3ra-591/22 — cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

3ra-591/22 — cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-591/22

2-21022976-01-3ra-07062022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. O. Melniciuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

ÎNCHEIERE

13 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată a lui

Mihail Sîrbu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea

actului administrativ individual defavorabil și obligarea la emiterea actului

administrativ individual favorabil

împotriva deciziei din 23 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută

hotărârea din 12 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, prin care

acțiunea a fost admisă parțial

constată:

La 12 februarie 2021, Mihail Sîrbu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea actului

administrativ individual defavorabil și obligarea la emiterea actului administrativ

individual favorabil.

În motivarea acțiunii a invocat că a activat în funcția de procuror în diferite

subdiviziuni ale organelor procuraturii, având o vechime în muncă în funcția de

procuror de 21,3 ani și un stagiu total de 29,9 ani.

A susținut că la 25 februarie 2002, la atingerea vârstei de 50 ani, i-a fost

stabilită pensia pentru vechime în muncă, în mărime de 80 % din salariul mediu

lunar, conform funcției deținute la acel moment – procuror al Secției judiciar-civile

al Procuraturii Generale.

Ulterior, în baza Legii nr. 355 din 23 decembrie 2005 cu privire la salarizarea

în sectorul bugetar, pensia stabilită i-a fost recalculată în legătură cu majorarea

ordinară a salariului procurorului în exercițiu, la situația din 1 ianuarie 2006 și

1 ianuarie 2008, reieșind din mărimea de 80 % din salariul mediu lunar al

1

procurorului în Procuratura Generală, pe care a primit-o regulat până la sfârșitul

anului 2011.

A reținut că actualmente, primește pensia pentru vechime în muncă de

procuror, cuantumul căreia constituie din data de 4 ianuarie 2020 – 4938, 68 de lei

lunar, inclusiv indexările efectuate în anii 2012-2020.

După ultima recalculare a pensiei din anul 2011, Casa Națională de Asigurări

Sociale, încălcând legislația relevantă cu privire la recalcularea pensiei pentru

vechimea în muncă, în mod arbitrar, a încetat să-i mai recalculeze pensia în plată la

fiecare dată de majorare a salariului procurorului în exercițiu și în cazul majorării

generale a salariului procurorilor, prin ce i se lezează dreptul la pensie și, implicit,

dreptul la proprietate, drept obținut în mod legal în anul 2002, odată cu stabilirea și

plata pensiei pentru vechimea în muncă.

A relevat că în conformitate cu prevederile Legii nr. 37 din 7 martie 2013

pentru modificarea și completarea Legii nr. 355 din 23 decembrie 2005 cu privire la

sistemul de salarizare în sistemul bugetar, salariul procurorului s-a majorat cu 35 %,

care s-a efectuat începând cu 1 ianuarie 2013.

A notat că potrivit art. XXIX din Legea nr. 152 din 1 iulie 2016 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative, începând cu 1 august 2016, salariul

de funcție al procurorului în exercițiu s-a majorat, stabilindu-se în raport cu salariul

judecătorului conform Legii nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea

judecătorilor și procurorilor și Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la

Procuratură, ținându-se cont de nivelul procuraturii în care își desfășoară activitatea

și de vechimea în muncă în funcția de procuror.

A menționat că potrivit art. 51 alin. (3) lit. b) și art. 52 lit. b) din Legea nr. 328

din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor, salariul de

funcție al procurorului în Procuratura Generală, cu o vechime în funcția de procuror

de peste 16 ani, a fost stabilit în mărime de 4,5 salarii medii pe economie.

Ulterior, prin Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de

salarizare în sectorul bugetar, începând cu 1 decembrie 2018, de asemenea, s-a

produs majorarea salariului procurorului în exercițiu. Potrivit anexei nr. 4 la această

lege, care reglementează salarizarea categoriilor de salarizați din Grupul ocupațional

Justiție (B) și tabelului nr. 1 privind funcțiile de demnitate publică: judecători și

procurori (B1) s-a stabilit că salariul lunar al procurorului de secție în Procuratura

Generală corespunde: codului funcției - B1031; denumirea funcției - procuror, cu

vechimea în muncă în funcția de procuror de peste 16 ani; clasa de salarizare - 117;

și coeficientul de salarizare - 11,31.

A considerat că condițiile prevăzute în legile vizate privind majorarea

salariului procurorului în exercițiu de către dânsul au fost pe deplin întrunite, motive

din care Casa Națională de Asigurări Sociale avea obligația legală să execute

întocmai cerințele legislației respective și să-i recalculeze pensia pentru vechimea

în muncă în dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu.

Însă, Casa Națională de Asigurări Sociale, contrar prevederilor legale, din

motive neîntemeiate, nu a efectuat recalcularea pensiei ținând cont de majorarea

salariului procurorului în exercițiu, lipsindu-l astfel de dreptul la proprietate (la

pensia în plată), drept dobândit în mod legal în luna februarie 2002.

2

La 6 octombrie 2020, a depus la CTAS Rîșcani o cerere, prin care a solicitat

ca în cadrul reexaminării drepturilor la pensie în conformitate cu Legea privind

sistemul public de pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998, să i se recalculeze pensia

pentru vechimea în muncă de procuror, ținându-se cont de majorarea salariului

procurorului în exercițiu și majorarea generală a salariului procurorilor.

Prin răspunsul CTAS Rîșcani nr. 13044 din 18 noiembrie 2020, i-a fost

comunicat că nu există temei legal pentru recalcularea pensiei, deoarece, începând

cu 1 iulie 2011, procurorii, cu excepția procurorilor militari, au dreptul la pensie

conform Legii privind sistemul public de pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998, iar

conform art. 33 din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998, recalcularea pensiei se

efectuează numai în cazul apariției unor circumstanțe noi referitoare la stagiul de

cotizare, venitul asigurat, ce au avut loc până la acordarea drepturilor la pensie.

La 1 decembrie 2020, a depus la Casa Națională de Asigurări Sociale cerere

prealabilă, prin care a contestat refuzul CTAS Rîșcani, solicitând recalcularea

pensiei pentru vechimea în muncă în cazul majorării salariului procurorului în

exercițiu, care s-a efectuat în baza Legii nr. 37 din 7 martie 2013 pentru modificarea

și completarea Legii nr. 355 din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de

salarizare în sistemul bugetar, care a stabilit că începând cu 1 ianuarie 2013, salariul

procurorilor s-a majorat cu 35 %, Legii nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind

salarizarea judecătorilor și procurorilor, cu modificările introduse prin Legea nr. 152

din 1 iulie 2016, prin care s-a majorat salariul procurorilor în exercițiu începând cu

1 august 2016, Legii nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de

salarizare în sectorul bugetar, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2018, Legii

nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, cu modificările si completările

ulterioare, Legii nr. 290 din 16 decembrie 2016 pentru modificarea și completarea

unor acte legislative, precum și a hotărârilor Curții Constituționale relevante

problematicii stabilirii, recalculării și plății pensiilor judecătorilor și procurorilor și

a jurisprudenței instanțelor judecătorești privind stabilirea și recalcularea pensiei

judecătorilor și procurorilor.

Astfel, prin decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. S-2692/20 din

18 decembrie 2020, a fost respinsă cererea prealabilă de recalculare a pensiei pentru

vechimea în muncă.

A considerat decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. S-2692/20 din

18 decembrie 2020, ca fiind ilegală și neîntemeiată și pasibilă de a fi anulată.

A explicat că la examinarea cererii prealabile, Casa Națională de Asigurări

Sociale nu a determinat corect raportul juridic în cauză și nu a ținut cont de

circumstanțe importante pentru soluționarea cererii depuse în strictă conformitate cu

legislația relevantă privind acordarea și recalcularea pensiei.

A afirmat că conform art. 45 alin. (1) din Legea cu privire la Procuratură

nr. 902 din 29 ianuarie 1992, salariul procurorilor și anchetatorilor se stabilește în

funcție de post, gradul de clasificare și de vechimea în muncă și corespunde

salariilor judecătorilor instanțelor judecătorești de gradul de clasificare respectiv, cu

o deviere în limita a 5 %. Procurorii și anchetatorii au dreptul la toate înlesnirile,

garanțiile, recompensele și suplimentele, prevăzute pentru judecători.

3

A evidențiat că obținând în luna februarie 2002, dreptul la pensia de procuror,

deține și dreptul la toate înlesnirile, garanțiile, recompensele și suplimentele

prevăzute pentru judecător, inclusiv și dreptul la recalcularea pensiei la majorarea

salariului lunar al judecătorului în exercițiu, care se aplică judecătorilor pensionați

indiferent de data pensionării, drept prevăzut de art. 32 alin. (1) și art. III alin. (3)

din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, în redacția

Legii nr. 1099 din 6 iulie 2002.

Ulterior, acest drept a fost reconfirmat prin Legea nr. 118 din 14 martie 2003

cu privire la Procuratură, ajustată la Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la

statutul judecătorului, care în art. 34 alin. (6) a stabilit că procurorii pensionați

beneficiază de recalcularea pensiei, în dependență de majorarea salariului

procurorului în exercițiu, începând cu luna următoare celei în care s-a majorat

salariul, indiferent de faptul dacă pensionarul lucrează sau nu în organele

Procuraturii.

Reglementări similare au fost stabilite și prin Legea nr. 294 din

25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, care în art. 73 alin. (8) a prevăzut că

procurorii pensionați beneficiază de recalcularea pensiei pentru vechime în muncă

și a indemnizației viagere în cazul majorării generale a salariului procurorilor.

Recalcularea pensiei pentru vechime în muncă se efectuează ținându-se cont de

funcția deținută la data ieșirii la pensie. Recalcularea se efectuează din data de întâi

a lunii în care a fost efectuată majorarea salariului procurorului în exercițiu,

indiferent de faptul dacă pensionarul lucrează sau nu în organele Procuraturii.

A menționat că procurorii pensionați până la adoptarea Legii nr. 118 din

14 martie 2003 (dânsul pensionat în anul 2002) primeau pensiile conform

prevederilor Legii nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului și

Regulamentului cu privire la modul de stabilire și plată a pensiilor pentru vechime

în muncă colaboratorilor organelor procuraturii, aprobat prin hotărârea Guvernului

nr. 252 din 5 martie 1998.

Atât Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, cât și cele

anterioare (din 1992 și 2003) asigurau reglementarea garanțiilor sociale, una din ele

fiind acordarea pensiei procurorului ca entitate de demnitate publică, cu respectarea

obligatorie a principiului de recalculare a pensiei la fiecare creștere ordinară a

salariului lunar al procurorului în exercițiu.

A relatat că Casa Națională de Asigurări Sociale, refuzându-i în recalcularea

pensiei în plată, nu a luat în considerație că Legea nr. 56 din 9 iunie 2011 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative, prin care au fost abrogate alin. (3)-

(10) din art. 73 din Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură,

nu este aplicabilă în cazul în speță, deoarece contravine prevederilor Convenției

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO),

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (CtEDO), Constituției

Republicii Moldova, hotărârilor Curții Constituționale relevante, legislației civile

naționale și principiului securității raporturilor juridice, instituit în jurisprudența

instanțelor internaționale și naționale de justiție în materia acordării pensiilor de

asigurări sociale.

4

Casa Națională de Asigurări Sociale la soluționarea cererii prealabile, contrar

dispozițiilor constituționale și prevederilor legale relevante, conștient s-a referit la

normele juridice declarate de Curtea Constituțională drept neconstituționale și care

nu puteau fi aplicate în prezenta speță, ceea ce a condus la încălcarea gravă a

dreptului lui la proprietate (dreptul la pensie).

A indicat că toate modificările operate ulterior în actele legislative, care

reglementează modul de acordare și plată a pensiilor procurorilor au efect doar

pentru persoanele (procurorii) care vor beneficia de pensii după punerea în aplicare

a modificărilor respective, aceste modificări neavând efect retroactiv, potrivit

regulilor generale de acțiune a legii în timp.

Or, dreptul constituit în baza unor legi anterioare nu poate fi atins de cel născut

sub imperiul unei legi posterioare. Conform regulii generale, legea nouă nu poate

modifica regimul juridic al dreptului obținut anterior, nu poate desființa modalitatea

prin care legea anterioară a instituit dreptul respectiv și efectele lui.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a), b), c),

5 lit. a), 16 alin. (1) și (3), 17 alin. (1) lit. a), 25 alin. (1) lit. b), 26 alin. (1) lit. a), 27

din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000, Legii

nr. 902 din 29 ianuarie 1992 cu privire la Procuratură, Legii nr. 118 din 14 martie

2003 cu privire la Procuratură, ajustată la Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire

la statutul judecătorului, Legii nr. 294 din 25 decembrie 2008 cu privire la

Procuratură, Legii nr. 3 din 25 decembrie 2016 cu privire la Procuratură, Legii nr. 37

din 7 martie 2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 355 din 23 decembrie

2003 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, Legii nr. 328 din

23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor, articolului

XXIX din Legea nr. 152 din 1 iulie 2016 pentru modificarea și completarea unor

acte legislative, Hotărârilor Curții Constituționale nr. 4 din 27 ianuarie 2000, nr. 9

din 30 martie 2004 și nr. 27 din 20 decembrie 2011.

A solicitat admiterea acțiunii, recunoașterea ca fiind ilegală și anularea

deciziei Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. S-2692/20 din 18 decembrie 2020

privind refuzul în recalcularea pensiei pentru vechimea în muncă, repunerea în

dreptul lezat și obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să-i recalculeze și

să-i achite pensia pentru vechimea în muncă în plată pentru anii 2013-2020, ținând

cont de majorarea salariului procurorului în exercițiu și ținând cont de salariul

procurorului în funcția deținută la data ieșirii la pensie - procuror în Procuratura

Generală, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să efectueze recalcularea

pensiei în plată din data de întâi a lunii în care a fost efectuată majorarea salariului

procurorului în exercițiu, începând cu 1 ianuarie 2013 pentru toată perioada de

pensionare după această dată, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să

calculeze și să-i achite diferența dintre cuantumul pensiei stabilit în urma recalculării

acesteia în funcție de majorarea salariului procurorului în exercițiu și cuantumul real

al pensiei plătite în perioada anilor 2013-2020.

Prin hotărârea din 12 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani,

acțiunea a fost admisă parțial.

A fost recunoscută ca ilegală decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale

nr. S-2692/20 din 10 decembrie 2020 și repus Mihail Sîrbu în dreptul lezat prin

5

refuzul neîntemeiat nr. S-2692/20 din 10 decembrie 2020, de recalculare a pensiei

pentru vechime în muncă în dependență de majorarea generală a salariului

procurorului în exercițiu, ținându-se cont de funcția deținută.

A fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze și să achite

lui Mihail Sîrbu pensia pentru vechime în muncă, pentru anii 2013-2020, ținând cont

de majorarea salariului procurorului în exercițiu și de salariul procurorului în funcția

deținută la data ieșirii la pensie-procuror în Procuratura Generală.

A fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze și să achite

lui Mihail Sîrbu pensia pentru vechime în muncă, ținând cont de majorarea generală

a salariului procurorului în exercițiu, începând cu 5 aprilie 2013 și pe toată perioada

de pensionare după această dată.

A fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale să calculeze și să achite

diferența dintre cuantumul pensiei stabilit în urma recalculării acesteia în funcție de

majorarea salariului procurorului în exercițiu și cuantumul real al pensiei plătite în

perioada anilor 2013-2020.

În rest, pretenția privind obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să

efectueze recalcularea pensiei în plată din data de întâi a lunii în care a fost efectuată

majorarea salariului procurorului în exercițiu, începând cu 1 ianuarie 2013 până la

5 aprilie 2013, a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 22 octombrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Casa Națională de

Asigurări Sociale a depus apel motivat împotriva hotărârii din 12 octombrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii

primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de respingere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 23 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută hotărârea din

12 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.

Întru argumentarea soluției adoptate, cu referire la prevederile art. 34 alin. (6)

din Legea nr. 118 cu privire la Procuratură din 14 martie 2003 (abrogată prin Legea

nr. 294 din 25 decembrie 2008), art. 73 alin. (8) din Legea nr. 294 din 25 decembrie

2008 cu privire la Procuratură (abrogată din 1 august 2016 prin Legea nr. 3 din

25 februarie 2016), Legii nr. 37 din 7 martie 2013 pentru modificarea și completarea

Legii nr. 355 din 23 decembrie 2003 cu privire la sistemul de salarizare în sistemul

bugetar (în vigoare începând cu 5 aprilie 2013), articolului XXIX din Legea nr. 152

din 1 iulie 2016 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, art. 51

alin. (1) din Legea privind salarizarea judecătorilor și procurorilor nr. 328 din

23 decembrie 2013, abrogată prin Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018, în vigoare

din 1 decembrie 2018 și Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură,

instanțele de judecată ierarhic inferioare au constatat că Casa Națională de Asigurări

Sociale neîntemeiat, nu a efectuat recalcularea pensiei lui Mihail Sîrbu, lipsindu-l

de dreptul la recalcularea pensiei, prin stabilirea mărimii acesteia cu aplicarea

mecanismului general de indexare la 1 aprilie a fiecărui an.

Or, prevederile Legii nr. 56 din 9 iunie 2011 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative, prin care au fost abrogate alin. (3)-(10) ale art. 73

din Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, invocate de către

6

Casa Națională de Asigurări Sociale, în decizia de refuz, nu sunt aplicabile cazului

dedus judecății.

Au menționat instanțele de judecată ierarhic inferioare că Curtea

Constituțională, în hotărârea nr. 27 din 20 decembrie 2011 a statuat că aplicativ la

prezenta cauză (la sesizările din octombrie 2010 și iulie 2011), un drept patrimonial

dobândit ar însemna dreptul la pensie ce se află în plată, care deja are o valoare

economică și astfel constituie un drept de proprietate al persoanei, susținând că

drepturile diminuate prin normele Legii nr. 56 din 9 iunie 2011 ca drepturi potențiale

sau aleatorii se referă la viitorii procurori (după 9 iunie 2011) cu drept de pensionare.

În litigiul dedus judecății, instanțele de judecată ierarhic inferioare au conchis

că reclamantul Mihail Sîrbu a dobândit dreptul la pensie anterior operării

modificărilor și completărilor vizate, iar o lege ulterioară, nu poate diminua

conținutul unui drept dobândit anterior, în caz contrar, o eventuală respingere a

pretențiilor ar încălca dreptul reclamantului de a avea un bun, în sensul art. 1 din

Primul Protocol adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale și la o așteptare legitimă că plățile legate de

pensia pentru vechimea în muncă îi vor fi plătite corect.

La 1 martie 2022, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de

Asigurări Sociale a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 23 februarie 2022

a Curții de Apel Chișinău, iar la 16 mai 2022, prin intermediul poștei electronice,

Casa Națională de Asigurări Sociale a prezentat motivarea recursului, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei recurate, cu emiterea unei noi decizii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

calificând-o drept ilegală și pasibilă de casare.

În opinia recurentei, Casei Naționale de Asigurări Sociale, actele judecătorești

emise de instanțele de judecată ierarhic inferioare sunt nemotivate, rezultat al

neelucidării tuturor circumstanțelor importante speței și aplicarea eronată a

normelor relevante acesteia.

A indicat că potrivit documentelor din dosarul de pensionare, începând cu

1 martie 2002, Mihail Sîrbu este beneficiar de pensie pentru vechime în muncă ca

procuror, calculată în proporție de 80 % față de salariul funcției de procuror,

conform Legii cu privire la Procuratură.

În corespundere cu prevederile art. 34 alin. (6) din Legea cu privire la

Procuratură nr. 118-XV din 14 martie 2003, procurorii pensionați beneficiau de

recalcularea pensiei în dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu.

Astfel, odată cu majorarea salariului procurorului în exercițiu în baza Legii cu

privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar nr. 355-XVI din 23 decembrie

2005, începând cu 1 ianuarie 2006, pensia intimatului a fost recalculată și constituia

2 736 de lei lunar.

Conform art. 73 alin. (8) al Legii cu privire la Procuratură nr. 294-

XVI din 25 decembrie 2008, procurorii pensionați beneficiază de recalcularea

pensiei pentru vechime în muncă și a indemnizației viagere în cazul majorării

generale a salariului procurorilor. Recalcularea pensiei pentru vechime în muncă se

efectuează ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie, aceasta fiind

efectuată din data de întâi a lunii în care a fost efectuată majorarea salariului

7

procurorului în exercițiu, indiferent de faptul dacă pensionarul lucrează sau nu în

organele Procuraturii.

Iar potrivit art. VIII din Legea nr. 56 din 9 iunie 2011 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative, alineatele (3), (4), (5), (6), (7), (8), (9) și (10) ale

art. 73 din Legea cu privire la procuratură nr. 294-XVI din 25 decembrie 2008, au

fost abrogate.

Ca umare, începând cu 1 iulie 2011, procurorii, cu excepția procurorilor

militari, au dreptul la pensie conform Legii privind sistemul public de pensii nr. 156-

XIV din 14 octombrie 1998.

Iar potrivit art. 462 din Legea privind sistemul public de pensii nr. 156-XIV

din 14 octombrie 1998 (în vigoare până la 1 ianuarie 2018), asiguratul care a atins

vârsta menționată la alin. (2) și confirmă stagiul de cotizare prevăzut la alin. (3), din

care cel puțin 15 ani în funcția de procuror, a avut dreptul la pensie în proporție de

75 % din suma tuturor plăților lunare asigurate ale procurorului în exercițiu în ultima

funcție deținută.

Întru actualizarea mărimii pensiei, în corespundere cu art. 13 din Legea

privind sistemul public de pensii nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998, pensiile se

indexează anual la 1 aprilie.

A evidențiat că în urma indexărilor efectuate în anii 2012-2020, cuantumul

pensiei intimatului Mihail Sîrbu s-a majorat și constituie în prezent – 4 938,68 de lei

lunar.

A indicat recurenta că conținutul art. 462 din Legea privind sistemul public de

pensii nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998, nu prevede faptul că pensiile

procurorilor și indemnizațiile viagere se recalculează în cazul majorării generale a

salariului procurorilor.

Astfel, începând cu data de 1 iulie 2011, pensia procurorilor nu se mai

recalculează, dar se indexează anual la 1 aprilie conform art. 13 din Legea privind

sistemul public de pensii nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998.

A mai relatat că prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 27 din

20 noiembrie 2011 „Privind controlul constituționalității unor legi de modificare a

condițiilor de asigurare cu pensii și alte plăți sociale pentru unele categorii de

salariați”, Curtea Constituțională a recunoscut ca fiind constituționale prevederile

Legii nr. 56 din 9 iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte

legislative, care prevăd condițiile noi privind asigurarea socială a procurorilor în

exercițiu cât și a celor în demisie.

Totodată, a menționat că conform art. 33 din Legea privind sistemul public de

pensii nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998, posibilitatea recalculării pensiei se

efectuată doar în trei cazuri: apariției unor circumstanțe noi referitoare la stagiul de

cotizare, venitul asigurat, ce au avut loc până la acordarea drepturilor la pensie,

transferul la una din categoriile de pensii prevăzute de prezenta lege de care a

beneficiat anterior poate opta pentru pensia stabilită anterior luând în considerare

toate indexările și recalculările efectuate până la data transferului, circumstanțe care

în speță nu au fost identificate.

La 8 iunie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui Mihail

Sîrbu copia cererii de recurs depuse de Casa Națională de Asigurări Sociale, cu

8

înștiințarea despre necesitatea prezentării referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 164).

Corespondența menționată expediată în adresa lui Mihail Sîrbu a fost

returnată în adresa Curții Supreme de Justiție, de către oficiul poștal, cu mențiunea

„nereclamat” (f. d. 165-166).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, Mihail

Sîrbu nu și-a valorificat acest drept procedural și nu a depus referință.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Potrivit art. 245 alin. (1) Cod administrativ, recursul se depune la instanța de

apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

În speță, se constată că dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțat în ședință publică la 23 februarie 2022 (f. d. 136).

Este cert și faptul că la 1 martie 2022, prin intermediul poștei electronice,

Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din

23 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 152-153).

Decizia motivată din 23 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată Casei Naționale de Asigurări Sociale la 13 mai 2022, fapt confirmat prin

avizul de recepție anexat la actele cauzei (f. d. 156).

Se mai constată că la 16 mai 2022, prin intermediul poștei electronice, Casa

Națională de Asigurări Sociale a depus motivarea recursului împotriva deciziei din

23 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 157-160).

Astfel, recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva

deciziei din 23 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău este în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Casa Națională de

Asigurări Sociale, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil,

din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

9

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același

timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care

nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot

însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5

judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) Cod administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită

și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă,

în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

10

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și 246 Cod administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

11