3rh-79/21 — contestarea actului administrativ

3rh-79/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3rh-79/2021

Prima instanță: Curtea Supremă de Justiție (Sv. Filincova, Iu. Sîrcu, A. Cobăneanu, N. Clima, V.

Doagă, G. Nicolaev, Iu. Bejenaru, Iu. Oprea, G. Stratulat)

Î N C H E I E R E

15 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecători Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Nina Vascan

Victor Burduh

examinând cererea de revizuire depusă de Liliana Andriaș,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată

depusă de Liliana Andriaș împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire

la contestarea actului administrativ,

împotriva hotărârii din 27 martie 2014 a Curții Supreme de Justiție,

c o n s t a t ă :

La 28 ianuarie 2014, Liliana Andriaș a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la anularea hotărârii

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 8/1 din 14 ianuarie 2014 cu privire la

soluționarea chestiunii legate de posturile de judecător ale Judecătoriei Comerciale

de Circumscripție, în partea respingerii cererii judecătorului Liliana Andriaș de a fi

propusă repetat Președintelui Republicii Moldova pentru numirea prin transfer la

Judecătoria Centru, mun. Chișinău, și propunerii eliberării din funcție a

judecătorului Liliana Andriaș în baza art. 21 din Legea privind organizarea

judecătorească și art. 26 alin. (2) din Legea cu privire la statutul judecătorului.

În motivarea acțiunii a indicat că, prin Decretul Președintelui Republicii

Moldova nr. 1415-III din 11 septembrie 2003, a fost numită în funcția de judecător

pentru un termen de 5 ani la Judecătoria Economică de Circumscripție.

Ulterior, prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 1862-IV din

30 septembrie 2008 reclamanta a fost confirmată în funcția de judecător până la

atingerea plafonului de vârstă.

Conform Legii nr. 29 din 26 martie 2012 privind modificarea și completarea

unor acte legislative, Judecătoria Economică de Circumscripție a fost redenumită

1

în Judecătoria Comercială de Circumscripție, competența căreia a fost substanțial

restrînsă, fapt ce a implicat micșorarea volumului de lucru în această instanță.

Prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 364/20 din 11 iunie

2012, de rând cu alți judecători ai Judecătoriei Comerciale de Circumscripție, a fost

desemnată pentru examinarea dosarelor civile, comerciale și administrative în

Judecătoria Centru, mun. Chișinău.

La 05 iulie 2012, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 153

pentru modificarea și completarea unor acte legislative, printre care Legea nr. 514

din 06 iulie 1995 privind organizarea judecătorească și Legea nr. 544 din 20 iulie

1995 cu privire la statutul judecătorului.

Conform prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 514 din 06 iulie 1995

privind organizarea judecătorească, în redacția Legii nr. 153 din 05 iulie 2012,

instanțele judecătorești se asigură cu numărul necesar de judecători, precum și cu

numărul necesar de personal în condițiile prezentei legi și ale hotărârilor Consiliului

Superior al Magistraturii.

Totodată, potrivit art. 20 alin. (5) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu

privire la statutul judecătorului, expus în redacția Legii nr. 153 din 05 iulie 2012,

în cazul reorganizării sau dizolvării instanței judecătorești, judecătorul este

transferat, cu consințămîntul lui, în temeiul legii, la altă instanță judecătorească.

Dacă refuză transferul la altă instanță, judecătorul are dreptul la demisie în

condițiile art. 26.

Afirmă reclamanta că, în scopul implementării prevederilor art. 21 alin. (3)

din Legea nr. 514 din 06 iulie 1995 privind organizarea judecătorească și, art. 20

alin. (5) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, la

16 octombrie 2012, Consiliul Superior al Magistraturii a aprobat Regulamentul

privind criteriile și procedura transferului judecătorilor în cazul redistribuirii

posturilor de judecător, reorganizării sau dizolvării instanței judecătorești.

De asemenea, Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul

judecătorului, a fost completată cu art. 20/1 prin care s-a reglementat transferul

judecătorilor pe termen limitat în alte instanțe.

Astfel, în temeiul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 514 din 06 iulie 1995 privind

organizarea judecătorească, prin hotărîrea nr. 307/12 din 02 aprilie 2013, Consiliulu

Superior al Magistraturii a dispus micșorarea numărului de judecători la Judecătoria

Comercială de Circumscripție cu 7 unități și suplimentarea numărului de judecători

în unele judecătorii de drept comun, inclusiv la Judecătoria Centru, mun. Chișinău

cu 6 unități.

Invocă reclamanta că în hotărîrea respectivă, conform prevederilor art. 20

alin. (5) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, s-a

menționat că judecătorilor Judecătoriei Comerciale de Circumscripție li se propune

transferul în funcțiile vacante de judecător în instanțele de drept comun din mun.

Chișinău, în modul stabilit de lege și conform criteriilor specificate în

Regulamentul privind procedura transferului judecătorilor în cazul redistribuirii

posturilor de judecător, reorganizării sau dizolvării instanței judecătorești.

Prin hotărîrea nr. 85/4 din 29 ianuarie 2013, Consiliul Superior al

Magistraturii, în temeiul art. 201 alin. (3) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu

privire la statutul judecătorului, a dispus transferarea reclamantei pentru o perioadă

de 6 luni pentru examinarea cauzelor de drept comun la Judecătoria Centru, mun.

Chișinău.

2

Mai menționează reclamanta că din momentul numirii în funcție și până în

prezent, pe durata de 10 ani de activitate în calitate de judecător, nu a comis niciuna

din abaterile disciplinare specificate la art. 22 alin. (l) din Legea nr. 544 din 20 iulie

1995 cu privire la statutul judecătorului, nu a fost niciodată atrasă la răspundere

disciplinară.

La 07 iunie 2013, reclamanta a depus cerere de transfer permanent în funcția

de judecător la Judecătoria Centru, mun. Chișinău. Astfel, la 11 iunie 2013, prin

hotărârea nr. 469/19 Consiliul Superior al Magistraturii a înaintat Președintelui

Republicii Moldova propunerea de a transfera 3 judecători ai Judecătoriei

Comerciale de Circumscripție, printre care și reclamanta, în funcția de judecători la

Judecătoria Centru, mun. Chișinău.

La 26 iulie 2013, Președintele Republicii Moldova a decis să respingă

propunerea privind numirea prin transfer a 3 judecători din Judecătoria Comercială

de Circumscripție, printre care și reclamanta, în funcția de judecători la Judecătoria

Centru, mun. Chișinău pe motiv că Serviciul de Informații și Securitate dispune de

informații în privința candidaturilor propuse, ce denotă indicii sau elementele

identificatorii ale factorilor de risc specificați în art. 4 lit. a) din Legea nr. 271-XVI

din 18 decembrie 2008 privind verificarea titularilor și a candidaților la funcții

publice - aspecte ce atestă necorespunderea prevederilor art. 6, art. 8 alin. (1) și

art. 15 din Legea cu privire la statutul judecătorului.

Indică că în refuzul Președintelui Republicii Moldova din 26 iulie 2013,

recepționat de Consiliul Superior al Magistraturii la 02 august 2013, nu sunt

specificate activitățile contrare intereselor funcției publice sau situațiile care

provoacă conflict de interese în care ar fi fost sau ar putea fi implicată reclamanta,

ci doar se menționează că datele indicate în Sesizarea Serviciului de Informații și

Securitate ridică problema integrității judecătorilor propuși pentru a fi numiți în

funcție prin transfer și trezesc suspiciuni rezonabile privind hotărîrile pronunțate de

către acești judecători. Totodată, Președintele Republicii Moldova a solicitat

Consiliului Superior al Magistraturii să inițieze verificarea suplimentară a

candidaturilor propuse.

Astfel, la 06 august 2013, Consiliul Superior al Magistraturii a adoptat

hotărîrea nr. 589/24 „Cu privire la informația Președintelui Republicii Moldova

referitor la refuzul transferării unor judecători în alte instanțe judecătorești”, prin

care a dispus de a lua act de informația Președintelui Republicii Moldova privind

refuzul de numire prin transfer a judecătorilor Alexandru Rotari, Serghei Namașco

și Liliana Andriaș; a împuternici inspecția judiciară să investigheze motivele

expuse în informația Președintelui Republicii Moldova de refuz în numire; a iniția

procedura de verificare suplimentară în privința judecătorilor Judecătoriei

Comerciale de Circumscripție Alexandru Rotari, Serghei Namașco și Liliana

Andriaș.

În temeiul hotărîrii Consiliul Superior al Magistraturii nr. 589/24 din

06 august 2013, Serviciul de Informație și Securitate a efectuat verificarea

suplimentară a reclamantei și a întocmit avizul consultativ din 07 noiembrie 2013,

comunicat ultimei la 06 decembrie 2013.

Din motiv că avizul consultativ cuprinde în exclusivitate doar informații

neveridice și aprecieri care nu țin de competența Serviciului de Informație și

Securitate, la 02 ianuarie 2014, reclamanta a contestat avizul respectiv în ordinea

prevăzută de Legea contenciosului administrativ.

3

Menționează reclamanta că până la momentul de față, Serviciul de Informație

și Securitate nu a răspuns la cererea prealabilă. La fel, reclamanta a prezentat și

Inspecției Judiciare explicațiile și probele care combat informația eronată invocată

în avizul consultativ întocmit de Serviciul de Informație și Securitate. Susține că

pentru 14 ianuarie 2014, a fost convocată ședința Consiliului Superior al

Magistraturii, în agenda ședinței fiind inclus pct. 7 „Cu privire la soluționarea

chestiunii legate de posturile de judecător ale Judecătoriei Comerciale de

Circumscripție.

În cadrul ședinței respective, la care a participat și reclamanta, membrul

Consiliului Superior al Magistraturii, Tatiana Răducanu a prezentat un raport

succint referitor la situația judecătorilor din Judecătoria Comercială de

Circumscripție, ca urmare a reducerii numărului de unități de judecători.

Totodată, Președintele interimar al Consiliului Superior al Magistraturii,

Dumitru Visternicean a menționat că problema în discuție este de ordin

organizatoric, deoarece conform bugetului anual prevăzut pentru 2014, salariul

judecătorilor, care continuă să activeze, nu este prevăzut nici de bugetul instanțelor

de fond unde aceștia activează de facto, nici în bugetul Judecătoriei Comerciale de

Circumscripție.

După precizarea dacă judecătorii care au depus cereri de transferare le susțin

în continuare, Consiliul Superior al Magistraturii, fără a pune în dezbateri careva

aspecte legate de cererile respective, fără a cerceta careva materiale, fără a examina

nota informativă pe marginea executării hotărîrii Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 589/24 din 06 august 2013, întocmită de Inspecția Judiciară, cât și

explicațiile vis-a-vis de conținutul avizului SIS, s-a retras în deliberare.

Ulterior, Președintele interimar al Consiliului Superior al Magistraturii a

comunicat celor prezenți că în rezultatul votării Consiliul a hotărît a respinge

cererile judecătorilor Judecătoriei Comerciale de Circumscripție Liliana Andriaș,

Alexandru Rotari și Serghei Namașco de a fi propuși repetat Președintelui

Republicii Moldova pentru numire prin transfer la Judecătoria Centru, mun.

Chișinău și a propus judecătorilor în cauză să manifeste inițiativă de a demisiona

din funcția deținută în legătură cu reorganizarea.

Deși reclamanta a declarat că nu este gata să se expună în privința demisiei,

deoarece hotărârea Consiliului poate fi contestată, Consiliul Superior al

Magistraturii, în lipsa cererii de demisie din partea sa, a hotărât, cu votul majoritar,

a propune Președintelui Republicii Moldova eliberarea din funcție a judecătorilor

Liliana Andriaș, Alexandru Rotari și Serghei Namașco în baza art. 21 din Legea

privind organizarea judecătorească și art. 26 alin. (2) din Legea cu privire la statutul

judecătorului.

Conform art. 26 alin. (2) din Legea cu privire la statutul judecătorului,

judecătorul are dreptul la demisie prin depunerea cererii de demisie, inclusiv în

cazul reorganizării sau dizolvării instanței judecătorești.

A invocat reclamanta că la 07 iunie 2013 a depus cerere de a fi transferată la

Judecătoria Centru, mun.Chișinău, cerere de demisie în condițiile art.26 alin.(2) al

Legii cu privire la statutul judecătorului nu a depus, iar Consiliul Superior al

Magistraturii în mod arbitrar și contrar prevederilor legale a decis de a propune

Președintelui Republicii Moldova eliberarea sa din funcția de judecător în temeiul

art.26 alin. (2) din Legea cu privire la statutul judecătorului.

4

A mai menționat că, informația Președintelui Republicii Moldova și a

Serviciului de Informații și Securitate pe baza cărora și-a motivat soluția Consiliul

Superior al Magistraturii, nu au fost puse în discuție în cadrul ședinței Consiliului

Superior al Magistraturii, fiind încălcate prevederile art.14 și 15 din Legea

nr. 271- XVI din 18 decembrie 2008 privind verificarea titularilor și candidaților la

funcții publice. Susține că întru executarea hotărîrii CSM din 06 august 2013,

Inspecția judiciară de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii, la 13 ianuarie

2014 a prezentat CSM nota informativă pe marginea executării hotărîrii CSM

nr.589/24 din 06 august 2013, iar dînsa a prezentat explicații pe marginea

concluziilor expuse în avizul SIS cu anexarea actelor justificative, care însă nu au

fost aduse la cunoștință din timp tuturor membrilor CSM, nu au fost puse în discuție

publică la ședință de membrii Consiliului Superior al Magistraturii.

În opinia reclamantei, scrisoarea Președintelui Republicii Moldova din 26

iulie 2013, cît și hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.589/24 din 06

august 2013 cu privire la informația președintelui Republicii Moldova referitor la

refuzul transferării unor judecători în alte instanțe judecătorești, a rămas fără

executare.

Totodată a susținut că în ședința din 14 ianuarie 2014 Consiliul Superior al

Magistraturii era reprezentat de 9 membri, din care 3 membri de drept - Președintele

Curții Supreme de Justiție, Ministrul Justiției și Procurorul General; 3 profesori de

drept titulari și doar 3 membri aleși din rândul judecătorilor. Astfel, în viziunea sa,

Consiliul Superior al Magistraturii nu era în componență deplină funcțională, fiind

condus de Președinte interimar, din componență lipseau 3 membri aleși de

Adunarea generală a judecătorilor din rândul Curților de Apel și a instanțelor de

fond, fapt ce a influențat semnificativ asupra procedurii de vot și adoptarea hotărârii

CSM.

Aceste cerințe au fost invocate în hotărârea Curții Europene a Drepturilor

Omului în cazul Oleksandr Volkov contra Ucrainei din 09 ianuarie 2013, respectiv

această hotărâre contravine nu doar principiilor constituționale al Republicii

Moldova, dar și legislației internaționale.

Prin urmare, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii considerând că

hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.8/1 din 14 ianuarie 2014 cu

privire la soluționarea chestiunii legate de posturile de judecător ale Judecătoriei

Comerciale de Circumscripție este una arbitrară, neîntemeiată și ilegală, deoarece

încalcă drepturile sale constituționale, este contrară principiului inamovibilității

judecătorului, fiind adoptată cu încălcarea normelor de drept procedural și material.

Prin hotărârea din 27 martie 2014 a Curții Supreme de Justiție s-a respins

cererea de chemare în judecată a Lilianei Andriaș împotriva Consiliului Superior al

Magistraturii cu privire la anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii

nr. 8/1 din 14 ianuarie 2014 referitor la soluționarea chestiunii legate de posturile

de judecător ale Judecătoriei Comerciale de Circumscripție, în partea respingerii

cererii judecătorului Liliana Andriaș de a fi propus repetat Președintelui Republicii

Moldova pentru numirea prin transfer la Judecătoria Centru, mun. Chișinău, și

propunerii eliberării din funcție a judecătorului Liliana Andriaș în baza art. 21 din

Legea privind organizarea judecătorească și art. 26 alin. (2) din Legea cu privire la

statutul judecătorului.

La 20 septembrie 2021, Liliana Andriaș a depus cerere de revizuire a

hotărârii din 27 martie 2014 a Curții Supreme de Justiție, în temeiul art. 449 lit. g)

5

Cod de procedură civilă, solicitând admiterea cereri de revizuire, recunoașterea

încălcării drepturilor garantate de articolul 6 § 1 din Convenție și art. 8 din

Convenție, casarea hotărârii din 27 martie 2014 a Curții Supreme de Justiție,

rejudecarea cauzei și dispunerea anulării hotărârii Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 8/1 din 14 ianuarie 2014 cu respectarea garanțiilor procesuale

necesare unui proces echitabil și admiterea în fond a acesteia.

În motivarea cererii de revizuire a indicat că, la 06 aprilie 2021 Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a comunicat Guvernului Republicii, cererea

Andriaș v. Republica Moldova (nr. 57590/14).

Curtea a solicitat prezentarea observațiilor cu privire la admisibilitatea și

fondul cererii prin prisma întrebărilor formulate în circumstanțele de fapt, rezumate

de către Grefa Curții Europene.

În același timp, Curtea a propus Guvernului să ia în considerare

eventualitatea unui acord de soluționare amiabilă a prezentei cauze, propunând în

acest sens și o declarație de reglementare amiabilă luând în considerație

jurisprudența stabilă a Curții Europene în materia aplicării art. 6 din Convenție.

În baza art. 11 din Legea nr. 151 din 30 iulie 2015 cu privire la Agentul

guvernamental, Guvernul a considerat judicioasă procedura de reglementare

amiabilă a prezentei cauze, inițiind-o la 15 iulie 2021.

La 8 septembrie 2021, în cadrul procesului de reglementare amiabilă între

Agentul Guvernamental și reprezentantul subsemnatei, avocatul Alexandru

Postica, s-a ajuns la concluzia că o condiție necesară pentru soluționarea pe cale

amiabilă a acesteia ar fi remedierea parțială prin anularea actelor judecătorești

defavorabile care au încălcat drepturile subsemnatei, Andriaș Liliana în baza

articolului 6 § 1 și art. 8 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului care

decurge din cererea pendinte în fața Curții, în modul comunicat de către aceasta.

În opinia revizuientei hotărârea din 27 martie 2014 a Curții Supreme de

Justiție urmează a fi casată ca fiind un act care violează drepturile sale. Pe cale de

consecință reclamanta trebuie să beneficieze de un proces echitabil la care să se

examineze toate alegațiile expuse cu privire la legalitatea actelor ce au dus la

elimenarea dînsei din sistemul judecătoresc.

Totodată, consideră că odată ce acordarea unei despăgubiri pentru

prejudiciile morale, materiale și costurile de reprezentare vor fi asumate de către

puterea executivă și anume Guvernul Republicii Moldova, atunci înlăturarea

erorilor judiciare se referă la competența exclusivă a instanțelor de judecată, din

această perspectivă solicitând examinarea minuțioasă a cererii de revizuire.

La 23 septembrie 2021, în adresa Consiliului Superior al Magistraturii și a

Agentului Guvernamental a fost expediată cererea de revizuire pentru informare și

depunerea referinței.

La 08 octombrie 2021, Consiliul Superior al Magistraturii a depus referință

pe marginea cererii de revizuire, lăsând la discreția instanței de judecată aprecierea

chestiunii de admisibilitate a cererii de revizuire depusă de Andriaș Liliana.

Deși la 29 septembrie 2021, Agentul guvernamental a recepționat cererea de

revizuire depusă de Andriaș Liliana (f.d. 149), nu și-a valorificat dreptul de a

depune referință.

Studiind materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

6

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

cererea de revizuire depusă de Andriaș Liliana, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 195 din Codul administrativ, procedura acțiunii în

contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod.

Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedură civilă, cu

excepția art. 169-171.

În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (11) din Codul de procedură

civilă, dacă examinarea cererii de revizuire este de competența Curții Supreme de

Justiție sau a instanței de apel, ședințele se desfășoară fără înștiințarea

participanților la proces. Dacă instanța care examinează cererea de revizuire

consideră necesară prezența participanților la proces, aceasta dispune înștiințarea

lor.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ a decis examinarea cererii de revizuire fără înștiințarea participanților

la proces, cu plasarea datei ședinței pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, fiind

inoportună invitarea părților, întrucât argumentele expuse în cererea de revizuire au

fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței examinarea acesteia.

Astfel, în conformitate cu art. 448 din Codul de procedură civilă, cererea de

revizuire împotriva unei hotărîri sau încheieri rămase irevocabilă prin neatacare se

soluționează de instanța care s-a pronunțat asupra fondului.

Cererea de revizuire împotriva unei hotărîri care, fiind supusă căilor de atac,

a fost menținută, modificată sau casată, emițîndu-se o nouă hotărîre, se soluționează

de instanța care a menținut, a modificat hotărîrea sau a emis o nouă hotărîre.

În conformitate cu art. 453 din Codul de procedură civilă, după ce examinează

cererea de revizuire, instanța emite unul din următoarele acte de dispoziție:

a) încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă; b) încheierea

de admitere a cererii de revizuire și de casare a hotărîrii sau deciziei supuse

revizuirii.

Încheierea de admitere a cererii de revizuire se pronunță în camera de

deliberare și se supune căilor de atac o dată cu fondul, în condițiile legii. Instanța de

competența căreia este calea de atac asupra fondului se expune, din oficiu, asupra

temeiniciei și legalității încheierii de admisibilitate a revizuirii. Dacă încheierea de

admitere a cererii de revizuire se casează, instanța admite calea de atac, casînd, din

oficiu, și actul de dispoziție emis ca urmare a reexaminării cauzei după revizuire.

Încheierea de respingere a cererii de revizuire poate fi atacată cu recurs în

instanța ierarhic superioară, cu excepția cazurilor în care cererea de revizuire este

examinată de Curtea Supremă de Justiție.

În cazul în care o hotărîre sau o decizie neexaminată în recurs a fost supusă

revizuirii, cauza se judecă, după casarea hotărîrii sau deciziei, conform regulilor

generale stabilite de prezentul cod, de către instanța care a admis revizuirea.

În cazul în care o hotărîre examinată anterior în apel și în recurs a fost supusă

revizuirii, cauza se trimite, după admiterea cererii de revizuire, la rejudecare.

În cazul în care o hotărîre examinată anterior în apel și în recurs a fost supusă

revizuirii, cauza se trimite, după admiterea cererii de revizuire, la rejudecare în apel

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. În cazul

prevăzut la art. 449 lit. c), cauza se trimite, după casarea hotărîrii, la rejudecare în

prima instanță.

7

În urma judecării cauzei după admiterea cererii de revizuire, instanța adoptă

o hotărîre, care poate fi supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărîrea

revizuită.

În corespundere cu art. 451 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de

revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art.447, indicându-se în mod

obligatoriu temeiurile consemnate la art.449 și anexându-se probele ce le confirmă.

În temeiul art. 447 lit. c) din Codul de procedură civilă, sunt în drept să depună

cerere de revizuire: Agentul guvernamental, precum și subiecții menționați la lit. a)

și b) din prezentul articol, în cazurile prevăzute la art. 449 lit. g) și h).

Articolul 449 lit. g) din Codul de procedură civilă, prevede că revizuirea se

declară în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul

Republicii Moldova a inițiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o

cauză pendinte împotriva Republicii Moldova.

Așadar, efectele hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului prin care se

constată violarea de către instanțele naționale a drepturilor omului, consfințite în

Convenție, cu ocazia pronunțării hotărârilor rămase irevocabile după epuizarea

tuturor căilor de atac prevăzute de legislația națională - operează asupra acestor

hotărâri prin intermediul căii de atac extraordinare a revizuirii prevăzută de articolul

449 din Codul procedură civilă.

La rândul său, art. 450 lit. e) din Codul de procedură civilă, stipulează că

cererea de revizuire se depune în interiorul termenului de derulare a procedurii de

reglementare pe cale amiabilă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului - în cazul

prevăzut la art. 449 lit. g).

În prezenta cauză, revizuienta a menționat despre faptul că Curtea Europeană

a comunicat Guvernului Republicii Moldova cererea Andriaș v. Republica

Moldova (nr. 57590/14). Astfel, Curtea a solicitat prezentarea observațiilor cu

privire la admisibilitatea și fondul cererii prin prisma întrebărilor formulate în

circumstanțele de fapt, rezumate de către Grefa Curții Europene. De asemenea,

Curtea a propus Guvernului să i-a în calcul eventualitatea încheierii unui acord de

soluționare amiabilă a cauzei.

În acest fel, în baza art. 11 din Legea nr. 151 din 30 iulie 2015 cu privire la

Agentul guvernamental, Guvernul a considerat judicioasă procedura de

reglementare amiabilă a prezentei cauze, inițiind-o la 15 iulie 2021.

Cu referire la circumstanțele litigiului, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ notează că, la 28 ianuarie 2014,

Liliana Andriaș a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului

Superior al Magistraturii cu privire la anularea hotărârii Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 8/1 din 14 ianuarie 2014 cu privire la soluționarea chestiunii legate

de posturile de judecător ale Judecătoriei Comerciale de Circumscripție, în partea

respingerii cererii judecătorului Liliana Andriaș de a fi propusă repetat

Președintelui Republicii Moldova pentru numirea prin transfer la Judecătoria

Centru mun. Chișinău, și propunerii eliberării din funcție a judecătorului Liliana

Andriaș în baza art. 21 din Legea privind organizarea judecătorească și art. 26

alin. (2) din Legea cu privire la statutul judecătorului.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, Curtea Supremă de Justiție prin hotărârea

din 27 martie 2014 a respins cererea de chemare în judecată a Lilianei Andriaș

împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la anularea hotărârii

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 8/1 din 14 ianuarie 2014 referitor la

8

soluționarea chestiunii legate de posturile de judecător ale Judecătoriei Comerciale

de Circumscripție, în partea respingerii cererii judecătorului Liliana Andriaș de a fi

propus repetat Președintelui Republicii Moldova pentru numirea prin transfer la

Judecătoria Centru mun. Chișinău, și propunerii eliberării din funcție a

judecătorului Liliana Andriaș în baza art. 21 din Legea privind organizarea

judecătorească și art. 26 alin. (2) din Legea cu privire la statutul judecătorului.

Față de aceste împrejurări, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ reține că pe rolul Curții Europene a fost

înregistrată cererea Andriaș Liliana vs Republica Moldova, în care reclamanta

invocând art. 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, s-a plâns de

lipsa independenței și a imparțialității Consiliului Superior al Magistraturii, precum

și de lipsa caracterului contradictoriu al procedurii în fața Consiliului Superior al

Magistraturii. De asemenea, reclamanta a pretins încălcarea art. 8 din Convenție,

pe motiv că revocarea sa din funcția de judecător a constituit o ingerință în viața sa

privată și profesională.

La caz, verificând temeinicia motivelor de revizuire invocate de Andriaș

Liliana, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ consideră că este justificată reexaminarea

cauzei or, în viziunea completului sunt prezente circumstanțe ce vizează încalcarea

drepturilor fundamentale ale Lilianei Andriaș, garantate de art. 6 § 1 din Convenția

pentru Apărarea Drepturilor, încălcare care constituie un viciu fundamental comis

de instanța de judecată la pronunțarea hotărârii în cauză.

Pentru aceasta, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține prevederile art. 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului, care reglementează că orice persoană are dreptul la judecarea

cauzei sale în mod echitabil, în mod public și în termen rezonabil, de către o instanță

independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării

drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei

acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

Curtea Europeană în jurisprudența sa a notat că, principiul conform căruia

Convenția urmărește protejarea unor drepturi care nu sunt teoretice sau iluzorii, ci

concrete și efective, că respectarea dreptului la un proces echitabil, cere ca nicio

parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive

și executorie, doar cu scopul de a obține o reexaminare a cauzei și o nouă hotărâre

judecătorească.

Analizând circumstanțele prezentei cauze și raționamentele expuse în cererea

de revizuire, urmează de enunțat faptul că Curtea Supremă de Justiție ca instanță

de fond a respins acțiunea reclamantei examinând-o doar în partea ce se referă la

procedura de emitere/adoptare a hotărârii contestate, respectiv nu a luat în

considerare toate argumentele invocate de către reclamantă aduse în susținerea

poziției sale, iar în lipsa unui răspuns clar și exhaustiv la argumentele reclamantei,

instanța a admis încălcarea art. 6 § 1 din Convenție.

De altfel, se constată că Andriaș Liliana nu a beneficiat de o examinare

corespunzătoare a cauzei sale în fața Curții Supreme de Justiție, în condițiile în care

avea deplina certitudine că activa în condiții de legalitate, iar argumentele invocate

fiind importante pentru rezultatul procesului și necesitau un răspuns deplin și legal

în hotărâre, pe când în prezentul caz, abținerea instanței de a furniza un răspuns

9

complet și explicit, fără ca reclamanta să cunoască motivele acestei respingeri, a

dus la încălcarea art. 6 § 1 din Convenție.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reține că, nemotivarea hotărârii constituie o încălcare a dreptului la

judecarea cauzei într-un mod echitabil, garantat de art. 6 din Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului, care obligă judecătorii naționali să-și motiveze

deciziile, pentru a nu lăsa părțile într-o stare de incertitudine și a nu le crea impresia

că nu au fost auzite.

În conformitate cu jurisprudența Curții Europene, art. 6 § 1 din Convenție

obligă instanțele naționale să explice în mod corespunzător motivele pe care își

bazează deciziile lor. Întinderea obligației de a motiva o hotărâre variază în funcție

de caracterul deciziei și trebuie determinată, ținând cont de circumstanțele cauzei

(Ruiz Torija v. Spania, § 29, 9 decembrie 1994). Totodată, deși art. 6 § 1 din

Convenție nu obligă instanțele naționale să prezinte un răspuns detaliat la fiecare

argument invocat de către un justițiabil, obligația respectivă presupune, totuși,

prezentarea unor replici specifice și exprese la argumentele decisive pentru

examinarea cauzei respective (Ramos Nunes de Carvalho e Sa v. Portugalia nr.

55391-13, § 185, 6 noiembrie 2018).

Totodată, revizuienta pretinde la încălcarea art. 8 din Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului, or, emiterea hotărârilor Consiliului Superior al

Magistraturii au avut un impact asupra dreptului la reputație profesională, la statutul

obținut conform Constituției Republicii Moldova, la dreptul de a munci și a fi

remunerat pentru munca depusă, la dreptul de a primi remunerația în cazul

suspendării din funcție.

În jurisprudența sa constantă, Curtea a statuat că litigiile de muncă nu sunt,

prin natura lor, excluse din sfera noțiunii de „viață privată” în sensul

articolului 8 din Convenție.

În astfel de litigii, o concediere, o retrogradare, refuzul accesului la o profesie

sau alte măsuri la fel de nefavorabile pot avea repercusiuni negative asupra

anumitor aspecte tipice ale vieții private. Printre aceste aspecte se numără (i)

„cercul intim” al reclamantului, (ii) posibilitatea acestuia de a stabili și dezvolta

relații cu alte persoane și (iii) reputația sa socială și profesională (a se vedea

Denisov v. Ucraina [MC], nr. 76639/11, 25 septembrie 2018).

Imperios prezentei cauzei sunt constatările CEDO în cauza Oleksandr

Volkov vs Ucraina nr. 21722/11, din 9 ianuarie 2013, și anume că restricțiile

impuse în privința accesului la profesie afectează „viața privată” (a se vedea

Sidabras și Džiautas împotriva Lituaniei, nr. 55480/00 și 59330/00, pct. 47, CEDO

2004-VIII și Bigaeva împotriva Greciei, nr. 26713/05, pct. 22-25, 28 mai 2009). În

mod similar, s-a constatat că eliberarea din funcție reprezintă o ingerință în

exercitarea dreptului la respectarea vieții private (a se vedea Özpınar împotriva

Turciei, nr. 20999/04, pct. 43-48, 19 octombrie 2010). În cele din urmă, art. 8

abordează chestiunile referitoare la protecția onoarei și reputației, incluse în dreptul

la respectarea vieții private (a se vedea Pfeifer împotriva Austriei, nr. 12556/03,

pct. 35, 15 noiembrie 2007 și A. împotriva Norvegiei, nr. 28070/06, pct. 63 și 64,

9 aprilie 2009).

Astfel, Curtea a notat că, eliberarea din funcția de judecător a reclamantului

a afectat o mare parte a relațiilor acestuia cu alte persoane, inclusiv relațiile de

natură profesională. De asemenea, a avut impact asupra „sferei private” a acestuia,

10

deoarece pierderea locului de muncă trebuie să fi avut consecințe semnificative

asupra bunăstării materiale a reclamantului și a familiei acestuia. În plus, motivul

pentru eliberarea din funcție a reclamantului, și anume încălcarea jurământului

judecătoresc, sugera faptul că reputația sa profesională fusese afectată. Prin urmare,

Curtea a conchis că eliberarea din funcție a reclamantului a constituit o ingerință în

exercitarea de către acesta a dreptului la respectarea vieții private, în sensul

art. 8 din Convenție.

Reieșind din circumstanțele prezentei cauze, trebuie menționat faptul că

litigiul ține de exercitarea activității profesionale în cadrul căruia reclamanta a

contestat o hotărâre emisă de o autoritate publică, care ar fi avut repercusiuni

negative asupra vieții sale private și profesionale.

La acest capitol, instanța de revizuire subliniază că, la examinarea cauzei în

fond de către Curtea de Apel Chișinău, instanța urmează să constate și să se expună

asupra ingerinței la drepturile Lilianei Andriaș garantate de art. 8 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.

În concluzie, atunci când Curtea constată că un reclamant nu a avut parte de

un proces echitabil în instanțele naționale, redeschiderea procedurii de recurs cu

respectarea cerințelor prevăzute de art. 6 § 1 din Convenția este obligatorie pentru

înlăturarea consecințelor încălcărilor constatate de Curtea Europeana a Drepturilor

Omului.

În conformitate cu art. 191 alin. (3) din Codul administrativ, Curtea de apel

Chișinău soluționează în primă instanță acțiunile în contencios administrativ

împotriva hotărîrilor Consiliului Superior al Magistraturii, ale Consiliului Superior

al Procurorilor, actelor emise de Banca Națională a Moldovei, precum și acțiunile

în contencios administrativ atribuite în competența sa prin Codul electoral.

Din considerentele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ ajunge la concluzia de a admite cererea de

revizuire și a constata încălcarea drepturilor Lilianei Andriaș garantate de art. 6 § 1

din Convenție, a casa hotărârea din 27 martie 2014 a Curții Supreme de Justiție și

a transmite prezenta cauză la Curtea de Apel Chișinău pentru examinarea după

competență a cererii de chemare în judecată depusă de Liliana Andriaș împotriva

Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la contestarea actului administrativ.

În conformitate cu art. 195 din Codul administrativ, art. 453 alin. (1) lit. b) din

Codul de procedură civilă, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se admite cererea de revizuire depusă de Andriaș Liliana.

Se constată încălcarea drepturilor Lilianei Andriaș garantate de art. 6 § 1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.

Se casează hotărârea din 27 martie 2014 a Curții Supreme de Justiție, în cauza

de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de Liliana

Andriaș împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la contestarea

actului administrativ.

Se transmite prezenta cauză de contencios administrativ la Curtea de Apel

Chișinău pentru examinare după competență a cererii de chemare în judecată

11

depusă de Liliana Andriaș împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire

la contestarea actului administrativ.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecători Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Nina Vascan

Victor Burduh

12