2ra-788/21 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești

Dosarul nr. 2ra-788/21

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) Al. Sandu

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) A. Panov, L. Pruteanu, I. Țurcan

Î N C H E I E R E

19 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Popa Emilia,

reprezentată de avocatul Mocanu Serghei,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Popa Emilia

împotriva Ministerul Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu

privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2021, prin care

s-au respins apelurile declarate de avocatul Mocanu Serghei în interesele Emiliei

Popa, Ministerul Justiției și Procuratura Generală și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 15 octombrie 2020,

c o n s t a t ă :

La 10 august 2020, Popa Emilia a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerul Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu

privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

În motivarea acțiunii, reclamanta a menționat că la data de 01 noiembrie

2016, în privința sa a fost pornită urmărirea penală în baza art. 191 alin. (5) din

Codul penal.

De asemenea, a invocat că la 23 decembrie 2016, a fost recunoscută în calitate

de bănuit, iar la 23 martie 2017, a fost pusă sub învinuire în comiterea infracțiunii

prevăzută la art. 42 și art.191 alin. (5) din Codul penal.

Ulterior, prin ordonanța Procuraturii mun. Chișinău, oficiul Buiucani, a fost

scoasă de sub urmărire penală.

Prin urmare, a specificat că a fost trasă ilegal la răspundere penală, fiindu-i

cauzate prejudicii morale și materiale.

1

Astfel, a reiterat că a fost nevoită să angajeze un avocat pentru a fi

reprezentată în cadrul cauzei penale, iar conform contractului de asistență juridică,

i-a achitat suma de 10 000 lei.

Reclamanta Popa Emilia a solicitat încasarea de la bugetul de stat a sumei de

10 000 lei cu titlu de prejudiciu material, încasarea sumei de 3 000 euro cu titlu de

prejudiciu moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 15 octombrie 2020, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Popa Emilia.

S-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul Emiliei Popa suma de 8 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și suma de

5 000 lei cu titlu de prejudiciu material.

În rest, acțiunea s-a respins.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că la 01 noiembrie 2016, a fost pornită cauza penală în privința Emiliei

Popa conform elementelor infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) din Codul

penal.

La 23 martie 2017, Popa Emilia a fost pusă sub învinuire în baza art. 42 și

art.191 alin. (5) din Codul penal - delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală

a bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea vinovatului, săvârșită de

mai multe persoane, cu folosirea situației de serviciu, în proporții deosebit de mari.

Ulterior, prin ordonanța din 01 septembrie 2017, Popa Emilia a fost scoasă de

sub urmărirea penală din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii

prevăzute de art. 42 și art.191 alin. (5) din Codul penal.

La caz, instanța de fond a concluzionat că deoarece Popa Emilia a fost

învinuită în comiterea infracțiunii, iar ulterior a fost scoasă de sub urmărire penală,

din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, se consideră că aceasta a

suportat suferințe fizice și psihice, fiindu-i afectate drepturile garantate de

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale și de Constituție, respectiv fiind subiect cu drept de sesizare a

instanței de judecată prin prisma Legii privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998.

Astfel, prima instanță a considerat echitabilă compensarea prejudiciului

moral cauzat Emiliei Popa prin încasarea în beneficiul acesteia a echivalentului

bănesc în cuantum bănesc în mărime de 8 000 lei, ce constituie o sumă justificată

în circumstanțele speței în raport cu suma pretinsă de 3 000 euro, care este una

exagerată.

Referitor la încasarea prejudiciului material, instanța de judecată a constatat

că în confirmarea cheltuielilor suportate în cadrul cauzei pnale, reclamanta a

prezentat bonul de plată din 23 decembrie 2016, eliberat de CA ”Mocanu Serghei”

în sumă de 10 000 lei.

Prin urmare, deoarece cheltuielile pentru asistență juridică trebuie să fie

necesare, realmente angajate și rezonabile ca mărime, iar la caz lipsește lista

detaliată a actelor-acțiunilor efectuate de avocat și orarul timpului aferent acestora,

instanța de fond a ajuns la concluzia că suma de 10 000 de lei solicitată de Emilia

Popa cu titlu de cheltuieli de asistență juridică în cadrul dosarului penal, este una

exagerată, astfel suma de 5 000 lei fiind uma reală, necesară și rezonabilă.

2

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2021, s-au respins

apelurile declarate de avocatul Mocanu Serghei în interesele Emiliei Popa,

Ministerul Justiției și Procuratura Generală și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 15 octombrie 2020.

La 24 martie 2021, Popa Emilia, reprezentată de avocatul Mocanu Serghei a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri, prin care

acțiunea să fie admisă integral.

Recurenta Popa Emilia, în motivarea recursului a menționat că instanța de

fond la judecarea cauzei a încălcat si aplicat greșit normele de drept material,

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei nu au fost constatate si

elucidate pe deplin, concluziile primei instanței, expuse în hotărâre, sunt în

contradicție cu circumstanțele cauzei.

Recurenta a invocat că respingerea parțială a cerințelor din cererea de

chemare în judecată este nemotivată prin careva norme materiale, iar ca urmare

hotărârea este nemotivată și contradictorie, fapt ce care contravine prevederilor

art.239-241 din Codul de procedură civilă.

De asemenea, recurenta a specifciat că tragerea la răspundere penală a avut

loc în urma unor acte de corupție comise de ofițerul de urmărire penală și procuror,

prin urmare în lipsa unor probelor pertinente, a fost trasă ilegal la răspundere

penală, pe parcurs fiind nevoită să suporte umilință și disconfort, în rezultat i-a fost

cauzată stare de stres iremediabilă.

Or, inițierea cauzei penale, a avut repercusiuni negative asupra sa, ducând la

pierderea prestigiului și a credibilității, creându-i o imagine nesatisfăcătoare, ceea

ce i-a lezat demnitatea personală, la caz, fiind existentă legătura de cauzalitate între

încălcare și prejudiciul suferit, prin urmare repararea acestui prejudiciu determină

acordarea unei satisfacții din punct de vedere moral, pentru neplăcerile și

frustrările produse ca urmare a tragerii ilegale la răspundere penală.

Recurenta a invocat la căz, că la stabilirea cuantumului prejudiciului moral,

instanțele de judecată nu au ținut cont de faptul că informația despre comiterea

presupusei infracțiuni a fost făcută publică.

La fel, a reiterat că pe motivul de tragere ilegală la răspundere penală în

cadrul cauzei penale, a fost nevoită să suporte cheltuieli de asistență juridică, iar

conform bonului de plată, costul acestora constituie suma de 10 000 lei.

Reieșind din cele menționate supra, instanța de judecată urmează să admită

integral cerințele și să încaseze cu titlu de prejudiciu material suma de 10 000 lei și

cu titlu de prejudiciu moral suma de 3 000 Euro.

În concluzie, recurenta a relevat că cele descrise, indică la examinarea

superficială a apelului, deoarece prezintă relevanță și folosirea criteriilor pentru

determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, rezultând din specificul

acestuia și care presupune în sine lămurirea completă și pe bază de dovezi certe,

pertinente și concludente a situației de fapt, or, soluția instanței de apel nu conține

o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției la

care s-a ajuns.

La 12 aprilie 2021, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților copia

recursului, fiind recepționat de către Ministerul Justiției la 19 aprilie 2021, conform

avizului de recepție (f.d. 120).

3

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 26 ianuarie

2021.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 24 martie 2021, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

4

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Popa Emilia,

reprezentată de avocatul Mocanu Serghei, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Popa Emilia, reprezentată de

avocatul Mocanu Serghei.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

5