Dusseaux împotriva Franței

Publicat la 27 iunie 2022 SECȚIUNEA CINCEA: Cererea nr. 55390/21 Antoine DUSSEAUX împotriva Franței introdusă la 5 noiembrie 2021, comunicată la 7 iunie 2022: Cererea a fost formulată de fondator și fost director general al companiei Forseti, editor al site-ului web Doctrine.fr, care oferă abonamente profesioniștilor din domeniul dreptului și, în special, avocaților, acces la un motor de cercetare juridică, precum și la diferite instrumente de analiză juridică. Aceasta se referă la refuzul autorităților interne de a acorda reclamantului acces la minutele civile ale hotărârilor Tribunalului de Mare Instanță din Paris și la documentele publice ale acestei instanțe, pentru a le utiliza pentru a hrăni baza de date a site-ului Doctrine.fr, accesibilă clienților motorului de căutare, după anonimizare.

Ca urmare a refuzului de a avea acces la copii ale hotărârilor judecătorești pronunțate de către administrație și a sesizării comisiei de trimitere la documentele administrative (CADA), reclamantul sesizează instanțele administrative. Cererile sale în anulare au fost respinse de către instanța administrativă, iar apoi Consiliul de Stat și-a respins recursurile prin două decizii din 5 mai 2021. Invocând art. 10 din Convenție, citit în lumina articolului 6 din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare nejustificată a dreptului său de a primi și de a furniza informații care să permită accesul publicului la hotărârile judecătorești, în timp ce acest acces este de natură să permită controlul public asupra justiției într-o societate democratică.

În acest sens, Comitetul subliniază că nu a fost pusă în aplicare legea din 7 octombrie 2016 privind o Republică digitală, care prevede punerea la dispoziția publicului a hotărârilor instanțelor judecătorești cu acces liber sau a hotărârilor judecătorești cu privire la o cale liberă de atac, din cauza faptului că ministrul justiției nu a adoptat dispozițiile de reglementare necesare într-un termen rezonabil. În lumina jurisprudenței Curții (a se vedea în special Magyar Helsinki Bizottság c. Ungaria [GC], n 18030/11, 8 noiembrie 2016), cauza formulată de reclamant pe teren la art. 10 este compatibilă, rațional Materiae În special, art. 10 se aplică cererii de acces a reclamantului la hotărârile judecătorești solicitate, având în vedere că scopul cererii de informare era exploatarea lor în scopuri comerciale?

A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantului, în special dreptul său de a primi sau de a comunica informații, în sensul art. 10 alin. (1) din Convenție? În acest sens, a fost această încălcare prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 10 alineatul (2) într-o societate democratică, în special în contextul punerii în aplicare întârziate a legii din 7 octombrie 2016 pentru o Republică digitală? În special, instanțele interne au adoptat motive relevante și suficiente pentru a justifica ingerința în libertatea de exprimare a reclamantului?

Publié le 27 juin 2022

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 55390/21 Antoine DUSSEAUX contre la France introduite le 5 novembre 2021 communiquée le 7 juin 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête a été introduite par le fondateur et ancien directeur général de la société Forseti, éditrice du site internet « Doctrine.fr », qui propose sur abonnement aux professionnels du droit et en particulier aux avocats, l’accès à un moteur de recherche juridique, ainsi qu’à différents outils d’analyse juridique. Elle concerne le refus des autorités internes de donner au requérant accès aux minutes civiles des jugements du tribunal de grande instance de Paris et aux documents d’archives publiques de ce tribunal, afin de les utiliser pour nourrir la base de données du site Doctrine.fr, accessible aux clients du moteur de recherche, après anonymisation. À la suite des refus d’accès aux copies des décisions de justice opposés par l’administration et de la saisine de la commission d’accès aux documents administratifs (CADA), le requérant saisit les juridictions administratives.

Ses demandes en annulation de ces refus furent rejetées par le tribunal administratif, puis le Conseil d’État rejeta ses pourvois par deux décisions du 5 mai 2021. Invoquant l’article 10 de la Convention, lu à la lumière de l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint d’une atteinte injustifiée à son droit de recevoir et de communiquer des informations permettant l’accès du public aux décisions de justice, alors que cet accès est de nature à permettre le contrôle du public sur la justice dans une société démocratique. Il souligne à cet égard l’absence de mise en œuvre de la loi du 7 octobre 2016 « pour une République numérique » prévoyant la mise à disposition du public des décisions des juridictions judiciaires en libre accès ou « open data », faute pour le ministre de la Justice d’avoir adopté les dispositions règlementaires nécessaires dans un délai raisonnable.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. À la lumière de la jurisprudence de la Cour (voir, notamment, Magyar Helsinki Bizottság c. Hongrie [GC], n o 18030/11, 8 novembre 2016), le grief formulé par le requérant sur le terrain de l’article 10 est-il compatible, ratione materiae , avec les dispositions de la Convention ? En particulier, l’article 10 est-il applicable à la demande d’accès du requérant aux décisions de justice sollicitées compte tenu du fait que le but de la demande d’information était leur exploitation à des fins commerciales ? 2. Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, et spécialement à son droit de recevoir ou de communiquer des informations, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention ? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2 dans une société démocratique, notamment dans le contexte de la mise en œuvre différée de la loi du 7 octobre 2016 pour une République numérique ? En particulier, les juridictions internes ont-elles adopté des motifs pertinents et suffisants pour justifier l’ingérence dans la liberté d’expression du requérant ?