2ac-187/22 — cu privire la obligarea restabilirii situației anteriaore a bunului imobil, demolarea coonstrucțiilor

Dosarul nr. 2ac-187/22

2-22049149-01-2ac-20072022

ÎNCHEIERE

27 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând cererea lui Corneliu Lîsîi și Aliona Lîsîi privind strămutarea cauzei

civile intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Corneliu Lîsîi și

Aliona Lîsîi împotriva lui Alexandru Ceban și Marina Ceban privind obligarea

restabilirii situației anterioară a bunului imobil, demolarea construcțiilor și încasarea

cheltuielilor de judecată de la Curtea de Apel Chișinău la altă instanță egală în grad,

constată:

La 06 aprilie 2022 Corneliu Lîsîi și Aliona Lîsîi au depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Alexandru Ceban și Marina Ceban, prin care au solicitat

aplicarea măsurilor de asigurare prin dispunerea stopării executării oricăror lucrări

de construcții pe terenul cu numărul cadastral xxxxx din mun. Chișinău sect.

Rîșcani, cartierul locativ xxxxx, obligarea de a restabili situația anterioară a bunului

imobil, demolarea construcțiilor și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 11 aprilie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a

admis parțial cerința cu privire la aplicarea măsurilor de asigurare, s-a aplicat

interdicția de a efectua lucrări de construcție demarate pe terenul cu numărul

cadastral xxxxx din mun. Chișinău sect. Rîșcani, cartierul locativ xxxxx la o

distanță mai mică de 2,4 metri față de bunul imobil cu numărul cadastral xxxxx din

mun. Chișinău, sectorul Rîșcani, str. xxxxx.(f.d. 39-40)

La 27 aprilie 2022 Alexandru Ceban și Marina Ceban, reprezentați de avocatul

Vladislav Roșca, au depus recurs împotriva încheierii din data de 11 aprilie 2022 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care s-a aplicat măsuri de asigurare a

acțiunii. (f.d. 47-50)

Potrivit fișei de repartizare din 31 mai 2022, cauza civilă a fost repartizată prin

intermediul Programului Integrat de Gestionare a Dosarelor judecătorului raportor

Eugeniu Clim. (f.d. 69)

La 11 iulie 2022 Corneliu Lîsîi și Aliona Lîsîi, reprezentați de avocatul

Mariana Caliga, au depus cerere de strămutare a cauzei de la Curtea de Apel

Chișinău la o altă instanță egală în grad.

În susținerea cererii de strămutate au invocat bănuieli esențiale și semnificative

de imparțialitate a completului competent de a examina cauza în ordine de recurs,

susținând că conceptul de imparțialitate a judecătorului în cadrul fiecărei cauze

deduse judecății trebuie să fie unul absolut. La caz, suspiciunile lui Corneliu Lîsîi și

Alionei Lîsîi sunt capabile de a genera neîncrederea față de Curtea de Apel Chișinău

1

la mod general, deoarece pentru data de 21 iunie 2022 urma să aibă loc ședința de

judecată în vederea examinării cererii de recurs, însă din motive neclare ședința nu a

avut loc. Acest fapt, în viziunea lui Corneliu Lîsîi și Alionei Lîsîi, este dubios și

suspect, nefiind clar ce ar putea determina instanța de recurs să decidă asupra

existenței unei necesități de amânare a ședinței de judecată.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge cererea

lui Corneliu Lîsîi și a Alionei Lîsîi privind strămutarea cauzei de la Curtea de Apel

Chișinău la o altă instanță egală în grad din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 43, alin. (2), lit. f) din Codul de procedură civilă

instanța strămută cauza la o altă instanță dacă există bănuieli că nepărtinirea

judecătorilor ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea

participanților la proces.

Aliniatul 4 al aceluiași articol prevede că strămutarea cauzei în cazurile

prevăzute la alin. (2), lit. d), e), f) și g) se efectuează de către instanța ierarhic

superioară, a cărei încheiere nu se supune niciunei căi de atac.

Curtea de Apel Chișinău a remis cauza la Curtea Supremă de Justiție pentru

examinarea cererii de strămutare a cauzei la o altă instanță egală în grad cu Curtea

de Apel Chișinău.

Verificând circumstanțele cauzei în raport cu argumentele invocate în cererea

de strămutare și cadrul legal aplicabil speței, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că argumentele

invocate de către Corneliu Lîsîi și Aliona Lîsîi ca temei de strămutare a cauzei de la

Curtea de Apel Chișinău, nu pot fi încadrate în temeiul prevăzut la art. 43, alin. (2),

lit. f) din Codul de procedură civilă, fiind vădit neîntemeiate și declarative. În

condițiile speței aceste argumente nu și-au găsit confirmare, fiind doar la nivel de

suspiciuni în imparțialitate a întregului corp judecătoresc din cadrul Curții de Apel

Chișinău, fără a indica motivele de fapt și de drept, pe care se întemeiază

suspiciunea, cu anexarea probelor concludente și pertinente, ce justifică acest fapt.

La aspectul dat, urmează a fi notat că în vederea asigurării dreptului

participanților la proces la o instanță de judecată imparțială, garantat de art. 6 § 1

din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale,

legiuitorul a prevăzut la art. 50, art. 52 și art. 56 din Codul de procedură civilă

dreptul participanților la proces de a înainta cerere de recuzare în baza temeiurilor

prevăzute la art. 50 din același cod. Numai în situația când din motivul recuzării

și/sau abținerii mai multor judecători ai Curții de Apel Chișinău, substituirea

judecătorilor ar deveni imposibilă, instanța ierarhic superioară ar avea dreptul să

strămute prezenta cauză la o altă instanță egală în grad, situație ce în prezent nu se

atestă.

În acest sens, Colegiul reține prevederile art. 2.5 din Principiile de la

Bangalore, care stipulează că judecătorul se va abține să soluționeze orice dosar pe

care constată că nu îl va putea judeca într-o manieră imparțială sau în care unui

observator rezonabil i s-ar putea părea că judecătorul nu este capabil să judece

imparțial. Printre astfel de cazuri, fără însă ca înșiruirea să fie completă, se numără

următoarele: cazul în care judecătorul are o predispoziție sau o prejudecată efectivă

cu privire la una dintre pârți sau în care judecătorul cunoaște personal fapte

relevante pentru proces; cazul în care, anterior, judecătorul a avut calitatea de

avocat sau a fost audiat ca martor în acel dosar; cazul în care judecătorul sau un

2

membru al familiei sale are un interes economic în rezultatul procesului.

În hotărârea pe cauza Kyprianou împotriva Cypru (73797/01, 15 decembrie

2005, § 121), Curtea a rezumat principiile care reies din jurisprudența sa cu privire

la imparțialitatea instanței judecătorești după cum urmează: „Curtea reiterează, în

primul rând, că într-o societate democratică este de o importanță fundamentală ca

instanțele judecătorești să inspire încredere populației și, în primul rând, acuzatului,

în cazul procedurilor penale. În acest sens, articolul 6 cere instanței, care cade sub

incidența sa, să fie imparțială. Imparțialitatea, în mod normal, denotă absența

prejudecății sau părtinirii, existența sau absența acesteia putând fi probată în diferite

moduri.

Astfel, Curtea în cauza Piersack împotriva Belgiei (1 octombrie 1982, § 427)

face distincție între o abordare subiectivă, adică încercarea de a constata

convingerea personală sau interesul unui judecător într-o anumită cauză, și o

abordare obiectivă, adică determinarea dacă el a oferit garanții suficiente pentru a

exclude orice îndoială legitimă în acest sens (a se vedea cauza Grieves împotriva

Marii Britanii, 16 decembrie 2003, 57067/00).

În ceea ce privește al doilea test, atunci când testul se aplică unui complet de

judecători, aceasta înseamnă că este necesar de a stabili dacă, pe lângă

comportamentul personal al oricăruia dintre membrii acelui complet, există fapte

care pot fi stabilite și care pot trezi dubii în ceea ce privește imparțialitatea. În

această privință, chiar aparențele pot avea o anumită importanță (a se vedea cauza

Castillo Algar împotriva Spaniei și cauza Morel împotriva Franței). Atunci când se

hotărăște dacă într-o anumită cauză există motive legitime de a bănui că un complet

nu este imparțial, punctul de vedere al celor care pretind că acesta nu este imparțial

este important, dar nu decisiv. Ceea ce este decisiv este dacă această bănuială poate

fi obiectiv justificată (a se vedea cauza Ferrantelli and Santangelo împotriva Italei și

cauza Wettstein împotriva Elveției).

În cauza Micallef împotriva Maltei, Curtea a constatat că imparțialitatea

trebuie evaluată potrivit unui demers subiectiv, ținându-se seama de convingerea

personală și comportamentul judecătorului, adică dacă acesta a demonstrat părtinire

sau prejudecăți personale în cauză și unui demers obiectiv, care constă în a stabili

dacă instanța a oferit, în special prin compunerea sa, suficiente garanții pentru a

exclude orice îndoială legitimă cu privire la imparțialitatea sa.

În acest sens, se reține că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a susținut

întotdeauna că a aplicat demersul subiectiv potrivit căruia „un magistrat este

considerat imparțial până la proba contrariului” (cauza Le Compte, Van Leuven și

De Meyere împotriva Belgiei, § 58).

Raportând aserțiunile expuse supra condițiilor din speță și argumentelor

formulate în susținerea solicitării de a strămuta cauza, Colegiul constată din

lucrările dosarului că completul de judecată căruia i-a fost repartizată prezenta

cauză spre examinare, nu a demonstrat părtinire sau prejudecăți personale. Mai mult

ca atât, acesta a oferit garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială în privința

imparțialității sale.

În speță, Corneliu Lîsîi și Aliona Lîsîi nu au exemplificat împrejurările de

ordin obiectiv sau subiectiv concludente ce ar furniza concluzii cu privire la

prezența prejudecății judecătorilor Curții de Apel Chișinău, având în vedere că, în

spiritul CEDO, orice bănuială de imparțialitate urmează să fie obiectiv justificată.

Suspiciunile declarative nu pot servi drept temei de strămutare a cauzei la o altă

3

instanță de judecată egală în grad pentru judecarea cauzei. Respectiv, Corneliu Lîsîi

și Aliona Lîsîi nu au demonstrat că există fapte verificabile care pot pune la îndoială

imparțialitatea tuturor judecătorilor Curții de Apel Chișinău.

Din considerentele menționate, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea

lui Corneliu Lîsîi și a Alionei Lîsîi cu privire la strămutarea cauzei de la Curtea de

Apel Chișinău la o altă instanță egală în grad.

În conformitate cu prevederile art. 43, alin. (2), lit. f) și alin. (4), art. 269-270

din Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se respinge cererea lui Corneliu Lîsîi și a Alionei Lîsîi cu privire la

strămutarea de la Curtea de Apel Chișinău la o altă instanță egală în grad pentru

examinarea în ordine de recurs a cauzei civile intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de către Corneliu Lîsîi și Aliona Lîsîi împotriva lui Alexandru

Ceban și Marina Ceban privind obligarea restabilirii situației anterioară a bunului

imobil, demolarea construcțiilor și încasarea cheltuielilor de judecată.

Cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Corneliu Lîsîi și Aliona Lîsîi împotriva lui Alexandru Ceban și Marina Ceban

privind obligarea restabilirii situației anterioară a bunului imobil, demolarea

construcțiilor și încasarea cheltuielilor de judecată, se restituie Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

4