3ra-1326/22 — anularea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ

3ra-1326/22 — anularea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3ra-1326/22

2-20047883-01-3ra-27122022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Gh. Mîra, Gr. Dașchevici și A. Bostan)

ÎNCHEIERE

1 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Aliona Miron

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de Constantin Sclifos împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, terț

Întreprinderea de Stat „Direcția pentru Exploatarea Imobilului” privind anularea

actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului

administrativ individual favorabil,

împotriva deciziei din 13 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 5 mai 2020, Constantin Sclifos a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, terț Întreprinderea de Stat „Direcția

pentru Exploatarea Imobilului” privind anularea actului administrativ individual

defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, începând cu data de 10 aprilie

2017 a fost transferat la pensie pentru limita de vârstă calculată și ulterior recalculată

pentru un stagiu de cotizare realizat până la 1 ianuarie 1999 - 20,7 ani și după 1

ianuarie 1999 - 16,7 ani (în total - 37 ani, 4 luni).

La determinarea cuantumului pensiei nu a fost inclusă perioada de cotizare

începând cu 1 ianuarie 1999 –1 decembrie 2000, în detrimentul faptului vărsării

contribuțiilor în bugetul public național de asigurări sociale.

Din 9 octombrie 1990, reclamantul a activat în cadrul Asociației Republicane

de Producere „Moldteplocomunenergo”, care la data de 31 iulie 1991 a fost

redenumită în Asociația Republicană de Producere „Termocomenergo”, fapt

confirmat prin înscrierile din carnetul de muncă.

1

În conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 438 din 10 mai 2000, Asociația

Republicană de Producție „Termocomenergo” a fost reorganizată prin divizare,

formându-se întreprinderi de termoficare la nivelul administrațiilor publice locale,

astfel fiind formată Întreprinderea de Stat „Termotehservice”.

La 25 septembrie 2000, a fost transferat în calitate de angajat de la Asociația

Republicană de Producție „Termocomenergo” la Întreprinderea Municipală „Rețele

Termice Călărași” (nou creată).

Conform pct. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 438 din 10 mai 2000, activele și

pasivele Asociației Republicane de Producție „Termocomenergo” care nu au fost

transmise întreprinderilor de termoficare nou create la nivelul administrațiilor

publice locale, au fost transmise Întreprinderii de Stat „Termotehservice”, ultima

fiind succesoare de drepturi și obligații cu excepțiile stabilite în Hotărârea de Guvern

nr. 438 din 10 mai 2000 și actelor de predare-primire semnate între părți.

A subliniat că administrația Asociației Republicane de Producție

„Termocomenergo”, în perioada anilor 1999 – 2000, nu a prezentat Casei Naționale

de Asigurări Sociale declarațiile REV-5, prin care se identifică plătitorii de

contribuții și cuantumul contribuțiilor achitate, stabilite prin Legea asigurărilor

sociale de stat.

Incontestabil reprezintă faptul că anume angajatorul este obligat să prezinte

declarațiile REV-5 către Casa Națională de Asigurări Sociale în conformitate cu

dispozițiile Legii nr. 489-XIV din 8 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări

sociale, Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156-XIV din 14

octombrie 1998, Hotărârea Guvernului nr. 418 din 3 mai 2000 „cu privire la crearea

Registrului de Stat al evidenței individuale în sistemul public de asigurări sociale”

și Metodologia cu privire la ținerea Registrului de stat al evidenței individuale în

sistemul public de asigurări sociale.

Din considerentul că angajatorul - Asociația Republicană de Producție

„Termocomenergo” nu și-a executat obligația de a întocmi și transmite declarațiile

REV-5 către Casa Națională de Asigurări Sociale, la momentul efectuării calculelor

în vederea stabilirii pensiei pentru limită de vârstă, i s-a refuzat includerea perioadei

anilor 1999 - 2000 de cotizare efectivă în calculul pensiei, iar Întreprinderea de Stat

„Termotehservice” a fost lichidată.

Urmare a măsurilor întreprinse de reclamant, a fost identificat deținătorul

arhivei Întreprinderii de Stat „Termotehservice”, fiind Întreprinderea de Stat

„Direcția pentru Exploatarea Imobilului”, ca urmare aceasta a eliberat reclamantului

la cerere: certificatul nr. 275 din 19 octombrie 2017, adeverința nr. 275 din 19

octombrie 2017, informația privind veniturile și contribuțiile efectuate în perioada 1

ianuarie 1999-31 decembrie 2000.

Ulterior, reclamantul s-a adresat Casei Naționale de Asigurări Sociale și Casei

teritoriale de Asigurări Sociale Călărași cu cerere în vederea reexaminării dreptului

la pensie, prin includerea în stagiul de cotizare a perioadei anilor 1999 - 2000

conform certificatelor eliberate de Întreprinderea de Stat „Direcția pentru

Exploatarea Imobilului” ca deținător al arhivei fostului angajator - Asociația

Republicană de Producere ”Termocomenergo” și Întreprinderea de Stat

„Termotehservice”, însă cererea a fost refuzată, urmând să prezinte declarația REV-

5 pentru a beneficia de o pensie, care ar include și perioada de cotizare 1999-2000.

2

La 16 ianuarie 2020, s-a adresat către Casa Națională de Asigurări Sociale cu

cerere, solicitând recalcularea cuantumului pensiei cu includerea perioadei de

cotizare a anilor 1999-2000 conform certificatului nr. 275 din 19 octombrie 2017,

adeverinței nr. 275 din 19 octombrie 2017, informației privind veniturile și

contribuțiile efectuate în perioada 1 ianuarie 1999 - 31 decembrie 2000 eliberate de

Întreprinderea de Stat „Direcția pentru Exploatarea Imobilului” și/sau declarațiile

din REV-5 din aceeași instituție, precum și achitarea diferenței pensiei recalculate

în raport cu pensia primită pentru perioada anterioară începând cu 10 aprilie 2017.

Prin răspunsurile nr.86/20 și 156/20 din 6 februarie 2020, Casa Națională de

Asigurări Sociale i-a respins cererea, fiind refuzată recalcularea/reexaminarea

pensiei în temeiul prevederilor art. 7 din Legea privind sistemul public de pensii nr.

156-XIV din 14 octombrie 1998.

Nefiind de acord cu răspunsul primit, la 2 martie 2020, reclamantul a înaintat

Casei Naționale de Asigurări Sociale cerere prealabilă, însă răspuns la aceasta nu a

primit.

În urma concretizării cerințelor, reclamantul a solicitat anularea răspunsului nr.

S-86/20; 156/20 din 4 februarie 2020 al Casei Naționale de Asigurări Sociale și a

răspunsului nr. S-629/20 din 8 aprilie 2020 al Casei Naționale de Asigurări Sociale,

constatarea perioadei contributive/de cotizare la Bugetul public de asigurări sociale,

conform certificatului nr. 275 din 19 octombrie 2017, adeverinței nr. 275 din 19

octombrie 2017, informației privind veniturile și contribuțiile efectuate în perioada

1 ianuarie 1999 - 31 decembrie 2000 eliberate de Întreprinderea de Stat „Direcția

pentru Exploatarea Imobilului”, obligarea recalculării cuantumului pensiei cu

includerea perioadei de cotizare a anilor 1999 - 2000 reflectată în actele eliberate de

Întreprinderea de Stat „Direcția pentru Exploatarea Imobilului” și achitării diferenței

pensiei recalculate în raport cu pensia primită pentru perioada anterioară, începând

cu data de 26 septembrie 2000 până la 10 aprilie 2017.

Prin hotărârea din 20 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-a

respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de fond a stabilit că, în perioada de 26

septembrie 2000 – 10 aprilie 2017, Constantin Sclifos a beneficiat de pensie de

dizabilitate accentuată (gradul II), ulterior începând cu 10 aprilie 2017, reclamantul

a optat pentru pensia pentru limită de vârstă, pe cale de consecință stopându-se

categoria de pensie anterioară.

Instanța de fond a notat că recalcularea pensiei din data stabilirii inițiale este

inadmisibilă având în vedere cadrul legal, precum și faptul că cererea de recalculare,

precum și actele suplimentare au fost prezentate în iulie 2017, atunci când era

stabilită pensia pentru limită de vârstă.

Instanța de fond a concluzionat că reclamantul ar fi putut pretinde la o

recalculare a pensiei și achitare a diferenței dacă în cadrul acestui interval de timp

nu ar fi avut loc schimbări ale categoriei de pensie sau dacă recalcularea și achitarea

diferenței ar fi fost solicitată în interiorul termenului categoriei de pensie stabilite.

Or, odată cu sistarea unei categorii de pensie, beneficiarul pierde drepturile ce derivă

din această categorie de pensie

3

Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, la 22 iulie 2021, cu respectarea

termenului prevăzut de art. 232 alin. (1) din Codul administrativ, Constantin Sclifos,

reprezentat de avocatul Gheorghe Sclifos, a depus apel nemotivat, la 2 decembrie

2022, cu respectarea termenului prevăzut de art. 232 alin. (2) din Codul

administrativ, a depus motivarea acestuia împotriva hotărârii din 20 iulie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând casarea integrală a hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei noi decizii prin care acțiunea să fie admisă (vol. I, f.d. 236-

237).

Prin decizia din 13 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

depus de Constantin Sclifos, reprezentat de avocatul Gheorghe Sclifos. S-a casat

integral hotărârea din 20 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și s-a

emis o nouă decizie, prin care: S-a admis cererea de chemare în judecată depusă de

Constantin Sclifos. S-a anulat decizia de refuz în recalcularea/reexaminarea

dreptului la pensie, expusă prin scrisoarea nr. S-86/20 și 156/20 din 4 februarie 2020

a Casei Naționale de Asigurări Sociale, decizia de refuz în satisfacerea cererii

prealabile/răspunsul nr. S-629/20 din 8 aprilie 2020 a Casei Naționale de Asigurări

Sociale. S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze lui

Constantin Sclifos cuantumul pensiei cu includerea perioadei de cotizare din 1

ianuarie 1999 - 31 decembrie 2000. S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale

să achite diferența pensiei recalculate, în raport cu pensia primită pentru perioada

anterioară, începând cu data de 26 septembrie 2000 până la 10 aprilie 2017.

Fiind învestită cu judecarea cauzei în ordine de apel, instanța de apel a

considerat că autoritatea publică pârâtă reținând declarațiile REV-5 eliberate de

Întreprinderea de Stat „Direcția pentru Exploatarea Imobilului” a concluzionat just

despre necesitatea includerii perioadei de cotizare a anilor 1999-2000, însă totodată,

este greșită concluzia organului de asigurări sociale precum că pensia recalculată în

raport cu pensia primită pentru perioada anterioară urmează a fi achitată începând

cu perioada din 10 aprilie 2017, dar nu începând cu data de 26 septembrie 2000, cum

a solicitat reclamantul.

Or, în conformitate cu prevederile art. 47 din Legea nr. 156/1998 (în redacție

la data de 26 septembrie 2000, începând cu care reclamantul a beneficiat de pensie

de dezabilitate), Constantin Sclifos a început să beneficieze de pensie de invaliditate,

formula de calcul al cuantumul pensiei respective, în mod direct depindea de stagiul

de cotizare realizat.

Instanța de apel a apreciat critic argumentul intimatei că Constantin Sclifos nu

poate să beneficieze de recalcularea pensiei începând cu data de 26 septembrie 2000,

întrucât aceasta este închisă, nu mai produce efecte juridice nici pentru prezent, nici

pentru viitor, fiind un drept realizat și consumat. Or, intimata nu a ținut cont de faptul

că în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 156/1998, dreptul la

pensie este imprescriptibil. Respectiv, nu-i poate fi imputat reclamantului acel fapt

că angajatorul nu a transmis la timp organului de asigurări sociale actele necesare în

vederea stabilirii corecte a stagiului de cotizare.

La 16 septembrie 2022, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus cerere de

recurs, care ulterior, la 12 decembrie 2022, a fost completată cu motivare împotriva

deciziei din 13 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea actului

4

judecătoresc contestat, cu emiterea unei noi decizii prin care să fie menținută

hotărârea din 20 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

În motivarea recursului, recurenta a invocat că nu este de acord cu decizia

contestată, deoarece instanța ierarhic inferioară la adoptarea acesteia nu a constatat

și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, a

aplicat eronat normele de drept material și procedural.

Suplimentar, a indicat că instanța de apel nu a motivat în baza căror probe și

temeiuri legale a admis acțiunea și a obligat autoritatea publică să includă repetat

stagiul de cotizare pentru perioada 1999-2000, precum și să achite/recalculeze

pensia în raport cu pensia primită pentru perioada anterioară, începând cu data de 26

septembrie 2000 până la 10 aprilie 2017.

A menționat că instanța de apel nu face nici o delimitare a perioadei de timp și

prestaților de care a beneficiat intimatul, cu atât mai mult, la categoria de pensie care

urmează a fi recalculată, făcând o referire generală: „ de a recalcula pensia în raport

cu cea primită”. Prin urmare, instanța nu a ținut cont că pe perioada solicitată 2000-

2017 a fi recalculată, intimatul a beneficiat de altă categorie de pensie, care la

moment nu mai produce efecte juridice.

Recurenta a opinat că instanța de apel a ignorat argumentele Casei Naționale de

Asigurări Sociale, în ceea ce privește depunerea declarațiilor de către entitatea

Întreprinderea de Stat „Direcția pentru Exploatarea Imobilului” la 22 octombrie

2020, ceea ce confirmă faptul că în perioada în care intimatul a beneficiat de pensie

de dizabilitate 2000-2017, această informație nu era cunoscută, iar intimatul în

această perioadă nu a solicitat nici autorității publice, nici angajatorului/succesorului

de a depune declarațiile menționate.

Or, la caz, intimatul cunoscând despre faptul neincluderii perioadei respective

în stagiul de cotizare, pe perioada 2000-2017, nu a contestat decizia Casei Naționale

de Asigurări Sociale de stabilire a pensiei de dizabilitate.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 13 septembrie 2022,

iar dispozitivul acesteia a fost notificată Casei Naționale de Asigurări Sociale la 30

septembrie 2022, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică. Decizia motivată

a fost notificată recurentei, la data de 5 decembrie 2022, fapt confirmat prin extrasul

din poșta electronică ( vol. II, f. d. 44, 47).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează că Casa Națională de Asigurări Sociale s-a

conformat prevederilor legale și a depus recursul în termenul prevăzut de art. 245

din Codul administrativ.

5

La 5 ianuarie 2023, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului depus

de Casa Națională de Asigurări Sociale, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii

referinței.

Prin referința din 12 ianuarie 2023, Constantin Sclifos, reprezentat de avocatul

Gheorghe Sclifos, a menționat că Casa Națională de Asigurări Sociale nu a motivat

recursul din perspectiva încălcării dreptului procedural și/sau material admise de

Curtea de Apel Chișinău și din acest considerent solicită declararea recursului ca

inadmisibil.

Întreprinderea de Stat „Direcția pentru Exploatarea Imobilului” nu și-a

valorificat drepturile sale procedurale și nu a depus referință la recursul Casei

Naționale de Asigurări Sociale.

Examinând temeiurile recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

art. 246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. Instanța

de recurs reține că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie

să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ, și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

6

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale ale instanței judecătorești supreme care constă, în

special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont, pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Aliona Miron

Nicolae Craiu

7