3ra-572/20 — privind anularea hotaririlor si obligarea examinarii contestatiilor

3ra-572/20 — privind anularea hotaririlor si obligarea examinarii contestatiilor (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-572/20

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud: V.Negru, E.Palanciuc, A.Minciuna)

DECIZIE

17 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrative lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Victor Burduh

Nina Vascan

examinând recursul depus de Marin Tofan,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de Marin Tofan

împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, persoane terțe procurorul Ivan

Repeșco și procurorul Alexandru Botnaru privind anularea hotărârii și obligarea

examinării contestațiilor,

împotriva hotărârii din 24 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin

care cererea de chemare în judecată depusă de Marin Tofan a fost respinsă ca

neîntemeiată,

c o n s t a t ă :

La 18 noiembrie 2019 Marin Tofan a depus în instanța de contencios

administrativ competentă – Curtea de Apel Chișinău cerere de chemare în

judecată în ordinea contenciosului administrativ împotriva Consiliului Superior

al Procurorilor, persoane terțe procurorii Ivan Repeșco și Alexandru Botnaru

privind anularea hotărârii și obligarea examinării contestațiilor.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 13 noiembrie 2019 a

recepționat hotărârea nr. 5/2-1205 din 6 noiembrie 2019 a Consiliului Superior

al Procurorilor, pe marginea sesizării depuse pe numele procurorilor Ivan

Repeșco și Alexandru Botnaru, unde Consiliul Superior al Procurorilor i-a

comunicat, prin prisma pct. 777 al Regulamentului privind organizarea și

activitatea Colegiului de disciplină și etică (care este în vigoare), aprobat prin

Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-228/16 din 14 septembrie

2016, că hotărârile Colegiului de disciplină și etică nr. 3-61/19, 3-67/19 și 3-

1

74/19 din 18 octombrie 2019 sunt irevocabile, nefiind susceptibile nici unei căi

de atac.

În opinia sa, hotărârea enunțată este neîntemeiată, deoarece prin această

metodă Colegiul de etică și disciplină a procurorilor, practic a îngrădit drepturile

la contestarea deciziei propriu zise, către Consiliul Superior al Procurorilor, de

alt fel spus mecanismul dat, îngrădește și dreptul privind accesul la justiție, or,

orice cetățean se bucură de toate drepturile, inclusiv de dreptul a avea acces la o

justiție corectă și echitabilă.

Reclamantul Marin Tofan a invocat că conform hotărârii contestate,

Consiliul Superior al Procurorilor apare în imposibilitatea examinării

contestațiilor, dat fiind faptul, că prin așa numitul Regulament al Colegiului de

etică și disciplină, în cazurile enunțate în acesta, apare în imposibilitate să

examineze vre-o contestație depusă de cetățeni sau chiar însă-și de procurori

subiecți ai sesizărilor, or, acest fapt apare mai mult ca o piedică în activitatea

Consiliului Superior al Procurorilor și a participanților la apărarea drepturilor

sale. Iar, Colegiul de etică și disciplină poate oricând folosi această modalitate

prescrisă în Regulamentul nominalizat, ca persoanele interesate să nu-și poată

exercita un drept al său în vederea contestării unui act, cu atât mai mult că, în

decizia emisă de către Colegiu de etică și disciplină a procurorilor, nici nu este

vreo mențiune la pct.777 al Regulamentului vizat.

În ceea ce privește situația descrisă, în cazurile în care persoana este

limitată în drepturi de a contesta un act prin căile legale, reclamantul a specificat

că asupra acestei situații Curtea Constituțională s-a expus anterior, indicând

acele reguli cu privire la contestarea anumitor decizii și a căilor de atac, mai

mult Curtea a menționat că nici o persoană nu poate fi restrânsă într-un drept al

său, și îngrădit accesul la justiție. În asemenea caz, hotărârea emisă încălcă grav

legea supremă și anume art. 30 din Constituția Republicii Moldova cât și art.6, 8

al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Din considerentul că prevederile din Regulamentul privind modul de

organizare și funcționare a Colegiului de etică și disciplină contravin Legii cu

privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016 și a dispozițiilor

constituționale privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, a

fost depusă prezenta acțiune, reclamantul Marin Tofan solicitând în urma

concretizării acțiunii, anularea hotărârii nr. 5/2-1205 din 6 noiembrie 2019 a

Consiliului Superior al Procurorilor, obligarea Consiliului Superior al

Procurorilor de a relua examinarea contestațiilor asupra hotărîrilor Colegiului de

etică și disciplină nr.3-61/19, 3-67/19 și 3-74/19 din 18 octombrie 2019,

obligarea Consiliului Superior al Procurorilor de a prezenta avizul Direcției

Urmărire Penală din cadrul Procuraturii Generale asupra acestor contestații cu

prezentarea tuturor copiilor dosarelor disciplinare la contestațiile depuse de

dânsul asupra procurorilor vizați, precum și obligarea procurorilor Ivan Repeșco

și Alexandru Botnaru de a-i prezenta dosarele speciale MSI prin care s-au

întreprins măsuri speciale de investigații, interceptarea convorbirilor telefonice

și urmărirea vizuală cu înregistrarea comunicărilor.

2

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 79 din

Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură și prevederilor pct.

9.1, 9.3, 9.4, 9.5, 9.6, 9.7, 9.10, 9.12 din Regulamentul Consiliului Superior al

Procurorilor.

Prin hotărârea din 24 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, cererea de

chemare în judecată depusă de Marin Tofan a fost respinsă ca neîntemeiată.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea hotărârii enunțate, la 26 martie 2020,

Marin Tofan, a declarat prin intermediul poștei electronice, recurs motivat

împotriva hotărârii din 24 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea acestuia, casarea hotărârii instanței de judecată cu emiterea unei noi

decizii, de admitere a acțiunii în sensul declarat.

În motivarea recursului recurentul a invocat ilegalitatea și netemeinicia

hotărârii din 24 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, declarând că instanța

de judecată a examinat superficial prezenta cauză, cu interpretarea eronată a

normelor de drept material.

Recurentul a invocat că instanța de judecată eronat a reținut sintagma

„hotărârilor” din dispoziția art. 191 alin. (3) din Codul administrativ, care se

referă atât la actele administrative individuale favorabile, cât și actele

administrative individuale defavorabile, emise de către Consiliul Superior al

Procurorilor prin acțiune ori omisiune. Prin urmare, s-a reținut că pentru

aprecierea unui act ca fiind act administrativ nu are importanță denumirea sa

formală, dar anume natura juridică a măsurii. O asemenea concluzie rezultă din

definiția legală a actului administrativ individual prevăzută de art. 10 alin. (1)

din Codul administrativ, în care este stipulat că. actul administrativ individual

este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea

publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public,

cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau

stingerea raporturilor juridice de drept public. Pentru verificarea legalității

actului administrativ individual, reclamantul conform art. 206 alin. (1) din

Codul administrativ, precum și în funcție de scopul urmărit, poate înainta

acțiune în contestare, fie acțiune în obligare sau acțiune în constatare. Dreptul

de a înainta direct acțiunea în contenciosul administrativ cu privire la obligarea

examinării contestației Consiliului Superior al Procurorilor este prevăzut direct

în lege. Conform art. 209 alin (1) Cod administrativ, acțiunea în contestare și

acțiunea în obligare se înaințează în decurs de 30 de zile, dacă legea nu prevede

altfel. Acest termen începe să curgă de la: a) data comunicării sau notificării

deciziei cu privire la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de

prezentul cod pentru soluționarea acesteia; b) data comunicării sau notificării

actului administrativ individual, dacă leegea nu prevede procedura prealabilă.

Recurentul Marin Tofan a menționat că instanța de judecată eronat a

aplicat prevederile legislației, indicând că nu sunt îndeplinite condițiile de

adoptare a unei hotărâri prevăzute la lit. a) - e) alin. (1) art. 224 din Codul

administrativ, care prevăd că, examinând acțiunea în contencios administrativ în

fond, instanța de judecată adoptă una dintre următoarele hotărâri: a) în baza unei

3

acțiuni în contestare, anulează în tot sau în parte actul administrativ individual,

precum și o eventuală decizie de soluționare a cererii prealabile, dacă acestea

sunt ilegale și prin ele reclamantul este vătămat în drepturile sale; b) în baza

unei acțiuni în obligare, anulează în tot sau în parte actul administrativ

individual de respingere a solicitării sau o eventuală decizie adoptată în

procedura prealabilă și obligă autoritatea publică să emită un act administrativ

individual, dacă revendicarea pretenției reclamantului de emitere a actului este

întemeiată; c) în baza unei acțiuni în realizare, obligă la acțiune, tolerare sau

inacțiune, dacă o astfel de pretenție a reclamantului este întemeiată; d) în baza

unei acțiuni în constatare, constată existența sau inexistența unui raport juridic

ori nulitatea unui act administrativ individual sau a unui contract administrativ,

dacă raportul juridic există sau, respectiv, nu există ori actul administrativ

individual sau contractul administrativ este nul; e) în baza unei acțiuni de

control normativ, anulează în tot sau în parte actul administrativ normativ, dacă

acesta este ilegal, sau constată nulitatea acestuia, dacă acesta este nul.

Recurentul consideră că, Consiliul Superior al Procurorilor avea obligația

legală să verifice hotărârile Colegiului de disciplină și etică, care a admis

încălcări procedurale vădite, susceptibile anulării absolute și care încalcă

incontestabil drepturile și libertățile recurentului, ori Colegiul de disciplină și

etică a încălcat prevederile pct. 774 din Regulamentul privind organizarea și

activitatea Colegiului de disciplină și etică.

Atât intimatul Consiliul Superior al Procurorilor cât și terții nu și-au

valorificat dreptul de a depune referință la recursul depus de Marin Tofan, deși

după cum rezultă din avizele de recepție anexate la materialele cauzei, au

recepționat copia cererii de recurs motivate depuse de Marin Tofan (f.d.87-89).

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărîrile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Iar conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel

transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul

judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen

de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune

împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul depus de Marin Tofan la

26 martie 2020 este în termen, or, hotărârea instanței de fond a fost adoptată la

24 februarie 2020 (f.d.68) și recepționată de către recurent la 24 martie 2020

(f.d.76-77).

4

Prin încheierea din 27 mai 2020 a Curții Supreme de Justiție recursul

depus de Marin Tofan a fost numit pentru examinare în complet din 5

judecători.

În conformitate cu art. 247 Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar

de a admite recursul depus de Marin Tofan, de a casa hotărârea din 24 februarie

2020 a Curții de Apel Chișinău și de a restitui cauza spre rejudecare Curții de

Apel Chișinău.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. d) Cod administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție casează integral decizia instanței de apel și

restituie cauza instanței de apel dacă, în baza limitelor stabilite de lege ale

examinării recursului, nu poate adopta o soluție finală în acest caz.

Totodată, conform art. 22 alin. (1) Cod administrativ, autoritățile publice

și instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea

stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sînt legate nici de expunerile

participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.

Iar potrivit art. 194 alin. (1) și (2) Cod administrativ, în procedura în

prima instanță, în procedura de apel și în procedura de examinare a recursurilor

împotriva încheierilor judecătorești se soluționează din oficiu probleme de fapt

și de drept. În procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărîrile și

deciziile contestate se examinează din oficiu în privința existenței greșelilor

procedurale și aplicării corecte a dreptului material.

La rândul său, aplicabile litigiului sunt și prevederile art. 244 alin. (2) în

coroborare cu art. 231 alin. (2) Cod administrativ, conform cărora pentru

procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap.III din cartea a treia,

dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva. Pentru procedura în

apel se aplică corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia, dacă din

prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

La acest capitol, Colegiul reține și prevederile art. 219 alin. (1) – (3) Cod

administrativ, potrivit cărora instanța de judecată este obligată să cerceteze

starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată

nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de

participanți. Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de

formă, explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea

datelor incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării

și aprecierii stării de fapt. Instanța de judecată indică asupra aspectelor de fapt și

de drept ale litigiului care nu au fost discutate de participanții la proces.

Din actele și lucrările dosarului prezentate și necontestate de părți, dar și

determinate de prima instanță în faza procesuală anterioară se atestă că prin

deciziile Inspectorilor Mihail Căpătici și Victor Ababii, Vasile Godoroja și

5

Victor Ababii, Leonid Demidov și Victor Ababii din cadrul Inspecției

procurorilor a Procuraturii Generale din 17 iunie 2019, 17 iulie 2019 și,

respectiv 20 august 2019, a fost încetată procedura disciplinară în privința

procurorilor în Procuratura raionului Criuleni, Ivan Rapeșco și Alexandru

Botnaru, din motiv că nu au fost identificate temeiuri de tragere la răspundere

disciplinară a acestora (f.d.21-22, 26-27, 29-31).

Nefiind de acord cu deciziile menționate, la 10 iulie 2019, 9 august 2019

și 5 septembrie 2019 Marin Tofan le-a contestat la Colegiul de disciplină și

etică de pe lîngă Consiliul Superior al Procurorilor, însă prin hotărârile nr. 3-

61/19, 3-67/19 și 3-74/19 din 18 octombrie 2019, contestațiile au fost respinse

(f.d.21-22, 26-27, 29-31).

Ulterior, la 25 octombrie 2019 Marin Tofan a depus la Consiliul Superior

al Procurorilor contestații împotriva hotărârilor nr. 3-61/19, 3-67/19 și 3-74/19

din 18 octombrie 2019 (f.d.18-19, 23), însă prin răspunsul nr. 5/2-1205 din

6 noiembrie 2019, Consiliul Superior al Procurorilor i-a comunicat, prin prisma

pct. 777 al Regulamentului privind organizarea și activitatea Colegiului de

disciplină și etică (care este în vigoare), aprobat prin Hotărârea Consiliului

Superior al Procurorilor nr. 12-228/16 din 14 septembrie 2016, că hotărârile

Colegiului de disciplină și etică nr. 3-61/19, 3-67/19 și 3-74/19 din

18 octombrie 2019 sunt irevocabile, nefiind susceptibile nici unei căi de atac

(f.d.3).

În rezultat, la 18 noiembrie 2019 Marin Tofan a depus în cadrul Curții de

Apel Chișinău cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al

Procurorilor, persoane terțe procurorii Ivan Repeșco și Alexandru Botnaru,

solicitând în urma concretizării acțiunii, anularea hotărârii nr.5/2-1205 din

6 noiembrie 2019 a Consiliului Superior al Procurorilor, obligarea Consiliului

Superior al Procurorilor de a relua examinarea contestațiilor asupra hotărârilor

Colegiului de etică și disciplină nr.3-61/19, 3-67/19 și 3-74/19 din 18 octombrie

2019, obligarea Consiliului Superior al Procurorilor de a prezenta avizul

Direcției Urmărire Penală din cadrul Procuraturii Generale asupra acestor

contestații cu prezentarea tuturor copiilor dosarelor disciplinare la contestațiile

depuse de dânsul asupra procurorilor vizați, precum și obligarea procurorilor

Ivan Repeșco și Alexandru Botnaru de a-i prezenta dosarele speciale MSI prin

care s-au întreprins măsuri speciale de investigații, interceptarea convorbirilor

telefonice și urmărirea vizuală cu înregistrarea comunicărilor.

Fiind investită cu examinarea cauzei în fond, Curtea de Apel Chișinău

prin hotărârea din 24 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a respins ca

neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Marin Tofan

Pentru a decide astfel, prima instanță a constatat că la caz Consiliul

Superior al Procurorilor i-a răspuns lui Marin Tofan, comunicându-i că

hotărârile Colegiului de disciplină și etică nr. 3- 61/19, 3-67/19 și 3-74/19 din

24 octombrie 2019 sunt irevocabile, nefiind susceptibile nici unei căi de atac.

Curtea de Apel Chișinău a menționat că nu poate servi drept temei pentru

admiterea acțiunii în obligarea pârâtului la careva acțiuni argumentul

6

reclamantului precum că, Consiliul Superior al Procurorilor, ca organ de

autoadministrare, prin prisma art. 13 CEDO urma să admită contestația pentru

examinare și să adopte o decizie motivată, or, dezacordul reclamantului cu

conținutul răspunsului primit nu justifică legalitatea pretenției, iar răspunsul a

fost bazat pe prevederile pct. 777 al Regulamentului privind organizarea și

activitatea Colegiului de disciplină și etică (care este în vigoare), aprobat prin

Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-228/16 din 14 septembrie

2016, care prevede că, hotărârile Colegiului prin care s-a dispus respingerea

contestației și cele prin care s-a dispus remiterea procedurii disciplinare

Inspecției procurorilor pentru efectuarea investigațiilor suplimentare sunt

irevocabile.

La fel, declarativ a fost apreciat de către instanța de judecată și

argumentul reclamantului precum că prin răspunsul Consiliului Superior al

Procurorilor din 16 noiembrie 2019 s-a admis încălcarea dreptului de acces la

justiție, or, reclamantul, exprimându-și dezacordul cu hotărârea/răspuns a

Consiliului Superior al Procurorilor nu a fost lipsit de dreptul de a o contesta în

instanța de judecată, iar în cazul dat s-a adresat cu o acțiune în obligare de a

examina contestația împotriva hotărârilor Colegiului de disciplină și etică nr. 3-

61/19, 3- 67/19 și 3-74/19 din 18 octombrie 2019, primind un răspuns care

corespunde prevederilor legii.

Din aceste considerente, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, or, s-a

stabilit cu certitudine că Consiliul Superior al Procuraturii a acționat cu

respectarea legii și a procedurii.

Efectuând controlul judiciar al hotărârii din 24 februarie 2020 a Curții de

Apel Chișinău, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție consideră că soluția instanței de fond nu

corespunde cerințelor de legalitate a unui act judecătoresc. Or, o astfel de soluție

a primei instanțe rezultă din nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului,

criteriu, care presupune prin sine lămurirea completă și certă a situației de fapt

sub toate aspectele, cu atât mai mult că concluziile primei instanțe sunt bazate

pe o apreciere unilaterală și arbitrară a materialului probator, fapt ce vine în

contradicție cu normele de drept procedural, motiv pentru care hotărârea

urmează a fi casată, iar cauza restituită la rejudecare, în aceaiași instanță în alt

complet de judecată.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că, în conformitate cu prevederile art. 191 alin. (3)

Cod administrativ, Curtea de apel Chișinău soluționează în primă instanță

acțiunile în contencios administrativ împotriva hotărîrilor Consiliului Superior

al Magistraturii, ale Consiliului Superior al Procurorilor, precum și acțiunile în

contencios administrativ atribuite în competența sa prin Codul electoral.

Sintagma „hotărârilor” din dispoziția art. 191 alin. (3) Cod administrativ,

se referă atât la actele administrative individuale favorabile, cât și actele

7

administrative individuale defavorabile emise de către Consiliul Superior al

Procurorilor prin acțiune ori omisiune.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reține că pentru aprecierea unui act ca fiind act administrativ nu

are importanță denumirea sa formală, dar anume natura juridică a măsurii. O

asemenea concluzie rezultă din definiția legală a actului administrativ individual

prevăzută de art. 10 alin.(1) Cod administrativ. Astfel, actul administrativ

individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de

autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul

dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea,

modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public.

Pentru verificarea legalității actului administrativ individual, reclamantul

conform art. 206 alin. (1) din Codul administrativ, precum și în funcție de

scopul urmărit, poate înainta acțiune în contestare, fie acțiune în obligare sau

acțiune în constatare.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un

răspuns detaliat pentru fiecare argument al recurentului, ci va analiza doar

motivele decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza García

Ruiz vs Spania [Marea Cameră], 21 ianuarie 1999, parag. 26).

Din analiza cererii de chemare în judecată concretizată rezultă că

reclamantul Marin Tofan a solicitat anularea hotărârii nr.5/2-1205 din 6

noiembrie 2019 a Consiliului Superior al Procurorilor, obligarea Consiliului

Superior al Procurorilor de a relua examinarea contestațiilor asupra hotărîrilor

Colegiului de etică și disciplină nr.3-61/19, 3-67/19 și 3-74/19 din 18 octombrie

2019, obligarea Consiliului Superior al Procurorilor de a prezenta avizul

Direcției Urmărire Penală din cadrul Procuraturii Generale asupra acestor

contestații cu prezentarea tuturor copiilor dosarelor disciplinare la contestațiile

depuse de dânsul asupra procurorilor vizați, precum și obligarea procurorilor

Ivan Repeșco și Alexandru Botnaru de a-i prezenta dosarele speciale MSI prin

care s-au întreprins măsuri speciale de investigații, interceptarea convorbirilor

telefonice și urmărirea vizuală cu înregistrarea comunicărilor.

Totodată, la capitolul dat, Colegiul menționează că din cuprinsul cererii

de chemare în judecată rezultă cu certitudine că reclamantul Marin Tofan a

invocat că interpretarea făcută de către Consiliul Superior al Procurorilor prin

răspunsul nr. 5/2-1205 din 6 noiembrie 2019 – în sensul că reclamantul nu are

posibilitatea, prin prisma pct. 777 al Regulamentului privind organizarea și

activitatea Colegiului de disciplină și etică (care este în vigoare), aprobat prin

Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-228/16 din 14 septembrie

2016, de a contesta hotărârile Colegiului de disciplină și etică de pe lîngă

Consiliul Superior al Procurorilor, este de natură de a-i încălca dreptul

constituțional al acestuia din urmă de acces la justiție, respectiv dreptul de a-i fi

examinată contestația în mod echitabil și într-un termen rezonabil, drept

consacrat de dispozițiile art.6 par.1 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

8

Cu toate acestea, Curtea de Apel Chișinău, prin hotărârea din 24 februarie

2020, trecând cu vederea circumstanțele de drept și de fapt pe care reclamantul

Marin Tofan și-a întemeiat pretențiile sale în cererea de chemare în judecată,

într-un mod confuz și contrar prevederilor art. 216 în coroborare cu art. 219 Cod

administrativ a examinat cauza de contencios administrativ doar prin prisma

pct. 777 al Regulamentului privind organizarea și activitatea Colegiului de

disciplină și etică, reținând că hotărârile Colegiului prin care s-a dispus

respingerea contestației și cele prin care s-a dispus remiterea procedurii

disciplinare Inspecției procurorilor pentru efectuarea investigațiilor

suplimentare sunt irevocabile.

În acest context, Colegiul reține că respingerea acțiunii de către Curtea de

Apel Chișinău doar în temeiul pct. 777 al Regulamentului privind organizarea și

activitatea Colegiului de disciplină și etică, în situația în care pct. 78 din

aceluiași Regulament îi conferă persoanei dreptul de a contesta la Consiliul

Superior al Procurorilor hotărârile Colegiului pe cauza disciplinară ar constitui o

îngrădire a reclamantului la dreptul la un proces echitabil.

La rândul său, Colegiul reține că pct. 777 al Regulamentului privind

organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică contravine inclusiv și

Legii cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, care este act

normativ ierarhic superior Regulamentului vizat.

Astfel, conform art. 49 alin. (3) din Legea cu privire la Procuratură,

decizia de încetare a procedurii disciplinare poate fi contestată de către autorul

sesizării la Colegiul de disciplină și etică în termen de 10 zile lucrătoare de la

data recepționării acesteia.

Este de menționat că în norma enunțată, legiuitorul nu a indicat expres că

hotărârile Colegiului de disciplină și etică sunt irevocabile.

Respectiv, Colegiul va opera cu principiul ceea ce nu este expres interzis

de lege este permis, or, tăcerile legii pot fi interpretate în favoarea libertății de

acțiune.

Totodată, conform art. 70 alin. (1) lit. f) în coroborare cu art. 85 alin. (3)

din Legea cu privire la Procuratură, Consiliul Superior al Procurorilor are

următoarele competențe: examinează contestațiile împotriva hotărîrilor luate de

colegiile sale. Hotărîrile colegiului se contestă la Consiliul Superior al

Procurorilor, prin intermediul colegiului, în termen de 5 zile lucrătoare de la

data pronunțării acestora. Contestația poate fi depusă de către persoana în

privința căreia a fost adoptată hotărîrea respectivă, iar în cazul procedurii

disciplinare, și de către persoana care a depus sesizarea, precum și de către

Inspecția procurorilor.

Sub acest aspect și având în vedere că soluționarea cauzei în fond depinde

nemijlocit de aplicarea pct. 777 al Regulamentului privind organizarea și

activitatea Colegiului de disciplină și etică, care se pretinde de reclamant a fi

contrar legii și care a stat la baza emiterii actului administrativ individual care

se contestă la caz (anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr.5/2-

1205 din 6 noiembrie 2019), instanța de recurs reține că pentru soluționarea

9

justă a litigiului deferit judecății, Curtea de Apel Chișinău urma să inițieze din

oficiu controlul de legalitate a acestuia.

Or, în situația în care actul administrativ individual contestat este emis în

baza unui act administrativ normativ care este contrar altor acte normative

ierarhic superioare, prevederile prezentului act nu se aplică.

Respectiv, prima instanță urmează a se expune mai întâi asupra excepției

de ilegalitate a actului administrativ normativ (pct. 777 al Regulamentului

privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică), după care va

soluționa fondul litigiului.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul menționează că pentru a verifica

temeinicia și legalitatea actului administrativ normativ, instanței de judecată îi

sunt conferite competențe de verificare nu numai a dispozițiilor legale aplicabile

litigiului, dar și a stării de fapt care a fost avută în vedere de autoritate pentru

adoptarea actului. Când din probele administrate reiese o altă situație de fapt,

instanța este obligată să inițieze un control de legalitate a acestuia.

Cu alte cuvinte, instanța de judecată poate dispune anularea unui act

administrativ normativ reținând un alt raționament juridic decât cel descris de

reclamant în cererea de chemare în judecată, dacă originile raționamentului își

au suport în susținerile de fapt și de drept ale acțiunii reclamantului.

Ca urmare, examinarea litigiului de contencios administrativ sub aspectul

temeiniciei sau netemeiniciei anulării actului administrativ individual care se

solicită a fi contestat în prezentul litigiu și obligarea examinării contestațiilor a

persoanei ce invocă ilegalitatea pct. 777 al Regulamentului privind organizarea

și activitatea Colegiului de disciplină și etică, precum și argumentele invocate în

acest sens, presupune obligația pozitivă a instanței de judecată de a se pronunța

cu privire la acest aspect. Indiferent de contestarea sau necontestarea normei

propriu-zise, adică la caz, în virtutea respectării principiului securității

raporturilor juridice și a dreptului la un proces echitabil, prima instanță urma să

examineze litigiul dedus judecății și toate aspectele invocate în legătură cu

acesta, inclusiv să inițieze din oficiu controlul de legalitate a actului

administrativ normativ care se pretinde a fi ilegal și care a stat la baza emiterii

actului administrativ individual, condiție însă ce nu se atestă la caz.

Aici, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrative constată că instanța de fond la examinarea litigiului deferit

judecății urma să verifice legalitatea pct. 777 al Regulamentului privind

organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică, în special verificarea

caracterului cert al acestei norme și a lipsei insecurității juridice pentru

destinatarii săi.

Or, pct. 777 din Regulamentul nominalizat ar putea fi considerat, în

anumite circumstanțe, un obstacol procedural (a se vedea, mutatis mutandis,

Markovic și alții v. Italia [MC], 14 decembrie 2006, § 94; Balakin v. Rusia, 4

iulie 2013, § 40) pentru examinarea de către instanța de judecată a fondului

contestației împotriva răspunsului Consiliului Superior al Procurorilor care se

solicită a fi anulat în prezenta speță.

10

Colegiul constată că legalitatea pct. 777 al Regulamentului privind

organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică trebuie examinată

inclusiv și prin prisma prevederilor articolului 20 din Constituția Republicii

Moldova, care stabilește că orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din

partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează

drepturile, libertățile și interesele sale legitime, în coroborare cu articolele 16,

care garantează principiul egalității în fața legii, și 23 din Constituție, care

stabilește exigențele standardului calității legii.

Or, dreptul de acces la un tribunal, garantat de articolul 20 din Constituție

și, respectiv, de articolul 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

trebuie să fie practic și efectiv, nu teoretic și iluzoriu. Efectivitatea dreptului în

discuție reclamă ca persoanele să aibă posibilitatea clară și concretă de a

contesta un act care constituie o ingerință în exercitarea drepturilor sale. Dreptul

de acces la un tribunal nu include doar dreptul de a iniția o acțiune în justiție, ci

și dreptul la soluționarea cauzei de către un tribunal competent să se pronunțe

asupra tuturor aspectelor de fapt și de drept (Parohia Greco-Catolică Lupeni și

alții v. România [MC], 29 noiembrie 2016, § 86).

Toate aceste aspecte, evidențiază că prima instanță și-a fundamentat

soluția pe un material probator incomplet și contradictoriu, ceea ce echivalează

cu o nesoluționare a cauzei pe fondul său.

În continuare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ instituie, în special, în

conformitate cu prevederile art. 2 alin. (3), 3, 17, 20, 21, 36, 39, 189, 190 și 225

din Codul administrativ un control judecătoresc efectiv asupra activității

administrative.

În substanță, controlul judecătoresc asupra activității administrative

realizată de autoritățile publice constă într-un control efectiv de legalitate în

vederea protecției drepturilor subiective.

Controlul judecătoresc asupra legalității activității administrative include

două dimensiuni, și anume conformitatea activității administrative cu normele

de drept material, și totodată, respectarea principiilor și normelor de procedură

administrativă, inclusiv în ce privește elaborarea și adoptarea actelor

administrative normative. Astfel, pentru a asigura un control judecătoresc și o

protecție efectivă a drepturilor subiective se impune necesitatea verificării

respectării, inclusiv a principiului ierarhiei normative în cazul actelor

administrative normative.

Completul specializat al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supremei de Justiției pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține în ordinea de idei enunțată că, în situația în care,

actul administrativ individual contestat este emis în baza unui act administrativ

normativ care este contrar altor acte normative ierarhic superioare, prevederile

prezentului act nu se aplică. Prin urmare, instanței de judecată îi revine obligația

de efectuare a unui control legal normativ local și incidental, iar hotărârea

11

judecătorească va produce efecte inter partes, astfel, fiind exclus efectul erga

omnes ca în cazul hotărârii de soluționare a acțiunii de control normativ.

În speță, soluționarea cauzei în fond depinde de actul administrativ

normativ legalitatea căruia urmează a fi verificată de către prima instanță, cu

atât mai mult că legea se interpretează în sensul de a produce efecte, iar nu în

sensul înlăturării efectelor sale. La rândul său, legalitatea unui act administrativ

trebuie analizată în funcție de actele normative cu forță juridică superioară în

baza cărora a fost emis, în raport cu principiul ierarhiei și forței juridice a

actelor normative.

Tot aici, Colegiul reține că un act administrativ normativ trebuie să

îndeplinească următoarele caracteristici: să fie în conformitate cu Constituția și

legile organului legislativ și să nu cuprindă dispoziții contrare acestora, să

respecte principiul ierarhiei normelor juridice superioare în raport de cele

inferioare, să se înscrie în limitele de competență teritoriale și materiale ale

autorității publice emitente și să nu fie emise prin exces de putere, să nu

reglementeze primar în domenii în care reglementarea este prevăzută pentru

acte normative cu forță juridică superioară și, nu în ultimul rând, să fie dat în

forma și cu procedura prevăzută pentru fiecare act în parte.

Astfel, reieșind din specificul acțiunii deduse judecării la caz și în scopul

stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei pretențiilor înaintate, era indispensabil,

alături de cele constatate, de a verifica cerințele formulate prin prisma

pretențiilor enunțate în prezentul litigiu în raport cu normele de drept invocate

în cererea de chemare în judecată de către reclamantul Marin Tofan.

În acest context, instanța va menționa că cerințele din acțiune nu trebuie

reduse numai la fundamentul raportului juridic dedus judecății, ci și la

temeiurile de drept ale cererii. Temeiul juridic al dreptului valorificat prin

cerere, nu poate fi confundat nici cu cauza acțiunii, dar nici cu dreptul subiectiv

și nici cu mijloacele de dovadă ale temeiului juridic.

Contrar celor expuse, Curtea de Apel Chișinău și-a argumentat soluția

doar prin prisma pct. 777 al Regulamentului privind organizarea și activitatea

Colegiului de disciplină și etică, fără a constata temeinicia sau netemeinicia

hotărârii/răspuns a Consiliului Superior al Procurorilor sub aspectul prevederilor

legale invocate de reclamant, prin prisma dreptului de acces la justiție și

dreptului la un proces echitabil.

Un aspect important prezintă și faptul că instanța care judecă cauza își

păstrează imparțialitatea și obiectivitatea, creează condiții pentru exercitarea

drepturilor participanților la proces, pentru cercetarea obiectivă a

circumstanțelor reale ale cauzei.

În speță, aceste circumstanțe lipsesc, or, analizând conținutul hotărârii

contestate în raport cu prevederile legale sus-menționate, Colegiul conchide că

Curtea de Apel Chișinău a trecut în mod superficial asupra circumstanțelor

cauzei, fără a se expune asupra tuturor solicitărilor invocate de Marin Tofan, or,

ultimul a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al

Procurorilor, persoane terțe procurorul Ivan Repeșco și procurorul Alexandru

12

Botnaru, solicitând inclusiv și obligarea Consiliului Superior al Procurorilor de

a prezenta avizul Direcției Urmărire Penală din cadrul Procuraturii Generale

asupra acestor contestații cu prezentarea tuturor copiilor dosarelor disciplinare

la contestațiile depuse de dânsul asupra procurorilor vizați, precum și obligarea

procurorilor Ivan Repeșco și Alexandru Botnaru de a-i prezenta dosarele

speciale MSI prin care s-au întreprins măsuri speciale de investigații,

interceptarea convorbirilor telefonice și urmărirea vizuală cu înregistrarea

comunicărilor (f.d.15-17).

Însă instanța de fond, contrar prevederilor art. 219 Cod administrativ nu

s-a expus asupra acestor cerințe într-un nici un mod.

Sub aspectul celor relatate se constată că soluția instanței de fond nu

conține o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării

soluției la care s-a ajuns, astfel instanța de recurs fiind în imposibilitatea de a

exercita controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia

și legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de

lege.

În concluzie și în sensul art. 6 alin. (1) al Convenției Europene a

Drepturilor Omului, instanța de recurs ține să menționeze că instanțele de

judecată, trebuie să indice cu suficientă claritate motivele pe care-și întemeiază

hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să

precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării.

De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată

să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele

esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu se mulțumească de a proba pur și

simplu concluziile uneia dintre părți.

Din aceste considerente, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul depus de

Marin Tofan este întemeiat, motiv pentru care urmează a fi admis, iar hotărârea

din 24 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău urmează a fi casată cu

restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei Curtea de Apel Chișinău urmează să țină cont de

cele menționate și rejudecând-o, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 247, art. 248, alin. (1), lit. d) și alin. (2), art. 258,

alin. (3) din Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul depus de Marin Tofan.

Se casează integral hotărârea din 24 februarie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de Marin

Tofan împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, persoane terțe procurorul

13

Ivan Repeșco și procurorul Alexandru Botnaru privind anularea hotărârii și

obligarea examinării contestațiilor, cu restituirea cauzei la rejudecare la Curtea

de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Victor Burduh

Nina Vascan

14