2ra-662/22 — repararea prejudiciului material și moral

2ra-662/22 — repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-662/22

2-20105033-01-2ra-13052022

Prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul Central (jud. D. Guțu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. D. Fujenco, L. Caraianu, A. Mironov)

DECIZIE

13 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând recursurile declarate de Anton Iasîbaș și Inspectoratul General al

Poliției,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Anton Iasîbaș

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Ministerului Finanțelor al

Republicii Moldova și Inspectoratului General al Poliției cu privire la repararea

prejudiciului material și moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 16 decembrie 2021 a Curții de Apel Comrat, prin care au

fost respinse apelurile declarate de Anton Iasîbaș și Inspectoratul General al Poliției și

a fost menținută hotărârea din 14 iulie 2021 a Judecătoriei Comrat, sediul Central,

constată:

La data de 01 septembrie 2020, Anton Iasîbaș a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției, Ministerului Finanțelor și Inspectoratului

General al Poliției cu privire la repararea prejudiciului material și moral și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 17 iulie 2019, a primit prin poștă

încheierea din 11 iulie 2019 a executorului judecătoresc privind asigurarea executării

documentului executoriu, din conținutul căreia a aflat că la 12 mai 2014, în privința sa

de către agentul constatator a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție

MAI 01829359 privind comiterea contravenției prevăzute de art. 229 alin. (2) din Codul

contravențional, fiind sancționat cu amendă în mărime de 300 u.c. și aplicarea a 3

puncte de penalizare.

A menționat că despre existența procesului-verbal cu privire la contravenție a aflat

1

la 17 iulie 2019. Semnătura aplicată din numele lui pe acest act a fost falsificată, iar,

procesul-verbal cu privire la contravenție din 12 mai 2014 conține date denaturate și

anume, precum că ar fi condus automobilul de model „Peugeot 405”, cu numerele de

înmatriculare XXXXX, care nu îi aparține.

Reclamantul a relatat că în baza plângerii adresate către Inspectoratul General al

Poliției, a fost pornită urmărirea penală în baza art. 361 alin. (1) din Codul penal și în

cadrul urmăririi penale, în baza expertizei, s-a constatat că semnăturile efectuate din

numele său în procesul-verbal cu privire la contravenție aparțin altei persoane. Conform

răspunsului stației de testare tehnică din orașul Ceadîr-Lunga, automobilul de model

„Peugeot 405”, cu nr. de înmatriculare XXXXX a trecut testarea tehnică la 06 iunie

2013, cu valabilitatea până la 05 iunie 2014.

A declarat că prin hotărârea din 20 mai 2020 a Judecătoriei Comrat, sediul Central,

au fost anulate procesul-verbal cu privire la contravenție nr. MAI 01 829359 și decizia

agentului constatator din 12 mai 2014, prin care a fost recunoscut vinovat de comiterea

contravenției prevăzute de art. 229 alin. (2) din Codul contravențional și a fost

sancționat cu amendă și puncte de penalizare, procesul contravențional fiind încetat.

Reclamantul a precizat că prin decizia din 03 august 2020 a Curții de Apel Comrat,

a fost menținută hotărârea din 20 mai 2020 a Judecătoriei Comrat.

Anton Iasîbaș a susținut că în urma acțiunilor colaboratorului din cadrul

inspectoratului de poliție, a fost tras ilegal la răspundere contravențională, cu aplicarea

sancțiunii sub formă de amendă și puncte de penalizare.

A solicitat încasarea din contul pârâților în beneficiul său a cheltuielilor de

asistență juridică în mărime de 3000 de lei suportate în cadrul procesului

contravențional și a sumei de 50 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, precum și a

cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 5000 de lei, suportate în prezentul

proces.

Prin hotărârea din 14 iulie 2021 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, acțiunea

depusă de Anton Iasîbaș a fost admisă parțial și s-a încasat din contul Inspectoratului

General al Poliției în beneficiul lui Anton Iasîbaș suma de 3000 de lei în temeiul

contractului nr. 759 din 28 august 2019 și a bonului de plată seria OL 128995 din

28 august 2019, pentru acordarea asistenței juridice, precum și suma de 5000 de lei, în

temeiul contractului nr. 827 din 26 august 2020 și a bonului de plată seria OL 500318

din 26 august 2020, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate în prezentul

proces. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 16 iulie 2021, Inspectoratul General de Poliției a declarat apel împotriva

hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe

și emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

La 04 august 2021, Anton Iasîbaș a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe în partea

respingerii acțiunii și emiterea în această parte a unei noi hotărâri, prin care acțiunea să

fie admisă integral.

Prin decizia din 16 decembrie 2021 a Curții de Apel Comrat, au fost respinse

apelurile declarate de Anton Iasîbaș și Inspectoratul General al Poliției și a fost

2

menținută hotărârea din 14 iulie 2021 a Judecătoriei Comrat, sediul Central.

La 24 martie 2022, Inspectoratul General al Poliției a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea

să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a elucidat toate

circumstanțele importante pentru soluționarea justă a cauzei în partea ce ține de

încasarea cheltuielilor de asistență juridică și s-a abținut de a da un răspuns explicit la

cele mai importante întrebări formulate în cererea de apel.

A susținut că în speță, nu sunt aplicabile temeiurile prevăzute de art. 3 și 6 din

Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 și respectiv, prejudiciul material și moral nu este

susceptibil reparării. Or, Anton Iasîbaș nu a fost supus arestului contravențional,

reținerii contravenționale, precum și nu i-a fost aplicată amendă contravențională de

către instanța de judecată, prin urmare, intimatul nu este în drept să solicite repararea

prejudiciului material și moral din contul bugetului de stat.

În acest sens, recurentul a subliniat că Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998

învederează expres că pentru erorile comise în procesele contravenționale, persoana va

putea pretinde repararea prejudiciului doar în cazul supunerii ilegale la arest

contravențional, reținerii contravenționale sau aplicării ilegale a amenzii

contravenționale de către instanța de judecată.

A mai indicat că acțiunea de întocmire a procesului-verbal cu privire la

contravenție reprezintă una dintre atribuțiile de serviciu ale agentului constatator, la

executarea cărora ultimul este obligat prin Lege, iar înlăturarea erorilor prin hotărâre

judecătorească exceptă posibilitatea reparării prejudiciului pentru motivele indicate mai

sus.

Recurentul a notat că art. 6 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 prevede

dreptul la repararea prejudiciului în cazurile indicate în textul acestei norme, care

survine în modul prevăzut de Lege și anume, în cazurile prevăzute de art. 3 al aceleiași

Legi, inexistente în speță, deoarece anularea procesului-verbal cu privire la contravenție

și a deciziei de sancționare, cu încetarea procesului contravențional de către instanța de

judecată, constituie un remediu compensatoriu eficient ce atrage satisfacție echitabilă

pentru Anton Iasîbaș.

A precizat că instanțele ierarhic inferioare au concluzionat greșit că existența unui

act ilegal din partea agentului constatator este confirmată prin hotărârea din 20 mai

2020 a Judecătoriei Comrat, prin care procesul-verbal cu privire la contravenție a fost

anulat.

Recurentul consideră că Anton Iasîbaș nu a probat și nici nu a prezentat argumente

convingătoare privind suportarea cheltuielilor de asistență juridică.

La 08 aprilie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Anton Iasîbaș a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe în partea respingerii pretenției cu

privire la repararea prejudiciului moral, cu pronunțarea în această parte a unei noi

hotărâri, prin care să fie încasat în beneficiul său prejudiciul moral în mărime de 50 000

3

de lei.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că în urma acțiunilor ilegale ale

agentului constatator, a fost nevoit să achite serviciile unui avocat, deoarece este

pensionar și are o vârstă înaintată. Astfel, a fost tras la răspundere contravențională

ilegal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de amendă și aplicarea punctelor de

penalizare, respectiv, a suportat prejudiciu moral, care urma a fi reparat de către instanța

de judecată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost expediată în

adresa participanților la proces la data de 16 februarie 2022 (f.d. 184, volumul I) și a

fost recepționată de către Inspectoratul General al Poliției la data de 21 februarie 2022,

iar, de către Anton Iasîbaș la 18 februarie 2022 (f.d. 187, 189, volumul I).

Astfel, recursurile, declarate la 24 martie 2022 de către Inspectoratul General al

Poliției și la 08 aprilie 2022 de către Anton Iasîbaș, sunt în termen.

La 16 mai 2022, copia recursurilor a fost expediată în adresa participanților la

proces, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței (f.d. 25, 27-31,

volumul II).

Referințe nu au fost depuse.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) din Codul de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 22 iunie 2022 a considerat recursurile admisibile și a

dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursurile se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursurile

declarate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției

urmează a fi respins, iar recursul declarat de Anton Iasîbaș urmează a fi admis, cu

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe în partea respingerii

pretenției cu privire la repararea prejudiciului moral și pronunțarea în această parte a

unei hotărâri noi, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

În conformitate cu art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată.

În conformitate cu art. 240 alin. (1) din Codul de procedură civilă, la deliberarea

hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele, determină circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu stabilite, caracterul

raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea

4

acțiunii.

Din materialele cauzei rezultă că la 12 mai 2014, în privința lui Anton Iasîbaș a

fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție nr. MAI 01 829359 în baza art.

229 alin. (2) din Codul contravențional - conducerea unui vehicul care nu a fost supus

reviziei tehnice. Prin decizia din 12 mai 2014 a agentului constatator din cadrul

Inspectoratului de Poliție Ceadîr-Lunga, Anton Iasîbaș a fost recunoscut vinovat de

comiterea contravenției prevăzute de art. 229 alin. (2) din Codul contravențional și a

fost sancționat cu amendă în mărime de 300 u.c. și aplicarea a 3 puncte de penalizare.

La 01 august 2019, Anton Iasîbaș a depus contestație împotriva procesului-verbal

cu privire la contravenție și a deciziei agentului constatator din 12 mai 2014.

Prin hotărârea din 20 mai 2020 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, contestația

a fost admisă parțial și a fost constatată nulitatea procesului-verbal cu privire la

contravenție nr. MAI 01 829359 din 12 mai 2014, cu anularea deciziei agentului

constatator din 12 mai 2014, prin care Anton Iasîbaș a fost sancționat pentru comiterea

contravenției prevăzute de art. 229 alin. (2) din Codul contravențional cu amendă și

puncte de penalizare. Procesul contravențional a fost încetat în legătură cu nulitatea

procesului-verbal cu privire la contravenție.

Prin decizia din 03 august 2020 a Curții de Apel Comrat, a fost respins recursul

declarat de Anton Iasîbaș și a fost menținută hotărârea din 20 mai 2020 a Judecătoriei

Comrat, sediul Central (f.d. 6-9, volumul I).

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Anton Iasîbaș a solicitat

încasarea din contul Ministerului Justiției, Ministerului Finanțelor și a Inspectoratului

General al Poliției în beneficiul său a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de

3000 de lei suportate în cadrul procesului contravențional și a sumei de 50 000 de lei

cu titlu de prejudiciu moral, precum și a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de

5000 de lei, suportate în prezentul proces.

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la concluzia

temeiniciei parțiale a acțiunii și a încasat din contul Inspectoratului General al Poliției

în beneficiul lui Anton Iasîbaș suma de 3000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență

juridică suportate în cadrul procesului contravențional și suma de 5000 de lei, cu titlu

de cheltuieli de asistență juridică suportate în prezentul proces, în rest acțiunea fiind

respinsă ca neîntemeiată.

Ulterior, instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelurilor declarate de

Anton Iasîbaș și Inspectoratul General al Poliției, a ajuns la concluzia netemeiniciei

acestora și a menținut hotărârea primei instanțe.

Judecând cauza în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că soluția instanțelor ierarhic

inferioare este întemeiată parțial, din următoarele motive.

Conform art. 10 din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019), apărarea

drepturilor civile încălcate se face pe cale judiciară. Modul de aplanare a litigiului dintre

părți pînă la adresare în instanță de judecată poate fi prevăzut prin lege sau contract.

Apărarea drepturilor civile pe cale administrativă se face doar în cazurile prevăzute de

lege. Hotărîrea emisă pe cale administrativă poate fi atacată în instanță de judecată.

5

Conform art. 11 lit. g) și i) din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019),

apărarea dreptului civil se face prin repararea prejudiciilor; repararea prejudiciului

moral.

Potrivit art. 384 alin. (2) lit. u), alin. (3), (31) din Codul contravențional, persoana

în a cărei privință a fost pornit proces contravențional are dreptul să ceară și să

primească despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile sau inacțiunile ilicite ale

autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze cauza

contravențională.

Realizarea de către persoana în a cărei privință a fost pornit proces contravențional

a drepturilor sale ori renunțarea la realizarea acestor drepturi nu poate fi interpretată în

detrimentul persoanei și nu poate avea consecințe nefavorabile pentru ea.

Dreptul prevăzut la alin. (2) lit. u) se oferă doar în cazul în care prin hotărâre

judecătorească definitivă s-a constatat caracterul ilicit al acțiunilor sau al inacțiunilor

autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze cauza

contravențională.

În conformitate cu art. 441 alin. (2) din Codul contravențional, încetarea

procesului contravențional determină repunerea în drepturi a persoanei în a cărei

privință a fost pornit.

Reieșind din normele de drept citate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că Anton Iasîbaș dispune de

dreptul de a pretinde repararea prejudiciului material și moral cauzat prin tragerea

neîntemeiată la răspundere contravențională, întrucât printr-o hotărâre judecătorească

irevocabilă s-a stabilit nulitatea procesului-verbal cu privire la contravenție, din motivul

neindicării de către agentul constatator, contrar prevederilor art. 443 alin. (1) lit. d) din

Codul contravențional, a faptei contravenționale și a circumstanțelor cauzei care au

importanță pentru stabilirea faptelor și anume, cine și ce mijloc de transport conducea,

precum și alte circumstanțe referitor la comiterea contravenției prevăzute de art. 229

alin. (2) din Codul contravențional.

Prin urmare, instanțele ierarhic inferioare just au încasat din contul Inspectoratului

General al Poliției în beneficiul lui Anton Iasîbaș suma de 3000 de lei cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică suportate în cadrul procesului contravențional, precum și

suma de 5000 de lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate în prezentul

proces, cheltuieli ce sunt probate, fiind reale, necesare și rezonabile.

Cât privește pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră

că aceasta neîntemeiat a fost respinsă de către instanțele de judecată ca fiind neprobată,

din următoarele motive.

Conform art. 1422 alin. (1) și (2) din Codul civil (în redacția până la 01 martie

2019), în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau

fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în

alte cazuri prevăzute de legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana

responsabilă la reparația prejudiciului prin echivalent bănesc. Prejudiciul moral se

repară indiferent de existența și întinderea prejudiciului patrimonial.

6

Conform art. 1423 din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019), mărimea

compensației pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în

funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei

vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o

condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție

persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază

instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat

prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate.

Prin prisma normelor de drept citate, instanța de recurs consideră necesar de a

repara prejudiciul moral cauzat recurentului Anton Iasîbaș, având în vedere că prin

acțiunile agentului constatator lui Anton Iasîbaș i-a fost adusă o ingerință în dreptul

fundamental al acestuia de a nu fi învinuit neîntemeiat, fiind impus să apeleze la

instanțele de judecată pentru restabilirea încălcării comise în privința sa, fapt ce i-a

generat o stare de neliniște, emoții negative, stres.

Unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este

criteriul echității, care exprimă că indemnizația trebuie să prezinte o justă și integrală

despăgubire.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea

vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă efect

compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor și

nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

La caz, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că suma de 2000 de lei constituie o satisfacție echitabilă

a despăgubirilor și ar atinge scopul și finalitatea prevăzută de lege.

Or, la determinarea cuantumului prejudiciului moral urmează să se respecte

criteriul echității, care presupune că despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să

fie juste, raționale și echitabile, adică trebuie stabilite în așa fel încât să asigure efectiv

o compensare suficientă a prejudiciului moral cauzat, ca astfel să fie menținut echilibrul

între daunele efectiv pricinuite și suma acordată.

Totodată, nu pot fi reținute argumentele recurentului Anton Iasîbaș precum că

suma de 50 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral pentru suferințele suportate este reală

și echitabilă, deoarece aceasta este vădit disproporțională și excesivă, nefiind în relație

de proporționalitate cu gravitatea suferințelor psihice suportate.

În consecință, instanța de recurs consideră necesar de a casa decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe în partea respingerii pretenției cu privire la repararea

prejudiciului moral, cu pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi, prin care

pretenția să fie admisă parțial cu încasarea din contul Inspectoratului General al Poliției

în beneficiul lui Anton Iasîbaș a sumei de 2000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, în

rest pretenția să fie respinsă ca neîntemeiată.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției și de a admite recursul declarat de

7

Anton Iasîbaș, cu casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe în partea

respingerii pretenției cu privire la repararea prejudiciului moral și pronunțarea în

această parte a unei hotărâri noi, prin care pretenția să fie admisă parțial, în rest decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe să fie menținute.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se respinge recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției.

Se admite recursul declarat de Anton Iasîbaș.

Se casează parțial decizia din 16 decembrie 2021 a Curții de Apel Comrat și

hotărârea din 14 iulie 2021 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, în cauza civilă, la

cererea de chemare în judecată depusă de Anton Iasîbaș împotriva Ministerului Justiției

al Republicii Moldova, Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova și

Inspectoratului General al Poliției cu privire la repararea prejudiciului material și moral

și încasarea cheltuielilor de judecată, în partea respingerii pretenției cu privire la

repararea prejudiciului moral și se pronunță în această parte o hotărâre nouă, prin care:

Se admite parțial pretenția lui Anton Iasîbaș cu privire la repararea prejudiciului

moral.

Se încasează din contul Inspectoratului General al Poliției în beneficiul lui Anton

Iasîbaș suma de 2000 (două mii) de lei cu titlu de prejudiciu moral.

În rest, pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral se respinge, ca

neîntemeiată.

În rest, decizia din 16 decembrie 2021 a Curții de Apel Comrat și hotărârea din

14 iulie 2021 a Judecătoriei Comrat, sediul Central se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

Victor Burduh

Mariana Pitic

8