3ra-397/22 — anularea actului administrativ

3ra-397/22 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra – 397/22

2-21065718-01-3ra-13042022

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, Gr. Dașchevici, V. Negru)

Î N C H E I E R E

6 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Pavel Vinițchi,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Pavel Vinițchi împotriva Consiliul Superior al Procurorilor cu privire la anularea

actului administrativ,

împotriva hotărârii din 9 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

constată:

La 30 aprilie 2021, Pavel Vinițchi a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la anularea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin hotărârea nr. 3-151/2020 din 30

decembrie 2020, Colegiul de disciplină și etică a dispus încetarea cauzei disciplinare

pornite de către Inspecția procurorilor în baza sesizării procurorului șef-interimar al

Secției control al activității speciale de investigații și asigurarea regimului secret a

Procuraturii Generale, Viorel Radețchi aferent informațiilor publicate în mass-media,

în cauza penală nr. xxxxxx, precum și sesizării procurorului șef-interimar al Secției

control al activității speciale de investigații și asigurarea regimului secret a Procuraturii

Generale Alexandru Lozan, aferent adresărilor învinuitelor Liubovi Rafieva și Aliona

Tcaci în cauza penală nr. xxxxxx, în privința procurorului în Procuratura municipiului

Chișinău, Pavel Vinițchi, pentru comiterea în cadrul efectuării urmăririi penale în

cauzele menționate a abaterilor disciplinare prevăzute de art. 38 lit. a) și e) din Legea

nr. 3/2016 cu privire la Procuratură, deoarece nu a constatat aceste abateri disciplinare.

La 1 aprilie 2021, Consiliul Superior al Procurorilor, în ședință închisă, a examinat

contestația inspectorului din cadrul Inspecției procurorilor, Vasile Godoroja împotriva

hotărârii nr. 3-151/2020 din 30 decembrie 2020 a Colegiului de disciplină și etică,

inclusiv administrând și cercetând noi probe, contrar legislației pertinente în vigoare,

care nu au fost cercetate de organul competent, Colegiul de disciplină și etică,

1

specializat în cercetarea și adoptarea deciziilor în cauzele disciplinare, decizii care pot

fi menținute de către Consiliul Superior al Procurorilor, în calitate de organ ierarhic

superior sau anulate și restituite Colegiului de disciplină și etică, pentru cercetare

suplimentară, administrare și cercetare de noi probe și înlăturare a omisiunilor

constatate.

Prin hotărârea din 1 aprilie 2021a Consiliului Superior al Procurorilor, s-a decis

admiterea contestației menționate, casarea hotărârii nr. 3-151/2020 din 30 decembrie

2020 a Colegiului de disciplină și etică, emisă în privința procurorului în Procuratura

municipiului Chișinău, Oficiul reprezentare a învinuirii în instanța de judecată, Pavel

Vinițchi. S-a adoptat o nouă hotărâre, prin care Consiliul Superior al Procurorilor a

constatat comiterea abaterii disciplinare prevăzute de art. 38 lit. a) și e) din Legea nr.

3/2016 cu privire la procuratură și a dispus aplicarea în privința acestuia a sancțiunii

disciplinare –mustrare.

Reclamantul a menționat că Colegiul de disciplină și etică, care este unicul organ

abilitat cu competența specializată de a examina în fond procedurile disciplinare, a

dispus încetarea procedurii disciplinare, pornite de către Inspecția procurorilor, în baza

sesizărilor procurorului șef-interimar al Secției control al activității speciale de

investigații și asigurarea regimului secret a Procuraturii Generale Viorel Radețchi și

procurorului șef-interimar al Secției control al activității speciale de investigații și

asigurarea regimului secret a Procuraturii Generale Alexandru Lozan, în privința

procurorului în Procuratura municipiului Chișinău Pavel Vinițchi, din motiv că nu s-a

constatat comiterea unei abateri disciplinare.

În cadrul ședințelor Colegiului de disciplină și etică au fost administrate și cercetate

toate probele utile, pertinente și concludente, prin care s-a constatat lipsa atât a faptelor

săvârșite cu intenție, cât și a celor săvârșite cu neglijență gravă de către procurorul în

Procuratura municipiului Chișinău, Pavel Vinițchi.

A indicat că angajarea răspunderii disciplinare este suspusă cerinței îndeplinirii

cumulative a condițiilor generale referitoare la faptă, vinovăție și legătura de

cauzalitate între fapta ilicită și consecințe, iar în ceea ce privește vinovăția, aceasta

trebuie constatată, în mod cert, pe baza probatoriul administrat în cauză.

Prin hotărârea din 1 aprilie 2021 a Consiliului Superior al Procurorilor, s-a admis

contestația Inspecției Procurorilor la hotărârea nr. 3-151/2020 din 30 decembrie 2020,

iar procurorului Pavel Vinițchi i-a fost aplicată sancțiunea sub formă de mustrare.

În opinia reclamantului, decizia anulată nr. 3-151/20 din 30 decembrie 2020 a

Colegiului de disciplină și etică este una legală și întemeiată, adoptată în strictă

conformitate cu normele imperative ale legislației pertinente în vigoare, după o

examinare multilaterală și sub toate aspectele ale circumstanțelor cauzei.

Atât la pornirea urmăririi penale, cât și ulterior în cadrul efectuării urmăririi penale

în cauza penală verificată, potrivit sesizării menționate, organul de urmărire penală și

reclamantul au respectat întocmai normele imperative ale legislației în vigoare, ale

Codului de procedură penală, Legii cu privire la secretul de stat, Legii privind

activitatea specială de investigație, actele departamentale, precum și alte acte

normative în vigoare, coroborate cu practica cu titlu de recomandare de aplicare a

normelor juridice în sistemul de drept, în special în conformitate cu hotărârile

explicative ale Plenului Curții Supreme de Justiție.

2

A indicat că, prin ordinul Procurorului General nr. l850-p din 9 decembrie 2019 a

fost delegat în cadrul Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și

Cauze Speciale, începând cu 12 decembrie 2019.

La 17 septembrie 2020, prin ordinul Procurorului General, i-a fost sistată forțat

delegarea, deși se afla în concediu de boală, fiind internat în spital ca rezultat al

infectării la data de 1 august 2020 cu COVID 19, iar la serviciu a revenit pe 17

octombrie 2020, deja în Procuratura municipiul Chișinău, adică peste două luni

jumătate. Totodată a concretizat că de la începutul lunii martie 2020 și până la sfârșitul

lunii mai 2020, din cauza pandemiei COVID nu s-a activat și de aceea la data solicitării

a cauzei penale nr. xxxxxx pentru control, august-septembrie 2020, fiind prezentată de

alți procurori membri ai grupului de urmărire penală, nu a avut posibilitatea reală de a

verifica cele 301 de volume ale cauzei penale.

Deși dosarul se afla încă în lucru, urmând a fi efectuate mai multe acțiuni de urmărire

penală și măsuri speciale de investigație, verificate toate versiunile invocate și

identificați toți făptuitorii, iar ulterior, după administrarea tuturor probelor, la finisarea

urmăririi penale, materialele acumulate urmau să fie verificate, sistematizate, cusute și

numerotate în volume și prezentate pentru luarea cunoștinței, conform art. 293 din

Codul de procedură penală.

În același context, a declarat că, de la bun început, toate cauzele conexate la cauza

penală nr. xxxxxxx, deși urmărirea penală nu era încă finisată, au fost structurate în

mod cronologic, după vechimea pornirii cauzelor penale, fiind păstrate integral,

conform numărului de ordine atribuit. Mai mult decât atât, despre efectuarea

controlului dat nu a cunoscut, nefiindu-i adusă la cunoștință o astfel de dispoziție or

plângere, pentru a face explicațiile de rigoare.

Faptul că acest control a fost efectuat în rezultatul autosesizării din presă a

Procurorului General, la 18 august 2020, a aflat din conținutul sesizării adresate

Inspecției Procurorilor, control pornit contrar legislației interne și internaționale în

vigoare, deoarece deja fusese anterior cercetat (caz judecat) de către Procuratura

Anticorupție, prin adoptarea unei soluții de refuz în pornirea urmăriri penale, la

sesizarea scrisă a învinuitului Anton Zaharov și avocatului acestuia Maxim Chișcă,

depusă încă la 15 iulie 2020, pe aceleași presupuse fapte de corupție, chipurile comise

de reclamant, care de fapt constituie un denunț și declarații intenționat minciunoase,

învinuire despre săvârșirea unei infracțiuni grave.

Astfel, prin ordonanța din 26 decembrie 2019 a procurorului-șef interimar al

Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și cauze Speciale- Ion

Caracuian, a fost inclus în componența grupului de urmărire penală în cauza penală nr.

xxxxxx, în calitate de procuror conducător, care fizic se afla la ofițerul de urmărire

penală din cadrul Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze

Speciale- Mitrofan Sergiu, membru al grupului de urmărire penală în cauza dată, ce se

ocupa inclusiv de aranjarea, sistematizarea și coaserea actelor procedurale efectuate în

volume separate, cauza aflându-se de fapt în procedura acestuia și procurorului din

cadrul Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale -

Lilian Bacalîm de la preluarea urmăririi penale pe 1 februarie 2019 de către Procurorul

General, din cauza penală nr. xxxxxx, expediată în adresa Procuraturii Generale de

către Departamentul de Anchetă al Ministerului Afacerilor Interne al Federației Ruse,

3

în privința lui xxxxxxxx și altor membri ai organizației criminale conduse de acesta, în

temeiul unei bănuieli rezonabile că au fost săvârșite infracțiunile prevăzute de art. 42,

art. 47, art. 217/1 alin. (4) lit. b) și d) din Codul penal - „circulația ilegală a drogurilor,

etnobotanicelor sau analogilor acestora în scop de înstrăinare” și art. 42, art. 47, art.

248 alin. (5) lit. b) din Codul penal - „contrabanda”.

La 9 ianuarie 2020 la cauza penală dată au fost conexate cauzele penale: nr. xxxxx,

în care urmărirea penală a fost pornită la 9 ianuarie 2020, în temeiul unei bănuieli

rezonabile că au fost comise infracțiunile prevăzute de art. 217/1 alin. (4) lit. b) și d),

art. 47, art. 248 alin. (5) lit. b), 284 alin.(1) din Codul penal, pe faptul punerii în

circulație ilegală a drogurilor, prin procurarea, păstrarea, transportarea, distribuirea,

drogurilor în scop de înstrăinare, de către membrii unei organizații criminale, în

proporții deosebit de mari, pe faptul contrabandei cu droguri și mijloace financiare

săvârșite de către membrii unei organizații criminale în proporții deosebit de mari,

precum și pe faptul căutării și angajării de membri în organizația criminală, fie ținerea

de adunări ale membrilor ei, fie crearea de fonduri bănești și de altă natură pentru

susținerea lor financiară și a activității criminale a organizației, fie înzestrarea

organizației criminale cu arme și instrumente pentru săvârșirea de infracțiuni, fie

organizarea culegerii de informații despre potențialele victime și despre activitatea

organelor de drept, fie coordonarea planurilor și acțiunilor criminale cu alte organizații

și grupuri criminale sau infractori aparte din țară și din străinătate și cauza penală nr.

xxxxx, în care urmărirea penală a fost pornită la 12 martie 2014 de Procuratura mun.

Chișinău, în temeiul unei bănuieli rezonabile că au fost săvârșite infracțiunile prevăzute

de art. 46, art. 248 alin.(5) lit. d), art. 2171 alin. (4) lit. b) și d) din Codul penal, în

privința membrilor unei grupării criminale implicate în punerea în circulație ilicită a

drogurilor în proporții deosebit de mari, în scop de înstrăinare, precum și pe faptul

trecerii prin contrabandă a drogurilor în proporții deosebit de mari peste frontiera de

stat a Republicii Moldova, tăinuindu-le de controlul vamal în scopul realizării acestora.

Ulterior, din motiv că în privința liderului criminal al acestei organizații criminale,

Oleg Pruteanu, urmărirea penală a fost finisată și, din motiv că acesta era arestat, se

impunea trimiterea acestei cauze penale cu rechizitoriu în instanța de judecată, la 9

ianuarie 2020, prin ordonanță, a dispus disjungerea din cauza penală nr. xxxxx a cauzei

penale nr. xxxxxx, în privința faptelor de săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art.

284 alin. (1) din Codul penal și art. 42, art. 47, art. 26, art. 217/1 alin. (4) lit.b) și d) din

Codul penal de către membrii asociației (organizației) criminale.

La aceeași dată, la cauza penală nr. xxxxx a fost conexată cauza penală nr. xxxxx,

în care urmărirea penală a fost pornită la 10 iulie 2015, de către organul de urmărire

penală al DGUP a IGP, în temeiul unei bănuieli rezonabile că a fost comisă infracțiunea

prevăzută de art. 284 alin. (l) din Codul penal, la care au fost conexate anterior cauzele

penale: nr. xxxxxxx, în care urmărirea penală a fost pornită la 3 mai 2016, de către

organul de urmărire penală DGUP a IGP a MAI, în temeiul unei bănuieli rezonabile de

comitere a infracțiunii prevăzute de art.189 alin. (6) din Codul penal; nr. xxxxxxx, în

care urmărirea penală a fost pornită la 27 iulie 2017 de către Procuratura pentru

Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, în temeiul unei bănuieli

rezonabile de comitere a infracțiunilor prevăzute de art. 46, art. 217 alin. (4) lit. b) și

d) din Codul penal; xxxxxx, în care urmărirea penală a fost pornită la 20 februarie 2018

4

de către Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, în

temeiul bănuielii rezonabile de comitere a infracțiunilor prevăzute de art. 47, art. 217/1

alin.(4) lit. b) și d), art. 47, art. 243 alin.(3) lit. a) și b), art. 47, art. 248 alin.(5) lit. b),

d), art. 284 alin.(l) din Codul penal și cauza penală nr. xxxxxxx, în care urmărirea

penală a fost disjunsă la 31 decembrie 2014, din materialele cauzei penale nr. xxxxxxx,

în care urmărirea penală a fost pornită de organul de urmărire penală al DGUP a IGP,

în temeiul bănuielii rezonabile de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 217/1 alin.

(4) lit. d) și art. 217 alin. (3) lit. c) din Codul penal, pe faptul punerii în circulație ilegală

a drogurilor în proporții deosebit de mari în scop de înstrăinare, la care anterior a fost

conexată cauza penală nr. xxxxxxx, în care urmărirea penală a fost pornită la 2

decembrie 2015, de către organul de urmărire penală al DGUP a IGP, în temeiul unei

bănuieli rezonabile că a fost comisă infracțiunea prevăzută de art. 217/1 alin. (4) lit. b),

d) din Codul penal, cauza penală nr. xxxxxxxx, în care urmărirea penală a fost pornită

la 23 decembrie 2015 de către Procuratura Generală, în temeiul bănuielii rezonabile

de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 27, art.46, art. 248 alin. (5) lit. b) și d) din

Codul penal, cauza penală nr. xxxxxxx, în care urmărirea penală a fost pornită în

temeiul unei bănuieli rezonabile că au fost comise infracțiunile prevăzute de art. 217

alin.(4) lit. b) și d) și art. 27, art. 46, art. 248 alin.(5) lit. b) și lit. d) din Codul penal, pe

faptul circulației ilegale a drogurilor și contrabandă cu droguri săvârșită de către

gruparea condusă de către xxxxxxx, care acționa în coordonare cu organizația

criminală „Borman”, condusă de către xxxxxxx.

La 27 aprilie 2020 la cauza penală nr. xxxxxx a fost conexată cauza penală nr. xxxxx,

în care urmărirea penală a fost pornită la 30 iunie 2016, în temeiul unei bănuieli

rezonabile privind săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 217/1 alin.(4) lit. b) și d) din

Codul penal, pe faptul acțiunilor ilegale ale unui grup criminal organizat, specializat în

punerea în circulație ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor

cu scop de înstrăinare, în proporții deosebit de mari, la care anterior a fost conexată

cauza penală nr. xxxx, în care urmărirea penală a fost pornită la 6 decembrie 2018 de

către PCCOCS, în temeiul bănuielii rezonabile privind săvârșirea infracțiunilor

prevăzute la art.217/1 alin.(4) lit. b) și d) și art. 46, art. 248 alin. (5) lit. b) și d) din

Codul penal, pe faptul că în perioada de timp cuprinsă între 01.07.2017 - 31.08.2017,

membrii subdiviziunii structurale criminale date, face parte din asociația (organizația)

criminală, condusă de xxxxxx, lider al căreia este xxxxxx, folosind automobilul de

model „Audi 80” cu numărul de înmatriculare xx xxx, au adus din Spania, introducând

pe teritoriul Republicii Moldova, tăinuind de controlul vamal, prin ascundere într-un

loc special amenajat și anume în rezervorul pentru combustibil al mijlocului de

transport menționat, droguri, de tip hașiș, în proporții deosebit de mari, după care

folosind un alt automobil de model „Volkswagen Golf 3” cu n/î xxx xxxx, au scos

drogurile menționate mai sus, de pe teritoriul Republicii Moldova, tăinuindu-le de

controlul vamal, prin ascundere într-un loc special amenajat și anume în rezervorul

pentru combustibil al mijlocului de transport menționat și le-au introdus pe teritoriul

Federației Ruse, pentru comercializare.

La 27 aprilie 2020 la cauza penală nr. xxxxx a fost conexată cauza penală nr. xxxx,

în care urmărirea penală a fost pornită la 27 martie 2020 de către Procuratura pentru

Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, în temeiul unei bănuieli

5

rezonabile de comitere a infracțiunilor prevăzute de art. 42, art. 47, art. 217 alin. (4) lit.

b) și d) din Codul penal, pe faptul circulației ilegale a drogurilor de către o organizație

criminală, în proporții deosebit de mari; art. 42, art. 47, art. 248 alin. (5) lit. b) din

Codul penal, pe faptul contrabandei cu droguri și mijloace financiare săvârșite de către

o organizație criminală în proporții deosebit de mari; art. 42, art. 47, art. 243 alin.(3)

lit. a) din Codul penal, pe faptul spălării banilor, convertirea sau transferul bunurilor

de către o persoană care știe ori trebuia să știe că acestea constituie venituri ilicite

săvârșite de o organizație criminal; art.284 alin. (1) din Codul penal, la care anterior a

fost conexată cauza penală nr. xxxxxx, în care urmărirea penală a pornită la 16

februarie 2016, în temeiul unei bănuieli rezonabile că a fost săvârșită infracțiunea

prevăzută de art.217/1 alin. (4) lit. b) și d) din Codul penal, la care anterior a fost

conexată cauza penală nr. 2019670243, în care urmărirea penală a fost preluată la 27

septembrie 2019, de către Procurorul General al Republicii Moldova, din cauza penală

nr. xxxxx, fiind pornită de către Direcția de Anchetă a regiunii Grodzensk a Republicii

Belarus, în privința cetățenilor Republicii Moldova: xxxxxxxx, xxxxxxx și xxxxx,

învinuiți de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 284 alin. (l); art. 42 alin. (2) și

(3), art. 47, art. 217/1 alin. (4) lit. b) și d) și art. 42 alin.(3), art.47, art. 248 alin. (5) lit.

b) din Codul penal, pe faptul că începând cu anul 2012, cetățenii Republicii Moldova,

xxxxx și xxxx, cetățeanul Regatului Spaniei, xxxxxxx și alte persoane la moment

neidentificate de organul de urmărire penală, au creat și condus o organizație

(asociație) criminală internațională, formată din reuniuni a unor grupări criminale

create și organizate de sine stătător, cu conducători și membri proprii, având scopul

îmbogățirii ilicite, prin primirea de beneficii materiale din vânzarea sistematică a

drogurilor de tip - Hașiș, în proporții deosebit de mari în Federația Rusă și care activa

pe teritoriul Regatului Maroc, Regatul Spaniei, Republicii Polonă, Republicii

Lituaniene, Republicii Belarus, Republicii Moldova, Ucrainei și altor țări.

Reclamantul a susținut că constatarea procurorului, șef-interimar al Secției control

al activității speciale de investigații și asigurarea regimului secret a Procuraturii

Generale Viorel Radețchi, precum că efectuarea urmăririi penale sub conducerea

procurorului conducător al grupului de urmărire penală Pavel Vinițchi, aproximativ 5

luni (perioadă în care au fost percheziționați, reținuți și arestați 23 membri ai acestei

grupări criminale) are un caracter îndelungat, indicând perioada aflării cauzei penale

date în procedura altor procurori, mai mult de 5 ani este neîntemeiată, deoarece pe

parcursul a celor 5 ani de urmărire penală, în privința mai multor membri ai acestei

organizații criminale, inclusiv liderului criminal al acesteia xxxxxx, au fost trimise cu

rechizitoriu în instanța de judecată, pentru examinare în fond, cauze penale disjunse

separat, pe anumite episoade.

Din cauza pandemiei COVID, activitatea organului de urmărire penală în cauza dată

a fost practic sistată în perioada lunilor martie-mai 2020, adică efectiv s-a efectuat

urmărirea penală în cauza dată în perioada lunilor decembrie 2019-februarie 2020 și

iunie-iulie 2020, perioadă în care a fost efectuat un volum imens de măsuri speciale de

investigație și acțiuni de urmărire penală, îndreptate spre aflarea adevărului,

deconspirarea activității organizației criminale date.

În opinia reclamantului, este neîntemeiată și constatarea procurorului, șef-interimar

al Secției control al activității speciale de investigații și asigurarea regimului secret a

6

Procuraturii Geneale Viorel Radețchi, precum că la conexarea cauzelor penale date nu

au fost respectate prevederile legale de atribuire a numărului de ordine.

Deși, în Codul de procedură penală nu există careva norme imperative care ar

reglementa „instituția atribuirii numărului de ordine unei cauze penale conexate”, la

dispunerea conexării cauzelor penale menționate a fost păstrat numărul de ordine

atribuit cauzei penale nr. xxxxxx, preluate din Federația Rusă, adică nr. xxxxx și

ulterior numărul de ordine a cauzei penale disjunse din aceasta cu nr. xxxxxx, pe motiv

că urmărirea penală în cauza preluată nr. xxx a fost pornită cel mai devreme, la 23

februarie 2014, or, potrivit prevederilor art. 17 al Anexei nr. 2 la Ordinul

interdepartamental nr. 121/254/286-0/95 din 18 iulie 2008, cauzei conexate i se va

atribui numărul de ordine al cauzei începute mai devreme.

În același context, urmărirea penală în cauza penală preluată de la organele de drept

ale Federației Ruse în cauza nr. xxxxx, a fost pornită și efectuată în privința întregii

activități ilegale ale organizației criminale date, pe toate capetele de acuzare (un spectru

mai larg de cercetare), iar cauzele penale conexate la aceasta, pe lângă faptul că au fost

pornite mai târziu, au fost pornite și efectuate pe anumite episoade în parte, acestea

constituind, deja, obiectul cercetării în cauza nr. xxxxx, la care au fost conexate.

În consecință, a susținut că, nu poate constitui abatere disciplinară faptul atribuirii

numărului de ordine unor cauze penale conexate, pe lângă motivele expuse mai sus,

acest fapt nu produce careva efecte juridice și nu are importanță la efectuarea urmăririi

penale în continuare în cauza penală dată.

Reclamantul a opinat și împotriva criticilor aduse conținutului ordonanțelor de

punere sub învinuire înaintate lui xxxxxx și xxxxx, fiind invocat formal că acestea nu

corespund cerințelor prevăzute în art. 281 din Codul de procedură penală, chipurile fără

a specifica rolul acestora la săvârșirea infracțiunilor încriminate, precum și nefiind

indicate unele elemente care formează actul de acuzare.

A indicat că ordonanțele de punere sub învinuire, înaintate lui xxxxx și xxxx și altor

făptuitori în cauza penală dată corespund cerințelor imperative invocate în art. 281 din

Codul de procedură penală, în conținutul acestora fiind invocate atît modul de creare a

organizației criminale date, formată din cel puțin 7 subdiviziuni criminale, conduse de

anumiți lideri criminali, precum și rolul fiecărui făptuitor, atribuțiile acestora acordate

de liderii organizației criminale date, modul și mijloacele de săvârșire a infracțiunilor

date, intenția unică a acestora fiind de a comite infracțiuni prin participație, sub forma

organizației criminale, cât și elementele calificative pentru încadrarea juridică a

faptelor.

În același context, a susținut că este neîntemeiată constatarea procurorului, șef-

interimar al Secției control al activității speciale de investigații și asigurarea regimului

secret a Procuraturii Generale Viorel Radețchi, precum că unele fapte încriminate

învinuitului xxxxxxx, în actul de învinuire înaintat de către procurorul subsemnat, se

regăsesc în actul de acuzare înaintat acestuia de către procurorul Lilian Bacalîm, cauza

fiind trimisă cu rechizitoriu în instanța de judecată, invocând neîntemeiat încălcarea

prevederilor art. 22 din Codul de procedură penală.

Astfel, prin simpla comparație a episoadelor încriminate acestui învinuit, conform

actelor de acuzare menționate, acestea nu se regăsesc. Or, potrivit rechizitoriului cauzei

penale nr. xxxxxx, lui xxxxxx îi sunt încriminate săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

7

art. 284 alin. (1) din Codul penal, adică participația la crearea unei organizații criminale

și organizarea activității acesteia; art. 217/1 alin. (4) lit. b) și d) din Codul penal, un

singur episod de punere în circulație a drogurilor, din 25 ianuarie 2014, șofer reținut

xxxxxxxxx, fără a-i încrimina acestuia și contrabanda cu această cantitate de droguri și

art. 47, art. 248 alin. (5) lit. b) și d) din Codul penal, adică trecerea peste frontiera

vamală a Republicii Moldova a valutei, prin nedeclarare, de către mai multe persoane

care activează în cadrul unei organizații criminale, în proporții deosebit de mari.

Pe când, potrivit ordonanței de punere sub învinuire din 26 mai 2020, înaintată de

către procurorul Pavel Vinițchi, lui xxxxxxx i-a fost încriminată doar săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 217/1 alin. (4) lit. b) și d) din Codul penal, pe mai multe

episoade, altele decât episodul încriminat anterior de procurorul Lilian Bacalîm, din 25

ianuarie 2014, șofer reținut xxxxxx, precum și săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 42, art. 47, art. 248 alin. (5) lit. b), d) din Codul penal, pe mai multe episoade,

inclusiv pe episodul din 25 ianuarie 2014, șofer reținut xxxx, care anterior nu i-a fost

încriminat lui xxxxx, prin contrabandă.

Astfel, sunt lipsite de importanță ”pretențiile” invocate în sesizare, referitor la

presupusa necorespundere a exigențelor înaintate față de ordonanțele de punere sub

învinuire înaintate învinuiților în cauza dată, relevante fiind aici recomandările

hotărârii din 4 iulie 2005 a Plenului Curții Supreme de Justiție „ cu privire la practica

asigurării controlului judecătoresc de către judecătorul de instrucție în procesul

urmăririi penale”.

Respectiv, prin prisma prevederilor art.19 din Codul de procedură penală, organul

de urmărire penală în continuare avea obligația de a lua toate măsurile prevăzute de

lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă, a circumstanțelor

cauzei, de a evidenția atât circumstanțele care dovedesc vinovăția învinuitului, cât și

cele care îl dezvinovățesc, precum și circumstanțele care îi atenuează sau agravează

răspunderea, să administreze toate probele în vederea aflării adevărului în cauza dată,

după care să adopte o soluție legală, în termen rezonabil, ori de scoatere de sub urmărire

penală și clasare a cauzei penale și procesului penal dat, ori de trimitere cu rechizitoriu

în instanța de judecată pentru examinare în fond, atribuții de care a fost privat din cauze

independente de voința sa și de „convingerea sa intimă” bazată pe aplicarea corectă a

legislației.

Reclamantul a mai criticat și concluzia șefului-interimar al Secției control al

activității speciale de investigații și asigurarea regimului secret a Procuraturii Generale

Viorel Radețchi, precum că încriminarea capetelor de acuzare a lui xxxx, prin prisma

comiterii infracțiunii prevăzute de art. 42, art.47, art. 248 alin. (5) lit. b) din Codul penal

este ilegală, punând eronat și neîntemeiat la baza motivării opiniei sale, fără a avea

dreptul de a se expune asupra fondului cauzei, inclusiv să facă analiza probelor

administrate, precum că unul din elementele specifice contrabandei constituie

organizarea trecerii peste frontiera vamală a Republicii Moldova a drogurilor.

Mai mult decât atât, din motiv că membrilor acestei organizații criminale date, urma

a le fi înaintate învinuiri, inclusiv săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 248 din

Codul penal, din motiv că dispoziția acestui articol prevede expres locul săvârșirii

acestei infracțiuni, adică organizarea trecerii prin contrabandă peste frontiera vamală a

Republicii Moldova a drogurilor, în luna februarie 2020, de către Adjunctul

8

Procurorului General Ruslan Popov a fost organizată o ședință a procurorilor specialiști

în asistență juridică în domeniul asistenței juridice internaționale a Procuraturii

Generale, Vlad Guțan și Liliana Nani s.a., iar ca rezultat a fost efectuată o analiză amplă

a practicii judiciare la acest capitol, în special al recunoașteri hotărârilor altor state de

către instanțele de judecată naționale, la încriminarea infracțiunilor prevăzute de art.

248 din Codul penal, deși acțiunile criminale săvârșite de cetățenii Republicii Moldova

se manifestau prin traversarea prin contrabandă a drogurilor peste frontiera vamală a

altor state.

Prin urmare, s-a concluzionat corectitudinea încriminării infracțiunilor prevăzute de

art. 248 din Codul penal, inclusiv și din motiv că au fost identificate mai multe sentințe

ale instanțelor judiciare din Federația Rusă, pronunțate în privința membrilor grupării

criminale „Borman” (șoferii care au fost reținuți cu droguri și condamnați, precum

xxxx, xxxxxx, xxxx, ultimul fiind racolat de învinuitul xxxxxx pe episodul încriminat

acestuia), care au fost recunoscute și încadrate în baza art. 217/1 alin.(4) și art.248

alin.(5) din Codul penal.

A susținut reclamantul că este neîntemeiată și constatarea procurorului, șef-interimar

al Secției control al activității speciale de investigații și asigurarea regimului secret a

Procuraturii Generale Viorel Radețchi, precum că prin comportamentul său, procurorul

Pavel Vinițchi ar fi încălcat cerințele Codului de etică al procurorilor la purtarea unor

discuții telefonice cu învinuitul xxxxx.

La acest capitol, a menționat că un membru activ al organizației criminale „Borman”

este xxxx, care începând cu anul 2012, a participat activ la săvârșirea infracțiunilor de

punere în circulație ilegală a drogurilor în proporții deosebit de mari, precum și

contrabandă ilicită cu droguri.

La 26 mai 2020, xxxxxx a fost pus sub învinuire, acțiunile lui fiind calificate în

conformitate cu art. 42, art. 284 alin. (l), art. 42, art. 217/1 alin. (4) lit. lit. b) și d),

art.42, art. 47, art. 248 alin.(5) lit. b) din Codul penal și fiind audiat în calitate de

învinuit nu și-a recunoscut vina.

În aceeași zi, învinuitul a fost reținut în mun. Chișinău la ora 12:35 min., iar prin

încheierea din 28 mai 2020 a judecătorului de instrucție, demersul privind aplicarea

arestului preventiv în privința acestuia a fost respins, care însă, a fost casată prin decizia

din 10 iunie 2020 Curții de Apel Chișinău, în privința învinuitului fiind aplicată măsura

preventivă arestul preventiv pe un termen de 30 zile, din momentul reținerii, acesta

urmând a fi anunțat în căutare, nefiind cunoscut locul aflării.

Reclamantul a explicat că, reieșind din rolul activ al organului de urmărire penală la

efectuarea urmăririi penale, prin acțiunile de acceptare a discuțiilor telefonice la

propunerea de colaborare a învinuitului xxxxx, prin intermediul avocatului acestuia

Maxim Chișcă, precum și explicarea acestuia a cadrului legal de colaborare și a

consecințelor care pot surveni, nu a comis careva încălcări ale cerințelor Codului de

etică, pasibile de răspundere disciplinară, deoarece procedura dată este prevăzută de

legislația în vigoare, Legea cu privire la secretul de stat, Codul de procedură penală,

Legea nr. 59 din 29 martie 2012 privind activitatea specială de investigație, Legea nr.

105 din 16 mai 2008 cu privire la protecția martorilor și altor participanți la procesul

penal, alte acte normative, inclusiv interdepartamentale și secrete și este necesară în

vederea deconspirării activității criminale a grupărilor criminale și organizațiilor

9

criminale, în special a liderilor acestor entități criminale periculoase, iar în caz de

acceptare a colaborării urmau a fi întocmite actele procedurale legale în acest sens,

inclusiv cele secrete (cererea și acordul de colaborare, legenda și sarcina).

Conform art. 254 din Codul de procedură penală, organul de urmărire penală are un

rol activ la efectuarea urmăririi penale, anume acesta este obligat să ia toate măsurile

prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă, a

circumstanțelor cauzei pentru stabilirea adevărului.

A mai menționat reclamantul că în sesizarea înaintată Inspecției și la adoptarea

deciziei contestate nu s-a efectuat analiza unui studiu comparativ în comun cu analiza

SWOT (S - 20 Puncte tari, W - Puncte slabe, O - Oportunități, T - Amenințări) a

presupuselor încălcări imputate și celor pariate de partea apărării, pentru a vedea

efectiv divergențele ad-litteram, limitându-se doar la afirmații declarative, abolind în

acest sens respectarea principiului echidistanței, echilibrului procesual și a egalității

armelor, iar procurorul controlor și-a atribuit unilateral și cumulativ dreptul de acuzator

și justițiabil, desfășurând un control mimat, lipsind temeiuri bine compuse și motivate,

care se regăsesc atît în actele de verificare a controlorului, cît și a organelor special

formate în acest sens.

În consecință, a susținut că constatările făcute în sesizarea Inspecției procurorilor și

decizia contestată ca fiind neobiective, contrare scopului procesului penal și intereselor

societății, iar în același timp părtinitoare față de poziția disperată a infractorilor, pentru

a evita răspunderea penală pentru faptele comise, în detrimentul societății.

Respectiv, asupra legalității efectuării acțiunilor de urmărire penală contestate de

către învinuiți, urma să se expună în termenul stabilit de lege procurorul ierarhic

superior, prin ordonanță și nu prin sesizare a Inspecției, potrivit procedurii prevăzute

în art. 299/1 din Codul de procedură penală, iar ulterior, potrivit procedurii prevăzute

în art. 313 din Codul de procedură penală, dând posibilitate persoanelor interesate să-

și exercite dreptul de contestare în caz de dezacord, și doar după supunerea unui control

judiciar al legalității actelor contestate, în caz de constatare a unor abateri presupus

disciplinare să fie sesizat organul abilitat de verificare a prezenței sau lipsei acesteia în

acțiunile organului de urmărire penală și a procurorului care le-ar fi admis.

Cu referire la constatările presupuse a fi încălcări grave de procedură, ce pot constitui

abateri disciplinare, invocate în sesizarea procurorului șef-interimar al Secției control

al activității speciale de investigații și asigurarea regimului secret a Procuraturii

Generale Alexandru Lozan, aferent adresărilor învinuitelor xxxxx xxxxxx și xxxx xxx

în cauza penală nr. xxxx, reclamantul a menționat că, atât la pornirea urmăririi penale,

cît și ulterior în cadrul efectuării urmăririi penale în cauza penală verificată, potrivit

sesizării menționate, organul de urmărire penală, cât și el, ca procuror conducător al

grupului de urmărire penală, au respectat întocmai normele imperative ale legislației în

vigoare, ale Codului de procedură penală, Legii cu privire la secretul de stat, Legii

privind activitatea specială de investigație, actele departamentale, precum și alte acte

normative în vigoare, coroborate cu practica cu titlu de recomandare de aplicare a

normelor juridice în sistemul de drept, în special în conformitate cu hotărârile

explicative ale Plenului Curții Supreme de Justiție.

A explicat că, prin ordinul nr.1850-p din 9 decembrie 2019 al Procurorului General

a fost delegat în Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze

10

Speciale, începând cu 12 decembrie 2019, iar la 17 septembrie 2020 i-a fost sistată

delegarea, perioadă în care de la începutul lunii martie 2020 și până la sfârșitul lunii

mai 2020, din cauza pandemiei COVID nu s-a activat, iar la 1 august 2020 s-a infectat

cu COVID 19 și s-a aflat în concediu de boală pînă la 17 octombrie 2020, fiind internat

în spital, adică două luni jumătate, revenind în serviciu cînd deja delegarea i-a fost

sistată.

Din acest motiv, la data solicitării cauzei penale nr. xxxxx pentru control, septembrie

2020, nu a avut posibilitatea reală de a verifica și constata lipsa anumitor acte

procedurale sau hotărâri intermediare (încheieri privind legalizarea măsurilor speciale

de investigație ori de prelungire a măsurilor preventive.

Posibil că aceste acte procedurale, încheieri sau decizii ale instanței de judecată nu

au fost ridicate de la instanța de judecată, din motiv că era în concediu de boală, iar

aceste hotărâri au fost întocmite integral după data de 1 august 2020, precum încheierea

de legalizare a măsurii speciale de investigație în privința lui xxxxxx din 31 iulie 2020,

pe care a ridicat-o de la instanță la revenire în serviciu, or, posibil au fost ridicate de un

alt procuror inclus în grupul de urmărire penală care a luat acea încheiere și nu i-a

transmis-o ofițerului de urmărire penală Ion Burlacu, pentru a o anexa la cauza dată,

sau posibil că se aflau în alte volume, care nu au fost transmise la control, ori au fost

plasate în dosarul de control.

Din conținutul sesizării a stabilit că au fost supuse controlului doar 27 volume, iar

de facto acest dosar penal era constituit din mai multe volume (54), mai multe acte

nefiind anexate și cusute de către ofițerul de urmărire penală, considerând că nu au

importanță la efectuarea controlului.

În opinia reclamantului, nu poate constitui abatere disciplinară faptul că nu au fost

anexate și cusute careva acte procedurale sau încheieri ale instanței de judecată într-o

cauză penală, aflată în curs de administrare a probelor, solicitată la un control, pornit

în baza plângerii învinuitului, deoarece aceste documente de fapt există în natură și au

fost adoptate sau emise, inclusiv în baza lor s-au produs efecte juridice.

În cazul în care, în cadrul controlului acestei cauze penale, procurorul șef-interimar

al Secției control al activității speciale de investigații și asigurarea regimului secret a

Procuraturii Generale Alexandru Lozan ar fi solicitat prezentarea anumitor acte

procedurale, încheieri ale instanței de judecată pe care le-ar fi stabilit ca lipsă, acestea

ar fi fost prezentate.

Faptul că acest control a fost efectuat în rezultatul adresărilor înaintate de Liuba

Rafieva și Aliona Tcaci a aflat din conținutul sesizării adresate Inspecției Procurorilor.

A indicat că, în fapt, prin ordonanța din 13 decembrie 2019 a procurorului-șef

interimar al Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze

Speciale Ion Caracuian, a fost inclus în componența grupului de urmărire penală în

cauza penală nr. xxxxxx, în calitate de procuror conducător, însă cauza aflându-se de

fapt în procedura ofițerului de urmărire penală și procurorului din cadrul Procuraturii

pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale Tudor Bordan de la

pornirea urmăririi penale, adică din anul 2017, totodată, procurorul din cadrul

Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, care a

efectuat urmărirea penală în cauza penală dată, Tudor Bordan a fost inclus în grupul de

urmărire penală, modificat prin ordonanțele procurorului-șef interimar al Procuraturii

11

pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale Ion Caracuian din 13

decembrie 2019, 16 decembrie 2019 și 15 ianuarie 2020.

A opinat că sunt neîntemeiate constatările procurorului, șef-interimar al Secției

control al activității speciale de investigații și asigurarea regimului secret a Procuraturii

Generale Alexandru Lozan, precum că efectuarea urmăririi penale sub conducerea

procurorului conducător al grupului de urmărire penală Pavel Vinițchi, aproximativ 5

luni (perioadă în care au fost percheziționați, reținuți și arestați 11 membri ai acestei

grupări criminale) are un caracter îndelungat, indicând perioada aflării cauzei penale

date în procedura altor procurori, mai mult de trei ani.

Astfel, urmărirea penală în cauza nr. xxxxxxx a fost pornită la 24 august 2017, în

temeiul unei bănuieli rezonabile că a fost săvârșită infracțiunea prevăzută de art. 190

alin. (5) din Codul penal, la care au fost conexate cauzele penale: nr. xxxxxx, pornită

la 23 octombrie 2018, în temeiul unei bănuieli rezonabile că a fost săvârșită

infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (5) din Codul penal; nr. xxxxxx, pornită în

temeiul unei bănuieli rezonabile că a fost săvârșită infracțiunea prevăzută de art. 217/1

alin. (4) lit. d) din Codul penal; nr. xxxxxx, pornită în temeiul unei bănuieli rezonabile

că a fost săvârșită infracțiunea prevăzută de art. 46 și art.248 alin. (5) lit. b) din Codul

penal; nr. xxxxx pornită în temeiul unei bănuieli rezonabile că a fost săvârșită

infracțiunea prevăzută de art. 190 alin.(5) din Codul penal; nr. xxxx, pornită în temeiul

unei bănuieli rezonabile că a fost săvârșită infracțiunea prevăzută de art. 217/1 alin.(4)

lit. b) și d) din Codul penal; nr. xxxxx, în care urmărirea penală a fost pornită la 12

septembrie 2019, în temeiul unei bănuieli rezonabile că a fost săvârșită infracțiunea

prevăzută de art. 190 alin. (5) din Codul penal; nr.xxxxxx, în care urmărirea penală a

fost pornită la 7 noiembrie 2019, în temeiul unei bănuieli rezonabile că a fost săvârșită

infracțiunea prevăzută de art. 46, art. 248 alin. (5) lit. b) din Codul penal; nr. xxxxx

pornită la 23 decembrie 2019, în temeiul unei bănuieli rezonabile că a fost săvârșită

infracțiunea prevăzută de art. 190 alin.(5) din Codul penal; nr. xxxxxx pornită la 27

decembre 2019, în temeiul unei bănuieli rezonabile că a fost săvârșită infracțiunea

prevăzută de art. 290 alin. (l) din Codul penal; nr. xxxxxx pornită la 15 ianuarie 2020,

în temeiul bănuielii rezonabile de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 11, art. 12,

art.47, art.186 alin. (5) din Codul penal; nr. xxxxxx pornită la 15 ianuarie 2020, în

temeiul bănuielii rezonabile de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 12, art. 47,

art.188 alin.(5) din Codul penal; nr. xxxx pornită la 15 ianuarie 2020, în temeiul

bănuielii rezonabile de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 47, art. 248 alin.(5) lit.

b) din Codul penal; nr. xxxxxxx pornită la 28 februarie 2020, în temeiul unei bănuieli

rezonabile că a fost săvârșită infracțiunea prevăzută de art.47, art. 190 alin.(5) din

Codul penal; nr. xxxxxxx pornită la 18 martie 2020, în temeiul unei bănuieli rezonabile

că a fost săvârșită infracțiunea prevăzută de art. 361 alin. (2) lit. b) și c) din Codul

penal; nr. xxxxx pornită la 18 martie 2020, în temeiul unei bănuieli rezonabile că a

fost săvârșită infracțiunea prevăzută de art. 190 alin.(5) din Codul penal; nr. xxxxx

pornită la 19 martie 2020, în temeiul unei bănuieli rezonabile că a fost săvârșită

infracțiunea prevăzută de art. 291 din Codul penal; nr. xxxxxx pornită la 22 ianuarie

2020, în temeiul unei bănuieli rezonabile că a fost săvârșită infracțiunea prevăzută de

art. 217/1 alin.(3) lit. b), c) și f) din Codul penal; nr. xxxxxx, pornită la 8 iulie 2020,

în temeiul bănuielii rezonabile de comitere a infracțiunilor prevăzute de art. 11, art. 12,

12

art. 47și art.186 alin.(5) din Codul penal; nr. xxxxxx pornită la 8 iulie 2020, în temeiul

bănuielii rezonabile de comitere a infracțiunilor prevăzute de art. 42, art. 46, art. 248

alin.(5) lit. b) și d) din Codul penal; nr. xxxxx pornită la 8 iulie 2020, în temeiul unei

bănuieli rezonabile că a fost săvârșită infracțiunea prevăzută de art. 42, art. 46, art.

217/1 alin.(4) lit. b) din Codul penal; nr. xxxxxx, pornită în baza art. 284 alin. (l) (OC

Chitaeț).

În vederea identificării provenienței obiectelor de preț implicate la săvârșirea

escrocheriilor, valoarea acestora și alte aspecte importante aflării adevărului, la 11

februarie 2020 a fost înaintată o comisie rogatorie repetată (anterior fiind înaintate două

cereri) organelor competente ale Republicii Portugheze, rezultatele căreia au parvenit,

din cauza pandemiei COVID, abia în luna iulie 2020, fiind confirmate prin documente

procurorului, prin încheierea instanței din 19 decembrie 2019, în privința lui Gheorghe

Mocanu a fost aplicată măsura preventivă sub formă de arest preventiv pe un termen

de 30 zile.

Ulterior, la 9 ianuarie 2020, procurorul a înaintat un demers privind prelungirea

măsurii preventive - arest preventiv, în privința învinuitului menționat, iar prin

încheierea judecătorului de instrucție din 11 ianuarie 2020, demersul a fost admis

parțial, totodată a fost admisă cererea părții apărării, iar măsura preventivă - arestul

preventiv în privința lui xxxxxx a fost înlocuit în arest la domiciliu, fiind prelungit pe

un termen de 30 zile. Încheierea dată a fost contestată cu recurs de către procuror la 16

ianuarie 2020, care a fost respins prin decizia Curții de Apel Chișinău.

Totodată, la 16 ianuarie 2020, xxxxx a fost reținut și pus sub învinuire în altă cauză

penală, pentru săvârșirea altor infracțiuni, și anume, cauza penală nr. xxxxxx pornită la

15 ianuarie 2020, în temeiul unei bănuieli rezonabile de comitere a infracțiunii

prevăzute de art. 11, art. 12, art. 47, art. 186 alin.(5) din Codul penal, la care au fost

conexate: cauza penală nr. xxxxx, în care urmărirea penală a fost pornită la 15 ianuarie

2020, în temeiul bănuielii rezonabile de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 11, art.

12, art. 47, art.188 alin. (5) din Codul penal și cauza penală nr. xxxxxx, în care

urmărirea penală a fost pornită la 15 ianuarie 2020, în temeiul bănuielii rezonabile de

comitere a infracțiunii prevăzute de art. 47, art. 248 alin.(5) lit. b) din Codul penal,

fiind înaintat în aceeași zi un demers privind aplicarea măsurii preventive - arestul

preventiv, care însă a fost respins, prin încheierea instanței la 17 ianuarie 2020.

Ulterior, cauzele penale nr. xxxxxx și nr. xxxxxxx au fost conexate la cauza penală

nr. xxxxxxxx, iar în privința învinuitului xxxxx a fost prelungită măsură preventivă -

arestul la domiciliu.

Reclamantul a susținut că, este neîntemeiată constatarea procurorului, șef-interimar

al Secției control al activității speciale de investigații și asigurarea regimului secret a

Procuraturii Generale Alexandru Lozan, precum că ar fi „stabilit” faptul că în unele

cazuri, fără careva probe verosimile au fost efectuate acțiuni procesuale - percheziții la

domiciliul, și anume în privința învinuiților xxxxxx și xxxxxx, or, procurorul controlor

urma să constate că aceste acțiuni au fost autorizate de către instanța de judecată, la

demersul motivat al procurorului, fiind prezentate în acest sens probe care confirmau

necesitatea efectuării acestor percheziții.

13

În acest context, reclamantul a explicat că a înaintat demers, conform competenței

către judecătorul de instrucție, solicitând autorizarea efectuării acțiunii de urmărire

penală - percheziția la domiciliu.

Deci, însuși procedura de dispunere, autorizare și efectuare a fost constatată prin

încheierea instanței de judecată ca fiind efectuată cu respectarea cerințelor legale

prevăzute de Codul de procedură penală, încheiere care fiind în vigoare nu poate fi

supusă nici unei critici, indiferent de sex, naționalitate, apartenență etnică, funcția sau

personalitatea celui care o critică, precum și indiferent de faptul cât de incomod este

percepută de acesta.

Astfel, conform art.25 din Codul de procedură penală, înfăptuirea justiției este o

atribuție exclusivă a instanțelor judecătorești. Justiția în cauzele penale se înfăptuiește

în numele legii numai de către instanțele judecătorești. Sentințele și alte hotărâri

judecătorești în cauza penală pot fi verificate numai de către instanțele judecătorești

respective în condițiile prezentului cod.

Reclamantul a indicat că atât părțile vătămate xxxx xxxxx, xxxx xxxx, cât și martorii

xxxx xxx, xxx xxxx ș.a. indică că anume învinuiții xxxx xxxx și xxxx xxxx îndeplineau

rolul de identificare a potențialelor victime a escrocheriei, cărora le propuneau de a

„investi” în anumite bijuterii sau obiecte de preț, de fapt din cele sustrase anterior din

casele de licitații din Portugalia și importate pe teritoriul Republicii Moldova prin

contrabandă, iar ulterior, după primirea sumelor de bani „investite”, interveneau alți

membri ai grupării, inclusiv xxxxx xxxxx și, sub pretextul obținerii certificatelor de

proveniență, gemologie și valoare, inclusiv identificării unui cumpărător la un preț mai

mare, însușeau și acele bijuterii sau obiecte prețioase.

Anume acest fapt, identificarea locului aflării obiectelor infracțiunii - bijuterii,

obiecte de preț, mijloace financiare ș.a. a generat necesitatea efectuării perchezițiilor la

domiciliul făptuitorilor, inclusiv xxxxx xxxxx și xxxx xxxx, fapt admis și de către

instanța de judecată, la autorizarea acestor acțiuni de urmărire penală, necesare aflării

adevărului. Faptul că în cadrul acestor acțiuni procesuale autorizate de instanța de

judecată nu au fost depistate obiectele materiale ale infracțiunilor comise nu pot duce

la concluzia că nu era necesar a fi efectuate acțiunile de urmărire penală date.

Cu referire la constatarea lipsei încheierii instanței, adoptate la înaintarea demersului

procurorului din 29 iulie 2020, prin care se solicită confirmarea respectării cerințelor

legale la efectuarea măsurii speciale de investigații și autorizarea efectuării acestei

măsuri, reclamantul a subliniat că examinarea demersului enunțat a avut loc la 31 iulie

2020, fiind admis, însă din lipsă de timp a instanței pentru a o motiva integral a convenit

să o ridice ulterior, iar în continuare, deoarece a doua zi, la 1 august 2020 s-a infectat

cu COVID, fiind ulterior internat în spital și tratat pe parcursul a două luni jumătate,

nu a avut posibilitate fizic să primească această încheiere. Ulterior, la revenire în

serviciu, la 19 octombrie 2020, a aflat că delegarea i-a fost sistată din 17 septembrie

2020.

Făcând cunoștință cu sesizarea înaintată a Inspecției procurorilor, a mers la sediul

Judecătoriei municipiului Chișinău, sediul Ciocana și a ridicat încheierea din 31 iulie

2020 a judecătorului de instrucție, fapt confirmat prin recipisă.

A opinat că, este neîntemeiată și critica adusă conținutului ordonanțelor de punere

sub învinuire înaintate lui xxxxx xxxxx, xxxx xxxxx și xxxx xxxx, inclusiv a faptului

14

”modificării” (termen care nu se regăsește în Codul de procedură penală) actului de

acuzare pe parcursul efectuării urmăririi penale, fiind invocat formal că acestea nu

corespund cerințelor prevăzute în art. 281 din Codul de procedură penală, totodată

conținutul acestora sînt identice, fiind înlocuit doar numele persoanei puse sub

învinuire, fără a specifica rolul fiecăruia la săvârșirea infracțiunilor încriminate, nu sunt

specificate semnele calificative pentru încadrarea juridică a faptelor, modul și

mijloacele de săvârșire, bunurile sustrase și valoarea lor în parte.

În acest sens, reclamantul a menționat că, pe lângă faptul că ordonanțele de punere

sub învinuire înaintate lui xxxxx xxxxx, xxxx xxxxx și xxxx xxxx și altor făptuitori,

sunt preventive și au fost completate parțial, cu noi episoade, pe parcursul urmăririi

penale conform art. 283 din Codul de procedură penală, acestea corespund cerințelor

imperative invocate în art. 281 din Codul de procedură penală, în conținutul acestora

fiind invocate atît rolul fiecărui făptuitor, intenția unică a acestora fiind de a comite

infracțiuni prin participație, sub forma organizației criminale, cât și semnele

calificative pentru încadrarea juridică a faptelor, modul și mijloacele de săvârșire,

bunurile sustrase și valoarea lor, conform informațiilor parvenite în rezultatul

executării comisiilor rogatorii de către organele de drept competente ale Republicii

Portugheze.

Prin urmare, în actul de acuzare final, urmau a fi completate toate episoadele de

infracțiuni săvârșite, inclusiv participația acestora la crearea și activitatea unei

organizații criminale, art. 42, art. 284 alin. (l) din Codul penal, în vederea săvârșirii

infracțiunilor în interesul acestei organizații criminale.

Acestea sunt măsuri procesuale prevăzute de lege, necesare într-o societate

democratică, care au un scop legitim de a asigura măsuri eficiente de luptă cu

criminalitatea, si acest scop este proporțional anumitor restricții care pot avea loc în

cadrul desfășurării acțiunilor menționate.

Aici sunt relevante și incontestabile mijloacele de probă obținute în rezultatul

ridicării rulajelor bancare efectuate de membrii subdiviziunii criminale date, prin care

au transferat mijloace financiare de proporții direct conducătorului acestei organizații

criminale Serghei Ceban, alias „Kitaeț”, fapt care confirmă integral existența acestei

subdiviziuni criminale, intenția unică a acestora și stabilitatea acestei reuniuni

criminale.

În motivarea temeiniciei poziției sale, reclamantul a reiterat prevederile art.1

alin.(1), (2) pct. 5), art. 23, art. 28, art. 252 și art.254 din Codul de procedură penală,

menționând că simpla motivare în cadrul efectuării urmăririi penale în cauza dată s-a

acționat prin îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu și cu admiterea

încălcărilor grave de lege, iar acestea pot constitui abateri disciplinare admise de către

reclamant, invocând prevederile prevăzute de art.38 lit. a) și e) și art. 43 din Legea nr.3

din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, sunt doar afirmații declarative și se

contrazic între ele, precum și cu argumentele invocate în explicația depusă.

În consecință, reclamantul a enunțat că constatările făcute în decizia contestată,

bazată pe sesizările menționate și decizia Inspecției procurorilor ca fiind neobiective,

contrare scopului procesului penal și intereselor societății și persoanelor care au avut

de suferit ca rezultat al acțiunilor infracționale ale acestor învinuiți sau cel puțin

15

îngrădirea drepturilor persoanei pătimite la un proces echitabil, inclusiv de a contesta

anumite acte procedurale care din punctul său de vedere sunt contrare intereselor sale.

De asemenea, reclamantul a menționat că Consiliul Superior al Procurorilor nu a

întreprins acțiuni pentru audierea în calitate de martori a lui: - Ruslan Popov, Adjunct

al Procurorului General, referitor la ședința din februarie 2020, la care au participat și

s-au expus procurorii specializați ai Direcției relații internaționale și Direcției control

al urmăririi penale ale Procuraturii Generale (Vlad Guțan, Diana Rotundu), inclusiv

telefonic fiind solicitată părerea specialiștilor teoreticieni ai instituțiilor superioare de

drept, privind legalitatea incriminării grupărilor criminale și organizațiilor criminale a

infracțiunii de contrabandă cu droguri în cazul trecerii ilicite a frontierei altor state,

dacă organizarea săvârșirii infracțiunilor și uneltele comiterii acestei infracțiuni au fost

organizate și pregătite pe teritoriul Republicii Moldova, de membri ai acestor ierarhii

criminale sunt cetățeni ai Republicii Moldova și atentează la interesele țării și invers

(art.11 și 12 din Codul penal), precum și dacă sentințele de condamnare definitivă a

unor membri ai acestor ierarhii criminale au fost recunoscute de instanțele de judecată

ale Republicii Moldova și puse în executare pe teritoriul Republicii Moldova,

nemijlocit pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 248 din Codul penal, la

traversarea ilicită, prin contrabandă a drogurilor, peste frontiera de stat a altor state.

Precum și referitor la faptul că a cunoscut și dirijat activitatea secretă de colaborare

a învinuitului Anton Zaharov, începută la propunerea avocatului acestuia Maxim

Chișca, privind prezentarea unor informații înregistrate audio-video care ar fi

deconspirat activitatea criminală a liderilor organizației criminale din care face parte

acest învinuit, precum și referitor la faptul vizionării și analizării aspectului pertinent

și probator al acestor înregistrări, în biroul său, în prezența sa, a procurorului-șef al

Procuraturii pentru Combaterea criminalității Organizate și Cauze Speciale Ion

Caracuian și șefului Direcției Crimă Organizată a INI Lilian Pascari, unde s-a decis

lipsa necesității acceptării colaborării cu acest învinuit și revenirea la faza inițială, fără

a dispune reținerea lui xxxxx xxxx, pe motiv că nu a parvenit spre executare decizia

Curții de Apel Chișinău, prin care a fost aplicat arestul preventiv în privința acestuia,

Totodată, nu a fost audiat Ciocan Aurel, adjunct interimar al procurorului-șef al

Procuraturii pentru Combaterea criminalității Organizate și Cauze Speciale, referitor la

faptul de ce a negat, în explicația făcută Inspecției procurorului, precum că ar fi știut

că învinuitul Anton Zaharov și avocatul acestuia Maxim Chisea s-ar fi prezentat în data

de 22 iunie 2020, aproximativ ora 14:30 minute în sediul Procuraturii pentru

Combaterea criminalității Organizate și Cauze Speciale, în vederea colaborării secrete

și prezentării unor înregistrări, care ar fi deconspirat activitatea liderilor acestei ierarhii

criminale, acțiune procesuală înregistrată audio-video.

Contrar prevederilor imperative ale art.77 alin. (7) din Legea nr. 3 din 25 februarie

2016 cu privire la Procuratură, la data de 28 aprilie 2021, hotărârea Consiliului

Superior al Procurorilor nu a fost motivată și publicată, astfel fiindu-i încălcat dreptul

de a contesta motivat această soluție, în termen rezonabil.

În același context, la 15 iulie 2020, Procurorul General Alexandr Stoianoglo,

Președintele Consiliului Superior al Procurorilor Angela Motuzoc și Procuratura

Anticorupție au fost sesizați prin denunț scris de către învinuitul xxxxx xxxx și avocatul

acestuia Maxim Chișca, privind presupuse fapte coruptibile și presupuse fapte de

16

depășire de atribuții comise de procurorul, Pavel Vinițchi, manifestate chipurile prin

primirea unor sume financiare în scopul de a nu-1 reține pe acest învinuit de două ori,

în acest sens existând o decizie de aplicare a măsurii preventive arestul preventiv, iar

la 3 august 2020, Procuratura Anticorupție, în rezultatul examinării acestor fapte, a

emis o soluție pe caz (caz judecat).

La 18 august 2020, Procurorul General Alexandr Stoianoglo s-a autosesizat din

mass-media, dispunând efectuarea unei cercetări de serviciu pe aceleași fapte (dubla

încriminare), care deja au fost cercetate în cadrul examinării denunțului scris

menționat, invocând din start că se delimitează de acțiunile procurorului vizat, astfel,

expunând-și și poziția pe caz la acel moment.

În cazul în care există astfel de circumstanțe, membrul respectiv al Consiliului este

obligat să facă o declarație de abținere, Procurorul General Alexandr Stoianoglo nu s-

a abținut de a participa și a se expune la examinarea contestației Inspecției procurorului

împotriva hotărârii nr. 3-151/2020 din 30 decembrie 2020 a Colegiului de disciplină și

etică.

În opinia reclamantului relevant este și faptul că ședința Consiliului Superior al

Procurorilor a avut loc contrar situației pandemice excepționale în țară, fiind declarată

stare de urgență prin hotărârea din 31 martie 2021 a parlamentului, începând cu 1

aprilie 2021, fiind interzisă orice adunare sau întrunire, fapt care duce la nulitatea

tuturor deciziilor adoptate în asemenea condiții.

Reclamantul a solicitat anularea hotărârii din 1 aprilie 2021 a Consiliului Superior

al Procurorilor (inclusiv opiniile separate), privind admiterea contestației inspectorului

din cadrul Inspecției procurorilor Vasile Godoroja, împotriva hotărârii nr. 3-151/2020

din 30 decembrie 2020 a Colegiului de disciplină și etică, emisă în privința procurorului

în Procuratura municipiului Chișinău, Oficiul reprezentare a învinuirii în instanța de

judecată Pavel Vinițchi, prin care a constatat comiterea abaterii disciplinare prevăzute

de art. 38 lit. a) și e) din Legea nr.3/2016 cu privire la Procuratură, ca ilegală și

neîntemeiată și menținerea hotărârii nr. 3- 151/2020 din 30 decembrie 2020 a Colegiul

de disciplină și etică de pe lângă Consiliul Superior al Procurorilor prin care a fost

încetată procedura în privința procurorului Pavel Vinițchi pe motiv că nu s-a constatat

comiterea unei abateri disciplinare.

Prin hotărârea din 9 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea

de chemare în judecată ca neîntemeiată ( vol. II, 52-109).

Instanța de apel a notat că Consiliul Superior al Procurorilor și-a respectat

competențele, nu a făcut concluzii pe substanța raționamentelor procurorului Pavel

Vinițchi la efectuarea urmăririi penale, dar a făcut constatări doar ce țin de conduita

procesuală a acestuia, la modul în care s-a raportat la atribuțiile funcționale, aspecte

care nu interferează cu semnificația intrisecă procesuală a atribuțiilor procesuale ale

unui procuror, fundamentate pe independența acestuia la efectuarea urmăririi penale.

Curtea de Apel Chișinău a stabilit că Consiliul Superior al Procurorilor nu a făcut

calificări juridice, nu s-a expus pe fond referitor la actele procesual-penale adoptate de

procurorul Pavel Vinițchi, deoarece relevanța și temeinicia acestora se verifică în

ordinea ierarhică și/sau judiciară. Respectiv, hotărârea nr. 1-39/21 din 1 aprilie 2021a

Consiliului Superior al Procurorilor, emisă în privința procurorului Pavel Vinițchi și

prin care s-a constatat abaterea disciplinară prevăzută de art. 38 lit. a) și e) din Legea

17

cu privire la Procuratură și s-a aplicat sancțiune disciplinară - mustrare, corespunde

cerințelor de legalitate, dreptul discreționar al autorității publice fiind exercitat cu

respectarea prevederilor art. 137 Cod administrativ, actul administrativ contestat fiind

motivat, concluzia Consiliului Superior al Procurorilor în privința procurorului Pavel

Vinițchi de a aplica constatarea abaterii disciplinare prevăzute de art.38 lit. a) și e) din

Legea cu privire la Procuratura și a aplica sancțiune disciplinară - mustrare, fiind

fortificată inclusiv de actele anexate la materialele dosarului.

Instanța de apel a conchis că argumentele reclamantului, din cererea de chemare în

judecată poartă caracter exclusiv declarativ, constituie expresia abordării subiective

eronate a legii și nu au suport legal, deoarece toate circumstanțele de fapt și de drept

au fost cercetate și stabilite în mod corect de către Consiliul Superior al Procurorilor.

La 13 decembrie 2021, Pavel Vinițchi a depus recurs nemotivat împotriva hotărârii

din 9 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, care ulterior, la 31 martie 2022, a fost

completat cu motivare, solicitând casarea actului judecătoresc, cu emiterea unei decizii

de admitere a cererii de chemare în judecată.

În argumentarea cererii de recurs, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept

recurentul a invocat că nu este de acord cu actele judecătorești contestate, deoarece

instanțele ierarhic inferioare la adoptarea acestora nu au constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, au aplicat eronat normele

de drept material și procedural.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat hotărârea contestată la 9 decembrie 2021, fiind

notificată recurentului10 decembrie 2021, fapt confirmat prin extrasul din poșta

electronică. Hotărârea motivată din 9 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată lui Pavel Vinițchi la 2 martie 2022, fapt confirmat prin extrasul din poșta

electronică (vol. II, f.d. 111, 113).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a depus

recursul în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

La 15 aprilie 2022, prin intermediul oficiului poștal, în adresa intimatului a fost

expediată copia recursului depus de Pavel Vinițchi, cu înștiințarea despre posibilitatea

depunerii referinței.

Prin referința din 28 aprilie 2022, Consiliul Superior al Procurorilor a solicitat ca

recursul depus de Pavel Vinițchi să fie declarat inadmisibil.

Examinând admisibilitatea recursului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele motive.

18

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-

o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. Instanța de

recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să

conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului

în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul

de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

19

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat în examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de Pavel Vinițchi.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Pavel Vinițchi se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

20