depusă de Andriaș Liliana ca neîntemeiată.

La 20 septembrie 2021, în temeiul art.449 lit.g) Andriaș Liliana a depus cerere de

revizuire împotriva hotărârii din 27 martie 2014 a Curții Supreme de Justiție, solicitând

recunoașterea violării drepturilor sale garantate de art.6§1 și art.8 din CEDO, casarea

hotărârii din 27 martie 2014 a Curții Supreme de Justiție, cu rejudecarea cauzei și

dispunerea anulării hotărârii nr.8/1 din 14 ianuarie 2014 „Cu privire la soluționarea

chestiunii legate de posturile de judecător ale Judecătoriei Comerciale de

Circumscripție”.

1

Prin încheierea din 15 decembrie 2021 a Curții Supreme de Justiție a fost admisă

cererea de revizuire depusă de Andriaș Liliana. S-a constatat încălcarea drepturilor

Lilianei Andriaș garantate de art.6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului. S-a casat hotărârea din 27 martie 2014 a Curții Supreme de Justiție,

cu transmiterea cauzei pentru examinare conform competenței Curții de Apel Chișinău.

La 27 ianuarie 2022, și ulterior la 04 iulie 2022, Andriaș Liliana a depus cerere prin

care și-a concretizat pretențiile din acțiune, solicitând anularea hotărârii nr.8/1 din 14

ianuarie 2014 „Cu privire la soluționarea chestiunii legate de posturile de judecător ale

Judecătoriei Comerciale de Circumscripție”, în partea ce se referă la respingerea cererii

sale de a fi propusă repetat Președintelui Republicii Moldova pentru numire prin transfer

la Judecătoria Centru, mun.Chișinău și propunerea Președintelui Republicii Moldova cu

privire la eliberarea sa din funcția de judecător în baza art.21 din Legea privind

organizarea judecătorească și art.26 alin.(2) din Legea cu privire la statutul judecătorului;

constatarea încălcării drepturilor sale garantate de art.8 din CEDO; restabilirea ei în

funcția de judecător, cu toate drepturilor și garanțiile prevăzute de lege, deținute până la

adoptarea hotărârii nr.8/1 din 14 ianuarie 2014 „Cu privire la soluționarea chestiunii

legate de posturile de judecător ale Judecătoriei Comerciale de Circumscripție”, și

obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să emită hotărâre, prin care să fie admisă

cererea sa privind propunerea repetată a candidaturii sale Președintelui Republicii

Moldova pentru numire în funcție de judecător la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

La 04 iulie 2022, în cadrul ședinței de judecată a Curții de Apel Chișinău,

reprezentantul Consiliului Superior al Magistraturii, Alexandru Secrieru, a înaintat

demers privind atragerea în proces în calitate de terț a Președintelui Republicii Moldova.

Prin încheierea din 04 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea

reprezentantului Consiliului Superior al Magistraturii, Alexandru Secrieru, privind

atragerea în proces în calitate de terț a Președintelui Republicii Moldova.

La 04 iulie 2022, prin intermediul poștei electronice, Consiliul Superior al

Magistraturii a depus recurs inițial, nefiind motivat (f.d.86-87, vol.II).

La 08 iulie 2022, Curtea de Apel Chișinău a notificat încheierea integrală din 04

iulie 2022, la adresa electronică a Consiliului Superior al Magistraturii: aparatul@csm.md

(f.d.85, vol.II).

La 26 iulie 2022, prin intermediul poștei electronice, Consiliul Superior al

Magistraturii a depus motivarea recursului împotriva încheierii din 04 iulie 2022 a Curții

de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii contestate, cu emiterea

unei încheieri noi de admitere a cererii sale privind atragerea în proces în calitate de terț

a Președintelui Republicii Moldova.

În motivarea recursului Consiliul Superior al Magistraturii a indicat că prima

instanță nu a ținut cont de faptul că Andriaș Liliana a înaintat acțiunea împotriva

Consiliului Superior al Magistraturii, fără însă a indica în calitate de terț Președintele

Republicii Moldova, deși drepturile instituției prezidențiale pot fi afectate de o eventuală

hotărâre pronunțată de instanța de judecată, în condițiile în care adoptarea actului

administrativ contestat, la caz, hotărârea Plenului CSM nr.8/1 din 14 ianuarie 2014, a fost

condiționată anume de examinarea avizului nr.01/1-06-37 din 26 iulie 2013 a

Președintelui Republicii Moldova, prin care a informat Consiliul Superior al Magistraturii

2

despre faptul că în procesul examinării candidaturii propuse prin prisma corespunderii

acesteia cu exigențele formulate în Legea cu privire la statutul judecătorului, precum și

din datele indicate în sesizarea Serviciului de Informații și Securitate, se ridică problema

integrității reclamantei pentru a fi numită prin transfer și trezește suspiciuni rezonabile

privind hotărârile pronunțate de către aceasta.

Scopul atragerii în proces a Președintelui Republicii Moldova presupune asigurarea

dreptului terțului la un proces echitabil consfințit în art.6§1 din CEDO, or, prin eventuala

anulare a hotărârii contestate, fără atragerea în proces a instituției prezidențiale, va

interveni direct în drepturile acestuia, inclusiv va surveni obligația de a anula decretul

nr.964-VII din 16 ianuarie 2014 privind eliberarea din funcție a judecătorului Liliana

Andriaș.

Cu toate acestea, Curtea de Apel Chișinău nu a ținut cont de cele menționate și nu a

determinat exact natura juridică a litigiului, precum și cercul de participanți, criteriu, care

presupune elucidarea completă a situației de fapt sub toate aspectele. Iar, în virtutea

prevederilor art.20 alin.(4) din Legea cu privire la statutul judecătorului, conform cărora,

transferarea judecătorului la o instanță de același nivel se face numai cu consimțământul

la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii de către Președintele Republicii

Moldova.

De fapt, Curtea de Apel Chișinău urma să verifice încălcarea drepturilor și

intereselor instituției prezidențiale prin prisma pretențiilor reclamantei și memoriului

cererii de chemare în judecată față de Consiliul Superior al Magistraturii.

În viziunea recurentului prima instanță a examinat formal cererea, deși avea obligația

să cerceteze starea de fapt din oficiu și de a atrage în proces, din oficiu sau la cerere,

persoane ale căror drepturi pot fi afectate în litigiul dat, fapt ce constituie o violare în

sensul art.6§1 CEDO la un proces echitabil.

La 12 iulie 2022 și la 30 august 2022, întru respectarea drepturilor părților la un

proces echitabil, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Lilianei Andriaș copia

recursului (nemotivat și motivat) depus de Consiliul Superior al Magistraturii, cu

înștiințarea despre necesitatea prezentării referinței, fapt ce se confirmă prin scrisorile de

expediere și avizul poștal de recepție a corespondenței (f.d.92-93, 105).

La 16 septembrie 2022, Andriaș Liliana a depus referință, solicitând respingerea

recursului depus de Consiliul Superior al Magistraturii, cu menținerea încheierii din 04

iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, pe care o consideră legală și întemeiată.

În conformitate cu art.191 alin.(5) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, deciziilor și încheierilor

curții de apel.

Conform art.243 alin.(2) din Codul administrativ, instanța competentă soluționează

recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată. Dacă consideră

necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.

Completul specializat pentru examinare acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a

decis examinarea cererii de recurs fără înștiințarea participanților la proces, cu plasarea

datei ședinței pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, fiind inoportună invitarea

părților.

3

Examinând recursul, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată inadmisibilitatea acestuia,

din următoarele motive.

În conformitate cu art.243 alin.(1) lit. a) din Codul administrativ, examinând recursul

împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă decizie prin care declară recursul

inadmisibil.

Potrivit art.242 din Codul administrativ, recursul împotriva încheierii judecătorești

se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de

15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai

mic. Instanța de judecată care a emis încheierea contestată transmite neîntârziat recursul

împotriva încheierii judecătorești împreună cu dosarul judiciar instanței competente să

soluționeze recursul.

Din norma dată de drept expres rezultă că la depunerea recursului împotriva

încheierii judecătorești trebuie să fie respectate cumulativ anumite condiții strict-

obligatorii și anume:

- recursul să fie motivat;

- să fie depus la instanța de judecată care a emis încheierea contestată;

- să fie depus în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești.

Totodată, în sensul art.241 alin.(3) din Codul administrativ, pentru contestarea cu

recurs a încheierilor judecătorești se aplică corespunzător prevederile cap.III din cartea a

treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

La rândul său, prevederile art.233 din cap.III din cartea a treia din Codul

administrativ reglementează condițiile de formă și conținut față de cererea de apel și prin

urmare față de cererea de recurs.

Așa, prin prisma dispozițiilor art.236 alin.(2) lit.d) din cap.III din cartea a treia din

Codul administrativ coroborate cu prevederile art.241 alin.(3) și art.242 din Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special când a fost depus după expirarea

termenului stabilit.

Concomitent, regulile generale ce țin de calcularea termenelor în materie de

contencios administrativ sunt reglementate prin prisma art. 195 din Codul administrativ

potrivit cărora procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform

prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de

procedura civilă, cu excepția art.169–171.

În conformitate cu art.110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie

să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Conform art.111 alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă, actele de procedură se

efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul

de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul de procedură se

instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a

unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul

caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul

4

curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni

pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii

evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului. Dacă

începutul curgerii termenului se determină prin începutul unei zile, această zi se include

în termen.

Potrivit art.113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de procedură

încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de

judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua

actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Pornind de la prevederile legale menționate supra, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ menționează că termenele procedurale

stabilesc regimul optim pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de ordonare a

realizării acțiunilor procedurale și fortificare a securității raporturilor juridice. Exercitarea

unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit

de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, căror li se subsumează și instituirea unor

termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Subsecvent, potrivit art.223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de

dispoziție prin care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se

notifică participanților la proces conform art.96–114.

În conformitate cu art.96 alin. (1) din Codul administrativ, notificările și

comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă

de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor.

Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului

comunicării și acceptată de participantul la procedură.

Din dispozițiile art. 97 alin. (1) și (3) din Codul administrativ, rezultă că, notificarea

este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de

prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a)

notificare prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de

notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată; d) notificare prin poștă

electronică sau prin mijloace electronice de comunicație dedicate.

Din actele cauzei cert rezultă că la 04 iulie 2022 Curtea de Apel Chișinău a pronunțat

dispozitivul încheierii contestate, în ședință publică, cu participarea părților, inclusiv a

reprezentantului Consiliului Superior al Magistraturii (f.d. 79-80, 82, 84).

Se reține că, atât în cadrul ședinței de judecată din 04 iulie 2022, cât și în textul

dispozitivului încheierii recurate, Curtea de Apel Chișinău a explicat cu suficientă

claritate participanților la proces termenul și calea de atac a respectivului act judecătoresc

prevăzut la art.242 din Codul administrativ.

La 08 iulie 2022, Curtea de Apel Chișinău a expediat copia încheierii din 04 iulie

2022, la adresa electronică a Consiliului Superior al Magistraturii și anume,

aparatul@csm.md (f.d.214, vol.I; 85, vol.II).

Distinct se reține că, în textul cererii de recurs (motivate) din 26 iulie 2022,

reprezentantul Consiliului Superior al Magistraturii, Secrieru Alexandru, a recunoscut că

încheierea integrală a Curții de Apel Chișinău din 04 iulie 2022, contestată cu recurs, a

fost notificată Consiliului Superior al Magistraturii la 08 iulie 2022, la adresa electronică

5

al acestuia, anexând drept confirmare copia scrisorii de recepție a actului judecătoresc,

înregistrată la aceiași dată, 08 iulie 2022, cu nr.2396m (f.d.95, 99, vol.II).

Cele menționate supra denotă faptul că, Curtea de Apel Chișinău și-a îndeplinit

corespunzător obligația pozitivă de notificare a actului judecătoresc, iar termenul de 15

zile pentru depunerea recursului motivat prevăzut la art.242 din Codul administrativ, a

început să curgă din 09 iulie 2022, ziua imediat următoare de la data notificării recurentei

a dispozitivului încheierii contestate, care a expirat la data de 25 iulie 2022 (luni) inclusiv.

Cu toate acestea, Consiliul Superior al Magistraturii a depus recursul (motivat)

împotriva încheierii din 04 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, la adresa electronică a

Curții Supreme de Justiție, abia la 26 iulie 2022, ora 16:39, cu omiterea termenului legal

prevăzut la art.242 din Codul administrativ, fără însă a solicita repunerea în termen a

actului de procedură și fără a indica motiv justificativ din care cauză a omis termenul

legal de contestare a încheierii din 04 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

La acest capitol se rețin dispozițiile art.24 alin.(1) din Codul administrativ, care

stipulează că, participanții la procedura administrativă și procedura de contencios

administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-

credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți. Or, buna-credință

prezumă că partea este obligată să țină cont de prevederile imperative ale art.242 din

Codul administrativ, ceea ce la cazul speței nu au fost respectate.

Totodată, conform art.47 alin.(1) și (3) din Codul administrativ, acțiunile

procedurale întreprinse de reprezentantul împuternicit se atribuie participantului

reprezentat. Culpa reprezentantului împuternicit se atribuie participantului reprezentat.

Din dispozițiile art. 65 alin.(1) din Codul administrativ, rezultă că, dacă o persoană,

din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la

cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se

atribuie reprezentatului.

Contrar acestor prevederi, Consiliul Superior al Magistraturii, prin reprezentantul

său Alexandru Secrieru, fiind cel interesat de soluționarea prezentului litigiu în ordine de

recurs, nu a depus diligența necesară ca să-și îndeplinească obligațiile cu bună-credință,

în vederea depunerii recursului motivat în interiorul termenului legal prevăzut la art.242

din Codul administrativ, cu solicitarea, după caz, de repunere în termen a actului de

procedură în conformitate cu legislația în vigoare în situația omiterii acestuia.

Mai mult, recurentul Consiliul Superior al Magistraturii nu a prezentat probe

incontestabile ce ar indica aflarea sa într-o veritabilă imposibilitate de a efectua actul de

procedură (depunerea recursului motivat) în interiorul termenului legal prevăzut la

art.242 din Codul administrativ.

Deși, Consiliul Superior al Magistraturii a depus la 04 iulie 2022, la adresa

electronică a Curții de Apel Chișinău, recursul împotriva încheierii contestate (f.d.86,

vol.II), totuși nu poate fi acceptat în sensul formulat, întrucât acesta nu întrunește

cumulativ condițiile strict-obligatorii prevăzute la art.242 din Codul administrativ și

anume, să conțină din start motivarea recursului.

Din cele menționate, se impune declararea recursului depus de Consiliul Superior al

Magistraturii ca inadmisibil în temeiul art.243 alin.(1) lit.a) din Codul administrativ în

coroborare cu art.236 alin.(2) lit.d) din Codul administrativ, or, admiterea spre examinare

6

a unui recurs tardiv poate duce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice

garantat de art.6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

La acest capitol, instanța europeană a relatat în practica sa constantă că „dreptul la o

instanță” nu este absolut.

În această privință, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen, nu exclude

niciodată ipoteza că interesele unei bune administrări a justiției pot să justifice impunerea

unui termen de exercitare a căii de atac [cauza Bacev vs fosta Republică Yugoslavă a

Macedoniei; Kemp vs Luxembourg; Diaz Ochoa vs Spaniei], în care înalta Curte a arătat

că termenul fixat de legea internă este o restricție ce guvernează accesul la justiție. Cu

privire la acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat în jurisprudența

sa că reglementarea referitoare la formalitățile și termenele ce trebuie respectate pentru

exercitarea unei căi de atac, urmărește să asigure o bună administrare a justiției și, în

particular, să respecte principiul securității raporturilor juridice și că cei interesați trebuie

să aibă posibilitatea de a se aștepta ca aceste reguli să fie aplicate. Or, aceste termene

urmăresc mai multe scopuri importante, și anume să garanteze securitatea juridică fixând

un termen pentru acțiuni, să pună pe eventualii pârâți la adăpost de plângeri introduse

foarte târziu care ar fi, probabil, mai dificil de combătut, și să împiedice nedreptățile ce

s-ar putea produce dacă tribunalele ar fi chemate să se pronunțe în legătură cu evenimente

consumate cu mult timp în urmă, plecând de la elemente de probă cărora nu li s-ar mai

putea acorda credit și care ar fi incomplete din cauza timpului scurs (cauza Brumărescu

v. România, cauza Marckx v. Belgia).

Imperioase speței sunt și dezideratele statuate de CtEDO în cauza Ponomaryov c.

Ucrainei, conform cărora, deși, în speță nu este vorba despre desființarea unei hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în

lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un

interval considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare

de atac, totuși reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată și pentru motive

neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității

raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. În acest caz Înalta

Curte a reiterat că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția

drepturilor sale de acces la justiție.

În atare circumstanțe, declararea recursului depus de Consiliul Superior al

Magistraturii ca inadmisibil este compatibilă cu respectarea prevederilor Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, având în

vedere faptul că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar

leza principiul securității raporturilor juridice.

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul depus de Consiliul

Superior al Magistraturii ca inadmisibil.

7

Conform art.191 alin.(5), art.241, art.242 și art.243 alin.(1) lit.a) și alin.(2) în

coroborare cu art.236 alin.(2) lit.d) din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se declară inadmisibil recursul depus de Consiliul Superior al Magistraturii

împotriva încheierii din 04 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în cauza de contencios

administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Andriaș Liliana împotriva

Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la anularea actului administrativ

defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ favorabil.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Nina Vascan

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

8