3ra-530/22 — anularea actelor administrative individuale defavorabile si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

3ra-530/22 — anularea actelor administrative individuale defavorabile si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-530/22

2-21014052-01-3ra-11052022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. I. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Negru și E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

6 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de Svetlana Popovschi împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

anularea actelor administrative individuale defavorabile și obligarea emiterii actului

administrativ individual favorabil,

împotriva deciziei din 2 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 27 ianuarie 2021, Svetlana Popovschi a înaintat acțiune în instanța de

contencios administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire

la anularea actelor administrative individuale defavorabile și obligarea emiterii

actului administrativ individual favorabil.

În motivarea acțiunii a invocat că, în perioada 2 septembrie 1983 – 8 decembrie

2009, a activat în organele procuraturii ale Republicii Moldova, având o vechime în

muncă de 26 ani.

Iar începând cu luna mai 2009, când deținea funcția de procuror în Procuratura

raionului Drochia, i-a fost stabilită pensia pentru vechime în muncă în mărime de 80

% din salariul mediu lunar, calculat la acel moment, conform funcției deținute,

pensie pe care a primit-o regulat cu respectarea obligatorie a principiului recalculării

pensiei, la fiecare majorare ordinară a salariului lunar al procurorului în exercițiu,

situație care a durat până la sfârșitul anului 2011.

A comunicat că, concomitent cu majorarea salariului procurorului în exercițiu

în baza Legii nr. 355- XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare

în sectorul bugetar, din 1 ianuarie 2008, cuantumul pensiei i-a fost recalculat potrivit

dreptului dobândit. Or, potrivit prevederilor art. 73 alin. (8) a Legii nr. 294-XVI din

25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, Svetlana Popovschi, fiind procuror

pensionat, a beneficiat de dreptul de recalculare a pensiei pentru vechime în muncă

1

concomitent cu majorarea generală a salariului procurorului în exercițiu, astfel, încă

o dată fiindu-i reconfirmat prin Lege dreptul la recalcularea pensiei în mărime de

80% din salariul procurorului în exercițiu conform funcției deținute la momentul

stabilirii pensiei, dobândite legal în mai 2009.

Prin hotărârea din 12 octombrie 2017 a Judecătoriei Drochia, menținută prin

decizia din 11 ianuarie 2018 a Curții de Apel Bălți, i s-a efectuat recalculul pensiei

în baza Legii nr. 355 din 21 decembrie 2003 cu privire la sistemul de salarizare în

sistemul bugetar, prin care salariul procurorului s-a majorat cu 35%, începând cu 5

aprilie 2013 (MO nr.69-74 an.2013, art. 225) și a Legii nr. 152 din 1 iulie 2016

pentru modificarea și completarea unor acte legislative, începând cu 1 august 2016.

Or, începând cu 1 decembrie 2018, salariile procurorilor în funcție au fost

majorate din nou prin Legea nr. 271 din 23 noiembrie 2018 pentru modificarea unor

acte legislative, însă Casa Națională de Asigurări Sociale, din motive neîntemeiate

și nelegitime, nu a efectuat recalcularea ordinară a pensiei, astfel lipsind-o pe

reclamantă de acest drept dobândit legal în mai 2009.

La 3 noiembrie 2020, reclamanta a expediat cerere în adresa Casei Naționale

de Asigurări Sociale, prin care a solicitat recalcularea pensiei potrivit Legii nr. 270

din 23 noiembrie 2018, începând cu 1 decembrie 2018 și să fie informată cu privire

la motivul și temeiul nerecalculării pensiei.

Prin răspunsul nr. P-2507/20 din 18 noiembrie 2020al casei Naționale de

Asigurări Sociale, a fost informată că, nu va fi efectuat recalculul de la 1 decembrie

2018, deoarece normele art. 60 din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privite la

procuratură au fost abrogate prin Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018.

La 16 decembrie 2020, a depus, în adresa Casei Naționale de Asigurări Sociale,

cerere prealabilă în ordinea art. 162 și art. 208 Cod administrativ cu privire la

recalcularea și achitarea pensiei pentru vechime în muncă, reieșind din salariul

mediu lunar achitat procurorului în procuratură teritorială în funcție, începând cu

data de 1 decembrie 2018, cu recalcularea ulterioară a pensiei în dependență de

majorarea treptată a salariului procurorului în exercițiu, ținându-se cont de funcția

deținută la data ieșirii la pensie.

Prin răspunsul nr. P-2834/20 din 5 ianuarie 2021, Casa Națională de Asigurări

Sociale i-a refuzat nefondat în recalculul pensiei pentru vechime în muncă de

procuror în procuratură în raport cu mărirea salariului în funcție de la 1 decembrie

2018.

În opinia reclamantei, Casa Națională de Asigurări Sociale a interpretat eronat

prevederile legale, care reglementează dreptul său la recalculare, cu anularea

refuzului și obligarea de a recalcula și achita pensia conform cerințelor invocate. Or,

Casa Națională de Asigurări Sociale a determinat incorect raportul juridic în cauză,

și nu a luat în considerație faptul că, nu este aplicabilă la caz Legea nr. 56 din 9 iunie

2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, prin care au fost

abrogate alin. (3)-(10) ale art. 73 din Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008 cu privire

la Procuratură, poziție care contravine normelor CEDO, practicii unanim

recunoscute de CEDO, Constituției, Hotărârilor Curții Constituționale, legislației

civile naționale și principiului securității juridice, instituit în jurisprudența

instanțelor internaționale și naționale de justiție.

A invocat că, conform Legii nr. 902 din 29 ianuarie 1992 cu privire la

Procuratură, Legii nr. 118-XV din 14 martie 2003 cu privire la Procuratură, (ajustată

2

la Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului), Legea nr. 294

-XVI din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, în calitatea sa de procuror în

procuratură în demisie deține dreptul la toate înlesnirile, garanțiile, recompensele și

suplimentele prevăzute pentru judecător.

A explicat că procurorii pensionați până la adoptarea Legii nr. 118-XV din 14

martie 2003, primeau pensiile conform prevederilor Legii nr. 544 din 20 iulie 1995

cu privire la statutul judecătorului. Or, Svetlana Popovschi este pensionară din mai

2009.

Atât Legea nr. 294-XVI din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, cât și

cele anterioare (din anii 1992 și 2003) prevăd reglementări ce asigură garanțiile

sociale, una din ele fiind acordarea pensiei procurorului ca entitate de demnitate

publică, la o anumită vârstă - 50 ani (la caz, din 21 mai 2009), cu respectarea

obligatorie a principiului de recalculare a pensiei la fiecare creștere ordinară a

salariului lunar al procurorului în funcție.

Reclamanta a menționat că Curtea Constituțională, prin hotărârea nr. 4 din 27

ianuarie 2000 privind controlul constituționalității unor prevederi de lege care

reglementează asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor

Procuraturii, funcționarilor publici, s-a pronunțat univoc asupra faptului că

cuantumul pensiei stabilite printr-o lege anterioară nu poate fi micșorată, iar plata

pensiei fixate, nu poate fi suspendată prin act normativ adoptat ulterior.

Mai mult decât atât, potrivit prevederilor art. 54 alin. (1) din Constituție, în

Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile

și libertățile fundamentale ale omului și cetățeanului.

Iar în acest sens, Curtea Constituțională, prin hotărârea nr. 9 din 30 martie 2004

pentru controlul contextualității unor prevederi ale art. 1, pct. 22 și art. 2-5 din Legea

nr. 358 din 31 iulie 2003 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, a

statuat că normele privind protecția de stat, asigurarea materială și socială, inclusiv

asigurarea cu pensie, consfințite în legile anterioare, nu pot fi anulate sau modificate.

Prin urmare, Svetlana Popovschi a opinat că articolul 140 din Constituție și

Legea cu privire la Curtea Constituțională statuează imperativ că Legile și alte acte

normative sau unele părți ale acestora devin nule din momentul adoptării hotărârii

corespunzătoare a Curții Constituționale și că hotărârile organului de jurisdicție

constituțională sunt acte oficiale și executorii pentru toate autoritățile publice,

persoane fizice și juridice. La caz, inclusiv și pentru Casa Națională de Asigurări

Sociale.

Suplimentar, a menționat că, prin hotărârea nr. 27 din 20 decembrie 2011 a

Curții Constituționale privind controlul constituționalității unor legi de modificare a

condițiilor de asigurare cu pensii și alte plăți sociale pentru unele categorii de

salariați, s-au declarat neconstituționale art. 2 și pct. 7, 9 ale art. 3 din Legea nr. 56

din 9 iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative (....) în

partea referitoare la art. 46/1 a Legii nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind pensiile

de asigurări sociale de stat. Iar, art. 2 din Legea nr. 56 din 9 iunie 2011 face referire

la modificarea art. 26, art. 31, art. 32, art. 32/1, art. 32/2, art. 32/3, art. 33 ale Legii

nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului. Or, modificările la

normele enumerate au fost declarate neconstituționale integral, în condițiile

precitate, și respectiv aceste legi nu se mai aplică nici pentru procurorii pensionați

până la 9 iulie 2011 (reclamanta pensionată începând cu luna mai 2009).

3

Totodată, reclamanta a precizat că Curtea Constituțională a conchis că un drept

patrimonial dobândit ar însemna dreptul la pensie ce se află în plată, care deja are o

valoare economică și astfel, constituie un drept de proprietate al persoanei, susținând

că drepturile diminuate prin normele Legii nr. 56 din 9 iulie 2011 ca drepturi

potențiale sau aleatorii se referă la viitorii procurori cu drept de pensionare după 9

iunie 2011.

Cât privește situația procurorilor pensionați până la 1 iunie 2005, Curtea

Constituțională, prin hotărârea nr. 27 din 20 decembrie 2011 privind controlul

constituționalității unor legi de modificare a condițiilor de asigurare cu pensii și alte

plăți sociale pentru unele categorii de salariați, paragraful 80, își menține concluziile

sale expuse în hotărârea nr. 9 din 30 martie 2004 privind declararea parțial

neconstituțională a Legii nr. 358 din 31 iulie 2003 care anula și pensiile aflate în

plată ale unor categorii speciale de angajați.

Prin urmare, Svetlana Popovschi a susținut că dreptul său la pensie cu aplicarea

principiului recalculării ei la creșterea ordinară a salariului procurorului în exercițiu

este menținut de instanța de jurisdicție constituțională și nu-l exclude din utilitate

juridică.

Așadar, conform hotărârii nr. 9 din 30 martie 2004 a Curții Constituționale,

dreptul subiectiv constituit în baza unei legi anterioare nu poate fi atins de cel născut

sub imperiul unei legi posterioare. Legea nouă nu este susceptibilă aplicării unor

fapte din trecut, cazurile contrare intrând în contradicție cu art. 22 din Constituție.

Iar potrivit regulii generale, legea nouă nu poate modifica regimul juridic a dreptului

anterior, îl poate suprima sau îl poate înlocui cu un alt drept, însă legea nouă nu poate

desființa modalitatea prin care legea anterioară a instituit dreptul respectiv și efectele

lui.

În acest context, reclamanta a invocat și faptul că art. 7 alin. (1) din Codul civil,

stipulează expres că Legea civilă nu are caracter retroactiv, motiv din care constată

că, prin refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale de a-i recalcula pensia, se

încalcă un drept prevăzut de lege, drept dobândit la momentul stabilirii pensiei și

care nu poate fi restrâns pe viitor. Or, toate modificările operate ulterior în actele

legislative, care reglementează modul de calculare a pensiei procurorilor au efecte

doar pentru persoanele (procurorii) care vor beneficia de pensii după punerea în

aplicare a modificărilor respective, aceste modificări neavând efect retroactiv,

potrivit regulilor generale de acțiune a legii civile în timp. Iar dreptul constituit în

baza unor legi anterioare nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi

posterioare.

Prin urmare, reclamanta a menționat că argumentul Casei Naționale de

Asigurări Sociale, precum că drepturile de pensionare a procurorilor sunt

reglementate de prevederile art. 46/2 din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998

privind pensiile de asigurări sociale de stat, care însă nu prevede faptul că pensiile

procurorilor și indemnizațiile viagere se recalculează în cazul majorării generale a

salariului procurorilor, iar art. 60 din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 a fost abrogat,

nu pot fi reținute, deoarece art. 46/2 din Legea menționată a fost introdus prin Legea

Parlamentului nr. 56 din 9 iunie 2011, iar art. 60 se referă la salarizarea procurorilor

și nu la modul de pensionare, pe când Svetlana Popovschi beneficiază de pensia de

procuror începând cu luna mai 2009.

4

Reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. P-2507/29 din 18 noiembrie 2020,

și nr. P2834/20 din 5 ianuarie 2021 ale Casei Naționale de Asigurări Sociale și

obligarea pârâtei să recalculeze și achite pensia pentru vechime în muncă, reieșind

din salariu mediu lunar achitat procurorului în procuratura teritorială în funcție,

începând cu data de 1 decembrie 2018, cu recalcularea ulterioară a pensiei în

dependență de majorarea treptată a salariului procurorului în exercițiu, ținându-se

cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie.

Prin hotărârea din 24 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-a

admis cererea de chemare în judecată. S-a anulat decizia nr. P-2507/29 din 18

noiembrie 2020 a Casei Naționale de Asigurări Sociale, precum și decizia nr. P-

2834/20 din 5 ianuarie 2021 a Casei Naționale de Asigurări Sociale adoptată în

procedura prealabilă și s-a repus Svetlana Popovschi în dreptul lezat de recalculare

a pensiei pentru vechime în muncă în dependență de majorarea generală a salariului

procurorului în exercițiu, ținându-se cont de funcția deținută și data ieșirii la pensie.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze și să achite pensia

pentru vechime în muncă Svetlanei Popovschi, reieșind din salariul mediul lunar

achitat procurorului în exercițiu, cu recalcularea acesteia în cazul majorării generale

a salariului procurorului în exercițiu, ținându-se cont de funcția deținută la data

ieșirii la pensie, recalcularea urmând a fi efectuată începând cu 1 decembrie 2018 și

pe toată perioada de pensionare.

La 4 iunie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel nemotivat,

care ulterior, la 15 iulie 2021, a fost completat cu motivare, solicitând casarea

hotărârii din 24 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu emiterea unei

noi decizii prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 2 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea

de apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut hotărârea din

24 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că, în cazul în care prin

hotărârea din 12 octombrie 2017 a Judecătoriei Drochia, sediul Central, menținută

prin decizia din 11 ianuarie 2018 a Curții de Apel Bălți și încheierea Curții Supreme

de Justiție din 28 martie 2018, Casa Națională de Asigurări Sociale a fost obligată

să-i achite Svetlanei Popovschi pensia pentru vechime în muncă din salariul mediu

lunar achitat procurorului în procuratura Drochia, precum și să-i recalculeze pensia

pentru vechimea în muncă ținând cont de majorarea generală a salariului

procurorului în funcție, începând cu 5 aprilie 2013, după creșterea salariului cu 35%,

și începând cu 1 august 2016 după creșterea salariului potrivit art. 60 din Legea cu

privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, respectiv Casa Națională de

Asigurări Sociale urmează să-i recalculeze și să-i achite Svetlanei Popovschi pensia

pentru vechime în muncă reieșind din salariul mediul lunar achitat procurorului în

exercițiu, cu recalcularea acesteia în cazul majorării generale a salariului

procurorului în exercițiu, ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie,

recalcularea urmând a fi efectuată începând cu 1 decembrie 2018 și pe toată perioada

de pensionare. Or, refuzul apelantei este unul neîntemeiat, iar neefectuarea

recalculării pensiei Svetlanei Popovschi va duce la lipsirea dreptului la recalcularea

pensiei, prin stabilirea mărimii acesteia ținând cont de salariul procurorului în

exercițiul funcției stabilit prin Legea nr. 270/218 privind sistemul unitar de salarizare

în sectorul bugetar.

5

Curtea de Apel Chișinău a apreciat ca neîntemeiat și declarativ argumentul

Casei Naționale de Asigurări Sociale, precum că temei pentru recalcularea pensiei

Svetlanei Popovschi, nu este. Or, prin refuzul nr. P-2507/20 din 18 noiembrie 2020

și deciziei nr. P-2834/20 din 5 ianuarie 2021 ale Casei Naționale de Asigurări

Sociale, Svetlanei Popovschi i-a fost încălcat un drept recunoscut de Lege, dobândit

prin hotărâre judecătorească irevocabilă, care nu poate fi restrâns pe viitor. În caz

contrar, respingerea acestei cerințe a reclamantei va duce la încălcarea dreptului de

proprietate al reclamantei asupra pensiei neprimite, fapt ce ar încălca atât un drept

constituțional, cât și ar contraveni practicii judiciare naționale și principiilor CEDO

La 23 februarie 2022, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs

nemotivat, care ulterior, la 11 aprilie 2022, a fost completat cu motivare, solicitând

casarea actelor judecătorești ale instanțelor ierarhic inferioare cu pronunțarea unei

noi decizii, prin care cererea de chemare în judecată a Svetlanei Popovschi să fie

respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului Casa Națională de Asigurări Sociale a indicat că, nu

este de acord cu actele judecătorești contestate, deoarece instanțele ierarhic

inferioare la adoptarea acestora nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea cauzei, au aplicat eronat normele de drept

material și procedural.

Suplimentar, a menționat că, începând cu 1 iulie 2011, drepturile de pensionare

a procurorilor sunt reglementate de prevederile art. 46/2 din Legea nr. 156/1998

privind pensiile de asigurări sociale de stat.

Conținutul art. 46/2 din Legea nr. 165/1998 nu prevede că pensiile procurorilor

și indemnizațiile viagere se recalculează în cazul majorării generale a salariului

procurorilor. Începând cu 1 iulie 2011, pensia procurorilor nu se mai recalculează,

dar se indexează anual la 1 aprilie conform art. 13 din Legea nr. 156/1998.

A subliniat că, nu pot fi reținute argumentele intimatei, cât și a instanței de fond

precum că, prin refuzul pârâtei de recalculare a pensiei aceasta a fost lipsită de un

drept garantat de lege, deoarece prin instituirea de către legislator a unor noi

prevederi de asigurare socială, dreptul procurorilor la asigurare socială este garantat

și în continuare. Noile dispoziții au exclus posibilitatea recalculării pensiei

procurorului în demisie în dependență de majorarea salariului procurorului în

exercițiu, însă legislatorul a prevăzut și a acordat o substituire echitabilă (în limitele

posibilității resurselor financiare disponibile în buget) în acest sens prin faptul că

pensiile se indexează anual la data de 1 aprilie conform art. 13 al Legii nr. 156/1998.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 2 februarie 2022,

dispozitivul fiind notificat recurentei la 7 februarie 2022, fapt confirmat prin extrasul

din poșta electronică. Decizia motivată din 2 februarie 2022 a Curții de Apel

Chișinău a fost notificată Casei Naționale de Asigurări Sociale la 5 aprilie 2022,

fapt confirmat prin avizul poștal (f.d. 144, 150).

6

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a depus

recursul în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

La 11 mai 2022, în adresa intimatei a fost expediată copia recursului depus de

Casa Națională de Asigurări Sociale, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii

referinței.

Până la examinarea admisibilității cererii de recurs, Svetlana Popovschi nu și-

a valorificat drepturile sale procedurale și nu a depus referință.

Examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi declarate inadmisibil din

următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

art. 246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. Instanța

de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să

conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

7

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat în examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul

depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

8