2ra-628/22 — constatarea incalcarii dreptului la exercitarea urmaririi penale in termen rezonabil, incasarea prejudiciului moral

2ra-628/22 — constatarea incalcarii dreptului la exercitarea urmaririi penale in termen rezonabil, incasarea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-628/2022

2-21006788-01-2ra-04052022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (N. Arabadji)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Malîi, V. Cotorobai, D. Dulghieru)

Î N C H E I E R E

10 august 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Emilia Popa,

reprezentată de avocatul Serghei Mocanu și a recursului declarat de Ministerul

Justiției al Republicii Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Emilia Popa

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la exercitarea urmăririi penale în termen rezonabil și încasarea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 07 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 18 ianuarie 2021, Emilia Popa, reprezentată de avocatul Serghei Mocanu a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului subiectiv la exercitarea

urmăririi penale într-un termen rezonabil în cadrul dosarului penal nr. xxxxx,

încasarea din contul bugetului de stat a prejudiciului moral în sumă de 5 000 euro și

cheltuielile de asistență juridică în sumă de 4 000 de lei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 01 noiembrie 2016 de către

SUP al IP Buiucani a fost pornită urmărirea penală în baza art. xxxx din Codul penal

în cauza nr. xxxxxx.

La data de 23 decembrie 2016, Emilia Popa a fost recunoscută în calitate de

bănuită în cauza penală, iar la 23 martie 2017 a fost pusă sub învinuire

incriminândui-se comiterea infracțiunii prevăzute de art. xxxxxx din Codul penal.

Prin ordonanța procurorului Procuraturii pentru Combaterea Criminalității

Organizate și Cauze Speciale, Viorel Gaina, la 26 august 2020, Emilia Popa fost

scoasă de sub urmărire penală în cauza penală nr. xxxxxxx.

A susținut că dreptul reclamantei la examinarea cauzei penale într-un termen

rezonabil a fost încălcat prin durata excesivă a procesului de peste 3 ani.

Prin hotărârea din 28 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

1

corectată prin încheierea din 28 iunie 2021, s-a admis parțial cererea de chemare în

judecată depusă de Emilia Popa împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la exercitarea urmăririi penale

în termen rezonabil și încasarea prejudiciului moral.

S-a constatat încălcarea dreptului la exercitarea urmăririi penale în termen

rezonabil a cauzei penale nr. xxxxx, intentată în privința Emiliei Popa în baza art.

xxxxx din Codul penal.

S-a încasat din bugetul de Stat al Republicii Moldova, prin intermediul

Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul Emiliei Popa cu titlu de

prejudiciu moral suma de 30 000 de lei și cheltuielile de judecată, proporțional părții

admise, prin compensarea cheltuielilor pentru asistență juridică în mărime de 2 000

de lei, în total suma de 32 000 de lei.

În rest, cererea depusă de către Emilia Popa s-a respins ca neîntemeiată.

Prin decizia din 07 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins cererile

de apel depuse de reprezentantul apelantului, Emilia Popa, avocatul Serghei Mocanu

și Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

S-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 28 iunie 2021,

adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Popa

Emilia împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind constatarea

încălcării dreptului la exercitarea urmăririi penale în termen rezonabil și încasarea

prejudiciului moral.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, instanța de fond corect a

concluzionat asupra necesității admiterii parțiale a cererii de chemare în judecată

depusă de Popa Emilia.

Instanța de apel a menționat că obiectul litigiului supus examinării nu prezintă

o complexitate sporită având în vedere circumstanțele concrete ale cauzei, în special

raportată la durata de peste 3 ani a procedurilor.

Cât privește miza pentru reclamantă, instanța de apel a stabilit că procesul

enunțat prezinta importanță indubitabilă pentru reclamantă fiind un drept

fundamental. Totuși, reclamanta nu a solicitat accelerarea procedurii de judecare a

cauzei, respectiv s-a atestat lipsa interesului sporit al reclamantei pentru examinarea

cauzei în termeni restrânși și implicit a mizei pentru sine.

Referitor la conduita instanțelor de judecată, dar și a participanților la proces

instanța de apel a atestat că, începerea urmăririi penale a fost dispusă la data de 01

decembrie 2016, iar la data de 01 septembrie 2017 Emilia Popa a fost scoasă de sub

urmărire penală din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute

de art. xxxxx din Codul penal. Ulterior, la 04 decembrie 2017 a fost anulată

ordonanța din 01 septembrie 2017 și reluată urmărirea penală în privința Emiliei

Popa, iar peste aproximativ 3 ani, la 26 august 2020 dânsa a fost scoasă de sub

urmărire penală din motivul că în acțiunile ei lipsesc elementele componenței

infracțiunii prevăzută de art. xxxxx din Codul penal.

A reținut că, intervalul desfășurării procedurii vizate nu răspunde criteriului

normelor naționale și celor internaționale, acesta fiind lipsit de elementul de

rezonabilitate în raport cu complexitatea cauzei și măsurile procedurale necesare ce

au condus la durata procedurilor de urmărire penală.

Instanța de apel a constatat încălcarea dreptului la exercitarea urmăririi penale

în termen rezonabil a cauzei penale nr. xxxxxx.

În partea ce ține de încasarea prejudiciul moral, instanța de apel constatând

2

existența temeiului legal pentru adjudecarea din contul statului în beneficiul Emiliei

Popa a compensației prejudiciului moral, în condițiile instituite de Legea nr. 87 din

21.04.2011 a apreciat parțial întemeiate argumentele reclamantei referitoare la

cuantumul prejudiciului moral încasat.

Având în vedere că compensația pentru prejudiciul moral trebuie să fie

suficientă dar nu excesivă, instanța de apel a stabilit că criteriilor indicate corespunde

suma de 30 000 de lei, încasarea unei sume mai mari fiind disproporționată în raport

cu încălcarea admisă și cu faptul că însăși constatarea dreptului încălcat reprezintă o

satisfacție echitabilă a suferințelor morale, însă insuficientă în cazul dat pentru a

acoperi integral întinderea acestora.

Instanța de apel a conchis că suma compensației prejudiciului moral în mărime

de 30 000 de lei corespunde jurisprudenței CtEDO în cauze similare, iar în acest

context cuantumul acordat de instanța de fond în calitate de prejudiciu moral este

unul echitabil în raport cu drepturile lezate.

Instanța apel a considerat oportună admiterea parțială a cererii de compensare

a cheltuielilor de asistență juridică suportate adjudecate de instanța de fond. A

considerat reală, rezonabilă și necesară suma de 2 000 de lei, ce constituie cheltuieli

de asistență juridică suportate în instanța de apel, care urmează a fi încasată în

beneficiul Emiliei Popa.

La 11 aprilie 2022, Emilia Popa, reprezentată de avocatul Serghei Mocanu a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat casarea

parțială a deciziei instanței de apel și a hotărîrii instanței de fond în partea

cuantumului prejudiciului moral și a cheltuielilor de asistență juridică cu emiterea

unei hotărîri noi prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

În motivarea recursului a manifestat dezacordul cu hotărîrile instanțelor de

judecată și a menționat că instanța de apel la judecarea cauzei a interpretat și aplicat

greșit normele de drept material și nu s-au expus motivat la toate circumstanțele de

fapt și de drept a litigiului.

A menționat că, dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția

Europeana pentru apărarea Drepturilor Omului prezumă dreptul la o hotărîre și

decizie motivată, drept ignorat de către instanța de fond și apel.

Cuantumul prejudiciului moral încasat de către instanțe este unul minim și

încurajează procurorii să nu respecte termenul rezonabil la efectuarea urmăririi

penale. Prejudiciului moral acordat trebuie să fie corelat cu practica CtEDO care în

cazuri similare a acordat cu titlu de daune morale sume analogice.

La stabilirea cuantumului prejudiciului moral instanța de apel urma să se

conducă de practica CtEDO și recomandările CSJ nr.6 care stipulează univoc

cuantumul prejudiciului moral ce urmează a fi încasat în litigiile de încălcare a

dreptului la examinarea în termen rezonabil.

A susținut că Emilia Popa este îndreptățită să pretindă repararea prejudiciului

moral suportat, cuantumul despăgubirii solicitate de aceasta nu a fost just apreciat

de către instanțe.

A indicat că, cheltuielile de asistență juridică în sumă de 4 000 de lei sunt

rezonabile, necesare și reale, fapt ignorat fără nici o motivare de către instanțele de

fond și apel.

La 17 iunie 2022, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de

apel și a hotărîrii instanței de fond în partea cuantumului prejudiciului moral și a

3

cheltuielilor de asistență juridică cu emiterea unei hotărîri noi prin care cererea de

chemare în judecată să fie respinsă.

În motivarea recursului a manifestat dezacordul cu hotărîrile instanțelor de

judecată și a menționat că instanța de apel a interpretat în mod eronat legea și în

acest sens a aplicat eronat normele de drept material.

A susținut că instanțele în mod evaziv au apreciat raportul motivat, nefiind

examinate corect aspectele relevate de către Procuratura pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale, în condițiile în care din conținutul

raportului se observă că durata de timp a examinării cauzei penale s-a datorat

complexității cauzei, gravității faptei imputate și nemijlocit înaintării plângerilor de

către partea vătămată, în vederea contestării ordonanței de scoatere de sub urmărire

penală.

Instanța de apel urma să aprecieze faptul că toate acțiunile de urmărire penală

au fost îndreptate în vederea elucidării tuturor circumstanțelor asupra vinovăției sau

nevinovăției persoanelor menționate prin actul de sesizare, privind existența

bănuielii rezonabile de comiterea infracțiunii. Cu precădere urma a fi observat faptul

că în această cauză penală sunt invocate acțiuni care se incriminează participanților

la proces din perioada anilor 02.02.2005 - 01.06.2007, circumstanțe care au dus la

îngreunarea acumulării probelor într-un termen cât mai restrâns posibil din cauza că

unele documente au fost nimicite sau nu se cunoștea locul aflării acestora, motive ce

nu pot fi imputate organului de urmărire penală.

Totodată, circumstanțele examinate sunt incriminate mai multor persoane, însă

care la momentul pornirii urmăririi penale nu se aflau pe teritoriul Republicii

Moldova sau locul aflării acestora nu era cunoscut de către organul de urmărire

penală.

Termenul rezonabil urmează a fi apreciat în coroborare cu celelalte principii

prevăzute de legislația procesual penală, fiind stabilite în vederea asigurării

desfășurării unui proces just, conform dreptului părții la un proces echitabil.

Examinarea cauzei în termen rezonabil reprezintă doar una din componentele

dreptului la un proces echitabil și prin urmare, nu poate prevala asupra tuturor

celorlalte principii. Astfel, termenul de examinare a cauzei nu poate fi considerat

unul excesiv, în condițiile în care a fost justificată existența unor circumstanțe

întemeiate, urmând a fi acordată prioritate înfăptuirii actului investigării bănuielii

rezonabile privind comiterea infracțiunii, în vederea necompromiterii eficacității și

relevanței fazei de urmărire penală.

Instanțele au interpretat eronat normele materiale privind necesitatea expresă

de acordare a unei satisfacții pecuniare, pe când aceasta nu constituie o regulă

generală, dar o excepție de la această regulă.

La 04 mai 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului

copia cererii de recurs depusă de către Emilia Popa, reprezentată de avocatul Serghei

Mocanu cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă

prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d. 206).

La 27 iunie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului

copia cererii de recurs depusă de Ministerul Justiției al Republicii Moldova cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d. 218, 219).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 07 aprilie 2022.

4

La data de 19 aprilie 2022 a fost expediată în adresa participanților la proces

decizia motivată (f.d. 199), însă date privind recepționarea acesteia la materialele

cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul depus de către Emilia Popa, reprezentată de avocatul Serghei Mocanu

la 11 aprilie 2022, și recursul depus de Ministerul Justiției al Republicii Moldova la

17 iunie 2022 se consideră declarat în termenul stabilit de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursurilor completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererile de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei contestate or, motivele recursurilor sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

5

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Emilia Popa,

reprezentată de avocatul Serghei Mocanu și recursul declarat de Ministerul Justiției

al Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de către Emilia Popa,

reprezentată de avocatul Serghei Mocanu și de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

6