3ra-1285/21 — anularea actului administrativ

3ra-1285/21 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.3ra-1285/21

2-19144085-01-3ra-14122021

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

15 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Marina Rusu (Curtiș), reprezentată de

avocatul Isae Cireș,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Marina Rusu (Curtiș) împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, terți Eugenia Culinca,

Alina Gorceac, Elizaveta Buzu, Alina Arapu-Buțco cu privire la anularea parțială a actului

administrativ și obligarea emiterii actului administrativ,

împotriva hotărârii din 25 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă de Marina Rusu (Curtiș),

c o n s t a t ă:

La 06 septembrie 2019, Marina Rusu (Curtiș) a depus cerere de chemare în judecată, în

procedura contenciosului administrativ, împotriva Consiliului Superior al Magistraturii,

solicitând anularea hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.321/19 din 06

august 2019 ,,Cu privire la desfășurarea concursului pentru suplinirea funcțiilor vacante de

judecător în unele judecătorii”, în partea respingerii cererii sale de transfer de la Judecătoria

Cahul (sediul Taraclia) și propunerea Președintelui Republicii Moldova, numirea în funcția

de judecător pe un termen de 5 ani și înaintarea proiectului decretului respectiv în privința:

Eugeniei Culinca, judecător în cadrul Judecătoriei Chișinău, Alinei Gorceac, judecător în

cadrul Judecătoriei Chișinău, Elizavetei Buzu, judecător în cadrul Judecătoriei Chișinău și

Alinei Arapu-Buțco, judecător în cadrul Judecătoriei Criuleni.

În susținerea acțiunii Marina Rusu (Curtiș) a indicat că prin decretul Președintelui

Republicii Moldova nr.515- VI din 08 februarie 2012 a fost numită pe un termen de 5 ani în

funcția de judecător de instrucție la Judecătoria Taraclia.

Prin Hotărârea nr.147/4 din 04 februarie 2014 a Consiliului Superior al Magistraturii a

fost suspendată din funcția de judecător pe perioada aflării în concediul parțial plătit pentru

îngrijirea copilului, începând cu 05 februarie 2014 - până la 02 octombrie 2017, iar prin

decretul nr.1328-VII din 11 septembrie 2014 a Președintelui Republicii Moldova a fost

reconfirmată în funcția de judecător la Judecătoria Taraclia.

Prin Hotărârea nr.624/26 din 29 septembrie 2016 a Consiliului Superior al

Magistraturii a fost transferată în funcția de judecător la Judecătoria Cahul, instanță nou-

1

creată prin Legea nr.76 din 21 aprilie 2016 privind reorganizarea instanțelor judecătorești,

începând cu 01 ianuarie 2017.

Ulterior, prin decretul nr.192-VIII din 20 mai 2017 a Președintelui Republicii Moldova

a fost numită în funcția de judecător la Judecătoria Cahul, până la atingerea plafonului de

vârstă, iar prin hotărârea nr. 613/28 din 19 septembrie 2017 a fost transferată temporar în

funcția de judecător la Judecătoria Criuleni, pe un termen de 6 luni, începând cu 15

octombrie 2017. Mai apoi, prin hotărârea nr.177/9 din 03 aprilie 2018 a Consiliului

Superior al Magistraturii a fost prelungită perioada de transfer la Judecătoria Criuleni cu 6

luni, începând cu 17 aprilie 2018.

Reclamanta a reținut că prin hotărârea nr.156/8 din 16 aprilie 2019 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii a fost anunțat concurs pentru suplinirea posturilor

vacante de judecător la Judecătoria Chișinău - 3 posturi (sediul Ciocana - 2 posturi, sediul

Rîșcani - 1 post), Judecătoria Criuleni - 1 post (sediul Central), și altele.

Însă, prin hotărârea nr.321/19 din 06 august 2019 a Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii i-a fost respinsă cererea privind suplinirea posturilor vacante de judecător la

Judecătoria Chișinău (sediul Rîșcani) și Judecătoria Criuleni (sediul Central), prin transfer

de la Judecătoria Cahul (sediul Taraclia).

Reclamanta și-a exprimat dezacordul față de hotărârea nr.321/19 din 06 august 2019 a

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, considerând-o ca fiind ilegală și defavorabilă.

Or, conform prevederilor art.141 alin.(1) din Codul administrativ, un act administrativ

individual este nul dacă conține un viciu deosebit de grav și acest lucru este evident în

cadrul aprecierii concludente a tuturor circumstanțelor care se iau în considerare.

La acest capitol, a menționat că, viciu deosebit de grav al hotărârii contestate are doua

aspecte, unul procedural și altul material.

Cu referire la viciu procedural deosebit de grav, reclamanta a reținut că la emiterea

actului administrativ contestat a fost încălcată procedura prevăzută de legislația în vigoare

în următoarele circumstanțe și anume, la concursul pentru suplinirea funcției vacante de

judecător la Judecătoria Chișinău (sediul Rîșcani) și la Judecătoria Criuleni (sediul Central),

doar ea a depus cereri, separat pentru fiecare instanță, respectiv, la concurs pentru ambele

funcții, ea nu a concurat cu alți candidați.

Or, reieșind din prevederilor art.9 alin.(9) și alin.(10) din Legea nr.544 din 20 iulie

1995 cu privire la statutul judecătorului, candidații la funcția de judecător, președinte și

vicepreședinte al instanței judecătorești își aleg funcțiile scoase la concurs în ordinea

descrescătoare a mediei de concurs. În cazul punctajului egal al candidaților care urmează a

fi numiți pentru prima dată în funcția de judecător, primul își alege funcția candidatul care a

obținut rezultate mai mari la examenul susținut în fața Comisiei pentru examenele de

absolvire a Institutului Național al Justiției. În cazul punctajului egal al candidaților care

urmează a fi promovați la о instanță judecătorească superioară, al celor care urmează a fi

numiți în funcția de președinte ori de vicepreședinte de instanță judecătorească sau

transferați la о instanță judecătorească de același nivel ori la о instanță judecătorească

inferioară, care pretind la aceeași funcție, Consiliul Superior al Magistraturii va lua decizia

prin hotărâre motivată. Rezultatele concursului se publică pe pagina web oficială a

Consiliului Superior al Magistraturii în termen de 2 zile lucrătoare de la finalizarea acestuia.

2

Consiliul Superior al Magistraturii propune Președintelui Republicii Moldova, după

caz Parlamentului, numirea în funcție a candidaților desemnați în conformitate cu

rezultatele concursului. Consiliul Superior al Magistraturii refuză să efectueze propunerea

de numire în funcție a unuia dintre acești candidați dacă constată că acesta nu corespund

condițiilor prevăzute de lege pentru funcția de judecător. Refuzul trebuie să fie motivat.

În viziunea reclamantei, Consiliul Superior al Magistraturii poate lua numai două

decizii: să propună spre numire în funcție sau refuzul de a propune numirea în funcție,

întrucât potrivit pct.3.35 din Regulamentul cu privire la organizarea și desfășurarea

concursului pentru suplinirea funcțiilor de judecător, de vicepreședinte și de președinte al

instanței judecătorești, aprobat prin hotărârea nr.312/29 din 20 decembrie 2018 a

Consiliului Superior al Magistraturii, cu votul majoritar al membrilor săi, prin hotărâre

motivată, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, va propune Președintelui Republicii

Moldova sau, după caz, Parlamentului numirea în funcția de judecător, de președinte sau

vicepreședinte candidatul care a acumulat punctajul cel mai mare în cadrul concursului prin

cumularea rezultatelor tuturor etapelor.

Având în vedere că candidatura sa a fost unica la concursurile menționate, nu a existat

о concurență, iar posibilitatea ca punctajul său să fie mai mic în comparație cu al altui

candidat, era exclusă.

Totodată, reclamanta a reiterat că potrivit pct.3.36 din Regulamentul cu privire la

organizarea și desfășurarea concursului pentru suplinirea funcțiilor de judecător, de

vicepreședinte și de președinte al instanței judecătorești, aprobat prin hotărârea Consiliului

Superior al Magistraturii nr.312/29 din 20 decembre 2018, Consiliul Superior al

Magistraturii, este în drept să refuze propunerea de numire în funcție a candidaților dacă se

constată că aceștia nu corespund condițiilor impuse de lege pentru suplinirea funcției de

judecător. Hotărârea de refuz privind propunerea de numire în funcție trebuie să fie

motivate.

Prin urmare, unicul temei pentru refuzul cererii de transfer ar putea fi necorespunderea

condițiilor impuse de lege pentru suplinirea funcției de judecător.

Conform art.26 alin. (3) din Legea nr.947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul

Superior al Magistraturii, în procesul-verbal se vor consemna: prezența membrilor

Consiliului Superior al Magistraturii și a altor participanți la ședință, conținutul dezbaterilor

și hotărârea adoptată, problemele puse la vot și rezultatele votării.

A subliniat că din conținutul procesului-verbal al ședinței și a părții motivate a

hotărârii contestat, nu s-a indicat care anume cerere depusă de către ea a fost supusă

examinării și votului, precum și cum au votat membrii Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii, pentru fiecare cerere în parte.

Astfel, nu este clar pentru numirea sa în funcția de judecător în care instanță au votat

membrii Consiliului Superior al Magistraturii cu votul „pro”, având în vedere că dânsa a

depus două cereri și ambele au fost supuse examinării.

Or, la art. 24 alin. (1) din Legea nr.947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul

Superior al Magistraturii, legiuitorul cert a prevăzut că, Consiliul Superior al Magistraturii

adoptă hotărâri cu votul deschis al majorității membrilor săi, cu excepția cazului prevăzut la

art.19 alin.(4) din Legea menționată.

3

Totodată, conform art.20 alin (31) din aceeași lege, transferarea judecătorului la о

instanță de același nivel sau la о instanță inferioară, promovarea judecătorului la о instanță

superioară, numirea în funcția de președinte sau de vicepreședinte al instanței judecătorești

și eliberarea lui din funcție se fac în baza recomandărilor colegiului pentru selecția și cariera

judecătorului. Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii privind transferarea

judecătorului la о instanță de același nivel sau la о instanță inferioară, promovarea

judecătorului la о instanță superioară, numirea în funcția de președinte sau de vicepreședinte

al instanței și eliberarea lui din funcție trebuie să fie motivată și este adoptată prin votul

deschis al membrilor Consiliului.

Reclamanta consideră că Legea nu prevede expres majoritatea necesară, neindicând la

ce se referă majoritatea - membrii prezenți sau toți membrii Consiliului Superior al

Magistraturii, inclusiv și membrii de drept, care nu au dreptul să voteze chestiunile legate

de cariera judecătorului. Or, conform art.134 alin.(1) din Codul administrativ, majoritatea

reprezintă numărul minim de voturi ale membrilor organului colegial necesar conform legii

pentru ca un act administrativ individual să poată fi emis.

La fel, dispozițiile art.135 alin.(5) din Codul administrativ, statuează că, dacă pentru

emiterea unui act administrativ individual de către un organ colegial legea nu prevede în

mod expres majoritatea necesară, se aplică regula majorității simple. Iar potrivit alin. (2),

majoritatea simplă reprezintă cel puțin jumătate plus unu din numărul membrilor prezenți.

Prin urmare, la ședința din 8 membrii prezenți majoritatea simplă poate fi din 5 voturi,

întrucât 3 membri de drept al Consiliului Superior al Magistraturii nu au dreptul de vot

asupra transferului judecătorului rămân 9 membri dintre care majoritatea absolută constituie

tot 5 voturi. Or, potrivit art.135 alin.(7) din Codul administrativ, în caz de paritate de voturi,

procedura de votare se va repeta. Dacă egalitatea de voturi se înregistrează repetat, actul

administrativ individual se consideră respins. Motiv din care, concluzionează reclamanta că,

votarea repetată nu a fost efectuată.

Referitor la aspectul material al viciului deosebit de grav al hotărârii contestate,

menționează reclamanta că, și cu trimitere la prevederile art.19 alin. (2) din Legea nr.947

din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, pct. 11.11 din

Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii,

aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.668/26 din 15 septembrie

2015, pct.3.36 din Regulamentul cu privire la organizarea și desfășurarea concursului

pentru suplinirea funcțiilor de judecător, de vicepreședinte și de președinte al instanței

judecătorești, aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 312/29 din 20

decembrie 2018, reclamanta consideră că hotărârea emisă de Consiliul Superior al

Magistraturii trebuia să fie motivată.

La acest capitol, reclamanta a indicat că reieșind din dispozițiile pct.92 și 39 din

Avizul nr. 10(2007) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE), în atenția

Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei referitor la Consiliul Justiției, în serviciul

societății, adoptat de CCJE cu prilejul celei de-a 8-a reuniuni (Strasbourg, 21-23 noiembrie

2007), toate deciziile pronunțate de Consiliul Justiției, privind numirea, promovarea,

evaluarea, disciplina și toate celelalte decizii asupra carierei judecătorilor trebuie să fie

motivate. Unele decizii ale Consiliului Justiției în materie de gestionare și administrare a

serviciilor justiției, precum și deciziile de numire, de mobilitate, de promovare, de

4

disciplină și de revocare a judecătorilor (dacă dispune de una din aceste puteri) ar trebui să

fie motivate, să aibă о valoare de constrângere sub rezerva posibilității unui recurs

contencios.

Analizând hotărârea contestată în aspectul motivării, aceasta conține numai constatarea

votării cu 4 voturi „pro” și 4 voturi „contra”, fără a indica motivele de fapt și de drept pe

care este bazată concluzia de a respinge cererile privind transferul. Or, potrivit pct. 3.36 din

Regulamentul cu privire la organizarea și desfășurarea concursului pentru suplinirea

funcțiilor de judecător, de vicepreședinte și de președinte al instanței judecătorești, Consiliul

Superior al Magistraturii, este în drept să refuze propunerea de numire în funcție a

candidaților dacă se constată că aceștia nu corespund condițiilor impuse de lege pentru

suplinirea funcției de judecător. Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, de refuz

privind propunerea de numire în funcție, trebuie să fie motivată.

Totodată, din prevederile pct.3 din Regulamentul cu privire la criteriile de selecție,

promovare și transferare a judecătorilor, aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al

Magistraturii nr.613/29 din 20 decembrie 2018, rezultă că, în cadrul proceselor de selecție a

candidaților pentru funcția de judecător, de promovare în funcția de judecător la о instanță

judecătorească superioară, de numire în funcția de președinte sau de vicepreședinte de

instanță judecătorească și de transfer al judecătorului la о instanță judecătorească de același

nivel sau la о instanță inferioară se va ține cont de următoarele criterii de bază: a) nivelul de

cunoștințe și aptitudinile profesionale; b) capacitatea de aplicare în practică a cunoștințelor;

c) vechimea în funcția de judecător sau în alte funcții de specialitate juridică; d) indicatorii

calitativi și cantitativi ai activității desfășurate în funcția de judecător sau, după caz, în alte

funcții de specialitate juridică; e) respectarea standardelor etice; f) activitatea didactică și

științifică.

Chiar în regulamentele Consiliului Superior al Magistraturii s-a stabilit detaliat

procedura și criteriile: a) de selecție a candidaților pentru funcția de judecător; b) de

promovare în funcția de judecător la о instanță judecătorească superioară; c) de numire în

funcția de președinte sau de vicepreședinte de instanță judecătorească; d) de transfer al

judecătorului la о instanță judecătorească de același nivel sau la о instanță judecătorească

inferioară.

Astfel, devreme ce în alte legi speciale și/sau regulamente nu sunt indicate careva

criterii suplimentare, urmează a fi interpretat că cele enumerate supra sunt exhaustive și

doar ele pot fi luate în considerare la adoptarea unei decizii privind refuzul de transfer. Mai

mult decât atât, în partea motivantă a hotărârii contestate, nu se face referire la neîntrunirea

de către ea a vreunei condiții menționate mai sus.

Referitor la punctajul acordat în ceea ce ține de motivarea cererii de transfer (10 puncte

din 20), reclamanta a specificat că zilnic are nevoie de 8 ore pentru a se deplasa spre și de la

locul de muncă (4 ore într-o direcție și 4 ore în cealaltă direcție), iar diminuarea

considerabilă a aprecierii acestui fapt, consideră că este absolut neîntemeiată și vine în

contradicție cu Directiva 2003/88/CE din 4 noiembrie 2003 a Parlamentului European și a

Consiliului, privind unele aspecte ale organizării timpului de lucru, în care la Capitolul 2

(Perioade minime de repaus. Alte aspecte ale organizării timpului de lucru), alineatul 3

(Repausul zilnic) este prevăzut expres că, Statele membre i-au măsurile necesare pentru ca

5

orice lucrător să beneficieze de о perioadă minimă de repaus de 11 ore consecutive în

decursul unei perioade de 24 de ore.

Astfel, invocă reclamanta că, devreme ce 8 ore pe zi se află în drum și 8 ore la locul de

muncă, timpul de repaus îi este redus la 8 ore (din care după recomandările OMS 7-9 ore

per zi destinate somnului), respectiv, timp de 11 luni consecutive îi este încălcat un drept

esențial, iar urmare a acestei încălcări i-a fost pusă in pericol și starea de sănătate, care în

această perioada s-a înrăutățit.

În opinia reclamantei motivului formulat privitor la locul de trai în mun. Chișinău, iar

locul de muncă în orașul Taraclia, ca fiind unul de importanță minoră, și consideră că este

foarte important și destul de întemeiat.

Cu toate acestea, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nu a luat în considerare

acest fapt și i-a respins cererile cu privire la transfer în funcția de judecător la Judecătoria

Chișinău, în schimb a propus Președintelui Republicii Moldova numirea în funcția de

judecător, pe un termen de 5 ani, la Judecătoria Chișinău pe următorii candidați: Eugenia

Culinca, Alina Gorceac, Elisaveta Buzu, iar pe Alina Arapu-Buțco la Judecătoria Criuleni.

Prin încheierea protocolară din 07 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, au fost

atrași în proces în calitate de terți Eugenia Culinca, Alina Gorceac, Elisaveta Buzu și Alina

Arapu-Buțco.

Pe parcursul examinării cauzei, și anume la 01 februarie 2021, Marina Rusu (Curtiș)

prin intermediul avocatului Isae Cireș, a depus cerere prin care și-a concretizat pretențiile

din acțiune, invocând că, având în vedere faptul că prin decretele Președintelui Republicii

Moldova nr.1342-VIII și nr.1343-VIII din 04 decembrie 2019, Eugenia Culinca, Alina

Gorceac și Alina Arapu-Buțco, au fost numite în funcțiile de judecători în cadrul instanțelor

de judecată unde dânsa a pretins să fie transferată (Judecătoria Chișinău și Judecătoria

Criuleni), rezultă că actul administrativ contestat a fost executat. Din care motiv este

inoportună anularea actului administrativ în partea numirii în funcție a judecătorilor

menționați, având în vedere că deja de mai mult de un an persoanele respective își exercită

activitatea în cadrul instanțelor unde au fost numite.

Cu toate acestea, hotărârea nr.321/19 din 06 august 2019 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii, cel puțin în partea respingerii cererii sale de transfer la instanța de

judecată de același nivel, este ilegală și neîntemeiată.

La acest aspect, reclamanta a susținut că motivele invocate în cererea de chemare în

judecată inițială din 06 septembrie 2019, rămân fără modificări, relatând doar că, Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii i-a refuzat transferul la о instanță de același nivel, deși,

dânsa a avut prioritate în raport cu alți candidați care au fost numiți pentru prima dată. Or,

potrivit pct.3.26 din Regulamentul cu privire la organizarea și desfășurarea concursului

pentru suplinirea funcțiilor de judecător, de vicepreședinte și de președinte al instanței

judecătorești, aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.612/29 din 20

decembrie 2018, cererile judecătorilor de participare la concurs privind transferul în altă

instanță judecătorească de același nivel sau la о instanță judecătorească inferioară se

examinează de către Plen în cadrul aceleiași ședințe în care se va desfășura concursul pentru

suplinirea locului vacant de judecător în instanța respectivă.

De asemenea, conform pct.3.27 din Regulament, Plenul va examina cererile

înregistrate ale judecătorilor și candidaților privind ocuparea posturilor vacante de judecător

6

în următoarea ordine: 1) transferul judecătorilor într-o instanță judecătorească de același

nivel sau la о instanță judecătorească inferioară; 2) propunerea de numire pentru prima dată

a candidaților în funcția de judecător.

Iar, potrivit pct.3.28 din același Regulamentul, dacă nu au fost completate funcțiile

vacante de judecător, prin transfer, Consiliul Superior al Magistraturii va purcede la

desfășurarea concursului cu participarea candidaților care urmează a fi numiți pentru prima

dată în funcția de judecător.

În virtutea normelor din Regulament, relatate la pct.6, judecătorii care pretind la un

post vacant prin transfer, dacă corespund criteriilor de eligibilitate, au prioritate să

suplinească postul vacant, în raport cu candidații la numirea în funcția de judecător.

Consideră reclamanta că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii evident a încălcat

procedura de desfășurare a concursului pentru suplinirea funcției de judecător, anunțată prin

hotărârea nr.156/8 din 16 aprilie 2019, întrucât candidatura sa pentru suplinirea postului

vacant din Judecătoria Chișinău sau Judecătoria Criuleni, era eligibilă, iar respingerea

cererii cu privire la transferul său nu a avut la bază un temei legal.

În opinia reclamantei, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, adoptând hotărârea

din 06 august 2019, prin care a fost respinsă cerere de transfer la Judecătoria Chișinău sau

Criuleni, a admis față de ea un fapt de discriminare, din care motiv actul administrativ

contestat urmează a fi anulat în partea respingerii cererii sale de transfer de la Judecătoria

Cahul (sediul Taraclia) la Judecătoria Chișinău (sediul Rîșcani), sau după caz la Judecătoria

Criuleni, precum și obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să propună Președintelui

Republicii Moldova candidatura sa pentru numirea prin transfer în funcția de judecător la

Judecătoria Chișinău, cu înaintarea proiectului decretului respectiv.

Prin hotărârea din 25 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă ca

neîntemeiată acțiunea depusă Marina Rusu (Curtiș).

Fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, Curtea de Apel Chișinău a motivat soluția

de respingere a acțiunii reieșind in următoarele circumstanțe.

Cu trimitere la prevederile art.20 alin.(1), alin.(31) și (4), art. 24 alin. (1)-(4) din Legea

cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii nr.947 din 19 iulie 1996, art.118, art.119

alin.(1) și alin.(2), art.120 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea de Apel Chișinău a

conchis că hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.321/19 din 06 august

2019 ,,Cu privire la desfășurarea concursului pentru suplinirea funcțiilor vacante de

judecător în unele judecătorii”, în partea respingerii cererii de transfer a Marinei Rusu

(Curtiș) de la Judecătoria Cahul (sediul Taraclia) la Judecătoria Chișinău (sediul Rîșcani),

sau după caz la Judecătoria Criuleni, este întemeiată și legală, conținând motivele de fapt și

de drept care ar justifica concluziile stipulate de membrii Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii, adoptată cu respectarea normelor de drept material și procedural.

Or, transferul Marinei Rusu (Curtiș) de la Judecătoria Cahul (sediul Taraclia) la

Judecătoria Chișinău (sediul Rîșcani), sau după caz la Judecătoria Criuleni, nu a fost admis

pe motiv că nu au fost acumulate voturile necesare pentru admiterea demersului.

Prima instanță nu a reținut argumentul reclamantei precum că actul administrativ

contestat nu a fost motivat, întrucât nu conține concluziile de respingere a candidaturii sale

la transfer, deoarece Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în partea contestată a

hotărârii a indicat destul de explicit motivele, punctajul și numărul de voturi acumulat de

7

fiecare candidat, care în rezultat denotă că magistrata Marina Rusu (Curtiș) nu a acumulat

numărul necesar de voturi pentru a fi propusă Președintelui Republicii Moldova, în vederea

transferului la Judecătoria Chișinău (sediul Rîșcani) sau Judecătoria Criuleni (sediul

Central).

Referitor la pretenția reclamantei privind obligarea Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii să propună candidatura sa Președintelui Republicii Moldova pentru numirea

prin transfer în funcția de judecător la Judecătoria Chișinău, cu înaintarea proiectului

decretului respectiv, prima instanță cu trimitere la art.1 din Legea nr. 947 din 19 iulie 1996

cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, a subliniat că Consiliul Superior al

Magistraturii este un organ independent, format în vederea organizării și funcționării

sistemului judecătoresc, și este garantul independenței autorității judecătoreștii. Consiliul

Superior al Magistraturii exercită autoadministrarea judecătorească.

Totodată, cu referire la dispozițiile art.2, art.4 alin.(1) lit. a), art.10 lit.f) și art.11 lit.e)

din Legea nr. 947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, prima

instanță a stabilit că înaintarea propunerii Parlamentului Republicii Moldova, numirea prin

transfer, ține de competența exclusivă a Consiliului Superior al Magistraturii. Or, în caz

contrar s-ar fi admis o ingerință în votul discreționar al membrilor Consiliului Superior al

Magistraturii, ce ține de transferul judecătorului la o altă instanță egală în drept, care

constituie o activitate internă și exclusivă a Consiliului Superior al Magistraturi.

Prima instanță a concluzionat că chestiunea privind asigurarea propunerii Președintelui

Republicii Moldova de transferarea judecătorului la о instanță de același nivel ține de

prerogativele constituționale exclusive ale Consiliului Superior al Magistraturii, întrucât

reieșind din prevederile pct.15-16 din Regulamentul cu privire la criteriile de selecție,

promovare și transferare a judecătorilor, aprobat prin hotărârea Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr.613/29 din 20 decembrie 2018, judecătorii pot fi transferați la o

altă instanță de același nivel.

În acest context, prima instanță a reținut că puterea discreționară a Consiliului Superior

al Magistraturii la transferarea judecătorilor la o altă instanță de același nivel, care se

realizează prin cumularea a două condiții stabilite prin lege și anume, atribuirea punctajului

și votul majorității membrilor acestuia. Or, art.137 alin. (1)-(3) din Codul administrativ, cert

statuează că, în exercitarea dreptului discreționar atribuit, autoritățile publice trebuie să

acționeze cu bună-credință în limitele legale stabilite și cu respectarea scopului pentru care

le-a fost atribuit dreptul. Daca autoritatea publică poate decide discreționar și doar una din

mai multe consecințe juridice este legală, atunci dreptul discreționar al autorității publice se

reduce la alegerea consecinței juridice/soluției legale. Stările de fapt identice în esență se

tratează identic. O tratare neidentică a două stări de fapt identice se admite numai dacă

există un motiv obiectiv.

Din cele constatate, prima instanță a accentuat că reclamanta Marina Rusu (Curtiș),

este în drept să conteste încălcarea unui drept al său, însă cu respectarea dreptului

discreționar la vot al membrilor Consiliului Superior al Magistraturii.

Au fost apreciate critic alegațiile reclamantei precum că a fost încălcată procedura de

vot la adoptarea hotărârii, întrucât conform pct.11.9 din Regulamentul privind organizarea

și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin hotărârea Consiliului

Superior al Magistraturii nr.668/26 din 15 septembrie 2015, prin votul majorității

8

membrilor săi se înțelege votul exprimat al majorității membrilor aflați în exercițiul funcției.

Or, la adoptarea hotărârilor cu privire la cariera judecătorilor, membrii de drept ai

Consiliului Superior al Magistraturii, participă, însă, fără drept de vot, respectiv numărul de

voturi ale membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, necesar a fi întrunit pentru a fi

propus Președintelui Republicii Moldova, în vederea transferării judecătorului la о instanță

de același nivel, în sensul art.24 alin. (1) și coroborat cu art.3 alin. (1) din Legea nr. 947 din

19.07.1996, este în număr de 7 voturi ale membrilor din numărul total de 12 membri.

Respectiv, întru admiterea transferului magistratei Marina Rusu (Curtiș) de la

Judecătoria Cahul (sediul Taraclia) la Judecătoria Chișinău (sediul Rîșcani), sau după caz la

Judecătoria Criuleni, urma să acumuleze 7 voturi din 12 (numărul total de membri), pe când

aceasta a acumulat doar 4 voturi „pro” și 4 voturi „contra”, ceea ce denotă că nu a fost

acumulat numărul necesar de voturi pentru a fi transferată la о altă instanță de același grad.

În acest sens, nu au fost reținute argumentele reclamantei precum că ar avea dreptul

prioritar de a fi transferată la o altă instanță de același grad, având în vedere că activează ca

judecător începând cu anul 2012 și faptul că a optat pentru anumite instanțe, depunând 2

cereri consecutive, iar Consiliul Superior al Magistraturii s-a expus doar asupra unei cereri,

deoarece a participat și a depus cereri pentru un concurs unic, organizat de Consiliul

Superior al Magistraturii, la care participă și candidații la funcția de judecător care au depus

cereri în acest sens. Or, reieșind din prevederile art.16 alin.(2) din Constituția Republici

Moldova, se atestă că toți cetățenii Republicii Moldova sunt egali în fața legii și a

autorităților publice, fără deosebire și nimeni nu poate fi privilegiat.

De asemenea, a fost considerat irelevant argumentul reclamantei precum că

candidatura sa a fost unica la concursurile menționate, precum și nu a existat о concurență,

iar posibilitatea ca punctajul său să fie mai mic în comparație cu a altui candidat, este

exclusă, or, din analiza conținutul hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

nr.321/19 din 06 august 2019 ,,Cu privire la desfășurarea concursului pentru suplinirea

funcțiilor vacante de judecător în unele judecătorii”, în partea respingerii cererii de transfer

a Marinei Rusu (Curtiș) de la Judecătoria Cahul (sediul Taraclia) la Judecătoria Chișinău

(sediul Rîșcani), sau după caz la Judecătoria Criuleni, se atestă că, Marina Rusu (Curtiș) a

concurat cu alții doi solicitanți privind transferul la altă instanță egală în grad (f.d.14, vol. I).

La fel, a fost considerat declarativ argumentul reclamantei privind obligația Consiliului

Superior al Magistraturii de a-i admite cererea de transfer de la Judecătoria Cahul (sediul

Taraclia) la Judecătoria Chișinău (sediul Rîșcani), sau după caz la Judecătoria Criuleni în

situația lipsei altor solicitanți. Or, acceptarea cererii de transfer este un drept discreționar

Consiliului Superior al Magistraturii și nicidecum o obligațiune.

A fost apreciat critic și argumentul reclamantei precum că a fost comis un act de

discriminare în privința ei în raport cu un alt candidat la ocuparea funcției prin transfer aflat

în situație identică, fapt constatat prin decizia din 06 noiembrie 2020 Consiliului pentru

prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, cauza nr. 185/19. Or, decizia

respectivă a fost contestată de către Consiliul Superior al Magistraturii, respectiv, nu a

obținut puterea lucrului decis în sensul art.140 din Codul administrativ, și prin urmare nu

are putere de probațiune și nu poate fi luată în considerație la soluționarea prezentei cauze.

Reieșind din cumulul circumstanțelor menționate, prima instanță a concluzionat că la

caz lipsesc temeiuri de anulare a actului administrativ în partea contestată, întrucât acesta

9

reflectă rezultatele unui concurs organizat și desfășurat de Consiliul Superior al

Magistraturii în baza regulamentului aprobat și în vederea suplinirii funcțiilor vacante de

judecător în cadrul Judecătoriei Chișinău/Judecătoriei Criuleni.

Or, simpla nemulțumire a reclamantei cu actul administrativ individual defavorabil, nu

atrage după sine anularea în partea contestată a acestuia.

La 29 octombrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Marina Rusu (Curtiș),

reprezentată de avocatul Isae Cireș, a depus recurs nemotivat împotriva hotărârii din 25

octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, iar la 16 decembrie 2021, a fost prezentată

motivarea recursului, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe, cu

emiterea unei decizii noi de admitere a acțiunii.

În susținerea recursului Marina Rusu (Curtiș), reprezentată de avocatul Isae Cireș, a

invocat ilegalitatea și netemeinicia hotărârii primei instanțe, declarând că Curtea de Apel

Chișinău a examinat superficial prezenta speță, apreciind arbitrar probele administrate, cu

interpretarea eronată a normelor de drept material în special, au fost interpretate eronat

dispozițiile art.11 lit.e) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, precum și

a termenului „pot fi” utilizat în pct.11 din Regulamentul cu privire la criteriile de selecție,

promovare și transferare a judecătorilor, aprobat prin hotărârea nr. 613/29 din 20 decembrie

2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Recurenta consideră că este eronată concluzia Curții de Apel Chișinău precum că ține

de competența exclusivă a Consiliului să transfere judecătorii de la o instanță la alta, iar

acest fapt s-ar exercita în cadrul unui drept discreționar, deoarece marja discreționară a

autorității publice urmează să fie exercitată în limite legale, iar faptul că CSM este unica

autoritate de autoadministrare judecătorească, nu presupune că instanțele judecătorești nu

poate să îl oblige la emiterea actelor administrative.

Mai mult ca atât, dispozițiile art.11 lit.e) din Legea cu privire la Consiliul Superior al

Magistraturii prevede opțiunile de vot la adoptarea hotărârilor a membrilor CSM, însă

această prevedere nu denotă că membrul CSM are libertate nelimitată de alegere a unei sau

altei opțiuni, ci, în dependență de obiectul examinării să voteze pro sau contra, iar opțiunea

să exprime o soluție legală.

Totodată, nici termenul de „pot fi transferați” de la pct.11 din Regulamentul de selecție

și promovare a judecătorilor nu poate fi interpretat că exprimă o libertate absolută a CSM de

a decide sau nu transferarea magistratului.

În acest caz, la adoptarea a astfel de hotărâri, CSM are efectiv două opțiuni: că cererea

este întemeiată și necesită a fi admisă (exprimarea opțiunii „pro”) sau că cererea este

neîntemeiată și/sau există motive de incompatibilitate pentru funcția la care pretinde

judecătorul să o ocupe prin transfer, și aceasta urmează a fi respinsă (exprimarea opțiunii

„contra”).

Așadar, sintagma potrivit căreia judecătorii „pot fi” transferați la o instanță egală în

grad trebuie interpretat în sensul că exprimarea opțiunii „pro” sau „contra” se va efectua în

sensul că alegerea uneia din ele trebuie să exprime o soluție legală.

Această abordare rezultă și din art.137 alin.(2) din Codul administrativ, potrivit căruia

dacă autoritatea publică poate decide discreționar și doar una din mai multe consecințe

juridice este legală, atunci dreptul discreționar al autorității publice se reduce la alegerea

consecinței juridice/soluției legale.

10

Recurenta a reținut că în cazul său criteriile de selecție a pentru transfer la o instanță

judecătorească de același nivel, prevăzute în normele legale au fost întrunite de către

candidată, iar acest fapt este stabilit prin hotărârea Colegiului de Evaluare a Performanțelor

Judecătorilor nr.12/2 din 08 februarie 2019, prin care i s-a acordat calificativul „bine” și

hotărârea Colegiului pentru Selecția și Cariera Judecătorilor nr.62/04 din 15 martie 2019,

prin care a fost admisă candidatura sa pentru participare la concursul pentru suplinirea prin

transfer a funcției de judecător la Judecătoria Chișinău sau Judecătoria Criuleni cu 57 de

puncte. Hotărârile Colegiului de Evaluare și a Colegiului pentru cariera judecătorilor, sunt,

și erau la momentul examinării cererii de transfer, obligatorii pentru CSM. Respectiv, marja

de discreție a intimatului urma a fi exercitată doar în vederea stabilirii dacă candidatura sa la

transfer se afla în prezența unor impedimente legale, cum ar fi incompatibilitatea, lipsa

caracterului ireproșabil constatat sau nerespectarea procedurii de evaluare sau nu în lipsa

acestor motive de incompatibilitate a judecătorului de a ocupa funcția pentru transfer,

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nu a avut o altă soluție legală decât să admită

cererea de transfer.

Recurenta consideră că prima instanță a interpretat eronat prevederile legale cu privire

la „puterea discreționară” a Consiliului la examinarea cererilor cu privire la ocuparea

funcțiilor de judecător prin transfer, și a emis o soluție ilegală.

În opinia recurentei este eronată abordarea primei instanțe privitor la atribuția

exclusivă a Consiliului Superior al Magistraturii de a decide transferarea judecătorilor de la

o instanță la alta, iar o eventuală obligare a acestuia să emită o hotărâre de admitere a cererii

sale de transfer, ar constitui o ingerință în votul discreționar al intimatului, întrucât CSM a

încălcat limitele „dreptului discreționar”, iar poziția primei instanțe precum că doar CSM

este organul în drept să dispună transferarea unui judecător la o instanță egală în grad, și că

nu poate fi astfel obligat, contravine art.224 alin.(1) din Codul administrativ, potrivit căruia

examinând acțiunea în contencios administrativ în fond, instanța de judecată adoptă una

dintre următoarele hotărâri: b) în baza unei acțiuni în obligare, anulează în tot sau în parte

actul administrativ individual de respingere a solicitării sau o eventuală decizie adoptată în

procedura prealabilă și obligă autoritatea publică să emită un act administrativ individual,

dacă revendicarea pretenției reclamantului de emitere a actului este întemeiată.

De asemenea, prima instanță a interpretat eronat prevederile art.118 alin.(1) din Codul

administrativ, stabilind că transferul nu a fost admis pe motiv că nu au fost acumulate

voturile necesare pentru admiterea demersului, constituie o motivare în sensul prevăzut de

acest articol.

Consideră că raportul de voturi pro sau contra, exprimă o chestiune de procedură

administrativă, dar nu un temei de fapt pe care l-a luat în considerare CSM la adoptarea

hotărârii din 06 august 2019. Dimpotrivă, prin temeiuri de fapt se înțelege anumite

circumstanțe factologice pe care autoritatea administrativă le ia în considerare la emiterea

actului administrativ, legate de persoana candidatului la transfer, eventuale situații de

conflict de interese cu judecători din cadrul instanței la care cere să fie transferată (care la

caz nu există), etc.

Prin urmare, referința la raportul de voturi la adoptarea hotărârii contestată (4 pro și 4

contra), făcută de prima instanță, nu se înscrie în sensul temeiurilor de fapt și de drept pe

11

care le-ar fi luat în considerare autoritatea publică pentru decizia sa, și deci, această

interpretare contravine sensului art.118 alin.(1) din Codul administrativ.

Faptul lipsei de motivare a hotărârii plenului CSM din 06 august 2019 rezultă și din

altă chestiune, or, dânsa a depus cereri de transfer atât pentru ocuparea funcției la

Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (cu prioritate) sau, după caz, la Judecătoria Criuleni (în

caz de neadmitere a cererii de transfer la judecătoria Chișinău). Deși 4 membri ai CSM au

votat cu opțiunea „pro”, însă din textul hotărârii nu reiese pentru care instanță membrii care

au votat pentru admiterea cererii de transfer. Or, nu puteau fi admise concomitent cererile

de transfer la Judecătoria Chișinău și Judecătoria Criuleni.

Faptul că 4 membri ai CSM au votat „pro” exprimă fie că a fost admisă cererea de

transfer de la Judecătoria Cahul, sediul Taraclia la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, fie

că a fost admisă cererea de transfer la Judecătoria Criuleni.

Oricare din opțiunile menționate urmau a fi reflectate în actul administrativ contestat.

Or, conform art.117 din Codul administrativ, modul de îndeplinire a cerințelor legale

privind cvorumul și majoritatea necesară emiterii unui act administrativ individual de către

organele colegiale se consemnează în procesul-verbal al ședinței de către persoana care

prezidează ședința sau de altă persoană competentă potrivit legii. Opiniile minoritare se

consemnează separat.

Cu toate acestea, prima instanță nu a aplicat prevederile art.117 din Codul

administrativ, deși au incidență la cazul speței.

Nemotivarea actului administrativ individual constituie un viciu de legalitate a actului,

contrar prevederilor art.118 alin.(3) din Codul administrativ, care statuează că, motivarea

completă este obligatorie, este parte integrantă a actului administrativ individual și

condiționează legalitatea acestuia.

Remarcă recurenta că, în condițiile în care hotărârea Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii nr.321/19 din 06 august 2019 nu indică temeiuri de fapt pe care CSM le-a luat

în considerare la respingerea cererii sale de transfer la o altă instanță egală în grad, prima

instanță urma să aplice prevederea art.188 alin.(3) din Codul administrativ, și să anuleze

actul administrativ în partea respingerii cererii de transfer.

Totodată, a notat că potrivit pct.3.26. din Regulamentul cu privire la organizarea și

desfășurarea concursului pentru suplinirea funcțiilor de judecător, de vicepreședinte și de

președinte al instanței judecătorești, aprobat prin hotărârea nr.612/29 din 20 decembrie 2018

a Consiliului Superior al Magistraturii, cererile judecătorilor de participare la concurs

privind transferul în altă instanță judecătorească de același nivel sau la o instanță

judecătorească inferioară se examinează de către Plen în cadrul aceleiași ședințe în care se

va desfășura concursul pentru suplinirea locului vacant de judecător în instanța respectivă.

În conformitate cu pct. 3.27 din Regulament, Plenul va examina cererile înregistrate ale

judecătorilor și candidaților privind ocuparea posturilor vacante de judecător în următoarea

ordine: 1) transferul judecătorilor într-o instanță judecătorească de același nivel sau la o

instanță judecătorească inferioară; 2) propunerea de numire pentru prima dată a candidaților

în funcția de judecător.

La fel, potrivit pct.3.28 din același Regulament, dacă nu au fost completate funcțiile

vacante de judecător, prin transfer, CSM va purcede la desfășurarea concursului cu

participarea candidaților care urmează a fi numiți pentru prima dată în funcția de judecător.

12

În virtutea normelor din Regulament prevăzute la pct.26, judecătorii care pretind să

ocupe un post vacant prin transfer, dacă corespund criteriilor de eligibilitate, au prioritate să

suplinească acest post, în raport cu candidații la numire în funcția de judecător pentru prima

dată, ceea ce confirmă poziția sa.

A indicat că prima instanță superficial s-a expus asupra legalității și temeiniciei a

hotărârii din 06 august 2021 a Consiliului Superior al Magistraturii, invocând formal și

vădit nepertinent dispozițiile art.16 alin.(2) din Constituția Republici Moldova, care

reglementează egalitatea cetățenilor în fața legii, normă care nu poate fi aplicată în

condițiile în care ocuparea funcțiilor de judecător se efectuează în condiții de concurs.

Mai mult decât atât, judecătorii care solicită ocuparea funcției prin transfer nu sunt în

situații identice cu candidații care optează pentru ocuparea funcției de judecător prin numire

pentru prima dată, și, deci, ei de principiu nu pot fi tratați în condiții de egalitate, deoarece

criteriile de selecție pentru transferare a unui judecător la o altă instanță egală în grad sunt

diferite de criteriile de selecție pentru numirea în funcție pentru prima dată. Totodată,

judecătorii care intenționează să se transfere la o altă instanță sunt supuși evaluării, pe când

acestei proceduri nu sunt supuși candidații la numirea în funcția de judecător, iar cererile de

transfer se examinează separat față de cererile de numire în funcție, iar în cazul primelor,

CSM adoptă hotărâri înainte de a trece la examinarea cererile de numire în funcția de

judecător pentru prima dată.

Astfel, problema tratamentului egal dintre acești candidați nici nu poate fi pusă.

Odată ce prima instanță a constatat că la adoptarea hotărârii CSM din 6 august 2019,

membrii CSM au votat în condiții de paritate de voturi (pentru „pro” și patru „contra”), în

temeiul art.135 alin.(7) din Codul administrativ, actul administrativ urma a fi anulat din

motiv a fost încălcată procedura votării. Or, potrivit acestei prevederi legale, care nu a fost

aplicată de Curtea de Apel Chișinău, în caz de paritate de voturi, procedura de votare se va

repeta. Mai mult, în condiție de paritate de voturi „pro” și „contra”, cererea de transfer nu se

consideră nici admisă, nici respinsă. Respingerea putea fi, eventual, efectuată fie prin votul

a mai mult de jumătate din membrii CSM cu drept de vot, fie, cel puțin în caz de paritate de

voturi, însă doar după repetarea procedurii de vot, iar acest fapt rezultă din a doua frază a

art.135 alin.(7) din Codul administrativ, potrivit căreia dacă egalitatea de voturi se

înregistrează repetat, actul administrativ individual se consideră respins.

Deci, cererea sa de transfer, în condiții de paritate de voturi, nu putea fi respinsă în

cadrul unei singure proceduri de vot.

De asemenea, recurenta a mai reiterat că prima instanță, invocând că pentru adoptarea

hotărârii cu privire la admiterea cererii sale de transfer urma să obțină 7 voturi din 12, a

aplicat o prevedere legală care nu trebuia să fie aplicată.

Or, la determinarea numărului membrilor CSM, care participă cu drept de vot la

adoptarea hotărârilor cu privire la cariera judecătorilor, sunt aplicabile prevederile art.134 și

135 din Codul administrativ coroborate cu art.24 alin.(1) din Legea cu privire la Consiliul

Superior al Magistraturii.

Astfel, legea cu privire la CSM, la art.24 alin.(1), prevede că hotărârile se adoptă cu

majoritatea membrilor săi, însă în cazurile privind cariera judecătorilor, membrii din oficiu

(Procurorul General, Ministrul Justiției și Președintele CSJ) nu participă la vot.

13

Așadar, hotărârile cu privire la transferarea judecătorilor, urmează să participe de

regulă 9 membri ai CSM din 12, iar la adoptarea hotărârii, dacă nu există unanimitate,

hotărârea se consideră adoptată dacă pentru opțiunea „pro” sau „contra” au votat cel puțin 5

membri. La ședința CSM și la adoptarea hotărârii din 06 august 2019, au fost prezenți 8

membri, toți cu drept de vot.

Având în vedere că legea cu privire la CSM nu distinge tipul de majoritate (simplă,

absolută sau calificată), hotărârea urmează a fi adoptată în condiție de majoritate simplă.

Acest lucru reiese din prevederea art.135 alin.(5) din Codul administrativ, care prevede că

dacă pentru emiterea unui act administrativ individual de către un organ colegial legea nu

prevede în mod expres majoritatea necesară, se aplică regula majorității simple, iar potrivit

alin.2 din același articol. Majoritatea simplă reprezintă cel puțin jumătate plus unu din

numărul membrilor prezenți.

Astfel, la caz, pentru o eventuală hotărâre de respingere a cererii de transfer trebuiau să

fie exprimate cel puțin 5 voturi, însă în condiție de paritate, și în lipsa procedurii repetate de

vot, hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.321/19 din 06 august 2019

de respingere a cererii sale de transfer de la Judecătoria Cahul, sediul Taraclia la Judecătoria

Chișinău, sediul Râșcani sau, după caz, la Judecătoria Criuleni, este ilegală. Ignorarea

circumstanțelor cu privire la paritatea de voturi și nerespectarea procedurii repetate de vot la

examinarea cauzei, denotă ilegalitatea hotărârii Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie

2021.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu

cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat hotărârea contestată la 25 octombrie 2021, în

ședință publică.

Actele cauzei nu atestă faptul când dispozitivul hotărârii primei instanțe a fost

notificată participanților la proces.

Totodată, din materialele cauzei rezultă că la 01 decembrie 2021 Marinei Rusu (Curtiș)

și avocatului Isae Cireș le-a fost notificată, prin intermediul oficiului poștal, hotărârea

integrală din 25 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, fapt ce rezultă din avizele

poștale de recepție nr.DS8005904425AS și DS8005904424AS (f.d. 120-121, vol. II).

În condițiile enunțate, recursul nemotivat depus la 29 octombrie 2021 și cel motivat

depus la 16 decembrie 2021 au fost depuse în conformitate cu art.245 alin.(1) și (2) din

Codul administrativ.

La 17 decembrie 2021 și la 24 decembrie 2021 Curtea Supremă de Justiție a expediat

în adresa Consiliului Superior al Magistraturii copia recursului (nemotivat și motivat) depus

de Marina Rusu (Curtiș), cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 24 ianuarie 2022, Consiliul Superior al Magistraturii a depus referință, solicitând să

fie declarat inadmisibil recursul depus de Marina Rusu (Curtiș), sau după caz respingerea

acestuia, deoarece argumentele recurentei poartă un caracter declarativ și nu se încadreze în

14

temeiurile de admisibilitate al acestuia, or, prima instanță a examinat prezenta cauză sub

aspect multiaspectual, complet, nepărtinitor și nemijlocită în ansamblul și interconexiunea

lor, călăuzindu-se de cadrul legal aplicabil speței, argumentând destul de explicit care

temeiuri au servit la emiterea soluției de respingere a acțiunii.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, și argumentele

invocate în referință, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-

f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în

special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile

Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra

cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de

5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor

veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă instanță într-o

eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ notează

că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din

particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din

sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din Codul administrativ. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului

de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și

funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și

interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

15

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,

pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor

de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din

partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.45). Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut

cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports

1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31,

Seria A, nr.212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

Marina Rusu (Curtiș), reprezentată de avocatul Isae Cireș.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Marina Rusu (Curtiș), reprezentată de avocatul Isae Cireș, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

16