3ra-268/22 — contestarea actului administrativ

3ra-268/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-268/2022

2-19179510-01-3ra-04032022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. V. Sîrbu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, Gr. Dașchevici, V. Clima)

ÎNCHEIERE

20 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Lidia Soșina,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Lidia Soșina împotriva Primăriei municipiului Chișinău, Direcției Generale Arhitectură,

Urbanism și Relații Funciare, persoană terță Valeria Budeanu cu privire la contestarea

actului administrativ,

împotriva deciziei din 03 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de apel depusă de Lidia Soșina, reprezentată de avocatul Ivan

Ciolac împotriva hotărârii din 12 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 08 noiembrie 2019 Lidia Soșina și Marcel Ursu au depus cerere de chemare în

judecată împotriva Primăriei municipiului Chișinău și Direcției Generale Arhitectură,

Urbanism și Relații Funciare cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că, domiciliază în XXXXX, cu

numărul cadastral XXXXX.

Au relatat că pentru casa și terenul din nemijlocita vecinătate a reclamanților din

str. XXXXX, cu numărul cadastral XXXXX, pârâții la 23 ianuarie 2017 au emis

certificatul de urbanism pentru proiectare nr. 02i/17 pentru reconstruirea cu extindere a

imobilului existent (01) în locuință bi-familiară, iar la 22 mai 2017 în baza certificatului

indicat Primăria XXXXX a emis autorizația de construire nr. 191-c/17.

Au apreciat reclamanții că actele menționate au fost elaborate și emise cu violarea

prevederilor legii privind autorizarea executării lucrărilor de construcție, deoarece la

certificatul de urbanism pentru proiectare lipsește copia autentificată notarial a

acordurilor vecinilor de teren ale căror interese pot fi afectate nemijlocit în procesul

executării lucrărilor de construcție și în perioada exploatării obiectului construit, fapt

expus la art. 3 alin. (1) lit. d) al Legii indicate.

1

Au susținut reclamanții că, proprietarii terenului nemijlocit învecinat, în vederea

obținerii certificatului de urbanism pentru proiectare nr.02i/17 din 23 ianuarie 2017

trebuiau să obțină de la ei acordul autentificat notarial, iar autoritatea emitentă urma să

verifice dacă la cererea de elaborare a certificatului de urbanism pentru proiectare

nr.02i/17 din 23 ianuarie 2017 au fost anexate toate actele solicitate de legea indicată.

Au mai invocat reclamanții că obiectivul beneficiarului certificatului de urbanism

este amplasat în zona rezidențială de tip R2, astfel potrivit prevederilor Regulamentului

local de urbanism al orașului Chișinău, aprobat prin decizia Consiliului municipal

Chișinău nr. 22/40 din 25 decembrie 2008, CUT maxim admisibil este de 0.5, însă

emitentul certificatului de urbanism a admis contrar normelor legale valoarea CUT

maxim de 0.9 - fapt ce denotă, în opinia reclamanților, ilegalitatea certificatului de

urbanism pentru proiectare nr.02i/17 din 23 ianuarie 2017.

Au menționat reclamanții că pentru obținerea autorizației de construire,

beneficiarul urma să depună conform Legii nr. 163/2010 la Direcția Autorizare și

Disciplină în Construcție un set de acte, ce vor fi verificate, și în baza cărora va fi

eliberată autorizația solicitată, certificatul de urbanism pentru proiectare nr.02i/17 din

23 ianuarie 2017; dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile; proiectul de execuție

a obiectivului supus lucrărilor de reconstruirea cu extindere a imobilului locativ existent

în locuință bifamiliară situat în mun. Chișinău, sectorul Botanica, str. Cetatea Albă 132;

autorizația de desființare a construcțiilor; avizele necesare stabilite prin certificatul de

urbanism de Direcția Generală Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare.

Au relatat reclamanții că în conformitate cu prevederile Legii nr. 163/2010,

demararea lucrărilor de demolare urma să se execute în baza unui proiect de execuție și

a autorizației de demolare, însă potrivit situației de fapt, lucrările de demolare s-au

executat în mod neautorizat, din ce ar rezulta că certificatul de urbanism pentru

proiectare nr.02i/17 din 23 ianuarie 2017 și autorizația de construire nr. 191-c/17 din 22

mai 2017 au fost elaborate cu violarea prevederilor Legii nr. 163/2010, sancțiunea

cărora este nulitatea acestor acte, deoarece emiterea acestora a generat un prejudiciu

drepturilor petiționarilor ce se manifestă prin cauzarea de incomodități din exploatarea

bunului imobil învecinat, beneficiarul nu a respectat prevederile actelor normative ce

reglementează înălțimea clădirilor învecinate СНИП 2.07.01-89 „Градостроительства.

Планировка и застройка городских и сельских поселений», procentul de ocupare a

terenului (РОТ), coeficientul de utilizare a terenului (CUT), alinierea terenului și

construcțiilor față de străzile adiacente, în planul general și de facto la construcția

amplasată pe str. XXXXX nu sunt respectate, fapt ce incomodează exploatarea bunului

imobil învecinat amplasat pe str.XXXXX, bunul vizat, ce constituie obiectul

certificatului de urbanism și al autorizației de construire menționate, este construit

contrar normativelor NCM C.04.02- 05 „Iluminatul natural și artificial”, NCM E.04.01-

06 „Protecția termică a clădirilor”, NCM E.03.02-01 „Protecția împotriva incendiilor a

clădirilor și instalațiilor”, NCM A.01.02-96 „Sistemul de documente normative în

construcții”, fapt ce influențează negativ asupra bunului imobil învecinat, adică bunul

imobil al reclamanților.

Prin petiția nr. 7668 din 12 august 2019 și nr. S-4196/1/19 din 13 august 2019 și

cererea prealabilă cu nr. 9201 și 06-111/6324 din 11 octombrie 2019, reclamanții au

2

solicitat Primăriei mun. Chișinău și Direcției Generale Arhitectură, Urbanism și Relații

Funciare eliberarea tuturor actelor, cererilor, documentelor ce au stat la baza emiterii

certificatului de urbanism pentru proiectare nr.02i/17 din 23 ianuarie 2017 și a

autorizației de construire nr. 191-c/17 din 22 mai 2017, însă acestea nu au fost

prezentate.

Cu trimitere la art. 3 și 12 ale Legii privind autorizarea executării lucrărilor de

construcție reclamanții au invocat că actele solicitate au tangență nemijlocită cu

obiectului litigiului și demonstrează nemijlocit poziția acestora invocată în acțiune, și

anume violarea de către pârâți a normelor imperative ce a dus la emiterea deciziilor

ilegale, existând bănuieli rezonabile că pârâții au admis încălcări de procedură la

elaborarea și emiterea certificatului de urbanism pentru proiectare nr. 02i/17 din 23

ianuarie 2017 și a autorizației de construire nr. 191-c/17 din 22 mai 2017.

Au solicitat reclamanții constatarea ca fiind ilegal certificatul de urbanism pentru

proiectare nr. 02i/17 din 23 ianuarie 2017 și a autorizației de construire nr. 191-c/17 din

22 mai 2017, anularea acestora și compensarea cheltuielilor de judecată în sumă de

3000 de lei.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani din 04 noiembrie 2020 în

proces a fost atrasă în calitate de persoană terță Valeria Budeanu (f.d. 110-111).

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani din 12 martie 2021 cerințele

înaintate de Marcel Ursu au fost declarate inadmisibile (139-142).

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani din 12 martie 2021 acțiunea

depusă de Lidia Soșina a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d. 143, 149-162).

Dispozitivul hotărârii din 12 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a

fost notificat Lidiei Soșina, reprezentată de avocatul Ivan Ciolac la 25 martie 2021, fapt

confirmat prin avizul de recepție a scrisorii (f.d.147).

La 30 martie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Lidia Soșina, reprezentată de

avocatul Ivan Ciolac, a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii Judecătoriei

Chișinău sediul Rîșcani din 12 martie 2021, prin care a solicitat admiterea apelului,

casarea hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi decizii de admitere integrală a

acțiunii (f.d. 163).

La 13 mai 2021 Lidia Soșina a recepționat hotărârea motivată a primei instanțe, iar

la 16 iunie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Lidia Soșina a depus motivarea

apelului (f.d.175-179).

Prin decizia din 03 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă

cererea de apel depusă de Lidia Soșina, reprezentată de avocatul Ivan Ciolac împotriva

hotărârii din 12 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că la 23 ianuarie 2017 Primăria

mun. Chișinău a eliberat certificatul de urbanism pentru proiectare nr. 02i/17, în scopul

reconstruirii cu extindere a imobilului locativ existent (1) în locuință bifamiliară pe

adresa mun. XXXXX.

Din certificatul de urbanism pentru proiectare nr. 02i/17 din 23 ianuarie 2017

rezultă că la edificarea construcției se va ține cont de situația urbanistică existentă și

destinația actuală a parcelei examinate, vor fi admise reglementările generale prevăzute

de codurile R1-R3: subzonele articulare și/sau cuplate pentru două familii P-P+2E, POT

3

maxim 35%. CUT maxim 0,9 pentru înălțimi P+2E, și 0,65 pentru înălțimi P+E (se

admite creșterea cu 0,1 a CUT în cazul mansardelor). Amplasamentul casei de locuit

solicitate reconstrucției, cu extindere pe orizontală și verticală se va realiza în

conformitate cu proiectul-schiță avizat de către arhitectul-șef al localității la data de 07

octombrie 2016 cu respectarea normativelor în vigoare și prevederilor raportului de

expertiză tehnică. Nu se admite afectarea vecinătăților (retrageri minimale de la hotare

laterale - 2.4 m. distanță ce poate fi micșorată doar în baza acordurilor autentificate

notarial al proprietarilor adiacenți). Certificatul de urbanism pentru proiectare nr. 02i/17

din 23 ianuarie 2017 a fost eliberat pe un termen de 12 luni.

La 22 mai 2017 Primăria mun. Chișinău a eliberat autorizația de construire nr.191-

c/17 pentru executarea lucrărilor de reconstruire cu extindere a imobilului locativ

existent (1) în locuință bifamiliară în limita terenului deținut în proprietate. Potrivit

informațiilor oferite de intimată bunul imobil vizat a fost recepționat și înregistrat în

Registrul bunurilor imobile la 29 decembrie 2017.

La 12 august 2019 apelanta a înregistrat la Direcția Generală Arhitectură,

Urbanism și Relații Funciare petiția nr. 7667, prin care a solicitat constatarea ca fiind

ilegal certificatul de urbanism pentru proiectare nr. 02i/17 din 23 ianuarie 2017 și

autorizația de construire nr.191-c/17 din 22 mai 2017, anularea acestora și eliberarea

tututor actelor ce au stat la baza emiterii actelor date.

Prin răspunsul Direcției Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare nr. 21/1543;

21/7667 din 02 octombrie 2019, apelanta a fost informată că referitor la legalitatea

edificării imobilului din str. XXXXX, în baza actelor permisive eliberate de către

Primăria municipiului Chișinău potrivit datelor din Registrul bunurilor imobile (portalul

informațional a serviciului cadastral teritorial Chișinău din cadrul I.P. „Agenția Servicii

Publice”), imobilul respectiv este recepționat și înregistrat în Registrul bunurilor

imobile din 29 decembrie 2017. În privința anulării unor acte permisive (din 2017),

consideră că pretențiile expuse nu pot fi examinate, deoarece au fost înaintate tardiv, cu

omiterea termenilor de prescripție, stabiliți de lege.

Referitor la chestiunea respectivă reclamanta a fost informată prin scrisoarea nr.

21/1848 (21/7782; 21/1836) din 28 noiembrie 2017. Cât privește eliberarea copiilor

tuturor actelor, referitor la construcția din str. XXXXX, apelantei i s-a comunicat că prin

semnătură la cererea nr. U-4684/17 din 23 iunie 2017, aceasta a primit actele solicitate.

Nefiind de acord cu răspunsul indicat, la 11 octombrie 2019 apelanta a înregistrat

la Direcția Generală Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare cererea prealabilă nr.

9201, prin care a solicitat constatarea ca fiind ilegal certificatul de urbanism pentru

proiectare nr. 02i/17 din 23 ianuarie 2017 și autorizația de construire nr. 191-c/17 din 22

mai 2017; anularea certificatului de urbanism pentru proiectare nr. 02i/17 din 23

ianuarie 2017 și a autorizației de construire nr. 191-c/17 din 22 mai 2017 și eliberarea

tututor actelor ce au stat la baza emiterii acestora.

Prin răspunsul nr. 21/9201 din 18 octombrie 2019, s-a comunicat apelantei că

anterior la chestiunile solicitate Direcția a informat-o în scris, prin scrisorile nr. 2i/1543

(nr. 21/7667) din 02 octombrie 2019, nr. 21/7782 (21/1836, 21/1848) din 28 noiembrie

4

respectivele i-au fost oferite anterior, la cererea înregistrată în cadrul Primăriei

municipiului Chișinău cu nr. I-4684/17 din 23 iunie 2017.

Astfel, instanța de apel aplicând prevederile art. 2, 3 alin. (1)-(5), 4 alin. (1)-(3) și

(8)6 alin. (1), 12 alin. (1) și (2), 13 alin. (1) și (2), 21 alin. (1) al Legii privind

autorizarea executării lucrărilor de construcție, precum și art. 1 alin. (2), 26 alin. (1) din

Legea contenciosului administrativ, în vigoare la data emiterii actului administrativ

contestat, și a conchis că efectul juridic al actelor contestate, implicit a certificatului de

urbanism din 23 ianuarie 2017 și a autorizației de construire din 22 mai 2017, a încetat

odată cu finalizarea lucrărilor realizate în baza acestora, recepția finală și înregistrarea

imobilului în Registrul bunurilor imobile la 29 decembrie 2017 confirmând,

concomitent, încetarea tuturor efectelor actelor contestate și întrunirea construcției

realizate a condițiilor de recepție finală, astfel încât, prin prisma art. 2, 3, 16 ale Legii

contenciosului administrativ, actele respective nu mai pot fi apreciate ca fiind

cauzatoare de ingerințe în drepturile apelantei.

A mai concluzionat instanța de apel că această concluzie este fortificată și prin

raportul de expertiză extrajudiciar nr. 208 din 14 iunie 2018, întocmit de expertul

judiciar în construcții Achimov Anatol, din care reiese că inadvertențele invocate rezidă

din însăși modalitatea de realizare a construcției, și nu din actele permisive puse la baza

edificării acesteia, contestate în speță.

Mai mult decât atât, cu referire la acest raport, în contextul invocării de către

apelantă asupra neexpunerii în hotărârea contestată asupra lui, Colegiul instanței de apel

a constatat existența unor vicii ce fac imposibilă reținerea concluziilor respective,

inclusiv expunerea expertului asupra faptului că certificatul de urbanism și autorizația

de construire sunt viciate ca urmare a lipsei la întocmirea acestora a acordului vecinilor,

constatare ce contravine prevederilor art. 3 alin. (1) lit. d) al Legii privind autorizarea

executării lucrărilor de construcție, ce statua la data emiterii actelor contestate drept

condiție prezentarea autorității emitente a acordului notarial al coproprietarilor de

imobile/teren, ale cărora interese pot fi afectate nemijlocit în procesul executării

lucrărilor de construcție și în perioada exploatării obiectului construit, iar beneficiarii

actelor contestate nu sunt coproprietari, în ordinea art. 344 Cod civil (în redacția la data

respectivă) cu apelanta asupra terenului primilor.

La fel, instanța de apel a constatat că expertul judiciar a întocmit raportul din 14

iunie 2018 reieșind din considerentul că imobilul examinat constituie o construcție

viitoare, deși autoritatea publică locală invocă faptul recepției acestuia și înregistrării în

Registrul bunurilor imobile încă din 29 decembrie 2017, iar raportul este întocmit în

ansamblu în contextul invocării unor eventuale încălcări a drepturilor apelantei prin

construcția edificată și nu prin actele ce constituie obiectul prezentului proces de

contencios administrativ.

Or, în corespundere cu exigențele legale existente la data întocmirii actelor

contestate, și anume a art. 26 al Legii contenciosului administrativ, instanța de apel a

atestat că actele contestate au fost emise în corespundere cu exigențele legale, de către

autoritatea abilitată și cu respectarea procedurii stabilite, în condițiile în care în

certificatul de urbanism pentru proiectare și în autorizația de construire contestate au

fost indicate elementele regimului juridic, economic, tehnic și urbanistic-arhitectural al

5

imobilului, documentația aprobată de urbanism, amenajare a teritoriului, autorizare a

construirii în teritoriul administrat, a documentației de proiect elaborate, verificate și

aprobate în modul stabilit, documentația de proiect a construcției și modalitatea

executării lucrărilor de construire fiind supuse verificării și avizării de către autoritățile

și serviciile abilitate, constatare la care just a ajuns și prima instanță.

La 17 februarie 2022 Lidia Soșina a depus cerere de recurs motivată împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 03

noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău cu emiterea unei noi decizii de admitere

integrală a acțiunii.

În motivarea recursului Lidia Soșina a indicat că nu este de acord cu decizia

instanței de apel, deoarece la emiterea actului judecătoresc instanța de apel a încălcat

normele de drept procedural.

Concluziile instanței de apel sunt expuse într-o formă evazivă, incertă neavînd

putere de convingere, fără a fi dată o apreciere cuvenită pretențiilor formulate în

prezentul litigiu în raport cu materialul probator reținut, precum și normele de drept ce

reglementează acest aspect. Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu

motivele de fapt și de drept, care i-au formulat convingerea în sensul unei anumite

soluții trebuie să fie clară și simplă, precisă, conchisă și fermă, să aibă putere de

convingere.

Astfel instanța în temeiul art. 130 alin. (4) CPC este obligată să reflecte în hotărâre

motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe,

precum și argumentarea preferinței unor probe față de alte probe. Însă la caz, instanța de

fond a omis să se expună din ce cauză probele prezentate de reclamantă , Raportul de

Expertiză Extrajudiciară nr. 208 din 14 iunie 2018, prin care se constată încălcarea

prevederilor Regulamentului local de urbanism al orașului Chișinău, aprobat prin

decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 22/40 din 25 decembrie 2008, nu au fost

luate în considerare de către instanța de fond și nici nu li s-a dat apreciere juridică.

Regulamentul Local de Urbanism fixează reguli privind modul de ocupare a

terenului. Funcțiile Regulamentului și a documentațiilor de urbanism sunt strâns

corelate între ele. Planul Urbanistic General al localității și Planul Urbanistic Zonal al

Localității, Planul Urbanistic de Detaliu determină zonele prin codificări, atribuindu-le

funcțiuni specifice, care sunt obligatorii spre executare pe tot teritoriul municipiului

Chișinău și nu pot fi încălcate sub nici o formă.

A menționat că atât prima instanță, cât și instanța de apel au omis faptul că la

emiterea certificatului de urbanism în cauză au fost comise abateri de la lege și anume

că obiectivul supus reconstrucției este amplasat în mun. Chișinău, str. Cetatea Albă 132,

zonă rezidențială de tip R2, pentru care potrivit Regulamentului local de urbanism al

orașului Chișinău Coeficientul de ocupare a Terenului este de 0,5 pârâții au admis

contrar normelor legale valoarea CUT maxim de 0,9.

În consecință, prin emiterea actelor administrative supra, cu violarea prevederilor

legale, a generat încălcarea dreptului la vecinătate.

La fel, prin încălcările admise de intimați îi cauzează incomodități recurentei la

exploatarea bunului său. Mai mult beneficiarul nu a respectat prevederile actelor

normative ce reglementează înălțimea clădirilor învecinate, procentul de ocupare a

6

terenului, coeficientul de utilizare a terenului, alinierea terenului și construcțiilor față de

străzile adiacente, în planul general și de fapt la construcția amplasată pe str. Cetatea

Albă nr. 132 nu sunt respectate fapt ce incomodează exploatarea bunului imobil

învecinat amplasat pe str. Cetatea Albă nr. 130.

În concluzie a susținut că instanța de apel nu a realizat suficient controlul

judecătoresc al legalității actelor administrative, și nu au elucidat pe deplin probele

diferite cauzei, iar în rezultat au emis o soluție neîntemeiată.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme

de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Din actele cauzei nu rezultă faptul că instanța de apel a expediat recurentei Lidia

Soșina decizia instanței de apel pentru notificare.

În condițiile enunțate, recursul motivat depus la 17 februarie 2022 împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2021, este în termen (f.d.222-224).

La 04 martie 2022 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților și a

persoanelor terțe copia recursului motivat depus de Lidia Soșina cu înștiințarea despre

necesitatea prezentării referinței.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea

de recurs depusă de Lidia Soșina inadmisibilă, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)- f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra

cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul

de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

7

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul

de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

Lidia Soșina.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

8

Recursul depus de Lidia Soșina se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

9